-în Bizanț, încă de la moartea lui Vasile al II-lea Macedoneanul, agitațiile au

început să frământe stabilitatea imperiului, nici el și nici fratele său, Constantin al

VIII-lea, neavând urmași de sex masculin; după 1056, anul morții ultimei
împărătese porphyrogenete macedonene, Teodora, imperiul a intrat într-o criză
profundă, caracterizată prin schimbări foarte dese ale împăraților (352)
-de asemenea caracteristic este războiul dus între aristocrația militară și
funciară din provincie și aristocrația din capitală, în final ieșind victorioasă cea
dintâi, avându-l în frunte pe Alexios I Comnenul
-tensiunile interne ale Bizanțului au dus la o slăbire a forței militare, care,
dublată de dezvoltarea și avansul pecenegilor și uzilor, în nord, și a turcilor
selgiucizi, în est, au creeat premizele organizării cruciadelor (353)
-puterea imperială a alternat între aristocrația militară și cea birocratică,
motiv pentru care victoriile nu au putut fi gestionate corespunzător, iar înfrângerile
au fost resimțite mult mai puternic
-înfrângerea lui Roman al IV-lea Diogene la Mantzikert, în 1071, în fața
turcilor selgiucizi, a reprezentat un eveniment dramatic în Bizanț, împăratul fiind
capturat, armata, decimată, iar pericolul turc devenind mult mai mare (354)
-urmașul la tron al lui Roman al IV-lea Diogene a fost Mihail al VII-lea
Ducas Parapinakes (1071-1078), împărat fără aptitudini militare deosebite, în
timpul căruia turcii și pecenegii au obținut mai multe succese care evidențiau
nevoia ca în fruntea statului să fie un conducător militar puternic
-nemulțumirea bizantinilor față de Mihail al VII-lea era din ce în ce mai
mare, iar în 1078, Nichifor Botaniates, strateg al unei theme din Asia Mică, l-a
obligat pe împărat să abdice și să se retragă la mănăstire urcând el însuși pe tron;
totuși, Botaniates nu a putut obține succesele de care imperiul avea nevoie, iar în
1081, după apariția mai multor pretendenți, el a abdicat șși s-a retras la mănăstire,
lăsându-i locul celui mai puternic dintre liderii aristocrației militare, Alexios
Comnenul, nepot al fostului împărat Isaac Comnenul (355)
-Alexios Comnenul (1081-1118) a fost un împărat puternic, bun militar,
care a reușit să reinstaureze ordinea în cadrul Imperiului Bizantin; succesiunea la
tron i-a creeat însă multe dificultăți, întrucât fiica sa, Ana Comnena, a dorit să-și
îndepărteze fratele mai tânăr din postura de prinț moștenitor, complotând împotriva
sa; în urma complotului, ea a dorit să forțeze numirea ca prinț moștenitor a soțului
ei, Nichifor Bryennios; Alexios Comnenul însă nu a renunțat la alegerea sa inițială,
iar prințul moștenitor avea să devină împăratul cunoscut sub numele de Ioan a II-
lea (375)
-relațiile externe ale lui Alexios Comnenul de la începutul domniei au fost
caracterizate de un conflict izbucnit împotriva regelui normand, Robert Guiscard,
animozitățile dintre normanzi și bizantini având origini mai adânci și având în
centrul lor ocuparea teritoriilor bizantine din Italia; normanzii au început atacurile
asupra teritoriilor din Peninsula Balcanică, dorind să pună stăpânire pe rutele
comerciale care legau Occidentul de Orient; Robert Guiscard are o serie de victorii
importante în fața Bizanțului, ocupând Dyrrachium; Robert muri în 1085, după ce
se îmbolnăvi în timpul celei de-a doua expediții împotriva Bizanțului (379)
-Alexios a cerut ajutor din partea Veneției împotriva normanzilor,
promițându-le venețienilor privilegii comerciale, ajutorul militar (flotă) venit din
partea lor dovedindu-se chiar decisiv în apărarea teritoriilor din Balcani (380)
-un alt mare pericol pentru Imperiul Bizantin l-au reprezentat turcii
selgiucizi și pecenegii, care au conștientizat datorită piratului Tzachas, că erau
populații înrudite și au decis să facă front comun împotriva bizantinilor; pecenegii
și-au găsit aliați și în interiorul Bizanțului, în bulgarii și sârbii care îmbrățișaseră
erezia catară și doreau o mai mare autonomie politică și religioasă față de
Constantinopol, amenințând imperiul chiar cu ruptura; situația devenise critică
după momentul în care Tzachas și-a luat titlul de basileu, dorind să îl înlocuiască
pe împărat (381-382)
-Alexios a încercat să găsească aliați în interiorul imperiului pentru a putea
contracara pericolul iminent reprezentat de dușmani; a reușit să îi convingă pe
hanii cumani Tugorhan și Boniak să participe la război de partea lui; pe 29 aprilie
1091 are loc o bătălie sângeroasă între armata bizantină, sprijinită de cumani și,
probabil, ruși, și cea pecenegă, pe care Alexios a reușit să o câștige într-un mod
categoric, Ana Comnena consemnând în „Alexiada” că întregul neam peceneg ar fi
fost nimicit (382)
-aparent, Alexios ar fi cerut ajutor și din partea occidentalilor, existând
dovezi aparente ale unei întâlniri între el și prietenul său, Robert de Flandra, în care
ar fi căzut de acord asupra unei alianțe îndreptate împotriva păgânilor, în mâinile
cărora Alexios nu dorea să cadă Constantinopolul, preferând mai degrabă să lase
orașul latinilor decât turcilor și pecenegilor; originalitatea documentului studiat
este însă pusă la îndoială de către cercetătorii occidentali, care îl consideră a fi
apocrif (383-384)1

