Tema 1 : Contabilitatea în comerț

Comerțul – o ramură importantă a economiei naționale, obiectul căruia reprezintă schimbul de

mărfuri, vânzarea- cumpărarea de mărfuri, precum și deservirea cumpărătorilor în procesul
comercializării mărfurilor, livrării, pregătirii pentru vânzare.
Comerțul este o activitate economică care constă în schimbul de rezultate ale activității economice
între persoanele fizice și juridice.
Activitatea de comerț – o activitate de întreprinzător inițiată în baza raporturilor stabilite în
domeniul comercializării mărfurilor, produselor, precum și în domeniul prestării anumitor servicii,
având drept scop satisfacerea intereselor economice și obținerea unei surse de venit.
Formele principale de comerț:
 Comerțul cu ridicate – o activitate desfășurată de comercianți care cumpără
produse,mărfuri în loturi mari, în scopul revânzării acestora către alți comercianți sau utilizatori
profesionali ori colectivi
 Comerțul cu amănuntul – o activitate desfășurată de comercianți care vând mărfuri,
produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.
 Serviciul de alimentație publică - o activitate de pregătire, preparere, prezentare și servire
a produselor culinare, de cofetărie, patiserie, a băuturilor și a altor produse pentru consumul
acestora în unități specializate sau în afara lor.

Particularitatea serviciilor comerciale –nu au tarife. Adaosul comercial în cunoaște doar

vânzătorul, consumatorul cunoaște doar prețul de piață.

Principiile generale de desfășurare a activității de comerț:

1. Respectarea normelor igienico-sanitare
2. Respectarea cerințelor prevăzute de reglementările tehnice și a celor de comercializare
aprobate de Guvern
3. Protecția drepturilor și intereselor consumatorului
4. Respectarea eticii profesionale și a cerințelor de instruire în domeniu
Unitatea comercială– o verigă primară principală a comerțului, un agent economic independent
cu drept de persoană juridică, creat pentru achiziționarea, păstrarea, comercializarea mărfurilor și
prestarea serviciilor, în scopul satisfacerii intereselor economice și de a obține venit.
Stocurile de mărfuri ale unității de comerț constau în mărfurile disponibile și utile pentru a fi
vândute.
Mărfurile disponibile pentru vânzare, dar care nu aparțin unității de comerț:

 Mărfurile vândute la comanda cumpărătorului

 Mărfurile primite în consignație
 Mărfurile primite la păstrare
Achiziționarea – o tranzacție comercială legată de trecerea mărfurilor din proprietatea furnizorului în
proprietatea cumpărătorului.
Formarea stocurilor – 0 operațiune de formare a rezervelor de mărfuri în expresie valorică destinate
vânzării continue a acestora.
Vânzarea – trecerea dreptului de proprietate a mărfurilor către cumpărător în baza unui acord reciproc.
Fluxul mărfurilor – deplasarea fizică reală a mărfurilor în cursul desfășurării activității unității
comerciale.
Contractul colectiv de muncă – act juridic, care reglementează raporturile de muncă și alte raporturi
sociale în unitate, încheiate în formă scrisă între salariați și angajator de către reprezentanții acestora.
Contractul individual de muncă – înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă
să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al
unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de prezentul cod sau de alte acte
normative și să achite la timp salariul.
Răspundere materială- un mijloc de protecție a patrimoniului entității, ce presupune compensarea de
către salariați a prejudiciilor cauzate de către aceștia. Obligația salariaților să repare prejudiciul cauzat
entității în limitele și în modul stabilit de legislație.
Răspundere materială limitată –salariatul unității poartă răspundere în cuantumul prejudiciului real
direct, dar nu mai mare decât salariul mediu lunar.
Drepturile și obligațiile angajaților sunt stabilite de contractul individual și contractul colectiv de
muncă, precum și de contractele cu privire la răspunderea materială.
Răspuderea materială colectivă – poate fi instituită în cazul încare salariații execută în comuna numite
genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea sau folosirea în procesul munci a valorilor ce le-au fost
trasmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat.
Contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină – concretizează obligațiile
salariatului și angajatorului privind asigurarea integrității bunurilor și este valabil pentru toată perioada de
lucru cu valorile materiale ale unității încredințate salariatului.
Tema 2 : Evaluarea stocurilor
Evaluarea –atribuirea indicatorilor bănești obiectelor contabile sau elementelor activității firmei.
Evaluarea stocurilor depinde de 3 factori: dreptul de proprietate asupra mărfurilor,sursa de intrare,
metode de evaluare desemnată în politicile contabile.
Metoda identificării specifice – constă în determinarea costurilor individuale elementelor de stocuri. Se
folosește pentru automobile, opera de artă, metale prețioase și nu poate fi aplicată în cazurile în care
stocurile cuprind un număr mare și divers de elemente.
Metoda FIFO – prevede evaluarea stocurilor ieșite la costul de intrare al primei intrări, pe măsura
epuizării loturilor, stocurile ieșite se evaluează la costul de intrare al lotului următor în ordine cronologică.
Metoda CMP – presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe baza mediei ponderate a
costurilor soldurilor elementelor similare la începutul perioadei și a costurilor elementelor similare din
cursul perioadei.
Metoda prețului cu amănuntul – seaplică pentru determinarea costurilor articolelor numeroase și cu
mișcare rapidă, care au marje similar și pentru care nu este rational să se folosească altă metode.
Valoarea realizabilă netă –prețul se vânzare estimate al stocurilor diminuat cu costurile estimate pentru
finalizare și costurile estimate de vânzare.
Prețul – o expresie bănească a valorii, o sumă de bani care se stabilește în procesul operațiunilor de schimb
Prețul de achiziție – prețul producătorului de peste hotare, diminuat cu suma rabatului comercial indicat
în documentele primare.
Prețul de livrare- prețul producătorului autohton, diminuat cu suma rabatului comercial indicat în
documentele primare.
Preț cu ridicata – prețul la care entitatea-producător își vinde producția sa angrosiștilor.Prețul cu ridicata
se compune din prețul entității producătoare și adaosul comercial, destinat acoperirii cheltuielilor.
Prețul cu amănuntul – prețul la care mărfurile se vând populației în comerțul cu amănuntul. Prețul cu
amănuntul include prețul cu ridicata,adaosul comercial și TVA.
Adaosul commercial (marja brută) – suma cuprinsă între prețul de vânzare, destinată acoperirii
cheltuielilor și obținerii beneficiilor economice.