Contabilitate generală – lector univ. dr.

Mariana Gurau CURS 5

REGULI GENERALE DE EVALUARE A ELEMENTELOR PREZENTATE ÎN

SITUAŢIILE FINANCIARE
POLITICI CONTABILE, ERORI, ESTIMARI SI EVENIMENTE ULTERIOARE
DATEI BILANȚULUI

1. REGULI GENERALE DE EVALUARE

Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare
sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere.

Evaluarea se efectuează:
- la intrarea elementelor în entitate;
- la inventar cu prezentarea în bilanţ
- la ieşirea din entitate

1.1 Evaluarea la data intrării în entitate

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileşte astfel:

a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
În ultimele două cazuri valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă se substituie costului de
achiziţie.

Costul de achiziţie este alcătuit din preţul de achiziţie la care se adaugă taxele nerecuperabile
şi cheltuielile conexe și din care se scad eventualele reduceri comerciale ale costului de achiziţie.

Exemplul 1: Unitatea se aprovizionează cu mărfuri conform notelor de recepţie şi constatare de

diferenţe, conform datelor:
 preţul din facturile furnizorilor: 10.700 lei;
 cheltuieli cu transportul și aprovizionarea mărfurilor conform facturilor emise de unităţi
specializate: 800 lei;
 comision de intermediere achitat cu numerar: 100 lei;
 TVA: 19%.
Se presupune că unitatea foloseşte analitice distincte ale contului 371 “Mărfuri” pentru preţul
de facturare (1) și pentru cheltuieli de transport - aprovizionare (8).
Vânzările de mărfuri conform facturilor emise au valoarea de 8.000 lei preţ vânzare, TVA 19 %,
adaos comercial inclus 20%:
Care sunt înregistrările care se impun?

Reducerile comerciale pot fi:

a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul
are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi
terţ, în decursul unei perioade determinate.

Tratamentul reducerilor comerciale primite:

 Dacă reducerea comercială este primită la data livrării produselor şi la data întocmirii facturii
– reducerea comercială diminiuează costul de achiziţie;
 Dacă reducerea comercială este primită ulterior datei facturării:
– diminuează costul de achiziţie dacă stocurile mai sunt în gestiune;
– dacă stocurile pentru care se primeşte reducerea comercială nu mai sunt în gestiune se
creditează contul 609 „Reduceri comerciale primite”, pe seama conturilor de terţi.

Exemplul 2: Se achiziţionează materii prime la preţul de achiziţie de 2.000 lei, transport 70 lei,
manipulare 100 lei, reducere comercială 9%.
Care este costul de achiziție al materiilor prime? Care sunt inregistrarile contabile?

Exemplul 3: După ce 25% din materiile prime achiziționate se dau în consum, se primeşte o reducere
comercială de 5%.
Care sunt inregistrarile contabile?

În spiritul principiului contabilităţii de angajamente, dacă reducerile comerciale

reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale,
acestea se înregistrează la data bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", respectiv contul
418 "Clienţi - facturi de întocmit", şi se reflectă în situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se
face raportarea, pe baza documentelor justificative. Reducerile care urmează a fi primite, înregistrate la
data bilanţului în contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", corectează costul stocurilor la care se referă,
dacă acestea mai sunt în gestiune.

Exemplul 4: La data de 21 decembrie, anul N, se achiziționează mărfuri la prețul de achiziție

de 1.500 lei, TVA 19%.
La data de 27.12.N se vând 40% din mărfuri cu prețul de vânzare de 1.000 lei:
Pe data de 10 ianuarie anul N + 1, se primește o reducere comercială de 3%
La 12 ianuarie N + 1 se oferă o reducere comercială de 50 lei pentru mărfurile vândute la data
de 27.12.N
Sa se înregistreze operațiile descrise.

Reducerile financiare, sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor înainte
de termenul normal de exigibilitate, primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de
perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri
acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667
"Cheltuieli privind sconturile acordate").

Costul de producţie este reprezentat de preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor

consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.

Valoarea justă reprezintă preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacţie
reglementată pe piaţa principală (dacă există) sau cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condiţiile
curente de piaţă (adică un preţ de ieşire), indiferent dacă respectivul preţ este direct observabil sau este
estimat utilizând o altă tehnică de evaluare.

