Situaţiile financiare întocmite de instituţiile publice- elaborare, aprobare, depunere

O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea privind finanţele publice nr.
500/2002 potrivit căreia "instituţii publice" reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul,
Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte
autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent
de modul de finanţare al acestora.

Conform prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de
conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, instituții publice autonome și
unitățile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite,
depun la Ministerul Finanțelor Publice sau la direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a
municipiului București, după caz, un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale, potrivit
normelor și la termenele stabilite de acesta.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul

activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor
publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematica, prelucrarea, publicarea și păstrarea
informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienții,
dar și alți utilizatori (organismele financiare internaționale).

Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția

bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, patrimoniul aflat în administrare,
rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar și informații necesare

[1]
pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a
bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale.

Unitățile fără personalitate juridică subordonate instituțiilor publice organizează și conduc contabilitatea
operațiunilor economico-financiare până la nivel de balanță de verificare, fără a întocmi situații
financiare.

Situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare (active
nete/patrimoniu net/capital propriu), precum și a performanței financiare și a rezultatului patrimonial.

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de
regulă, coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni. Acesta începe la 1
ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când începe la data
înființării instituției publice, potrivit legii.

Situațiile financiare se întocmesc în moneda națională, respectiv în lei, fără subdiviziunile leului. Pentru
necesitățile proprii de informare și la solicitarea unor organisme internaționale, se pot elabora situații
financiare și într-o altă monedă.

Întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea generală a
elementelor de activ și de pasiv și a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune, potrivit normelor emise
în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare se semnează de conducătorul instituției și de cel al compartimentului financiar-

contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.

Instituțiile publice au obligația să prezinte la unitățile de trezorerie ale statului la care au deschise
conturile situația fluxurilor de trezorerie pentru obținerea vizei privind exactitatea plăților de casă, a
soldurilor conturilor de disponibilități, după caz, pentru asigurarea concordanței datelor din
contabilitatea instituției publice cu cele din contabilitatea unităților de trezorerie ale statului. Situațiile
fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidența trezoreriilor statului se vor restitui
instituțiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare. Le este interzis instituțiilor

[2]
publice să centralizeze situațiile financiare ale instituțiilor din subordine care nu au primit viza
trezoreriei statului.

Întocmirea documentelor de sinteză şi raportare contabilă constituie un proces complex care se

concretizează într-un şir de lucrări preliminare sau pregătitoare ce le preced pe cele de completare
propriu-zisă şi au rolul de a verifica , pregăti şi confrunta datele contabilităţii , astfel încât ele să asigure
reflectarea cât mai fidelă a realităţii. Asemenea lucrări constau în :

- verificarea înregistrării în conturi a tuturor operaţiunilor;

- întocmirea balanţei de verificare;

- inventarierea generală a patrimoniului;

- înregistrarea operaţiilor de regularizare;

- întocmirea balanţei de verificare după inventariere;

- închiderea conturilor .

Instituțiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite secundari (conducătorii

instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanţaţi
din bugetul de stat, bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi din bugetele fondurilor
speciale, care au în subordine alte instituţii cu personalitate juridică pentru care repartizează credite
bugetare, ai căror conducători sunt ordonatori de credite terţiari)sau terțiari(Ordonatorii terţiari de
credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate pentru nevoile proprii ale unităţii pe care o
conduc adică pentru realizarea sarcinilor instituţiilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în
condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale) depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale și
anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Conducătorul instituţiei în calitate de ordonator de credite:

a) stabileşte prin norme proprii documentele, circuitul acestora şi persoanele împuternicite să efectueze
operaţiunile legate de angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, precum si organizarea,
evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale;

b) stabileşte prin act intern persoana desemnată şi înlocuitorii acesteia care vor avea atribuţii pe linia
organizării şi conducerii evidenţei angajamentelor bugetare şi legale în cadrul instituţiei;

c) răspunde pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor:

