Nr 83 - Decembrie 2018

Mikhtav 83

Cuprins
Dr. Alexandru-Marius Crişan (CCES), Sfântul şi Marele
Sinod al Bisericii Ortodoxe, panortodox? Pregătirea, dezbaterile,
clarificări ....................................................................................3
Un brad de la Stânceni povesteşte ..........................................26
Pr. Cornel Dîrle (Stânceni), „Apropierea” pe Horeb, Carmel şi
Tabor ........................................................................................29
Pr. Tarciziu Şerban (Bucureşti), Miza Schimbării-la-Faţă –
Lectură exegetică a unui eveniment prefigurativ .....................32
Pr. Radu Gârbacea (Sibiu), Imaginea lui Ilie în câteva omilii
patristice greceşti la Schimbarea la Faţă din sec. IV-V ............41
M. Éliane (Stânceni), Profetul Ilie în comentariile carolingiene
asupra Schimbării la Faţă a lui Hristos ...................................49
M. Cristiana Dobner ocd (Italia), Rabbenu Moshe, Eliyahu
hanavi şi spiritualitatea carmelitană .......................................72
Ştirile Fraternităţii Sf. Ilie .......................................................94

Coperta
Recto: Iarna la Stânceni.
Verso: 5-6 august, 14 şi 30 septembrie la Schitul Sf. Cruce din
Stânceni

Monastère Saint-Élie Schitul Sfânta Cruce

5, rue du Floquet Str. Gudea nr. 281
F - 21500 Saint-Rémy RO - 547575 Stânceni Jud. MS
Tel. 03 80 92 21 13 Tel. (004) 02 65 71 99 14
Tel. 07 78 64 64 04 Tel. (004) 07 40 88 01 25
saintelie.monastere@neuf.fr schitulstanceni@yahoo.fr
www.monasteresaintelie.com http://schitulstanceni.blogspot.ro/
http://monasteresaintelie.blogspot.fr

2
 Conferinţa

Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe

Panortodox? Pregătirea. Dezbaterile. Clarificări.
Dr. Alexandru-Marius Crişan (CCES)

Introducere
Înainte de a începe această Conferinţă,
doresc să Vă mulţumesc pentru tot ceea ce
faceţi pentru unitatea creştină, pentru
Biserica Ortodoxă şi pentru promovarea
ritului bizantin în Europa Occidentală.
Prin aceasta mărturisiţi unitatea
eclezială a Trupului lui Hristos. Doresc
să mulţumesc în special obştii monahale
din această mănăstire pentru invitaţia
de a susţine această conferinţă şi a pentru
sărbători împreună pe Sfântul Proroc Ilie.
Pentru o abordare serioasă a dezbaterilor ce privesc caracterul
panortodox al Sfântului şi Marelui Sinod din Creta din 2016,
documentele sinodale dar şi prezenţa sau absenţa unor Biserici
Ortodoxe locale, trebuie să parcurgem o prezentare istorică generală
care să puncteze momentele principale ale istoriei pregătirii Sfântului şi
Marelui Sinod. Vom aborda această panoramă istorică bazându-ne pe
lucrările mai multor autori care, prin operele lor au adus o contribuţie
înţelegerii istoriei acestui Sinod, şi care aparţin unor Biserici Locale
Autocefale diferite sau chiar cercetători din afara Bisericii Ortodoxe.
Prezentarea istorică va lua în considerare şi chestiuni teologice.

3
 Mikhtav 83

1. Ideea unui Sinod şi primii paşi

Printre cercetătorii care s-au interesat de istoria acestui Sinod
amintim pe Noël Ruffieux şi Tadeusz Kaluzni; ambii consideră
anul 1902 ca punct de referinţă al apariţiei ideii unui Mare Sinod în
Biserica Ortodoxă, moment când Patriarhul Ecumenic Ioachim al
III-lea a trimis o scrisoare Bisericilor Ortodoxe Autocefale cerându-
le să se reunească într-o conferinţă generală „pentru a inaugura o
cale de reapropiere constantă, reciprocă şi amicală între membrii
Bisericilor Ortodoxe Autocefale, precum şi pentru a examina unele
măsuri care se impun a fi luate pentru a facilita această reapropiere”1.
Arjakovsky consideră că în secolul trecut frământările Bisericii
Ortodoxe de a-şi regăsi unitatea interioară au coincis cu interesul
pentru unitatea ecumenică creştină 2. Întâlnirea acestor două
căutări a fost remarcată de asemenea şi de Ruffieux care a studiat
îndeaproape corespondenţa Patriarhului Ioachim al III-lea cu
ceilalţi Întâi-Stătători ai Bisericilor Ortodoxe3.
Trebuie evidenţiat faptul că unul din aspectele principale care
caracterizează Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe este
tocmai această coincidenţă între căutarea unităţii intra-ortodoxe şi
căutarea ecumenică. Pregătirea acestui Sinod coincide cu mişcarea
ecumenică dar şi cu pregătirea şi desfăşurarea altor Sinoade sau
Concilii importante în alte Biserici. Acest aspect va fi reluat pe
parcursul prezentării noastre.
2. Congresul Panortodox de la Constantinopol (1923)
Acest Congres a prezentat pentru prima dată o listă a
1 N. Ruffieux, “The preparation and reception of the Council”, 12.
Aceeaşi idee în: T. Kaluzni, “The history and the present stage of preparations
for the Pan-Orthodox Council”, 153. Pentru a consulta scrisoarea patriarhală
a Patriarhului Ecumenic Ioachim III vezi: Ioachim  III,  Patriarh Ecumenic,
“Patriarchal and Synodical Encyclical of  1902 to most Holy Autocephalous sister-
Churches in Christ”.
2 A. Arjakovsky, En attendant le Concile, 37.
3 Vezi: N. Ruffieux, “The preparation and reception of the
Council”, 12.