Valoarea justă a activelor se determină de către evaluatori autorizaţi.

Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

1.2. Evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ

La sfârşitul exerciţiului financiar, în vederea întocmirea situaţiilor financiare anuale, entităţile

trebuie să procedeze la inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii. Acestea se reflectă în bilanţ la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele
inventarierii.

Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut după ce se deduc
amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările acumulate din depreciere sau pierdere
de valoare;

Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea activului stabilită cu ocazia evaluării la
inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere. Valoarea de inventar va fi stabilită cu
respectarea principiului prudenţei, care impune să se ţină seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor sau pierderilor de valoare.

Atunci când valoarea de inventar a elementelor de natura activelor înregistrate la cost este mai
mică decât valoarea contabilă, diferenţele se vor evidenţia distinct în contabilitate, în conturi de ajustări.
Elemente respective se menţin la valoarea lor de intrare.

Pentru efectuarea inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească proceduri proprii, cu

respectarea prevederilor legale, iar în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregătire
corespunzătoare, tehnică şi economică, cunoscătoare a domeniului de activitate.

Creanţele şi a datoriile se evaluează la inventar la valoarea lor probabilă de încasare sau de

plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă a creanţelor se
înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.

Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.

Pentru elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar
şi valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

Creanţele şi a datoriile exprimate în valută şi a cele cu decontare în lei în funcţie de cursul

unei valute se evaluează la bilanţ la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea
creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Disponibilităţile băneşti şi alte valori similare în valută se evaluează în bilanţ la cursul de

schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului
financiar.

O sinteză a regulilor de evaluare la inventar cu reflectare în bilanţ este prezentată în

tabelul următor:

Se va aplica principiul prudenţei potrivit căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare
datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
Valoarea contabilă valoarea de recunoaştere (costul de achiziţie, costul de
producţie sau altă valoare care substituie costul), diminuată
cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu
ajustările cumulate din depreciere.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau
Valoarea de inventar
Activele
din care:
Imobilizările corporale şi
necorporale
Stocurile
Valoare realizabilă netă
Creanţele şi datoriile
Creanţe incerte
Datorii
Creanţele şi datoriile exprimate în
valută şi cele cu decontare în lei în
funcţie de cursul unei valute
Din care:
Creanţele şi datoriile exprimate în
valută
Creanţele şi datoriile cu decontare în
lei în funcţie de cursul unei valute
Titlurile pe termen lung (acţiuni şi
alte investiţii financiare)
Titlurile pe termen scurt (acţiuni şi
alte investiţii financiare):
- admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată
- cele netranzacţionate
Capitalurile proprii
CURS 5
valoarea contabilă a unui activ, stabilită cu ocazia evaluării
la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de
inventariere
Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în
conturi de ajustări, aceste elemente menţinându-se la
valoarea lor de intrare.
Daca valoarea de inventar < valoarea contabilă =>
depreciere
Recunoscută
- prin înregistrarea unei amortizări suplimentare,
pentru deprecierea ireversibilă,
- prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor
pentru depreciere, pentru deprecierea reversibilă.
la valoarea contabilă, mai puţin ajustările pentru depreciere
constatate.
Dacă valoarea contabilă este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea
realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru
depreciere.
preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe
parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile
estimate pentru
finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi costurile
estimate necesare vânzării.
La valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.
Dacă valoarea de inventar < valoarea contabilă a creanţelor
se înregistrează ajustări pentru deprecierea creanţelor.
se constituie ajustări pentru pierdere de valoare.
diferenţele constatate în plus între valoarea de inventar şi
valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama
elementelor corespunzătoare de datorii
la cursul de schimb valutar comunicat de BNR, valabil la
data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în
bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare.
diferenţe favorabile sau nefavorabile, rezultate din evaluarea
acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.
diferenţe favorabile sau nefavorabile, rezultate din evaluarea
acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli
financiare, după caz.
la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru
pierdere de valoare.
Pentru depreciere se recunosc ajustări pentru pierdere de
valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de
tranzacţionare,
la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere
de valoare.
Rămân evidenţiate la valorile din contabilitate.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

1.3. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune
la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea
reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile
mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).

La scoaterea din evidenţă a activelor se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere
de valoare aferente acestora.