Ana Comnena, Alexiada (vol. I), Editura Minerva, București, 1977

-chiar dacă Ana Comnena povestește că a suferit foarte mult în viață, în

„Alexiada” nu oferă multe detalii despre natura suferințelor ei; aflăm din alte surse
că a ieșit din viața publică în cea de-a doua parte a vieții sale, devenind călugăriță
abia pe patul de moarte

1
A.A.Vasiliev, Istoria Imperiului Bizantin, Editura Polirom, Iași, 2010
 -aflăm că Ana Comnena și-a urât fratele mai tânăr, pe Ioan al II-lea, chiar
atentând la viața lui, în dorința ca soțul ei, Nichifor Bryennios, când Alexios
Comnenul era pe patul de moarte
-Georgios Tornikes, un apropiat al familiei Comnen, spune în discursul
funerar al Anei, că ea ar fi fost pasionată de astrologie, o pseudoștiință condamnată
în epocă, deși informația aceasta este, mai mult ca sigur falsă; entuziasmat de
astrologie era Manuel Comnenul, cu care Ana s-ar fi întâlnit de puține ori (398)
-Tornikes ne prezintă și faptul că pasiunea ei pentru filosofie căpătase
dimensiuni uriașe, organizând chiar cercuri de filosofie, care a inspirat opera unor
oameni ca Mihail din Efes (399)
-Ana Comnena pare să fi avut o contribuție importantă la readucerea în
actualitate a filosofiei aristoteliene, sprijinind personalități ca Mihail din Efes și
Eustratius, care este foarte posibil să fi fost adevăratul lider al întregului proiect
-filosofia aristoteliană avusese o influență importantă și asupra autorilor ce i-
au precedat, ca Mihail Psellos; literatura bizantină din epocă era influențată masiv
de Aristotel și Platon, ea în general preferându-l pe cel dintâi
-îi admira și pe Platon și adopții neoplatoniști, însă ea prefera o explicație
creștină asupra anousion agathon (403)
-Ana Comnena și membrii cercului său doreau, aparent, să creeze un nou
sistem filosofic; este foarte greu de crezut că această mișcare ar fi putut avea
succes, fără resursele financiare de care beneficia prințesa (404)
 Penelope Buckley, The Alexiad of Anna Komnene. Artistic Strategy in the
Making of a Myth, Cambridge University Press, Cambridge, 2014