4
 Mikhtav 83

chestiunilor care reprezentau preocupările şi frământările Bisericii

Ortodoxe în general de la acea vreme. În această listă se găseşte
şi menţiunea unui eventual Sinod Panortodox ca proiect de viitor.
Ceea ce este relevant pentru studiul nostru este că la acea dată,
în anul 1923, în contextul aniversării a 1600 de ani de la Primul
Sinod Ecumenic de la Niceea, se exprimă clar dorinţa unui nou
Sinod Ecumenic. De fapt, Biserica Ortodoxă Română a propus la
acea dată, organizarea unui eveniment ecumenic panortodox, cu
participarea tuturor celor care mărturisesc credinţa niceeană pentru
a evita o manifestare izolată. Această propunere a fost adoptată de
Congresul din Constaninopol din 1923, hotărându-se organizarea
unui Sinod Panortodox comemorativ.
Patriarhul Ecumenic Vasile al III-lea, la rândul său, şi-a
manifestat dorinţa ca acest Sinod să fie pregătit de Patriarhia
Ecumenică cu colaborarea tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale.
La 1 mai 1926, a trimis o scrisoare tuturor Bisericilor Ortodoxe
Autocefale „pentru a cere părerea întregii Biserici despre posibilitatea
convocării unui congres sau a unei conferinţe pregătitoare pentru
viitorul Sinod Ecumenic”4. Patriarhul a propus deci convocarea
unui pre-sinod.
În 1930 a avut loc o întâlnire la mănăstirea Vatoped care avea
rolul să pregătească acest pre-sinod; întâlnirea a propus o listă de 17
teme, împărţită în 6 categorii diferite care să fie luate în considerare
de viitorul Sinod Ecumenic5. Pregătirea ulterioară a Marelui Sinod
va prelua doar câteva din temele propuse în 1930.
3. Conferinţa Panortodoxă de la Moscova (1948)
Mitropolitul Ilarion Alfeev aminteşte că în jurul anilor ’30,
pregătirea sinodală fusese întreruptă6 şi doar în anul 1948 în
cadrul Conferinţei Panortodoxe din Moscova a fost dat un nou

4 V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 13. Vezi de asemenea:
G. Soare, „De la Vatopedi la Rhodos”, 845 şi următoarele.
5 Cf. V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 17.
6 H. Alfeyev, „Le saint et grand concile”, 206.

5
 Mikhtav 83

avânt pregătirii Sfântului şi Marelui Sinod7. Trebuie să menţionăm

că unele documente emise la acest eveniment au un caracter
conservator, folosind un ton foarte critic, în special la adresa
Bisericii Catolice. Ulterior au loc noi întâlniri între Întâi-stătătorii
Bisericilor Ortodoxe surori sau între delegaţii ale acestora.
Părintele Liviu Stan, care făcea parte din delegaţia Bisericii
Ortodoxe Române la această Conferinţă afirma că s-au discutat
şi teme care n-au fost menţionate în documentele finale. Printre
aceste teme s-a numărat şi chestiunea unui sinod ecumenic sau pan-
ortodox chiar dacă nu a putut fi decis nimic la acea dată8.
4. Redemararea procesului pregătitor după anii 1950
Pre-sinodul propus la întâlnirea din 1930 de la Vatoped n-a mai
avut loc, din păcate. Patriarhul Ecumenic Atenagora a avut un rol
esenţial în relansarea procesului pregătitor. În 1951 a trimis fiecărui
Întâi-Stătător din Biserica Ortodoxă, în care propunea convocarea
unui Mare Sinod Ecumenic, având în vedere noul context politic
problematic (în special instaurarea comunismului în unele ţări
ortodoxe)9. După cum menţionează şi Părintele Viorel Ioniţă,
istoricul român al Sfântului şi Marelui Sinod, în jurul anilor ’50,
înainte de Conferinţa Panortodoxă din Rhodos, nu exista nicio
terminologie clară sau uniformă pentru a face referire la Marele
Sinod viitor, la evenimentele şi organismele pregătitoare10; aceeaşi
observaţie este valabilă şi pentru termenul panortodox în sine.
Un alt aspect interesant în scrisoarea Patriarhului Atenagora
este menţiunea că Patriarhul Ecumenic convoacă Marele Sinod
în virtutea dreptului său canonic, ceea ce atrage atenţia asupra
chestiunii primatului şi rolului Bisericii Constantinopolului în
lumea Ortodoxă.
Au urmat o serie de Conferinţe Panortodoxe la Rhodos şi
7 H. Alfeyev, „Le saint et grand concile”, 207.
8 L. Stan, „Cu privire la un viitor Sinod Ecumenic”, 582.
9 Patriarhul Atenagora folosea expresia: Sinodul Ecumenic. Vezi: G.
Soare, „De la Vatopedi la Rhodos”, 849.
10 Cf. V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 38.

6
 Mikhtav 83

Chambésy.
5.Prima Conferinţă Panortodoxă de la Rhodos din 1963
Trebuie să menţionăm că la momentul Primei Conferinţe
Panortodoxe din 1963 încă se credea că va avea loc un pre-sinod
pregătitor pentru Marele Sinod. De fapt, scopul Conferinţei din
1963 era să alcătuiască o listă a temelor de discutat la pre-sinodul
avut în vedere în acea perioadă. Puţine din temele propuse cu acea
ocazie vor fi păstrate ulterior.
6. A doua şi a treia Conferinţe Panortodoxe din Rhodos
(1963, 1964)
Următoarele două conferinţe de la Rhodos care au avut loc în
1963 şi 1964 au avut în centrul atenţiei două aspecte ecumenice:
să numească reprezentanţi ortodocşi pentru Conciliul Vatican II
şi să înceapă un dialog teologic oficial cu Biserica Catolică, cu
Biserica Veche-Catolică, cu unele Biserici Protestante şi cu Biserica
Anglicană.
Faptul că aceste două Conferinţe Panortodoxe (din 1963 şi din
1964) au avut în centru discuţiilor aspecte ale dialogului cu alte
confesiuni creştine confirmă ideea că efortul de căutare a unităţii
panortodoxe coincidea în acei ani cu dorinţa de regăsire a unităţii
ecumenice. De fapt, în cadrul celor două conferinţe s-a încercat
abordarea ambelor aspecte ale unităţii: unitatea panortodoxă şi
unitatea creştină.
Trebuie amintit un aspect interesant  pe care mitropolitul
Nicodim Rotov îl observase deja în acei ani, dar care va deveni
mai clar pentru toţi de abia mult mai târziu. În timpul celor două
conferinţe amintite părea în ochii multora că dialogul teologic cu
Biserica Anglicană sau cu Biserica Veche-Catolică ar putea fi mai
uşor şi mai rodnic decât dialogul cu Biserica Romano-Catolică,
având în vedere că ecleziologia acestor Biserici despărţite de Roma
se aseamănă cu ecleziologia Bisericii Ortodoxe, dată fiind lipsa unui
papă. De aceea reluarea dialogului cu aceste Biserici a fost votată fără