2. MANUALUL DE POLITICI ŞI PROCEDURI CONTABILE. ERORI, ESTIMĂRI ȘI

EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANȚULUI

2.1.Manualul de politici contabile

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice

aplicate de o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Reglementările contabile aplicabile entităţilor permit acestora să uzeze de anumite opţiuni la
stabilirea politicilor contabile proprii.
În afara faptului că politicile contabile sunt prevăzute de lege, necesitatea lor rezultă şi din
considerente practice, din nevoia de a stabili condiţiile în care se desfăşoară anumite operaţiuni care au
impact în contabilitate şi, în final, în informaţia contabilă care stă la baza deciziilor pe care le iau
administratorii şi acţionarii.
Alegerea unei politici contabile are efecte asupra informaţiilor prezentate în situaţiile financiare
anuale şi a indicatorilor economico-financiari, iar cei care iau decizii pun în balanţă efectele mai mult
sau mai puţin favorabile ale opţiunilor contabile asupra informaţiilor făcute publice şi a afacerii în
general.

Politicile contabile se prezintă sub forma unui manual (caiet) şi este propriu fiecărei entităţi
economice. Este elaborat de departamentul de contabilitate în colaborare cu specialişti în domeniul de
activitate al entităţii economice şi cu administratorul entităţii economice şi semnat de acesta.

Conducerea întreprinderii trebuie să aleagă şi să aplice politicile contabile astfel încât situaţiile
financiare să fie conforme cu toate cerinţele reglementărilor contabile aplicabile.
La întocmirea politicilor contabile trebuie să se ţina cont de:
 Tipul de activitate pe care entitatea economică o desfăşoară;
 Structura poziţiei financiare proprie activităţii desfăşurate;
 Metoda de evalueare si mişcarea elementelor poziţiei financiare;

În anumite domenii, personalul cu pregătire tehnică trebuie să stabilească reguli pe care să le

transmită compartimentului economic pentru includerea în cadrul politicilor întreprinderii, ca de
exemplu;
o stabilirea duratelor de viaţă utilă pentru imobilizările corporale şi necorporale pentru
ca în funcţie de acestea să se calculeze şi înregistreze amortizarea în contabilitate;
o stabilirea limitei valorii de la care un activ este încadrat în categoria imobilizărilor
corporale (limita de 2.500 lei stabilită prin act normativ privind stabilirea valorilor de
intrare a mijloacelor fixe este utilizată în scopuri fiscale);
o precizarea unor criterii tehnice, în funcţie de care cheltuielile ulterioare cu imobilizările
corporale şi necorporale sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere sau majorează
valoarea acestuia, fiind capitalizate;
o stabilirea metodelor de amortizare pentru imobilizările corporale.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

Prin intermediul politicilor contabile aprobate, administratoriul societăţii poate gestiona şi

controla în acelaşi timp modul de derulare a operaţiunilor economice şi poate stabili baza de determinare
a informaţiilor necesare conducerii pentru fundamentarea deciziilor.

Elaborarea manualului de politici contabile

Politicile contabile trebuie astfel elaborate incat sa cuprinda toate operatiile care sunt realizate de
catre entitate precum si sa acopere toate situatiile in care legislatia prevede doua sau mai multe
tratamente alternative (de exemplu durata de viata a imobilizarilor, alegerea metodei de amortizare,
exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic etc.) precum si situatiile in care legislatia solicita
existenta unor politici sau proceduri specifice (de exemplu inventarierea).

Manualul de politici contabile trebuie să conţină:

1. identificarea entităţii economice căreia îi sunt aplicabile politicile contabile, respectiv
denumirea, adresa, numărul din registrul comerţului, codul unic de înregistrare.
Exemplu:
Avand in vedere ca politicile contabile sunt adaptate specificului activitatii (industrie, constructii,
comert, agricultura etc.), fapt care va determina dezvoltarea anumitor reguli privind evaluarea si
contabilizarea operatiunilor, este necesara prezentarea pe scurt a activitatii entitatii, plecand de la
actul constitutiv al acesteia.
Necesitatea prezentarii este data de faptul ca, desi politicile contabile reprezinta un document intern,
acestea sunt analizate /consultate de catre auditorii financiari/statutari, auditorii interni, organele cu
atributii de control in domeniul financiar-contabil, personalul din departamentele financiar-
contabile.

