1

REDUCEREA NITRAŢILOR DIN APA POTABILĂ PRIN METODE

ELECTROCHIMICE. STUDIU DE CAZ

Vâju Dumitru1, Vlad Grigore1, Hetvary Mihaela1, Băisan Gabriela1, Ulinici Sorin Claudiu1,
Varvari Sever 1

S.C. ICPE-BISTRIŢA S.A

Keywords: electrochemical treatment, EAOP, multiple oxidants, nitrate, drink water

Abstract. The paper presents the electrochemical pre-treatment step followed by pre-
aeration step, implemented within the flow of drinkable water treatment, from the potable water
unit in the village Romuli, Bistrita-Nasaud county. The purpose of introducing electrochemical pre-
treatment step, in the flow of a standard units of drinkable water is to increase the degree of water
safety by removing different pollutants occurring accidentally in the water and to decrease the
doses of reagents used in the chemical treatment step. Among the observed effects of
electrochemical treatment by medium frequency pulsed currents in the water are getting active
species (hydroxyl radicals, active oxygen, chloride ions, etc.), removing nitrate and chemical
oxygen demand (COD), the appearance of an ultrasonic field between electrode which clean the
system and mixt treated water. In addition, the electrochemical pretreatment step, favors
coagulation, flocculation and precipitation in the chemical treatment step.
In the paper are presented the water parameter in water treatment process and electrical model of
electrochemical step using MATLAB software and SIMULINK Module.
Rezumat. Lucrarea prezintă treptele de pre-tratare electrochimică urmată de pre-aerare,
implementate în cadrul fluxului de potabilizare a apei din cadrul staţiei de apă potabilă din
localitatea Romuli-judeţul Bistriţa-Năsăud. Scopul introducerii treptei de pre-tratare electrochimică
în fluxul unei staţii clasice de potabilizare a apei este de a creşte gradul de siguranţă a parametrilor
apei obtinuţi prin faptul ca se înlătură diverşi poluanţi care apar accidental în apa de intrare şi de a
scădea dozele necesare de reactivi utilizaţi în treapta de tratare chimică. Printre efectele observate
ale tratării electrochimice prin curenţi pulsatorii de medie frecvenţă sunt obţinerea în apă a specilor
active (radicali hidroxil, oxigen activ, ioni de clor etc.), reducerea nitraţilor şi a consumului chimic
de oxigen (CCOCr), apariţia unui câmp ultrasonic între sistemul de electrozi care favorizează
curăţarea acestora şi omogenizarea apei tratate. De asemenea, treapta de pre-tratare electrochimică,
favorizează fenomenele de coagulare, floculare şi precipitare din treapta de tratare chimică. În
lucrare sunt prezentaţi parametrii apei în procesul de tratare şi modelul electric al treptei de pre-
tratare electrochimică utilizând softul MATLAB, modulul SIMULINK.

1. INTRODUCERE
Încercările de a curăţa sau dezinfecta apa prin electroliză directă s-au raportat inaintea
secolului XIX (vezi referinta 1). S-a speculat ca elementele electrice (asa numitele baterii
Baghdad) care au fost descoperite in 1936, in ruinele orasului Parthian (locuite intre 300 BC si
300 AD) langa Baghdad in Irak au fost utilizate pentru dezinfectia electrochimica a apei (2). De la
sfarsitul secolulului XIX au fost realizate multe incercari privin dezinfectia electrochimica a apei
(3-6). Pana de curand nici unul nu a fost reusit, cel putin nu pentru utilizare practica pe termen
lung.
Pentru a descrie acest proces de tratare a apei sau a apei obtinute prin acest proces, au fost
utilizati diferiti termeni ca si ‘dezinfectie electrolitica’, ‘dezinfectie electrochimica, oxidare
anodica, „apa functionala” sau ‘apa activata electrochimic”, etc. Exista trei motive de ce
 2