7
 Mikhtav 83

rezerve şi cu mult entuziasm deoarece, în cuvintele documentului

emis în 1964, „se ştie că aceste Biserici nu au intenţii ascunse de a
face prozelitism printre ortodocşi”11. Mitropolitul Nicodim Rotov,
capul delegaţiei Moscovei la a Treia Conferinţă Panortodoxă, a fost
cel care a subliniat în acele momente, că „Biserica Catolică este
singura a cărei tradiţie şi învăţătură  este asemănătoare cu cea a
Bisericii Ortodoxe”12.
Mai mulţi cercetători au remarcat că aspectul ecumenismului a
fost cel care a provocat discuţii foarte contradictorii şi a dus la lipsa
unui consens în interiorul Bisericii Ortodoxe. Un exemplu clar
în acest sens ar putea fi Olivier Clément13. Alţii, precum Olivier
Rousseau, din contră, susţineau că au fost elemente şi chestiuni
exterioare lumii ortodoxe (ca de exemplu Conciliul Vatican II) care
au dat un impuls Ortodoxiei să-şi caute o coeziune mai puternică şi
să-şi evidenţieze mai bine unitatea sa interioară14. Cu toate acestea,
chestiunea ecumenismului va deveni unul din aspectele cele mai
problematice, în special în ultima parte a pregătirii Sfântului şi
Marelui Sinod, aşa cum vom observa în cele ce urmează.
7. A patra Conferinţă Panortodoxă de la Chambésy
(1968)
De abia în timpul celei de-a Patra Conferinţe Panortodoxe
atenţia Bisericilor Ortodoxe Autocefale va fi în sfârşit concentrată
pe pregătirea unui Sinod numit atunci de către unii Panortodox,
lăsat un pic în umbră de dezbaterile contradictorii pe tema
ecumenismului în timpul celor două conferinţe panortodoxe
precedente de la Rhodos. Un fapt esenţial decis la această Conferinţă

11 Cf. N.I. Nicolaescu, „A treia conferinţă panortodoxă de la Rodos”,

1013.
12 O. Rousseau, « La troisième conférence pan-orthodoxe de Rhodes »,
494.
13 Vezi: O. Clément, « La troisième Conférence de Rhodes », 63.
14 Dejaifve scria: „Conciliul Vatican II a influenţat Ortodoxia într-un
mod benefic şi neaşteptat: a stimulat-o să-şi regăsească unitatea şi coeziunea».
Cf. G. Dejaifve, « La troisième Conférence pan-orthodoxe de Rhodes », 113.

8
 Mikhtav 83

a fost renunţarea la ideea organizării unui pre-sinod pregătitor. S-a

decis în schimb că pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod trebuie
să se facă prin mai multe Conferinţe Preconciliare Panortodoxe15.
Un alt fapt important realizat la această Conferinţă a fost creearea
Comisiei Interortodoxe Pregătitoare şi a Comisiei Panortodoxe
Preconciliare16.
8. Prima Conferinţă Preconciliară Panortodoxă (1976)
Această conferinţă avea rolul să adopte o listă clară a chestiunilor
care trebuie abordate la ulteriorul Mare Sinod. Exista atunci un
material foarte vast, prea complex pentru a putea fi gestionat ca să
stea la baza agendei de lucru a unui viitor Sinod. A fost mitropolitul
Iustin al Moldovei (nimeni altul decât viitorul Patriarh Justin
Moisescu) care a propus o metodă aproape matematică de a
selecţiona un număr limitat de teme. Viitorul Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române propunea la acea vreme ca lista pentru agenda
viitorului Mare Sinod să cuprindă doar „cele mai menţionate zece
teme”17. Această metodă a deblocat procesul de selecţie a temelor şi
a dus practic la întocmirea unei liste de zece teme propuse pentru
pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod.
Cele zece teme adoptate sunt:
1. Diaspora Ortodoxă;
2. Autocefalia şi modul de a o proclama;
3. Autonomia şi modul de a o proclama;
4. Dipticele;
5. Chestiunea unui calendar comun;
6. Impedimentele la căsătorie;
7. Aducerea la zi a rânduielilor legate de post;
8. Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu ansamblul lumii
creştine;

15 Cf. L. Stan, „A patra Conferinţă Pan-ortodoxă”, 873.

16 Cf. V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 56.
17 A. Plămădeală, „Opinii asupra pregătirii Sfântului şi Marelui
Sinod”, 248.

9
 Mikhtav 83

9. Ortodoxia şi mişcarea ecumenică;

10. Contribuţia Bisericilor Ortodoxe Locale la realizarea
idealurilor creştine de pace, libertate, fraternitate şi iubire
între popoare precum şi la abolirea discriminării rasiale18.
Unele dintre aceste chestiuni figurau deja în dezbaterile teologice
ale epocii şi au fost propuse de către Bisericile Ortodoxe Autocefale.
Altele au fost inspirate din listele propuse de către întâlnirile
precedente de la Rhodos şi Chambesy. Ceea ce este important este
că pe această listă de zece teme propusă în 1976 se va lucra de acum
înainte pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod. Vor interveni
puţine schimbări până la convocarea Marelui Sinod în 2016.
9. A II-a Conferinţă Panortodoxă Preconciliară (1982)
Subiectele abordate la această Conferinţă au fost anunţate
de către mitropolitul Meliton de Calcedon, cel care a prezidat
evenimentul din partea Patriarhiei Ecumenice:
1. Impedimentele la căsătorie;
2. aducerea la zi a rânduielilor postului;
3. problema calendarului şi chestiunea celebrării comune a
Paştilor de către toţi creştinii19.
La cererea Bisericii Bulgare a fost adăugată o a patra temă:
4. dacă rasoforii20 pot sau nu să devină episcopi21.
Dintre acestea, tema cea mai importantă este cea legată
de căsătorie deoarece implica chestiunea căsătoriei mixte,
interconfesionale. Acest aspect implica şi o anumită abordare
ecumenică şi aceasta a dus la unele dezarcorduri între participanţi.
De fapt, chestiunea căsătoriei mixte va fi una din temele care
vor cauza absenţa unei Biserici Ortodoxe Autocefale la Sfântul şi
Marele Sinod.
18 Cf. Synodica, 3, 114.
19 V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 80.
20 Rasofor: un călugăr care n-a despus încă voturile monahale, deşi
poartă o parte din veşmintele monahale.
21 Synodica, 8, 9-14.