[3]
- în faza de angajare a cheltuielilor, aprobă angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor;

- în faza de lichidare a cheltuielilor, vizează "Bun de plată" pe documentul care atestă pretenţia
creditorului;

- în faza de ordonanţare a cheltuielilor, emite si semnează "Ordonanţarea de plată" pentru efectuarea

plăţii, dispunând în acest fel întocmirea documentelor de plată în vederea stingerii obligaţiei instituţiei
faţă de terţe persoane; el semnează "Ordonanţarea de plată" numai dacă persoana împuternicita să
exercite controlul financiar preventiv a acordat viza;

- dacă este cazul, certifică pentru conformitate cu originalul copiile documentelor justificative care
însoţesc ordonanţările la plată;

- confirmă că s-a finalizat operaţiunea în situaţia emiterii ordonanţării de plată finale când plata
"serviciului" se efectuează în rate.

Ordonatorul de credite nu are atribuţii în faza de plată a cheltuielilor.

Compartimentul financiar - contabilitate:

- ţine evidenţa creditelor bugetare aprobate în exerciţiul bugetar curent, precum şi a modificărilor
intervenite pe parcursul exerciţiului bugetar curent cu ajutorul contului 940 "Credite bugetare aprobate";

- ţine evidenţa angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 950 "Angajamente bugetare";

- compară datele din conturile 940 "Credite bugetare aprobate" şi 950 "Angajamente bugetare" şi
determină creditele bugetare disponibile care pot fi angajate;

- ţine evidenţa angajamentelor legale cu ajutorul contului 960 "Angajamente legale";

- la finele anului, înregistrează în creditul contului 960 "Angajamente legale" totalul plaţilor efectuate în
cursul anului în contul angajamentelor legale încheiate. Datele se preiau din conturile 700 "Finanţarea
bugetară privind anul curent".

Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale este ţinută de Compartimentul financiar - contabilitate şi de

persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv. Persoana împuternicită să exercite
controlul financiar preventiv :

- exercită controlul financiar preventiv în toate fazele execuţiei bugetare conform ordinului privind
organizarea auditului intern şi controlului financiar preventiv ;

[4]
- supraveghează organizarea şi ţinerea evidenţei, actualizarea şi raportarea angajamentelor bugetare si
legale; - ţine evidenţa angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 950 "Angajamente bugetare";

- ţine evidenţa angajamentelor legale cu ajutorul contului 960 "Angajamente legale" ;

- în faza de lichidare a cheltuielilor confirmă că există o obligaţie certă şi o suma datorată, exigibilă la o
anumită data şi prezintă documentele pentru viza "Bun de plată" .

Conducătorul compartimentului financiar – contabilitate în faza de plată a cheltuielilor:

- verifică condiţiile de acceptare a documentelor la plată;

- semnează documentele de plată (prima semnătură);

- dispune suspendarea sau respingerea plaţii, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru efectuarea
plaţii. Persoana împuternicită prin ordin să semneze cu a doua semnătură documentele de plată:

- verifică condiţiile de acceptare a documentelor la plată;

- semnează documentele de plată (a doua semnătură).

Execuţia bugetară presupune parcurgerea a patru faze :

- angajarea cheltuielilor;

- ordonanţarea cheltuielilor;

- lichidarea cheltuielilor;

- plata cheltuielilor .