2. cadrul de reglementare în baza căruia au fost elaborate politicile contabile.

Exemplu:
prezentele politici contabile sunt elaborate în baza:
- Legii contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile si completarile ultarioare;
- Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile
financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP 1802 / 2014
- Ordinului ministrului finantelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor
si capitalurilor proprii;
- Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.826/2003 pentru aprobarea Precizarilor
privind unele masuri referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune;
- Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015 privind documentele financiar-
contabile;
- Legeii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Pentru ca politicile contabile să fie credibile şi fundamentate în baza reglementărilor contabile
aplicabile, este necesară precizarea punctului din reglementarea contabilă care se referă la problema
respectivă.
3. Chiar daca este prevazuta in legislatia nationala obligativitatea conducerii contabilitatii in
limba romana, politicile contabile trebuie sa cuprinda o precizare in acest sens.
Exemplu:
Pot fi inregistrate in contabilitate facturi si alte documente intr-o alta limba si alta moneda, daca acest
fapt este prezentat expres printr-un act normativ (de exemplu Codul fiscal , referitor la factura).
4. mentionarea monedei în care este tinuta contabilitatea, respectiv leu sau leu şi valuta, în
cazul tranzactiilor în valuta.
5. Prezentarea obiectivului politicilor contabile.
Exemplu:
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

Prezentele politici contabile cuprind reguli de recunoastere, evaluare şi prezentare în situatiile

financiare a elementelor de bilant şi cont de profit şi pierdere, precum şi reguli pentru conducerea
contabilitatii în entitatea X.
6. precizarea modului în care se procedeaza atunci cind entitatea deruleaza operatiuni pentru
care nu are prevazute tratamente contabile în politicile contabile aprobate.
Exemplu:
În cazul efectuarii unor operatiuni pentru care nu exista prevedere expresa în prezentele politici
contabile, conducerea compartimentului financiar-contabil va efectua inregistrarile contabile în
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile, cu completarea şi aprobarea ulterioara a
politicilor contabile aplicate în aceste cazuri, dar nu mai tarziu de intocmirea situatiilor financiare
anuale.
7. precizarea faptului ca regulile şi tratamentele contabile cuprinse în politicile contabile
trebuie sa respecte legislatia nationala în ansamblul sau. în acest sens, asa cum se
mentioneaza şi în reglementarile contabile, este necesara cunoasterea evolutiei legislatiei
contabile
De exemplu:
Prezentele politici contabile trebuie aplicate cu respectarea legislatiei, in general, si a celei care
reglementeaza aspecte financiar-contabile (ordine ale ministrului finantelor publice etc.), in mod
special. Consideram ca este necesara o astfel de prevedere, deoarece nu este suficienta respectarea
numai a reglementarii contabile. Pot fi prevederi in legislatie care reglementeaza unele domenii de
activitate si care pot conduce la inregistrari in contabilitate. De asemenea, legislatia care
reglementeaza aspectele fiscale, poate determina anumite inregistrari sau restrictionarea efectuarii
unor inregistrari.
Se poate mentiona, cu titlu de exemplificare, prevederea din Codul fiscal care restrictioneaza utilizarea
rezervelor aferente facilitatilor fiscale.

8. precizarea modului de corectare a erorilor contabile.

9. precizarea faptului ca politicile contabile aprobate respecta conceptele şi principiile
cuprinse în reglementarile contabile aplicabile. Fara a fi necesara enumerarea tuturor
conceptelor şi principiilor prevazute de reglementarile contabile aplicabile, precizarea ca
politicile contabile se bazeaza pe acestea este suficienta pentru cei care le analizeaza. In
masura in care se doreste prezentarea tuturor conceptelor si a principiilor contabile,
entitatea poate proceda in acest sens.

Manualul de politici contabile se continuă cu precizări privind tratamentele contabile aplicabile

fiecărei categorii de elemente din structura bilanţului, în funcţie de obiectul de activitate al entităţii
economice căreia îi aparţine şi de operaţiile economico – financiare pe care aceasta le efectuează sau
preconizează că le va efectua (imobilizări necorporale, corporale, financiare, stocuri, etc).

Trebuie sa existe proceduri de aplicare a manualului de politici contabile, ca si un control

asupra modului de respectare a acestuia.