10
 Mikhtav 83

Trebuie să amintim discursul mitropolitului Partenie de

Cartagina, care va deveni mai târziu Patriarhul Partenie al III-lea
al Alexandriei. Discursul, de o frumuseţe extraordinară, în legătură
cu căsătoria mixtă sau chestiunea căsătoriei clericilor văduvi,
evidenţiază lipsa unui comun acord între participanţii Conferinţei
din 1882, care se temeau să ia anumite decizii finale curajoase:
De ce am venit aici? Mi se pare că într-o reuniune ca
aceasta suntem obligaţi să spunem adevărul pe de-o parte,
dar şi să dăm dovadă de iubire şi înţelegere pe de alta pentru a
face faţă responsabilităţii pe care o avem faţă realitatea umană
a zilelor noastre. Astăzi, noi creştinii suntem în minoritate,
mâine nu vom reprezenta mai mult de 20% din întreaga
umanitate. Trebuie să prezentăm omului contemporan o
Ortodoxie vie şi activă. Aici discutăm numeroase chestiuni,
le acceptăm şi mărturisim că le credem cu adevărat, însă cu
toate astea ezităm să le proclamăm public. (…) Nimeni nu
poate să împiedice Biserica să studieze chestiunea căsătoriei
clericilor după hirotonie. În acelaşi fel şi aspectele teologice
legate de aceasta. Bineînţeles, asta ar putea duce la încălcarea
unor canoane. Există o tradiţie în acest sens dar nu cred că
ea se bazează pe vreun fundament dogmatic. (…) Şi căsătoria
între ortodocşi şi eterodocşi, de ce să o împiedicăm? Căsătoria
este o instituţie sacră. Ea se fundamentează pe libertatea
individuală şi pe iubire. Însă noi, Biserica Ortodoxă,
impunem condiţii pentru a sluji o astfel de căsătorie. (…)
Din primele clipe de viaţă comună, nu facem nimic altceva
decât să creăm probleme noilor soţi divizându-i. Nu avem
libertatea să recunoaştem că viaţa se schimbă şi că ea astăzi
aduce împreună persoane diferite, ortodocşi, catolici, atei şi
agnostici22.

22 Synodica, 8, 124-133.

11
 Mikhtav 83

10. A III-a Conferinţă Panortodoxă Preconciliară

(1986)
A III-a Conferinţă Preconciliară a abordat mai multe teme. În
urma lucrărilor au rezultat patru proiecte de documente:
1. Aducerea la zi a rânduielilor postului;
2. Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine;
3. Ortodoxia şi mişcarea ecumenică;
4. Contribuţia Bisericilor Ortodoxe Locale la realizarea
idealurilor creştine de pace, libertate, fraternitate şi
iubire între popoare şi precum şi la abolirea discriminării
rasiale23.
Câteva aspecte importante sunt legate de proiectul de document
ce priveşte mişcarea ecumenică. În titlul documentului expresia
Bisericilor Ortodoxe a fost înlocuită cu Bisericii Ortodoxe pentru a
întări conştiinţa de unitate ortodoxă, în special în faţa dialogului
cu ansamblul creştin. Cuvântul Biserică a fost folosit pentru a numi
şi alte confesiuni creştine, care a mărturisit pe de o parte o anumită
abordare ecumenică în cadrul Bisericii ortodoxe dar a şi provocat
dezacorduri.
11. A IV-a Conferinţă Panortodoxă Preconciliară
(2009)
Această Conferinţă a fost pregătită în mai multe etape care
au pregătit patru proiecte de documente: despre diasporă, despre
autocefalie, despre autonomie şi despre un Regulament pentru
Adunările Episcopale.
Chestiunea principală discutată în timpul celei de-a patra
Conferinţe Preconciliare cea privitoare la organizarea diasporei
ortodoxe. În acest fel, s-a evidenţiat aspectul unui singur episcop
într-un anume teritoriu canonic, aspect care se opune prezenţei mai
multor episcopi etnici în acelaşi teritoriu canonic.

23 Synodica, 10, 9.

12
 Mikhtav 83

Cu ocazia deschiderii Conferinţei, preşedintele, mitropolitul

Ioan Zizioulas, a rostit un discurs teologic în care a evidenţiat
aspecte legate de unitatea bisericească. Această unitate, după părerea
mitropolitului Zizioulas, trebuie să fie perceptibilă şi în organizarea
comună a diasporei. Mitropolitul recunoaştea că acrivia canonică a
unui singur episcop într-un teritoriu canonic nu putea fi aplicată la
acel moment. Astfel Ioan Zizioulas susţinea că:
Nu se poate contesta faptul că astăzi, modul de organizare
al diasporei ortodoxe suferă din punct de vedere canonic
şi ecleziologic. (…) Soluţia pentru organizarea diasporei
ortodoxe constituie într-adevăr o chestiune complexă nefiind
încă posibilă o aplicare a acriviei canonice. Este vorba
despre o chestiune urgentă şi dacă nu luăm măsuri imediate
înspre soluţionarea ei canonică, o situaţie ca aceasta în care
Ortodoxia este divizată s-ar putea consolida24.
Prima serie de discuţii s-au consumat în jurul necesităţii
menţionării sau nu a canoanelor care vorbesc despre primatul
Patriarhiei Ecumenice şi a canoanelor care fac referinţă la prezenţa
unui singur episcop într-un anume teritoriu canonic. Într-un final,
în urma discuţiilor a rezultat o declaraţie conform căreia „tradiţia
ortodoxă cere existenţa unui singur episcop într-un teritoriu
canonic determinat”25, dar fără a menţiona clar care canoane
cer acest aspect, aşa cum observăm în textul aprobat de această
Conferinţă 26.
Soluţia propusă de către participanţii la cea de-a Patra
Conferinţă Preconciliară a fost deci una de compromis din motive
bine întemeiate, pastorale, nu una care să oblige la aplicarea unei
acrivii canonice. Din motive pastorale s-a hotărât deci să nu se
24 Synodica, 12, 17-19. Pentru întregul discurs al mitropolitului Ioan
Zizioulas vezi: Synodica, 12, 13-19.
25 V. Ioniţă, „A 4-a Conferinţă Panortodoxă Presinodală”, 243. Vezi
procesul verbal al întregii dezbateri: Synodica, 12, 52-63.
26 Pentru întregul text vezi (în engleză): „The Orthodox Diaspora” în
V. Ioniţă, Towards the Holy and Great Synod, 188-190; şi (în franceză): « La
Diaspora Orthodoxe » în Synodica, 12, 256-260.

