Nume: Mihon Ioan-Beniamin

Sectia: (Biotehnologii medical veterinare, an 2)

Sucesul scolar. Insuccesul scolar.

Formarea personalitatii umane, ca proces complex de devenire si formare, nu se poate

realiza decat strans legata de activitatea de educatie si invatare. Stiinta este preocupata de
evolutia personalitatii umane, de dimensiunea individuala si sociala a invatarii, de conditiile in
care se produce invatarea si caile de optimizare a invatarii.Activitatea de invatare se circumscrie
procesului de formare si dezvoltare a personalitatii pe baza interactiunilor omului cu mediul,
ceea ce implica in acelasi timp, interactiune si complementaritate intre pedagogic si psihologic.
Invatarea scolara, ca forma de invatare specific umana, se defineste ca activitate
sistematica, organizata, institutionalizata, specifica tinerei generatii si orientata spre asimilarea
de cunostinte si formarea structurilor psihice si de personalitate. Acest proces vizeaza obiective
precise si implica proiectare, anticipare, dirijare, control si decizie.
In contextul evolutiei informationale din ultimii ani, invatarea scolara a suferit
transformari in sfera obiectivelor. Ea nu trebuie sa conduca doar la asimilarea de informatii ci si
la formarea de capacitati de orientare, la gandire divergenta si creativitate, la flexibilizarea
structurilor cognitive si atitudinale care sa permita copilului adaptarea optima la schimbarile
contemporane. Principalul obiectiv al invatarii scolare in acest context este succesul scolar.
Conceptul de succes scolar prin raportare la totalitatea rezultatelor elevilor, atat in ce
priveste nivelul de pregatire stiintifica ( acumularea cunostintelor si formarea abilitatilor de
aplicare a lor) cat si dezvoltarea capacitatii intelectuale, formarea unor trasaturi de personalitate,
a interesului si motivatiei fata de invatatura, a capacitatii de a se instrui, de a deveni. Succesul
scolar - concretizat in rezultatele elevilor - reprezinta o realitate scolara complexa ce include:
cunostinte, capacitati intelectuale formate, abilitati de aplicare a cunostintelor, trasaturi non -
cognitive de personalitate; in acelasi timp, succesul scolar inglobeaza si reusita elevilor in
activitatea postscolara. Aceasta dubla determinatie face necesara punerea starii de reusita a
elevilor in relatie cu exigentele scolii, cu posibilitatea de a accede la trepte superioare de
invatamant dar si cu cerintele reusitei in activitatea socio - profesionala viitoare.
Succesul scolar - ca performanta echivalenta cu atingerea obiectivelor propuse - se
distinge de progresul scolar - ce exprima aprecierea rezultatelor obtinute si a evolutiei situatiei la
invatatura ale elevului prin raportarea acestora la performantele anterioare.
 Insuccesul scolar - vazut ca incapacitate a elevului de a progresa in ritmul colegilor, de a
obtine un randament in conformitate cu obiectivele stabilite - se sanctioneaza in mod obisnuit
prin repetarea clasei, ceea ce constituie o problema psihopedagogica importanta, deoarece
reflecta adaptarea limitata a sistemului de invatamant, a actiunilor educative, la particularitatile
psihice ale elevului fapt ce conditioneaza reusita scolara (facand-o dependenta de capacitatea
elevului de a raspunde cerintelor si conditiilor impuse de scoala).
Pedagogia contemporana se confrunta cu doua pozitii divergente: unii pedagogi sustin
oportunitatea repetarii clasei, altii, eliminarea acesteia prin promovarea tuturor elevilor,
independent de nivelul performantelor lor.
In privinta renuntarii la repetarea clasei si promovarea automata a tuturor elevilor sunt
aduse argumente ce subliniaza ca aceasta modalitate previne scaderea interesului si motivatiei
elevilor fata de invatatura (pe care l-ar provoca repetentia). Principala problema, cea a
insuccesului, face necesara adoptarea unor masuri menite sa -l combata, macar sa -i diminueze
dimensiunile si gravitatea.
Cultura in sens larg isi schimba orientarea si continutul. In acest context esecul capata o
dimensiune socio- culturala si esecul: poate constitui o sursa de marginalizare sociala, un
element de influenat negativa asupra personalitatii individului.
Elevii din clasele primare vor fi puternic influentati de autoritatea evaluarii negaive a
invatatorului; ei vor interioriza aprecierile defavorabile asupra eforturilor lor scolare, vor accepta
cu convingere fatalitatea insuccesului scolar.
De cele mai multe ori valorile umane ale unui copil sunt apreciate in functie de
rezultatele scolare si rare sunt cazurile in care nici elevul si nici parintii nu dau atat de mare
importanta acestui lucru, acceptandu-l ca pe un fapt normal.
Esecul poate fi interpretat si prin traditiile culturale si educationale specifice diferitelor
tari. De exemplu, in unele tari, in cadrul sistemului educational repetenia nu exista la nivelul
invatamantului de baza sau poate fi considerata un mijloc pedagogic pozitiv de sprijinire a unui
elev cu dificultati de invatare temporare (Japonia a desfiintat repetentia considerand ca provoaca
traume psihoafective inutile).
In concluzie, succesul are un rol mobilizator, conduce la dorinta de a invata si de a obtine
rezultate bune, pe cand insuccesul , daca este intarit si de aprecierile profesorului, poate
descuraja, ducand la lipsa de interes fata de actul educativ.