tratamentul electrochimic al apei a ajuns la maturitatea tehnica doar recent, nu mai devreme de anii
2000 de la descoperirea sa:
a) Materiale suficient de stabile și eficient utilizate la confectionarea electrodilor pentru
dezinfectarea apei, electrochimic au fost dezvoltate şi optimizate doar în ultimii 40 de ani.
Acestea sunt electrozi de titan acoperiti cu diferiti oxizi mixti pe baza de iridium si /sau oxid
de ruteniu (7-9) si electrozi dopati cu diamant (10).
b) Necorelatia functionala dintre concentratia clorurilor din apa, curent, densiatatea de curent,
materialul electrodului, calitatea apei, productia electrochimica de clor liber si dezinfectia apei
a fost investigate in detaliu doar recent (11-15).
c) Lucrările realizate privind dezinfectarea apei electrochimice adesea au fost inițiate de amatori
în chimie, iar aceasta rămâne oarecum adevărat si astăzi. Doar cativa electrochimisti au fost
interesati de acest topic, de obicei pe o perioada scurta din cariera lor. Acest lucru a dus la
greşeli în dimensionarea dispozitivelor şi la explicaţii neştiinţifice a mecanismului de
functionare a procesului.
In comparatie cu alte procese chimice de dezinfectie, avantajele procesului electrochimic de
dezinfectie al apei sunt evidente: nu necesita transportul, stocarea si dozarea dezinfectantilor.
Procesul de dezinfectie poate fi ajustat in situ in concordanta cu necesitatea. Procesul de dezinfectie
electrochimic prezinta efectul de rezervor si este deseori mai economic si necesita o intretinere mai
mica decat alte metode.

2. Prezentarea proceselor din trepta de pre-tratare electrochimica (descrierea

proceselor electrochimice)
Procesele electrochimice sunt de obicei simple şi uşor de a construi în diferite medii şi la
diferite dimensiuni. Eliminarea efectivă a poluanților apare fie prin oxidare sau reducere
electrochimica, coagulare electrochimică sau flotaţie.
In procesul electrochimic de tratare a apei, electrozii (cel putin un catod si un anod) sunt
inserati fie direct in volumul de apa ce trebuie tratata, fie intr-o conducta de bypass. Un curent
continu sau pulsatoriu este aplicat intre electrozi, conducand la electroliza apei. La anod
princiaplul produs este oxigenul. (ecuatia 1):
2H2O → O2 + 4H+ + 4e– (1)
acompaniata de acidificarea apei in vecinatatea anodului. La catod, se formeaza hidrogen (ec. 2):
2H2O + 2e- → H2 + 2OH- (2)
iar apa din apropierea catodului devine alacalina. Deoarece hidrogenul generat este in general
nedorit, trebuie separat de fluxul de apa. Deoarece la curent normal se formeaza cantitati mici
(aprox. 0,4 l de hidrogen este produs per amper/ora), acest lucru este posibil fara mari probeleme in
majoritatea cazurilor. In majoritatea aplicatiilor practice, cel mai simplu reactor electrochimic
nedivizat necesita electrozi plati-paraleli, stiva de electrod monopolar este inserata in teava
reactorului. Plăcile electrod poate fi configurae ca plăci neperforate sau perforate sau ca metal
expandat.
Daca treapta de tratare electrochimica se aplica apei cu un continut de saruri, in special
cloruri, in apa se obtine hipoclorit. Dezinfectantul, acidul hipocloros/hipocloritul este produs la
anod printr-o reactie care impiedica formarea oxigenului. Un mecanism de reactie, simplificat este
propus mai jos. Prima data se obtine electrochimic clorul din ionii de clorura dizolvati in apa
(ecuatia (3)):
2Cl- → Cl2 + 2e- (3)
Clorul hidrolizeaza in apa si se formeaza acidul hipocloros (HClO) ecuatia (4):
 3

Cl2 + H2O → HClO + HCl (4)