13
 Mikhtav 83

desfiinţeze structurile eparhiale deja existente în diasporă, dar să

se constituie Adunări Episcopale. Aceste Adunări (care ar putea
fi echivalentul Conferinţelor Episcopale din Biserica Catolică)
trebuiau să constituie doar o soluţie temporară. A fost votat în
consecinţă Regulamentul Adunărilor Episcopale27. Scopul principal
al acestor Adunări era acela de a menţine unitatea eclezială în
contextul în care diaspora era organizată dintr-o suprapunere de
jurisdicţii episcopale.
12. Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe
Autocefale de la Constantinopol (2014) – convocarea
Sinodului
În debutul acestei Sinaxe, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a
rostit un discurs28 care făcea referire la chestiunea teologiei persoanei
umane şi la nevoia acesteia de o abordare pastorală actuală din
partea Bisericii Ortodoxe. În continuare, discursul s-a concentrat
pe o analiză critică a sinodalităţii în gândirea teologică ortodoxă
actuală. Patriarhul Ecumenic susţinea că unitatea Bisericii depinde
de o viziune corectă asupra sinodalităţii. Patriarhul Bartolomeu a
arătat că în cadrul Bisericilor Ortodoxe Autocefale sinodalitatea
se aplică în mod corect şi concret, însă aceasta nu se întâmplă la
nivel panortodox. De aceea, convocarea Sfântului şi Marelui Sinod
se face, din păcate, conform Patriarhului Ecumenic, în contextul
în care sinodalitatea la nivel panortodox nu este percepută
întru totul corect. Patriarhul Bartolomeu, în acelaşi discurs a
făcut şi referire  discretă la importanţa primatului Patriarhiei de

27 Pentru textul complet al Regulamentului vezi: (în engleză) „Rules of

Operation of Episcopal Assemblies in the Orthodox Diaspora” în V. Ioniţă,
Towards the Holy and Great Synod, 191-194 şi (în franceză): « Règlement de
fonctionnement des Assemblées épiscopales dans la Diaspora Orthodoxe » în
Synodica, 12, 261-265.
28 Pentru discursul complet vezi: „Adress by His All-Holiness
Ecumenical Patriarch Bartholomew at the Synaxis of the Primates of the
Orthodox Churches”, în Greek Orthodox Theological Review, 1-4 (2014), 313-
325.

14
 Mikhtav 83

Constantinopol în cadrul Bisericii Ortodoxe. Sinodalitatea rămâne,

conform Întâistătătorului Bisericii Constantinopolului, singurul
instrument capabil să garanteze unitatea Bisericii.
În cadrul acestei Sinaxe s-a anunţat public că Sfântul şi Marele
Sinod va fi convocat de praznicul Cincizecimii, în anul 2016, la
Constantinopol, în biserica Sfânta Irina. S-a anunţat de asemenea
că acest Sinod va fi prezidat de către Patriarhul Ecumenic şi că
modul de luare a deciziilor va fi cel al unanimităţii.
13. A V-a Conferinţă Preconciliară Panortodoxă (2015)
Preşedintele acestei Conferinţe Preconciliare, mitropolitul
Ioannis Zizioulas, a limitat scopul întrunirii la adoptarea a patru
proiecte de documente:
- Primul, elaborat în anul 2009 de către Comisia
Interortodoxă avea titlul Autonomia şi modul ei de proclamare;
- Celelalte trei documente fuseseră deja acceptate la cea
de-a treia Conferinţă Preconciliară: Importanţa postului şi
respectarea lui astăzi, Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul
lumii creştine, şi Contribuţia Bisericii Ortodoxe la realizarea
păcii, dreptăţii, libertăţii, fraternităţii şi dragostei între popoare
şi la înlăturarea discriminărilor rasiale şi de altă natură29.
În pofida limitării clare a obiectivului acestei Conferinţe de către
reprezentantul Patriarhiei Ecumenice care a prezidat adunarea,
discuţiile au divagat de la aceste patru documente şi lăsând să
se întrevadă mai multe dezacorduri între membrii delegaţiilor
Bisericilor Autocefale la mai puţin de un an până la data prevăzută
pentru convocarea Sfântului şi Marelui Sinod. Acest aspect a arătat
că cel puţin la prima vedere, la acel moment, Biserica nu era încă
pregătită deplin să trăiască un Sinod de o asemenea talie.
În momentul discuţiilor privind documentul Contribuţia
Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptăţii, libertăţii, fraternităţii
şi dragostei între popoare şi la înlăturarea discriminărilor rasiale

29 Cf. V. Ioniţă, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, 51.

15
 Mikhtav 83

şi de altă natură, delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse a propus un

alt titlu, considerând că cel precedent ar fi prea lung; noul titlu
propus de aceeaşi delegaţie era Misiunea Bisericii Ortodoxe în
lumea contemporană. Propunerea a fost acceptată, iar vechiul titlu
a devenit subtitlu. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse a mai propus
şi adăugarea unor menţiuni referitoare la pericolele care ameninţă
astăzi viaţa credincioşilor ortodocşi. Membrii participanţi la
această Conferinţă au respins însă aceste menţiuni deoarece păreau
prea anti-occidentale30. Mitropolitul Ioan Ziziouloas, a compus
personal Introducerea documentului, la care s-au mai operat
ulterior câteva mici modificări propuse din partea altor delegaţi.
Un alt aspect foarte important este folosirea termenului de persoană
pentru a desemna fiinţa umană asupra căruia vom reveni în cele ce
urmează, deoarece folosirea acestui termen poate fi interpretată ca o
confirmare panortodoxă a personalismului teologic al secolului XX.
14. Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe
Autocefale de la Chambésy (2016): ultimul pas înaintea
convocării Sfântului şi Marelui Sinod
Între 21 şi 28 februarie 2016 are loc o altă Sinaxă a Întâistătătorilor
Bisericilor Ortodoxe Autocefale, în Elveţia, la invitaţia Patriahului
Ecumenic Bartolomeu31.
În ce priveşte anumite decizii sau schimbări precum şi unele
obstacole încă prezente la acel moment începem prin a menţiona
schimbarea titlului documentului privitor la taina Cununiei. Sinaxa
a intitulat documentul Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la
aceasta32. Din păcate, versiunea finală a textului nu a fost ratificată
de către Patriarhul Ilia al Georgiei, care nu a acceptat aplicarea
iconomiei canonice în cazul căsătoriilor mixte între creştini
ortodocşi şi cei aparţinând altor confesiuni33. Documentul nu a

30 V. Ioniţă, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, 58.

31 V. Ioniţă, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, 66-67.
32 V. Ioniţă, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, 67.
33 V. Ioniţă, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, 69.