Modificarea politicilor contabile

Politicile contabile trebuie elaborate având în vedere specificul activităţii, de către specialişti în
domeniul economic şi tehnic, cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de entitate.
Administratorii entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile derulate, inclusiv
proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie.

Selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie să se facă în mod consecvent pentru tranzacţii,
alte evenimente şi condiţii similare, cu excepţia cazului în care o normă contabilă permite în mod
specific clasificarea elementelor pentru care ar fi adecvate politici diferite.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

Indiferent de contextul economic şi de strategia entităţii trebuie avută în vedere necesitatea

asigurării continuităţii şi consecvenţei aplicării politicilor contabile, pentru respectarea principiului
permanenţei metodelor contabile. Acest lucru este necesar pentru ca situaţiile financiare să ofere
informaţii necesare în luarea deciziilor care să poată să fie comparabile în timp, pentru a identifica
tendinţele în poziţia financiară şi performanţele reale ale entităţii.

Modificarea politicilor contabile

Conform principiului permanenței metodelor, politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie
aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Acestea pot fi schimbate ca urmare a unei modificări de reglementări sau, extrem de rar, la
iniţiativa entităţii şi acest lucru trebuie justificat în Notele explicative la situaţiile financiare.

Modificarea de politici contabile la iniţiativa entităţii poate fi determinată de o modificare

excepţională intervenită în situaţia entităţii sau in contextul economico-financiar în care aceasta îşi
desfăşoară activitatea sau atunci când politica contabilă aplicată conduce la prezentarea de informaţii
nereale sau nerelevante.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă:

- este cerută de lege sau
- la iniţiativa entităţii pentru a oferi informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la
operaţiunile entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la
situaţiile financiare anuale.

Exemplu: O entitate economică are obiect de activitate „Producţia de zahăr”. Are două
secţii de producţie. A ales pentru amortizarea utilajelor metoda liniară. Încheie un contract pentru
exportul zahărului pe care îl va produce în secţia 2. Deoarece contractul se referă la o cantitate mare
de zahăr, va trebui să lucreze în trei schimburi. Astfel, utilajele din cele două secţii vor fi folosit diferit.
Decide utilizarea metodei de amortizare pe unitatea de produs considerând că această metodă va oferi
informaţii mai relevante şi mai credibile. Va trebui sa detalieze acest fapt (să prezinte informaţiile) în
Notele explicative la situaţiile financiare.
Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
- admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt
ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
- schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură
furnizarea unor informaţii mai fidele;
- fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune
armonizarea politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante
etc.

Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile.

Nu reprezintă modificări de politici contabile:

a) aplicarea unei politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care diferă,
în fond, de cele care au avut loc anterior; şi
b) aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacţii, alte evenimente sau condiţii care nu
au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

Pentru ca informaţia contabilă să îndeplinească criteriul de a fi comparabilă, utilizatorii trebuie

să fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice
modificare a acestor politici, precum si despre efectele unor astfel de modificari.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină
un impediment în introducerea de politici contabile îmbunatăţite. Nu este indicată continuarea evidenţei
în contabilitate, in aceeaşi manieră, a unei tranzacţii sau un alt eveniment dacă politica adoptată nu
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

mentine relevanţa şi credibilitatea informaţiilor. Nu este indicat ca politicile contabile să fie păstrate
nemodificate atunci când există alternative mai relevante şi mai credibile.

În cazul modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menţioneze în notele explicative
natura modificării politicii contabile, precum şi motivele pentru care aplicarea noii politici contabile
oferă informaţii credibile şi mai relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică
contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi
tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii.

Efectele modificării politicilor contabile se stabilesc retroactiv, ca și când noua politică ar fi fost
aplicată dintotdeauna, iar cele aferente exerciţiilor financiare precedente se înregistrează pe seama
rezultatului reportat (contul 1173 "Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile"),
dacă efectele modificării pot fi cuantificate.
Efectele modificării politicilor contabile aferente exerciţiului financiar curent se contabilizează
pe seama conturilor de cheltuieli şi venituri ale perioadei.
Dacă efectul modificării politicii contabile este imposibil de stabilit pentru perioadele trecute,
modificarea politicilor contabile se efectuează pentru perioadele viitoare, începând cu exerciţiul
financiar curent şi exerciţiile financiare următoare celui în care s-a luat decizia modificării politicii
contabile.
În cazul modificării politicilor contabile pentru o perioadă anterioară, entităţile trebuie să ia în
considerare efectele fiscale ale acestora, respectiv să se recalculeze rezultatul fiscal.