Acidul hipocloros si anionul hipoclorit fomeaza un echilibru dependent de pH ecuatia (5):
HClO ↔ ClO- + H+ (5)
In nomenclator procesul de dezinfectie al apei, suma concentratilor de acid hipocloros si
hipoclorit este deobicei denumita ‘clor liber’ sau ‘clor activ’. Efectul de dezinfectie al clorului liber
se bazeaza pe productia de oxigen (eliberarea oxigenului) conform ecuatieiilor (6) si (7):
HClO → O + Cl- + H+ (6)
ClO → O + Cl - (7)
Acolo unde este o concentratie mica de cloruri, in apa care trebuie sa fie tratata (ca in apa
potabila) este cruciala eficienta electrodului (materialul din care e confectionat) de a produce
curent, acesta trebuie sa fie cat mai mare posibil. S-au observat diferente mari in obtinerea de clor
liber in functie de tipul de material din care este confectiont electrodul la concentratii mici de
cloruri (11-13,15).
Reactiile de electroliza intr-o apa lipsita de impuritati duc la producerea ozonului in apa.
Prin utilizarea unor anozi cu o supratensiune mare de oxigen, o densitate mare de curent si o
temperature mica a apei se poate produce ozon direct din apa conform ecuatiei (8):
3H2O → O3 + 6e- + 6H+ (8)
Productia electrochimica de ozon este cunoscuta inca din secolul XIX (17). Electroliza a fost
prima metoda pentru producerea ozonului (17), dar pentru majoritatea aplicatiilor acum ozonul este
produs prin descarcare corona.
Printre alte efecte mentionate in literatura de specialitate privind tratamentul electrochimic
al apei se mentioneaza dezinfectia cu perhidrol obtinut in zona catodului, reducerea amoniului si a
nitratilor si reducerea consumului chimic de oxigen (oxidabilitatea). Este normal ca oxidabilitatea
apei sa se reduca in urma tratamentului electrochimic , deoarece in proces apar specii chimice
active care oxideaza neselectiv substantele dizolvate in apa pana la mineralizarea acestora (bioxid
de carbon si azot gazos).
Oxidarea electrochimică este o tehnică electrochimică eficienta, care este folosita pentru
oxidarea diferite tipuri de compusi din ape. Prin oxidarea electrochimica multe substanţe organice
(cum ar fi fenoli), amoniusi deasemenea au fost oxidatate si inactivati din apele potabile cu succes
agentii patogeni si bacteriile. Aceasta tehnica este, de asemenea, ecologica, deoarece nu se
utilizeaza reactivi chimici. Oxidarea anodica clasica este cea mai comuna metoda electrochimica
pentru tratamentul compusilor toxici din apa organici si anorganici (amoniu, nitrati, nitriti).
Aceasta tehnica utilizeaza un anod generator de O2- la supratensiune mare din Pt, PbO2 şi BDD
pentru a foavoriza procesul de generarea a raidcalilor OH adsorbiti la suprafaţa sa din procesul de
oxidare al apei, reacţia (9). Radicalul hidroxil generat este un agent de oxidare foarte puternic, non-
selectiv, care reactioneaza rapid cu compuşi organici prin reactia de hidroxilare, cu adaugarea
gruparii hidroxil la o legătură nesaturata sau prin reactia de dehidrogenare cu pierderea unui atom
de hidrogen, după un mecanism radical până mineralizarea totală a compusilor, de ex. adică
transformarea poluanţilor iniţiali în dioxid de carbon, apă şi ionii anorganici. Oxidare anodică poate
fi utilizata fie singura, fie asociata cu alte procese.
H2O →•OHads + H+ + e- (9)
Coagularea electrochimica este o tehnică de purificare a apelor promiţătoare care este, de
asemenea, utilizata în unele aplicaţii. Electrozii sunt deja cunoscuti (Fe şi Al), acesti electrozi Fe-Al
şi sunt folosite pentru a elibera ionii Al3+ şi Fe2+ care vor coagula substantele organice şi anorganice
din apa.
 4