16
 Mikhtav 83

fost semnat nici de către delegaţia Patriarhiei Antiohiei.

Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale din
2016 a şters de pe ordinea de zi a viitorului temele referitoare la
Calendar şi la Autocefalie. În lipsa consensului, Sinaxa a decis să
renunţe şi la discutarea chestiunii Dipticelor.
În final, aşa cum reiese şi din Comunicatul oficial al Sinaxei
Panortodoxe din 2016, doar şase documente din cele zece teme
iniţiale vor fi înaintate Sfântului şi Marelui Sinod spre analizare şi
aprobare:
1) Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană
2) Diaspora ortodoxă
3) Autonomia şi modul ei de proclamare
4) Sfânta Taină a Cununiei şi impedimentele la aceasta
5) Importanţa postului şi respectarea lui astăzi
6) Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine34.
Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale de la
Chambesy din 2016 a constituit deci ultima etapă din cadrul unui
lung proces de pregătire care a durat aproape un secol şi care a
însemnat şi căutarea şi redescoperirea sinodalităţii între Bisericile
Ortodoxe Autocefale, având în vedere contextul istoric care le-a
izolat unele de altele. Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a
acoperit toată perioada celor două războaie mondiale. Pe de-o
parte, aceste conflicte şi tragediile aferente au atras atenţia asupra
unor chestiuni esenţiale pentru umanitate, dar pe de altă parte, cele
două conflagraţii mondiale au produs condiţii sociale grave în ţările
majoritar ortodoxe – în special cel de-al Doilea Război Mondial.
Comunicatul final al Sinaxei din 2016 confirmă convocarea
Sfântului şi Marelui Sinod deja anunţat de către Sinaxa
Întâistătătorilor din 2014, însă se menţionează o mică schimbare:
locaţia; biserica Sfânta Irina din Constantinopol a fost înlocuită
cu insula Creta. Comunicatul invita întreaga Biserică la rugăciune
pentru buna desfăşurare a Sinodului şi pentru depăşirea tuturor
34 Pentru întregul Comunicat vezi: „Communiqué de la Synaxe pan-
orthodoxe de 2016”.

17
 Mikhtav 83

obstacolelor care ar mai putea apărea.

15. Câteva Biserici se retrag cu puţin timp înainte de
Sinod
Printre Bisericile Locale care s-au retras de la participarea la
Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, prima a fost Biserica
Ortodoxă Bulgară. Patriarhul Neofit al Bulgariei a motivat această
absenţă spunând nu există un motiv foarte evident care să justifice
convocarea unui Sinod Ecumenic. De asemenea, Patriarhul
Bulgariei a mai menţionat aspectul aşezării centrale a scaunului
Patriarhului Ecumenic, care ar evidenţia prea mult primatul
acestuia, preferând ca Întâistătătorii să fie aşezaţi într-un fel în care
să nu se întrevadă nici un fel de primat, al nici unuia dintre ei35.
Putem să considerăm că motivaţia Bisericii Bulgare conţine şi un
aspect dogmatic: chestiunea primatului.
După aceasta, următoarea Biserică Locală care s-a retras a fost
Patriarhia Antiohiei. În acest caz motivaţia este cu totul diferită.
Biserica Antiohiei a menţionat ca motiv principal, invadarea
teritoriului ei canonic de către Patriarhia Ierusalimului prin
numirea unui episcop în Qatar.
Şi Biserica Georgiei s-a retras din motive canonice la prima
vedere. Biserica Georgiei a considerat, în acel moment, că
documentul despre Taina Sfintei Cununii ar conţine menţiuni
anti-canonice pentru că permite, în condiţii speciale, aplicând
iconomia canonică, căsătoriile interconfesionale între ortodocşi
şi creştini aparţinând altor confesiuni36. Într-un fel sau altul şi
aici avem de-a face cu un aspect dogmatic şi bineînţeles cu un

35 E.G. Farrugia, „Il Santo e Grande Concilio Panortodosso.

Documentazione e reazione”, Civiltà Cattolica 3991 IV (2016), 54. Acelaşi
reproş se regăseşte şi într-o scrisoare a Patriahului Kiril al Moscovei către
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu; vezi în acest sens (în greacă): „Scrisoare către
Patriarhul Bartolomeu”.
36 Pentru a vedea Comunicatul complet al Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Georgiene, vezi: „The Decree of the Holy Synod of the Orthodox
Church of Georgia 10.06.2016”.

18
 Mikhtav 83

mod diferit de a înţelege istoria Bisericii şi aplicarea unui canon.

Poziţia dură a Bisericii Georgiei poate da naştere unor întrebări:
Ce importanţă are perioada primară a Bisericii când creştinii erau
căsătoriţi şi cu păgâni? Sau: Cine sunt ereticii de astăzi? Cum să
înţelegem existenţa iconomiei canonice?
Biserica Rusiei a fost cea din urmă care şi-a anunţat neparticiparea
la Sfântul şi Marele Sinod Panortodox în 13 iunie 2016. Principalul
motiv invocat a fost acela că deja există câteva Biserici care s-au
retras, compromiţându-se astfel principiul unanimităţii37.
16. Sfântul şi Marele Sinod din Creta (2016)
Părinţii sinodali s-au reunit duminică 19 iunie 2016 şi
evenimentul principal al acelei zile a fost slujirea Sfintei Liturghii
de către Patriarhul Ecumenic împreună cu Întâistătătorii Bisericilor
Ortodoxe Autocefale. Zilele următoare, după sesiunea inaugurală
de luni 20 iunie, documentele sinodale pregătite au fost examinate
rând pe rând, modificate minimal unde s-a considerat necesar şi
aprobate.
Probabil că dezbaterea cea mai importantă din ceea ce ştim
până acum38 a fost legată de folosirea sau nu a termenului persoană
cu referire la fiinţele umane. Mitropolitul Ierotheos Vlachos a
cerut în numele Bisericii Eladei ca aceasta expresie să fie modificată
din cauză că Părinţii Bisericii nu au folosit niciodată termenul de
persoană cu referire la oameni, doar cu referire la Persoanele Sfintei
Treimi; persoană cu sensul de persoană umană ar fi rodul filosofiei
moderne şi nu un rod al unui parcurs teologic39. Mitropoliţii
Kallistos Ware şi Ioan Zizioulas au apărat utilizarea termenului