Verificare înregistrării în conturi a tuturor operaţiilor urmăreşte, în primul rând, dacă toate operaţiile au
fost consemnate în documente justificative şi, în al doilea rând, dacă toate documentele au fost
înregistrate în contabilitate. Întocmirea perfectarea şi înregistrarea tuturor documentelor justificative se
apreciază pe baza corelaţiilor de control dintre contabilitate şi evidenţa operativă, dintre evidenţa
cronologică şi cea sistematică, dintre conturile sintetice şi cele analitice dezvoltătoare. În urma acestei
verificări se pot constata: neîntocmirea sau netransmiterea la timp a documentelor justificative,
neînregistrarea în conturi a anumitor operaţii fie din omisiune, fie din lipsa documentelor justificative .
În vederea asigurării înregistrării în conturi a tuturor operaţiunilor economico– financiare aferente

[5]
activităţii desfăşurate de instituţiile publice, Ministerul Finanţelor publice elaborează în fiecare an
“Norme metodologice de încheiere a exerciţiului bugetar”, care aduc precizări suplimentare în legătură
cu modalităţile şi termenele referitoare la executarea operaţiunilor şi evidenţierea lor în contabilitate .

Componența situațiilor financiare

Situațiile financiare trimestriale și anuale cuprind:

a. bilanțul;

b. contul de rezultat patrimonial;

c. situația fluxurilor de trezorerie;

d. situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor;

e. anexe la situațiile financiare, care includ politici contabile și note explicative;

f. contul de execuție bugetară.

1. Bilanțul

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital
propriu ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare, precum și în alte situații prevăzute de
lege.

Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv din exercițiul
financiar precedent. Dacă valorile anterioare nu sunt comparabile, absența comparabilității trebuie
prezentată în notele explicative. Un element de bilanț pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat,
cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

În bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al lichidității, iar
elementele de natura datoriilor, în funcție de gradul crescător al exigibilității.

Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

2. Contul de rezultat patrimonial

[6]
Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției publice trebuie
prezentate la venituri extraordinare și cheltuieli extraordinare. Activitățile curente sunt cele desfășurate
de o instituție publică pentru realizarea obiectului său de activitate, stabilit conform regulamentelor de
organizare și funcționare. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de
activitățile curente ale entității, se are în vedere mai degrabă natura elementului sau tranzacției aferente
activității desfășurate în mod curent de instituție decât frecvența cu care se așteaptă ca aceste evenimente
să aibă loc.

Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din cursul
exercițiului curent. Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa
lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu. Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli după natura
sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată valoarea aferentă
elementului corespondent din exercițiul financiar precedent. Dacă valorile anterioare nu sunt
comparabile, absența comparabilității trebuie prezentată în notele explicative. Un element din contul de
rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există
un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

Formatul contului de rezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

Întocmirea contului de rezultat patrimonial este necesară deoarece acesta oferă informații suplimentare
față de cele din bilanț cu privire la structura elementelor care au generat acel rezultat.

În cazul contabilității instituțiilor publice, informațiile referitoare la performanța economică sunt

furnizate de contul bifuncțional 121 „Rezultatul patrimonial”. În debitul său se înregistrează
cheltuielile efectuate de instituție după natura sau destinația lor, iar în credit, veniturile realizate de
aceasta, după natura sau sursa lor. Soldul debitor exprimă deficitul patrimonial, iar cel creditor,
excedentul patrimonial.

Contabilitatea analitică se ține pe surse de finanțare (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor
pentru șomaj, fonduri externe nerambursabile, venituri proprii sau venituri proprii și subvenții).

[7]
3. Contul de execuție bugetară

Contul de execuție bugetară cuprinde toate operațiunile financiare din timpul exercițiului financiar cu
privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul, și include:

a) informații privind veniturile:

 prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive;

 drepturi constatate;

 încasări realizate;

 drepturi constatate de încasat;

b) informații privind cheltuielile:

 credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive;

 angajamente bugetare;

 angajamente legale;

 plăți efectuate;

 angajamente legale de plătit;

 cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse);

c) informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plăți efectuate).

Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele debitoare și creditoare ale
conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie sau la
bănci, după caz.

Potrivit Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale
instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare, aprobate prin Ordinul ministrului
finanțelor publice nr. 529/2016, situațiile financiare trimestriale se întocmesc utilizând conturile
contabile la nivel de cont sintetic de gradul III prevăzute în Normele metodologice privind organizarea
și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și
instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005,

[8]
cu modificările și completările ulterioare, pe modelele aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor
publice nr. 629/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea
situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în
anul 2009, cu modificările și completările ulterioare.