Un alt efect al tratamentului electrochimic al apei, este actiunea asupra nitratilor. In urma
tratamentului electrochimic, amoniul se reduce la azot gazos, daca in apa sunt dizolvati ioni de clor
si in absenta acestora, se transforma in nitriti si apoi nitrati.
NO2− +H 2O ↔ NO3− + 2H + + 2e −
(10)
2NH 3 → N 2 + 6H + + 6e − ⋅ ⋅SI / ORI ⋅ ⋅NH 3 + 3H 2O ↔ NO3− + 9H + + 8e −
Reactiile inverse, pornind de la nitrat, se ajunge la nitrit si in prezenta ionului de clor,
produsul final este azotul gazos, iar in lipsa ionului de clor se ajunge la amoniu, nitriti si azot gazos
(vezi figura 1.).

Figura1. Traseele reactiei de denitrificare electrochimica

Ca si o concluzie teoretica, pentru un anumit compus chimic se poate scrie relatia care
descrie variatia concentratiei substantei supusa tratamentului electrochimic:
I ⋅A ⋅ 1h
∆C = η REACTIE ⋅ med MOLARA (11)
QTRATAT ⋅ zVALENTA ⋅ F
Unde ηR / C –este eficienta reactiei in configuratia celulei;
- IMED –curentul mediu prin celula de tratare;
- AMOL –masa molara a substantei tratate;
- 1h – timpul de o ora;
- QTRATAT –debitul orar de apa supus tratamentului;
- Zvalenta- numarul de electroni de valenta implicati in reactie;
- F – constanta lui Faraday, egala cu 96,485 C/mol.

3. Prezentarea treptei de pre-tratament electrochimic din cadrul statiei de potabilizare

Treapta de tratare electrochimica, asa cum este implementata in cadrul statiei de apa
potabila care alimenteaza comuna Romuli (figura 2), este constituita dintr-o camera de reactie din
otel inoxidabil in care sunt montati un sistem de electrozi alimentati cu pulsuri de tensiune de
medie frecventa (figura 3), urmata de o camera de aerare a apei, aer introdus in apa de catre un
compresor de aer fara lubrefiere (uscat). Aceasta treapta de tratare este montata in fluxul de tratare
al apei dupa punctul de injectie al sulfatului de aluminiu.
 5

Figura 2. Schema fluxului de tratare a apei in statia de potabilizare a apei

SURSA
ELECTRICA COMPRESOR
DE
AER
V1 CAMERA
SOURCE CURRENT AERARE

CAMERA
REACTIE

Figura 3. Schema de principiu a treptei de tratare electrochimice

Electrozii pozitivi (anozii) sunt 11 bare din titan cu diametrul de 8 mm si lungimea de 500
mm si sunt montati in fata electrodului negativ (catod), care este o sita din otel inoxidabil.
Suprafata electrodului pozitiv este de 0,124 m2, iar intre cele doua sisteme de electrozi este o
distanta medie de 10 mm si in functie de conductivitatea apei rezulta impedanta camerei de reactie.
In figura 4 este prezentat modelul electric simplificat al treptei de tratare electrochimice.
Prin descarcarea pulsatorie se genereaza in apa energii mari in volume mici deoarece
fenomenele se produc in special la suprafata electrozilor unde apare starea de plasma indusa de
campul electric (electroplasma in apa), dar datorita prezentei celorlalte sarcini electrice, campul
electric al electrozilor se ecraneaza. Din punct de vedere electric (element de circuit), apa se
comporta ca si un condensator inseriat cu o rezistenta, la frecvente joase si campuri electrice slabe.
Condensatorul apare la interfata lichid-solid datorita acumularilor de sarcina de pe suprafatata
solidului. In aceasta zona apare un strat dublu electric, de fapt un condensator [18]. Capacitatea
 6

stratului dublu electric este functie de caracteristicile lichidului si a solidului din interfata. In
absenta campului electric exterior, prin aceasta bariera de potential nu pot trece sarcinile electrice si
nici ionii chimici. La cresterea tensiunii dintre electrozi, stratul dublu electric este depasit de
sarcinile electrice, astfel ca celula electrochimica este reprezentata in model de catre o rezistenta
care are la capete cate doua diode in antiparalel si cate un condensator.