37 E.G. Farrugia, „Il Santo e Grande Concilio Panortodosso.

Documentazione e reazione”, Civiltà Cattolica 3991 IV (2016), 54. Vezi de
asemena (în rusă): „Comunicat al Patriarhiei Moscovei”.
38 Şedinţele au fost secrete.
39 Pentru mai multe detalii despre această dezbatere în cadrul Sfântului
şi Marelui Sinod vezi: „The Decisions of the Hierarchy of the Church of Greece
on the Holy and Great Council”; M. Vasiljevic, Diary of the Council, 47-48; P.
Laudecer, „Human beings and human persons”.

19
 Mikhtav 83

de persoană cu referire la fiinţa umană. Termenul a rămas în mai

multe documente confirmându-se astfel personalismul teologic al
secolului XX.
Concluzii
Chestiunea terminologică Pan-Ortodox
Termenul panortodox a fost folosit pentru prima dată în scrisoarea
Patriarhului Ecumenic Ioachim al III-lea din 12 iunie 1902, adresată
Bisericilor Ortodoxe în contextul creării de noi Biserici Autocefale
în statele care şi-au câştigat de curând independenţa în Balcani în
secolul XIX. În această scrisoare patriarhul Ecumenic invocă noile
condiţii politice şi invită la întâlniri panortodoxe40. După aceasta,
termenul panortodox va fi folosit pentru a enumera anumite
evenimente cu caracter pregătitor în istoria Sfântului şi Marelui
Sinod al Bisericii Ortodoxe: Congresul de la Constantinopol (1923)
numit Congresul Panortodox; cele 9 Conferinţe Panortodoxe de la
Rhodos şi Chambesy care au pregătit calea Sfântului şi Marelui
Sinod41 etc. Acest termen a fost folosit şi în timpul Sfântul Sinod
din Creta cu referire la Secretariatul Sinodului, sau cu referire la
împreună-slujirea Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Surori.
De menţionat este faptul că, aşa cum se observă în documentele
aprobate de către Sfântul şi Marele Sinod, din Enciclică şi din
Mesajul final, termenul panortodox nu se găseşte în nici unul
din documente cu referire la Sinod care le-a produs. Sinodul s-a
denumit pe sine ca fiind The Holy and Great Council of the Orthodox
Church42. Deja înainte de a se şti că unele Biserici Ortodoxe Locale
nu vor participa termenul panortodox a fost evitat pentru a face
referire la Sinod doar la organisme şi evenimente pregătitoare;
aceasta nu are legătură prezenţa sau absenţa unor Biserici deci,
ci mai degrabă cu faptul că termenul este prea nou pentru a fi
40 Cf. Despre Sfântul şi Marele Sinod din Creta, 9-10.
41 Vezi (în engleză): V. Ionită, Towards the Holy and Great Synod of the
Orthodox Church, „Contents”.
42 Vezi site oficial al Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe:
www.holycouncil.org

20
 Mikhtav 83

alăturat instituţiei Sinoadelor Ecumenice. Cu toate acestea expresia

Sinodul Panortodox este formula cea mai utilizată, chiar şi de unii
cercetători, pentru a se referi la Sfântul şi Marele Sinod.
Dificultăţile nu au lipsit pe toată perioada pregătirii şi
desfăşurării Sfântului şi Marelui Sinod.
Din cele prezentate mai sus, concluzionăm:
1) Termenul panortodox nu este esenţial deoarece Biserica nu
l-a folosit în documentele oficiale nici măcar în timpul pregătirii
Marelui Sinod. Această terminologia este prea recentă şi prea
concretă.
2) Pregătirea Sinodului a fost gândită iniţial printr-un singur
moment esenţial: un pre-sinod care trebuia să conceapă agenda
Sinodului. În urma acestuia s-ar fi trecut direct la convocarea
Sfântului şi Marelui Sinod.
3) Alegerea temelor a amânat, cum am văzut, convocarea
Sinodului şi a constituit o dificultate. Marea diferenţă între acest
Sinod şi Sinoadele Ecumenice este că la acestea din urmă tema
era clară şi evidentă în atenţia tuturor. Exista o chestiune teologică
evidentă care impunea convocarea unui Sinod Ecumenic. În cazul
Sinodului din 2016, întâi a fost dorinţa de convocare şi apoi găsirea
unor teme de discutat.
4) Pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod a mers mână în mână
cu un parcurs ecumenic. Abordarea ecumenică a rămas esenţială
pe tot parcursul pregătirii Sfântului şi Marelui Sinod. Două
Biserici refuză să participe din cauza unui abordări ecumenice
prea permisivă, din punctul lor de vedere. De asemenea, două
documente din cele şase fac referire la aspecte ecumenice şi la alte
confesiuni creştine.
5) Atât pregătirea cât şi desfăşurarea Sinodului au atras atenţia
din nou asupra aspectelor legate de un singur episcop într-un teritoriu
canonic determinat şi primatul scaunului Constantinopolului în
Biserica Ortodoxă.
6) Refuzul Bisericii Bulgariei de a recunoaşte orice fel de