Exemplul 1: O entitate economică a început activitatea în anul N. Are ca obiect de activitate vânzarea
de mobilier. Foloseşte ca metodă de evaluare la ieşire metoda FIFO. La sfârşitul anului N + 1 constată
o creştere substanţială a costului de achiziţie, ceea duce la cheltuieli cu mărfurile disproporţionate faţă
de costul actual şi, implicit faţă de veniturile din vânzări mărfuri.
Constată că folosind metoda CMP ar oferi informaţii mai relevante şi mai credibile prin intermediul
situaţiilor financiare.
Deoarece entitatea nu funcţionează de lung timp, poate să evalueze mărfurile sale la noua metodă şi
pe anul precedent.
Constată că în anul N cheltuielile cu mărfurile evaluate cu metoda CMP sunt cu 700 lei mai mari faţă
de metoda FIFO, iar pentru anul N + 1, anul în curs, cu 1.200 lei.
Cum se va reflecta în contabilitate situația descrisă?

2.2.Corectarea erorilor contabile

În desfăşurarea activităţii contabile pot să apară erori contabile care pot să se refere la greşeli
matematice, greşeli de aplicare a politicilor contabile, ignorarea sau aplicarea greşită a raţionamentului
contabil la recunoaşterea unor elemente ale situaţiilor financiare. Acestea ar putea să aparţină
exerciţiului financiar curent sau perioadelor trecute.

Indiferent de exerciţiul căruia îi aparţin, erorile se corectează la data constatării lor.

Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare
ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu
utiliza informaţii credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost
aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea
acelor situaţii financiare anuale.

Erorile din perioadele anterioare se referă inclusiv la prezentarea eronată a informaţiilor în

situaţiile financiare anuale.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

1. Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului de

profit şi pierdere.
2. Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează ţinând cont de
valoarea acestora, astfel:
- erorile semnificative se corectează pe seama rezultatului reportat (contul 1174 "Rezultatul
reportat provenit din corectarea erorilor contabile").
- erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se corectează, de asemenea,
pe seama rezultatului reportat. Totuşi, potrivit politicilor contabile aprobate,
erorilenesemnificative pot fi corectate pe seama contului de profit şi pierdere.

În legătură cu termenii semnificativ / nesemnificativ se consideră că erorile nesemnificative sunt

cele de natură să nu influenţeze informaţiile financiar-contabile. O eroare este semnificativă dacă
aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare
anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context, pe baza
raţionamentului profesional, având în vedere natura sau valoarea individuală ori cumulată a
elementelor.

Pentru respectarea principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere, corectarea erorilor

aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor
exerciţii.
Informaţiile referitoare la erorile aferente exerciţiilor financiare precedente, la natura şi
valoarea acestora, la perioadele afectate, precum şi modul de corectare a acestora sunt prezentate în
notele explicative.

Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar curent se

efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin
înregistrarea inversă a acesteia (stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele
informatice utilizate.

Exemplul 2: In luna iulie, anul N se constată că în anul N – 1 nu s-a înregistrat amortizarea pentru un
mijloc de transport.

Prin manualul de politici contabile entitatea a ales să corecteze erorile din exerciţiile anterioare,
chiar dacă sunt nesemnificative, pe seama rezultatului reportat.
Să se corecteze eroarea descrisă.

2.3.Estimări

În desfăşurarea activităţii entităţilor economice apar situaţii în care unele elemente ale situaţiilor
financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate.
Exemple de situaţii în care se impun estimări:
- clienţi incerţi;
- uzura morală a stocurilor;
- durata de viaţă utilă;
- valoarea provizioanelor constituite;
- modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele
amortizabile etc.