3
U2
1 LO 2
3 REFERINTA
COMANDA_PROCES
2 PRESCRIERE
MASURA_SENZOR

1
3
REGULATOR_PI U1

OUT

IN--
IN+
SENSOR_CURENT

2
D2 D4
R_MASURA_I C3
DIODE DIODE
C_ANOD_APA
C_PRIMAR C_SECUNDAR
C1
1 2 C2

2
1 2
1

T1
V1 REZISTENTA_APA
3 SOURCE VOLTAGE
D1
TRANSFORMER DIODE

1
2

D3 D5
0 C4
0 DIODE DIODE
C_APA_CATOD
REDRESOR_DUBLOR DE
TENSIUNE
CELULA TRATAMENT
ELECTROCHIMIC

Figura 4. Schema electrica simplificata a treptei de tratament electrochimic

Parametrii la care a functionat treapta de tratare electrochimica:

• Debitul de apa = 24 m3/h;
• Puterea absorbita din reteaua electrica de catre sursa electrica a treptei de tratare = 704 W;
• Tensiunea medie intre anod-catod =47 V;
• Curentul mediu prin celula de tratament electrochimic =11.08 A;
• Frecventa pulsurilor de curent aplicate = 15 kHz;
• Randamentul sursei (putere aplicata pe celula electrochimica / putere absorbita din reteaua
electrica = 74 %;
• Debitul de aer utilizat pentru aerarea apei = 3 Nm3/h.
 7

Figura 5. Treapta de pre-tratare electrochimica din cadrul statiei de potabilizare a apei a comunei
Romuli-judetul Bistrita-Nasaud

4. Modelarea treptei de preoxidare electrochimica

 8

0.5 4.947
-C- [A1] 1 2.474

2 1.237
DOZA DE SARCINA Goto
ELECT RICA {Ah/m^3} 0.8246
3
4 0.6184

19 DOZA DE SARCINA REZIST ENT A

ELECT RICA APLICAT A {Ah/m^3} CELULEI ELECT ROCHIM ICE
DEBIT UL DE APA Product
T RAT AT A {m^3/hr}

0.01 Scope

DIST ANT A MEDIE Divide1

ANOD-CAT OD {m} Di vi de

5.059

Random 10.12
Number Product2 20.24
Divi de2
200 -K-
30.35

CONDUCT IVIT AT EA Gai n 40.47

APEI {S*10^--6/cm}
NUM ARUL DE
ELECT ROZI IN ANOD
47

T ENSIUNEA M EDIE Product1

ANOD-CAT OD {V}

0.02

SUPRAFAT A UNUI
ANOD { m^2} 3600

T IM P=1h
62

M ASA MOLARA A
[A1]
SPECIEI CHIM ICE {g} 4.052
From
8.104

3.5 16.21
Product3
24.31
RANDAM ENT UL REACT IEI
ELECT ROCHIM ICE Divide3 32.41

1
96400 REDUCEREA SPECIEI
VALENT A SPECIEI Product4 CHIM ICE
CHIM ICE CONST ANT A
FARADAY

Figura 6. Modelul SIMULINK de prelucrare a datelor obtinute prin experimentarea celulei

electrochimice de pre-tratament din cadrul statiei de potabilizare a apei

Modelarea matematica a celulei de tratare electrochimica are ca scop calcularea

parametrilor acesteia (dimensiuni geometrice, numar de electrozi etc.) in functie de doza de sarcina
electrica aplicata apei tratate si conductivitatea apei, optimizarea parametrilor. Pentru apa potabila,
in treapta de pre-tratare electrochimica se utilizeaza un curent mediu in gama 0,5...4 Ah/m3 de apa.
In scopul diminuarii consumului de energie electrica, impunem ca tensiunea medie anod-catod sa
aiba o anumita valoare. In functie de debitul de apa, conductivitatea acesteia ( χ ) si doza de tratare,
rezulta o anumita rezistenta intre electrozi:
 9

