5.

Reguli de recunoaștere si evaluare

Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele

situațiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanț, respectiv bilanțul
prescurtat, şi în contul de profit şi pierdere.
Momentele evaluării așa cum sunt definite în OMFP 1802/2014 cu modificările și
completările ulterioare sunt redate în tabelul de mai jos:

REGULI DE EVALUARE DE BAZĂ REGULI DE

EVALUAREA LA EVALUAREA LA EVALUAREA EVALUARE
DATA INTRĂRII INVENTAR ŞI LA DATA ALTERNATIVE
ÎN ENTITATE PREZENTAREA IEŞIRII DIN
ELEMENTELOR ÎN ENTITATE
BILANŢ
La data intrării în În scopul întocmirii La data ieşirii Entităţile pot
entitate, bunurile se situaţiilor financiare din entitate sau proceda la
evaluează şi se anuale, entităţile trebuie să la darea în reevaluarea
înregistrează în procedeze la consum, bunurile imobilizărilor
contabilitate la inventarierea şi se evaluează şi se corporale
valoarea de intrare, evaluarea elementelor de scad din gestiune existente la
care se stabilește natura activelor, datoriilor la valoarea lor sfârşitul
astfel: şi capitalurilor proprii. de intrare sau exerciţiului
a) la cost de Valoarea de inventar a valoarea la care financiar, astfel
achiziţie – pentru unui activ reprezintă sunt înregistrate încât acestea să
bunurile procurate valoarea contabilă a în contabilitate fie prezentate în
cu titlu oneros; activului, stabilită cu (de exemplu, contabilitate la
b) la cost de ocazia evaluării la valoarea valoarea justă,
producţie – pentru inventariere, respectiv reevaluată pentru cu reflectarea
bunurile produse în valoarea înscrisă în imobilizările rezultatelor
entitate; listele de inventariere. corporale care au acestei reevaluări
c) la valoarea de La stabilirea valorii de fost reevaluate în situaţiile
aport, stabilită în inventar a bunurilor se va sau valoarea justă financiare
urma evaluării – aplica principiul pentru valorile întocmite pentru
pentru bunurile prudenţei, potrivit căruia mobiliare pe acel exerciţiu
 reprezentând aport la se va ţine seama de toate termen scurt
capitalul social; ajustările de valoare admise la Evaluarea la
d) la valoarea justă datorate deprecierilor sau tranzacţionare pe valoarea justă a
– pentru bunurile pierderilor de valoare. o piaţă instrumentelor
obţinute cu titlu Pentru elementele de reglementată). financiare se
gratuit sau constatate natura activelor poate efectua
plus la inventariere. înregistrate la cost, La scoaterea din numai în
diferenţele constatate în evidenţă a situaţiile
minus între valoarea de activelor se financiare
inventar şi valoarea reiau la venituri anuale
contabilă se evidenţiază ajustările pentru consolidate.
distinct în contabilitate, în depreciere sau
conturi de ajustări, pierdere de
aceste elemente valoare aferente
menţinându-se la valoarea acestora.
lor de intrare

Bazele de evaluare la care face referire OMFP nr. 1.802/2014 cu modificările și

completările ulterioare sunt:
 costul;
 valoarea de aport;
 valoarea justă;
 valoarea de inventar;
 valoarea nominală.

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte

taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autoritățile fiscale),
cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției
bunurilor respective.
În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale,
cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct
bunurilor respective.
 Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de
aprovizionare este externalizată;

Elementele costului de achiziție

 Prețul de cumpărare
(+) Taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care persoana juridică le poate
recupera de la autoritățile fiscale)
(+) Cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct
achiziției bunurilor respective.
(–) Reducerile comerciale acordate de furnizor pentru active care se află în gestiune

(=) Costul de achiziție

Unele taxe și impozite atribuite achizițiilor de bunuri pot fi recuperate de la autoritățile

fiscale. Este cazul taxei pe valoarea adăugată.
Taxele vamale, comisioanele vamale și accizele sunt taxe nerecuperabile de la autoritatea
fiscală. Ele vor fi incluse în costul de achiziție al bunurilor.

Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al

imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe,
energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de
producție, costul proiectării produselor, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție
alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.
Au caracter direct acele cheltuieli de producție care pot fi identificate pe fiecare produs,
lucrare sau serviciu în parte. În această categorie se înscriu cheltuielile cu materiile prime și
materialele consumabile, cheltuielile cu salariile muncitorilor care lucrează în secțiile de bază
etc.
Cheltuielile indirecte de producție sunt acelea care se referă la întreaga producție obținută,
neputând fi atribuite, în mod direct, unui anumit produs (lucrare sau serviciu). Astfel de
cheltuieli sunt: cheltuielile cu energia și apa, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea
utilajelor etc. Aceste cheltuieli sunt repartizate rațional în costul producției obținute, pe baza
unor procedee convenționale.
 Valoarea de aport este utilizată ca bază de evaluare pentru bunurile reprezentând aport
la capitalul social. Aceasta se substituie costului de achiziție (poate fi considerată un cost de
achiziție prezumat al unui activ provenit din aport la capital). Valoarea de aport se stabilește,
de regulă, de un expert evaluator, independent, având în vedere o serie de criterii. Cel mai
adesea, valoarea de aport este o valoare de piață (valoare justă).
Valoarea justă. A evalua un activ la valoarea justă înseamnă a-i atribui ca valoare suma
pentru care acesta ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în
cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. Valoarea justă este, cel mai adesea, o
valoare de piață determinată după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată,
de regulă, de profesioniști calificați în evaluare.
Valoarea de inventar a unui activ reprezintă valoarea contabilă a activului, stabilită cu
ocazia evaluării la inventariere, respectiv valoarea înscrisă în listele de inventariere.
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit
căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de
valoare.
Pentru elementele de natura activelor înregistrate la cost, diferențele constatate în minus
între valoarea de inventar și valoarea contabilă se evidențiază distinct în contabilitate, în
conturi de ajustări, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.

Valoarea nominală este invocată în OMFP nr. 1.802/2014 cu modificările și completările

ulterioare în contextul evaluării capitalului social, dar și a unor valori de trezorerie precum
mărcile poștale, timbrele fiscale, tichetele de călătorie, bonurile cu cantități fixe, biletele de
spectacole, de intrare în muzee, expoziții și altele asemenea.
Capitalul social se evaluează în bilanț întotdeauna la valoarea nominală a acțiunilor sau a
părților sociale, după caz, indiferent de valoarea de tranzacționare a acestora.