Estimarea implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la
dispoziţie la un moment dat, În situaţia în care au loc schimbări privind informaţiile iniţiale sau apar
informaţii noi, estimarea poate necesita revizuirea.
Revizuirea nu reprezintă corectarea unei erori.
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

Utilizarea unor estimări rezonabile, constituie o parte importantă a întocmirii şi prezentării

situaţiilor financiare. Credibilitatea şi relevanţa informaţiilor din situaţiile financiare sunt influenţate de
estimările contabile adoptate .
Pentru practicile contabile, prezintă importanţă distincţia dintre modificările de estimări
contabile şi modificările de politici contabile.
O modificare în bazele de evaluare, chiar dacă se bazează pe estimări, reprezintă o modificare în
politicile contabile şi nu în estimări. Când este dificil să se distingă între o modificare a politicii de
contabilitate şi o modificare a unei estimări contabile, prevalează modificarea de estimare contabilă .
Efectul modificării unei estimări contabile se recunoaşte prospectiv prin includerea sa în
rezultatul:
- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de
exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau
- perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect şi
asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).

Exemplul 3: O entitate economică achiziţionează un utilaj în valoare de 500.000 lei. Durata de viaţă
utilă este de 10 ani, iar societatea îl amortizează prin metoda lineară. Datorită modificării condiţiilor
de utilizare, la sfârşitul anului 2 de funcţionare, se hotărăşte că amortizarea se va face pe o perioadă
de 8 ani, durata de viaţă utilă rămasă fiind de 6 ani .
Să se înregistreze operația descrisă.

2.4.Evenimente ulterioare datei bilanţului

Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile,
care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.
Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare referitoare la
perioada raportată faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost
aprobate, acestea trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare, dacă informaţiile
respective se referă la condiţii (evenimente, operaţiuni etc.) care au existat la data bilanţului.

Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care
situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar dacă acele evenimente au loc după
declararea publică a profitului sau a altor informaţii financiare selectate.

Se delimitează două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului:

1) care fac dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste evenimente ulterioare
datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale, caz în care entitatea ajustează
valorile recunoscute în situaţiile sale financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei
bilanţului;
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi
care impun ajustarea de către entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale financiare sau
recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt următoarele:
a) soluţionarea ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate are o obligaţie
prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice provizion recunoscut anterior, legat de
acest litigiu, sau recunoaşte un nou provizion. Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie
contingentă;
b) falimentul unui client, survenit ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data bilanţului
exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, entitatea trebuie să
ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale;
c) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt incorecte;
d) vânzarea stocurilor după perioada de raportare poate fi o probă a valorii realizabile nete la
finalul perioadei de raportare;
Contabilitate generală – lector univ. dr. Mariana Gurau CURS 5

e) determinarea ulterioară perioadei de raportare a costului activelor cumpărate sau a

încasărilor din activele vândute înainte de finalul perioadei de raportare (de exemplu, reduceri
comerciale şi financiare acordate, respectiv primite, după încheierea exerciţiului financiar);
f) determinarea ulterioară perioadei de raportare a valorii primelor şi a altor drepturi cuvenite
angajaţilor pentru exerciţiul financiar încheiat, dacă entitatea are obligaţia de a plăti aceste
sume.
Exemplul 4: O entitate economică are, la sfârşitul anului N un stoc de marfă cu valoarea contabilă
de 2.000 lei. La evaluarea la inventar s-a estimat o valoare realizabilă netă de 1.800 lei pentru care s-
a constituit ajustare pentru depreciere.
În martie anul N + 1 situaţiile financiare nu erau autorizate pentru emitere la momentul în care s-a
vândut stocul de marfă la preţul de 1.950 lei.
Să se înregistreze operația descrisă.

Exemplul 5: O entitate economică se află într-un litigiu pentru contestarea unei amenzi în valoare de
3.500 lei. Constituie provizion pentru litigii în valoare de 3.500 lei la 31.12.N. La data de 15 martie
anul N + 2 se termină litigiul cu următoarea rezoluție:
a) entitatea câștigă procesul;
b) entitatea pierde procesul și plătește amenda.
Situațiile financiare nu erau aprobate la momentul terminării litigiului.
Care sunt înregistrările care se impun în situația prezentată?

Exemplul 6: O entitate economică are, la sfârșitul anului N, capital subscris nevărsat în valoare de
800 lei. La data de 29.01. N + 1 se realizează aportul. Această informație ulterioară datei bilanțului
conduce la ajustarea situațiilor financiare?

2) care oferă indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste evenimente
ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare anuale.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare
anuale este diminuarea valorii de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului
şi data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere.Cum explicați?