U MED
R ANOD − CATOD =
DDOZA _ SARCINA _ ELEC ⋅ QAPA
(11)
1 DDIS _ ANOD −CATOD
R ANOD − CATOD = ⋅
χCOND _ APA ST − ANOZI

Unde- DDOZA_SARCINA_ELECTRICA –doza de sarcina aplicata apei;

- ΧCOND_APA – conductivitatea apei;
- DDIST_ANOD-CATOD -distanta dintre electrozi;
- ST-ANOZI- Suprafata anodului.
Din relatia (11) rezulta ca suprafata anodului (anodul ca si catodul sunt de tip sandvici) este
data de relatia (13):
D ⋅Q ⋅ D
ST − ANOZI = DOZA − SARCINA _ ELECTRICA APA DIS _ ANOD −CATOD (12)
χCOND _ APA ⋅ U MED

Cu acesti parametrii se calculeaza valoarea concentratiei substantei reduse in urma

tratamentului electrochimic, valoare exprimata de relatia:
I ⋅A ⋅ 1h
∆C = η REACTIE ⋅ med MOLARA (13)
QTRATAT ⋅ zVALENTA ⋅ F
Unde ηR / C –este eficienta reactiei in configuratia celulei;
- IMED –curentul mediu prin celula de tratare;
- AMOL –masa molara a substantei tratate;
- 1h – timpul de o ora;
- QTRATAT –debitul orar de apa supus tratamentului;
- Zvalenta- numarul de electroni de valenta implicati in reactie;
- F – constanta lui Faraday, egala cu 96,485 C/mol.

5. Rezultate teoretice obtinute prin rularea modelului

Introducand parametrii masurati, adica tensiunea si curentul pe celula electrochimica de
tratare, rezulta rezistenta celulei si suprafata optima a anodului, adica numarul necesar de electrozi
din compunerea acestuia. Un alt rezultat teoretic este eficienta reactiei calculata pe baza relatiei
(13) din lucrare. In figura 7 este prezentata concentratia calculata de reducere a nitratilor pe baza
relatiei amintite, la eficiente de 1, 5, 10, 15, 20 si 25, adica numarul mediu de molecule de nitrati
care reactioneaza pana la azot gazos pentru fiecare electron smuls din catod si care ajunge la anod.
 10

Concentratia nitratilor redusi in functie de doza de curent utilizata

0.05
Concentratia redusa [kg/m^3]
∆C1 ( i)
0.04
∆C2 ( i)

∆C3 ( i) 0.03
∆C4 ( i)

∆C5 ( i) 0.02
∆C6 ( i)
0.01

0
0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
i

Doza de curent [A/m^3]