Modelele formularelor actualizate, valabile pentru raportările trimestriale și lunare, sunt publicate pe
site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

Termenul de depunere a situațiilor financiare anuale este diferit în funcție de subordonarea ierarhică și
este reglementat de art. 36 alin. (7) – (10) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificări,
astfel:
- instituții de subordonare locală ai căror conducători au calitate de ordonatori principali de credite,
depun situațiile financiare anuale în termen de 40 zile de la încheierea exercițiului financiar;
- instituțiile publice de subordonare centrală ai căror conducători au calitate de ordonatori terțiari de
credite depun situațiile financiare anuale în termen de 30 zile de la încheierea exercițiului financiar;
- instituțiile publice de subordonare centrală ai căror conducători au calitate de ordonatori secundari de
credite depun situațiile financiare anuale în termen de 40 zile de la încheierea exercițiului financiar;
- Ministerele, autoritățile publice, instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, ai căror
conducători au calitate de ordonatori principali de credite, Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice
depun situațiile financiare anuale în termen de 50 zile de la încheierea exercițiului financiar.

Concluzii

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic ce exprimă performanța financiară a unei instituții
publice, respectiv excedentul sau deficitul patrimonial. Acesta se determină pe fiecare sursă de finanțare,
precum și pe total, ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în exercițiul financiar
curent.

În același mod, rezultatul execuției bugetare constituie, pe seama principiului contabilității de lichidități,
un tablou al încasărilor de venituri bugetare și al plăților efectuate din creditele bugetare aprobate ale
instituției, respectiv rezultatul concurent al celor două.

Dacă în cazul determinării rezultatului patrimonial funcționează contabilitatea de angajamente,

rezultatul execuției bugetare este stabilit de facto pe bază de lichidități, ceea ce înseamnă că veniturile
neîncasate în anul curent vor influența execuțiile bugetare ale anilor în care se vor încasa.

[9]
 CONTABILITATE
 Ordinul 1176/2018
 Noutăţi legislative în domeniul financiar – contabil Perspective pentru anul 2019
 Legea 178/2017 privind aprobarea OUG 29/2017
 Calendarul de utilizare a funcționalităților – OMFP nr. 984/2017. Noutăţi legislative în domeniul financiar
 Contabilitatea fondurilor externe nerambursabile postaderare
 ALOP
 Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
 Reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale
 Aspecte privind înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni privind venituri şi cheltuieli bugetare, stabilirea
rezultatului execuţiei şi a rezultatului patrimonial, împrumuturi, dobânzi, active fixe, etc.
 Standarde europene de contabilitate pentru sectorul public (EPSAS). Standardele internaţionale de contabilitate
pentru sistemul public (IPSAS)

RAPORTARE
 Ordinul 191/2017
 Întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice în anul 2018. Ordinul nr. 1762/2018
 Particularitati privind închiderea conturilor de finanţare, de disponibil şi stabilirea rezultatului patrimonial pentru
instituţiile publice
 Prevederi legale, etapele care preced încheierea exerciţiului financiar

CONTROL FINANCIAR PREVENTIV

 Ordinul 2332/2017 privind modificarea OMFP 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare
la exercitarea controlului financiar preventiv
 Paşii parcurşi în vederea acordării vizei CFP
 Procedura operaţională CFP
 Efectuarea CFP asupra angajamentelor bugetare;
 Elaborarea listelor de verificare specifice operatiunilor supuse controlului financiar preventiv

[10]
 UNIVERSITATETEA NICOLAE TITULESCU

SITUATIILE FINANCIARE INTOCMITE DE INSTITUTIILE PUBLICE

ELABORARE, APROBARE, DEPUNERE

[11]
 NEDELCU MIRELA
CAEE AN I SEM I

[12]