UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE FINANȚE – CONTABILITATE

SPECIALIZAREA: Contabilitate și Informatică de Gestiune

PROIECT

„JOCUL DE HANDBAL”

Coordonator:
Conf.Univ.Dr. ENE SEBASTIAN

Student:
PETRESCU (PĂUN) MARIA

1
 INTRODUCERE

Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic.

Fiind o sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare),
face parte din mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de
practicare a jocului este mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze: mijloc al
educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele, joc sportiv de performanţă şi
mare performanţă, dar şi ca joc sportiv recreativ (sport de masă). Regulamentul
de joc este simplu, aplicarea regulilor de bază se face cu uşurinţă chiar de la
începutul perioadei de instruire. Instalaţiile şi terenul de joc sunt simple şi relativ
puţin costisitoare. Deşi, la handbal, contactul corporal este permis, dacă se
respectă regulamentul de joc, există pericol redus de accidentări.
Handbalul este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se
numai mâinile. Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp
și un portar) pe durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de
a marca cât mai multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat
mai multe goluri câștigă meciul.
Este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX și
începutul secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi
găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile
dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului
XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în
scopuri didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de
educație fizică. Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul
german de educație fizică Carl (sau Karl) Schelenz,care a introdus reguli și care
a folosit un teren de aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11
jucători.

2
 Mijloc al educaţiei fizice şi sportive
Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la
realizarea obiectivelor acesteia în felul următor:
1. Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având influenţe benefice
asupra marilor funcţiuni ale organismului.
2. Folosind în joc atât membrele superioare – pentru manevrarea mingii, cât şi
pe cele inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă,
angrenând toată musculatura pe parcursul jocului.
3. Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază,
îndeosebi asupra îndemânării, vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă
deasemeni calităţile motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi
forţă, dar şi îndemânarea în regim de viteză şi forţă.
4. Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple, accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
5. Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-
tactice ca; schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care
au influenţă deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
6. Handbalul fiind un joc sportiv colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor
interumane, de socializare, de respect, colaborare şi cooperare, contribuie la
educarea trăsăturilor voliţionale şi caracteriale.
Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi
specializate, necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară
în mare viteză, în ritm susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o
motivaţie deosebită pentru un angajament fizic şi psihic total.

Efortul în handbal
Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe
întreruperi deci discontinuu. Mişcările effectuate solicită un efort aciclic
Din punct de vedere al intensităţii, durata celor două reprize (2x30’), este
efort moderat. Pe fazele de atac şi apărare efortul este diferit:
3
atac – contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie
efort maximal; - faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal
(circulaţii de minge şi jucători, momentele de finalizare).
apărare – replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte faze avem
efort submaximal cu dese întreruperi.
Handbalul este un joc sportive de intensitate moderată, punctat cu eforturi
de intensitate maximală şi submaximală.
In funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu
puternică solicitare psihică şi a analizatorilor.
Din punct de vadere metabolic, handbalul se joacă în regim de aerobioză,
punctat cu dese faze de anaerobioză, în atac şi efort de tip mixt în apărare.
In lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de
scopul didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare
vom avea volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare volumul va fi
mai redus iar intensitatea mai mare.. La temele de perfecţionare, rezolvate de
obicei prin joc bilateral, predomină complexitatea efortului pe fondul intensităţii
crescute. Este foarte important ca în lecţii să dozăm correct efortul şi să
organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru a realize o densitate motrică
optimă.

Concluzii
Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la
elevi capacitatea de a învinge gruel, dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de
necesară virţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solocită o gândire rapidă,
logică, cu alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren.
Elevii învaţă să anticipeze acţiunile adversarilo şi ale coechipierilor,
dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra
personalităţii în formare a elevilor, asupra trăsăturilor positive voliţionale şi

4
caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare,
respectul faţă de adversar, coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair-
plaz, nu numai pe terenul de sport, dar şi în viaşa socială. Dar toate acestea
depend în mare măsură de profesionalismul şi măiestria profesorului.

5
 Bibliografie selectivă
1. Bota, I. Handbal modele de joc şi pregătire, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1984, 293 pag.
2. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică, Editura
Aldin, Bucureşti, 1998, 327 pag.
3. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, 364 pag.
4. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. Teoria şi
metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, 304
pag.
5. Rizescu C. Handbal, Editura University Press, Constanţa, 2000, 154 pag.
6. Rizescu C. Handba l- curs de specializare, Editura University Press,
Constanţa, 2005, 209 pag.
7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1975, 222 pag.