6. Rezultate experimentale privind procesul de reducere a nitratilor si consumului

chimic de oxigen (oxidabilitatea) utilizand pre-tratarea electrochimica (EAOP)
Parametrii statiei de apa au fost monitorizati in perioada iulie 2012-octombrie 2013, la un
interval mediu de 45 zile. Sursa de apa utilizata pentru obtinerea apei potabile este apa de suprafata,
captata din paraul Repedea, care curge in apropriere. Calitatea apei (turbiditate, pH, nitrati, amoniu,
carbon organic etc.) din sursa amintita depinde de anotimp si istoricul hidrologic apropriat. Scopul
introducerii treptei de pre-tratare electrochimica in fluxul unei statii de potabilizare a apei este de a
creste gradul de siguranta a parametrilor apei obtinuti prin faptul ca se inlatura diversi poluanti care
apar accidental in apa de intrare si de a scadea dozele necesare de reactivi necesari in treapta de
tratare chimica, mai ales in cazul aparitiei viiturilor pe sursa de apa, cand in mod normal statia de
potabilizare a apei ar trebui oprita. Functionarea statiei de potabilizare a apei este in modul de lucru
automat, in functie de consumul de apa al localitatii, prin masurarea nivelului apei potabile in
bazinul de stocare, adica statia de potabilizare a apei functioneaza la parametrii constanti (debit,
putere electrica in treapta de pre-tratament electrochimic, debit de aerare, debit de apa filtrat) pana
la atingerea nivelului maxim prestabilit in rezervorul de stocare, dupa care se opreste pana la
nivelul minim prestabilit in rezervor, cand intra din nou in functiune. Parametrii urmariti au fost
turbiditatea, consumul chimic de oxigen (oxidabilitatea), pH-ul, duritatea, amoniu, nitratii, clorurile
si clorul (liber si total). Toti acesti parametrii in reteaua de distributie trebuie sa fie conform
normativelor in vigoare, dar noi consideram ca doi dintre acestia sunt foarte importanti:
1. Concentratia nitratilor in apa potabila sa fie mai mica de 10 mg/l pentru ca aceasta sa poata
fi consumata de toata populatia fara riscuri. (norma legala-legea 458/2002 permite o valoare
maxim admisa pentru nitrati de 50 mg/l, in timp ce pentru copii cu varstra pana la 3 ani se
recomanda ca apa utilizata sa nu depaseasca 10 mg/l);
2. Consumul chimic de oxigen (oxidabilitatea) sa fie cat mai mic pentru ca apa sa fie stabila
din punct de vedere biologic in reteaua de distributie si sa nu necesite doze mari de biocid.
 11

Tabelul 1. Reducerea azotatilor si oxidabilitatii obtinute in urma pre-tratamentului

electrochimic din cadrul statiei de potabilizare a apei din comuna Romuli-judetul Bistrita-
Nasaud.
Nr. Concentrati Concent Concent Concentra
Crt a de NO3- ratia de ratia de tia de
. intrare NO3- CCOM CCOMn
dupa n dupa
electroc intrare electrochi ∆CCCOMn/
himic mic ∆CA ∆CCCOMn ∆CA /CAin CCCOMnin
(mg/l) (mg/) (mg/l (mg/ O2)
O2 )
1 6.12 2.9 2.49 0.35
3.22 2.14 0.53 0.86
2 10.19 5.08 1.12 1.12
5.11 0 0.50 0
3 13.73 10.85 2.2 1.56
2.88 0.64 0.21 0.29
4 12.5 9.6 4 2.56
2.9 1.44 0.23 0.36
5 8.6 4.26 2.1 0.5 4.34 1.6 0.50 0.761
6 9.85 5.4 1.7 0.72
4.45 0.98 0.45 0.58
7 11.07 7.73 2.8 1.1
3.34 1.7 0.30 0.61
8 12.53 8.69 2.5 1.4
3.84 1.1 0.31 0.44
9 10.82 6.15 2.9 1.6
4.67 1.3 0.43 0.45
10 11.23 5.52 3.2 1.9
5.71 1.3 0.51 0.41

Asa cum s-a prezentat, statia de potabilizare a apei si treapta electrochimica de tratare
functioneaza la parametrii constanti. Teoretic rata de reducere a nitratilor (∆C) ar trebui sa fie
constanta. Acest lucru este valabil in limita fluctuatilor datorate schimbarii compozitiei substantelor
dizolvate in apa. Media concentratiei nitratilor redusi este de 4,05 mg/l, iar pentru consumul chimic
de oxigen (oxidabilitatea) media este de 1,22 mg/l. Reducerea azotatilor in treapta de tratament
electrochimica, pe durata de monitorizare este redata in figura 8, iar a oxidabilitatii in figura 9.