21
 Mikhtav 83

primat Constantinopolului pune în pericol echilibrul dintre primat

şi sinodalitate, împreună cu toată dinamica teologică ce rezultă de
aici.
7) Refuzul iconomiei canonice pentru căsătoriile mixte din
partea Bisericii Georgiei deschide calea altor întrebări: Există încă un
loc pentru iconomie în dreptul canonic ortodox? Nu au fost familiile
mixte (inter-religioase) o metodă de răspândire a creştinismului în
secolele primare? Nu se impune o abordare pastorală specială astăzi
când avem o diasporă foarte numeroasă, iar şansele de căsătorii
mixte interconfesionale au crescut considerabil?
8) O receptare panortodoxă rămâne posibilă în viitor deoarece
conţinutul documetelor este perfect ortodox. Deşi unele Biserici
Ortodoxe Locale s-au retras în ultimul moment documentele sunt
rodul împreună lucrării şi cooperării întregii Biserici Ortodoxe.
Sinodul în sine a operat modificări minimale documentelor, ele
rămânând aproape integral în forma aprobată anterior când încă
nu intervenise decizia unor Biserici Ortodoxe autocefale de a nu
participa la acest eveniment.
Carmelul din Saint-Remy, 20 iulie 2018

Bibliografie
A. Cărţi
1. Arjakovsky, A., En attendant le Concile, Paris
2011.
2. Ioniţă, V., Towards the Holy and Great Synod,
Freibourg 2014.
3. ———, Spre Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii
Ortodoxe, Bucureşti 2016.

22
 Mikhtav 83

4. Vasiljevic, M., Diary of the Council. Reflections

from the Holy and Great Council at the Orthodox Academy
in Crete, June 17-26, 2016, Los Angeles 2016.
5. Despre Sfântul şi Marele Sinod din Creta, 16-26
iunie 2016. Întrebări şi răspunsuri, Bucureşti 2017.
B. Articole
1. Alfeyev, H., « Le saint et grand concile », Irénikon
2-3 (2011), 203-244.
2. Clément, O., «  La troisième Conférence de
Rhodes », Contacts 49 (1965), 56-63.
3. Dejaifve, G., «  La troisième Conférence pan-
orthodoxe de Rhodes », Nouvelle Revue Théologique, 2
(1965), 113-131.
4. Farrugia, E.G., „Il Santo e Grande Concilio
Panortodosso. Documentazione e reazione”, Civiltà
Cattolica 3991 IV (2016), 53-67.
5. Ioniţă, V., „A 4-a Conferinţă Panortodoxă
Presinodală; Chambésy/Geneva, Elveţia 6-12 iunie
2009”, Studii Teologice 2 (2009), 235-254.
6. Laudecer, P., „Human beings or human persons”
(accesat: 24.02.2018): https://publicorthodoxy.org/
2017/06/06/human-beings-or-persons/.
7. Nicolaescu, N.I., « A treia conferinţă panortodoxă
de la Rodos », Biserica Ortodoxă Română, 11-12 (1964),
1005-1018.
8. Plămădeală, A., „Opinii asupra pregătirii
Sfântului şi Marelui Sinod”, Ortodoxia, 2 (1977), 232-
257.
9. Rousseau, O., «  La troisième conférence pan-
orthodoxe de Rhodes », Irénikon, 4 (1964), 487-507.
10. Ruffieux, N., „The preparation and reception of
the Council”, Saint Vladimir’s Theological Quarterly, 1-2
(2016), 11-32.

23
 Mikhtav 83

11. Soare, G., „De la Vatopedi la Rhodos”, Biserica

Ortodoxă Română, 9-10 (1961), 844-853.
12. Stan, L. „Cu privire la un viitor Sinod
Ecumenic”,Ortodoxia 4 (1952), 579-601.
13. ———, „A patra Conferinţă Pan-ortodoxă”,
Biserica Ortodoxă Română, 7-8 (1968) 870-881.

C. Discursuri, Procese verbale, scrisori, comunicate şi

documente 
1. Bartolomeu, Patriarh Ecumenic, „Adress by His
All-Holiness Ecumenical Patriarch Bartholomew at the
Synaxis of the Primates of the Orthodox Churches”,
Greek Orthodox Theological Review 1-4 (2014), 313-325.
2. Ioachim III, Patriarh Ecumenic, „Patriarchal and
Synodical Encyclical of 1902 to most Holy Autocephalous
sister-Churches in Christ” (accesat: 23.05), http://www.
montenet.org/2001/moc.html.
3. Kiril, Patriarhul Moscovei, „Scrisoare adresată
Patriarhului Bartolomeu” (accesat: 15.05.2016),
http://w w w.amen.gr/article/epistoli-kyrillou-pros-
vartholomaio-prota-na-lythei-pos-tha-kathisoume-kai-
meta-i-synodos..
4. Sfântul Sinod al Bisericii Orotodoxe
a Georgiei, „The Decree of the Holy
Synod of the Orthodox Church of Georgia
10.06.2016” (accesat: 21.05.2018), http://patriarchate.ge/
geo/the-decree-of-the-holy/.
5. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Eladei,
„The Decisions of the Hierarchy of the Church of Greece
on the Holy and Great Council” (accesat: 13.06.2018),
https://orthodoxethos.com/post/the-decisions-of-the-
hierarchy-of-the-church-of-greece-on-the-holy-and-
great-council-and-the-final-outcome.

24
 Mikhtav 83

6. Sfăntul Sinod al Bisericii Ortodoxe

Ruse, „Comunicat al Patriarhiei Moscovei” (accesat:
13.06.2018), http://sobor2016.patriarchia.ru/db/
text/4538395.html.
7. Secrétariat pour la préparation du Saint
et Grand Concile de l’Eglise Orthodoxe, ed.,
Synodica, vol. III, Première Conférence Panorthodoxe
Preconciliare. Chambésy – Geneve, 21-28 novembre
1978. Procès verbaux – Documents, Chambésy – Genève
1979.
8. ———, vol. VIII, IIe Conférence Panorthodoxe
Préconciliaire. Chambésy, 3-12 septembre 1982. Procès
verbaux – Documents, Chambésy – Genève 1994.
9. ———, vol. X, IIIe Conférence Panorthodoxe
Préconciliaire. 28 octobre – 6 novembre 1986. Procès
verbaux – Documents, Chambésy – Genève 2014.
10. ———, vol. XII, IVe Conférence Panorthodoxe
Préconciliaire. 6-13 Juin 2009. Procès verbaux –
Documents, Chambésy – Genève 2015.
11. ———, «  Communiqué de la Synaxe pan-
orthodoxe 2016  » (accesat: 16.05.2018), http://
www.imks.gr/images/epikaira/2016_panorthodoxi/
anakoinotheneng.pdf

25