Figura 8. Reducerea nitratilor in treapta electrochimica raportata la concentratia de intrare a

acestora
 12

Figura 9. Reducerea oxidabilitatii in treapta electrochimica raportata la concentratia de intrare a

acesteia

Cu ajutorul valorilor medii (pentru nitrati), calculam eficienta de reducere a nitratilor.

Eficienta rezultata este in medie de 20 (vezi punctul anterior).

8. Concluzii
In urma monitorizarii statiei de tratare a apei rezulta ca treapta electrochimica are
urmatoarele avantaje:
• este foarte utila in procesul de potabilizare prin faptul ca are cea mai mare contributie la
reducerea poluantilor;
• consumul energetic raportat la eficienta este mic.
La parametri masurati din cadrul experimentului, adica reducerea azotatilor (g/m3), debit de
apa si curent mediu aplicat prin celula electrochimica, concentratia masurata este de 20 ori mai
mare decat cea rezultata din model chiar daca se calculeaza un randament de reactie de 1 (100 %).
Acest lucru se poate intelege numai daca se accepta ca reactiile nu se desfasoara numai la suprafata
electrozilor (anod si catod), dar datorita tensiunii mari dintre acestia (47 V) si pulsurilor de
tensiune, un electron accelerat are suficienta energie incat sa participe in medie la 20 de reactii
succesive.

Bibliografie

1. J. Chisholm, British Patent 1,499; 1858

2 . W. König, “Neun Jahre Irak”, Rudolf M. Rohrer Verlag, Brünn, München, Wien, 1940, p. 167
3. C. F. Burgess, U.S. Patent 1,200,165; 1916
4 . P. M. R. Salles, British Patent 271,721; 1927
5 . W. Juda and W. A. McRae, Ionics, Inc., U.S. Patent 2,752,306; 1956
6 . A. Reis, N. Kirmaier and M. Schöberl, Institut für Biomedizinische Technik, U.S. Patent
4,188,278; 1980
 13

7 . P. C. S. Hayfield, Platinum Metals Rev., 1998, 42, (1), 27

8 . P. C. S. Hayfield, Platinum Metals Rev., 1998, 42, (2), 46
9 . P. C. S. Hayfield, Platinum Metals Rev., 1998, 42, (3), 116
10. A. Kraft, Int. J. Electrochem. Sci., 2007, 2, (5), 355
11. A. Kraft, M. Stadelmann, M. Blaschke, D. Kreysig, B. Sandt, F. Schröder and J. Rennau, J.
Appl.Electrochem., 1999, 29, (7), 859
12 . A. Kraft, M. Blaschke, D. Kreysig, B. Sandt, F. Schröder and J. Rennau, J. Appl. Electrochem.,
1999, 29, (8), 895
13. A. Kraft, M. Wünsche, M. Stadelmann and M. Blaschke, Recent Res. Devel. Electrochem.,
2003, 6, 27
14. N. Nakajima, T. Nakano, F. Harada, H. Taniguchi, I. Yokoyama, J. Hirose, E. Daikoku and K.
Sano, J. Microbiol. Methods, 2004, 57, (2), 163
15 . M. E. H. Bergmann and A. S. Koparal, J. Appl.Electrochem., 2005, 35, (12), 1321
16. M. Wünsche, A. Kraft, W. Kirstein, M. Blaschke and H. Petzer, AquaRotter GmbH, European
Patent 1,326,805; 2005
17. M. B. Rubin, Bull. Hist. Chem., 2001, 26, (1), 40
18. T. B. JONES* AND K.-L. WANG, Frequency-Dependent Electromechanics of Aqueous
Liquids: Electrowetting and Dielectrophoresis. Langmuir 2004, 20, 2813-2818.
19.User’s Guide, Matlab-Simulink, The MathWorks, Inc. 3 Apple Hill Drive Natick , 2011