Judith Herrin, Byzantium: The surprising life of a Medieval Empire, Penguin

Books Ltd., Londra, 2007
-Ana Comnena a început să scrie „Alexiada” în jurul anului 1137,
încheindu-și opera aproximativ zece ani mai târziu
-Ana le amintește cititorilor că s-a născut în Camera de Porfiră, în 1083,
avându-i ca părinți pe Alexios I Comnenul și Irina Doukaina, căsătoria dintre cei
doi fiind una cu considerente politice
-Alexios și Irina l-au adoptat pe Constantin Dukas și au logodit-o pe Ana cu
el, în cadrul ieșirilor lor în public lumea strigând „viață lungă împăratului” și „viață
lungă împărătesei”, aceste acțiuni întipărindu-i în memorie Anei că urma să fie
împărăteasă; situația avea să se schimbe complet atunci când Alexios și Irina au
avut un fiu al lor, în 1087 – pe Ioan, viitorul Ioan al II-lea (282)
-Ana vorbește cu multă admirație și dragoste despre Constantin Dukas și
Maria de Alania, mama lui, care se luptase pentru dreptul fiului ei la succesiune
încă mulți ani după nașterea lui Ioan, având o mare influență asupra acțiunilor
ulterioare ale Anei Comnena; Maria de Alania a urmărit educația Anei, sprijinind-o
să învețe matematică și literatură, bătrâna ținând chiar și un cerc literar; Ana
Comnena s-a întors la propria familie după ce Constantin a murit undeva după
1094
-acum avea deja cunoștințe importante în matematică, medicină și filosofie,
părinții ei încercând să o împiedice să citească filosofia aristoteliană; ea însă a
studiat filosofia aristoteliană pe ascuns, sub îndrumarea lui Mihail din Efes
-Ana Comnena vorbește cu mare admirație despre Ana Dalassena, bunica sa
paternă, care deținea puterea supermă în Constantinopol când Alexios era plecat în
război (283)
-la 14 ani a fost căsătorită cu Nichifor Bryennios, fiul unuia dintre
conducătorii militari cu care Alexios Comnenul colaborase mulți ani; între timp,
Ana și-a continuat studiile și a organizat un cerc literar, asemenea Mariei de Alania
-în ciuda faptului că fratele ei era cel mai îndreptățit să îi succeadă lui
Alexios Comnenul la tron, Ana nu a renunțat la dorința de a fi împărăteasă și,
susținută de mama ei, Irina Dukaina, împăratul promițând că ia în considerare
această soluție; Nicephor Bryennios însă nu a participat la această încercare a
femeilor să obțină puterea, considerând că Ioan era cel mai îndreptățit să-i
succeadă lui Alexios
-după moartea lui Alexios i-a urmat la tron Ioan al II-lea, împotriva căruia
Ana Comnena și Irina Dukaina au complotat, fiind forțate să se retragă la
mănăstire la un an după venirea lui pe tron (284)
 -chiar dacă „Alexiada” este concentrată mai întâi pe absolvirea Comnenilor
de vina de a fi considerați uzurpatori, iar apoi pe expedițiile militare ale lui
Alexios, ea oferă și câteva detalii despre cum tatăl ei reușise să stabilizeze imperiul
(285)
-a numit în funcțiile-cheie doar oameni de încredere, printre care și mama
lui, căreia îi ofeerea putere asupra Constantinopolului cât era plecat; Ana
Dalassena a fost o personalitate foarte puternică, jucând un rol mare în tranziția
către dinastia Comnenilor, recurgând chiar la pedepsirea unora dintre persoanele ce
reprezentau un periculos, precum în cazul lui Nichefor Diogene, în 1095, când a
ordonat să fie orbit și exilat; viziunea ei de a îl căsători pe Alexios cu Irina
Dukaina, în ciuda conflictelor pe care Comnenii le avuseseră cu familia Dukas, a
ajutat la consolidarea puterii (285-286)
-Ana scrie și despre asigurarea unei stabilități în relațiile internaționale de
către tatăl său, amintind despre negocierile cu privire la tratatul cu venețienii în
războiul contra normanzilor (286)
-laudă strategia pe care Alexios a aplicat-o în războiul contra turcilor
selgiucizi, când, observându-le numărul foarte ridicat, le-a ordonat oamenilor săi să
se retragă pe ascuns din calea lor, înșelându-și astfel dușmanul și recucerind o
parte din teritoriile pierdute anterior; a eșuat însă în recuperarea orașului Ikonium
(Konya), care avea să devină capitala Sultanatului de Rum (287)
-prezintă faptul că Alexios a cerut ajutorul Papei Urban al II-lea pentru
oprirea expansiunii musulmane, după cucerirea Ierusalimului în 1087 și apoi
prezintă în detaliu bătăliile la care a luat parte, arătând un talent deosebit în a scrie
despre evniemnte la care nu a participat în mod direct; o parte dintre informații i-au
fost furnizate lui Nichifor Bryennios, căruia i se dăduse sarcina de a continua
lucrarea lui Psellos, urmând să scrie despre evenimentele ce au avut loc de la
domniile lui domniile lui Roman Diogenes și Alexios Comnenul; după moartea lui
Bryennios, Ana Comnena i-a continuat opera, citând istoria scrisă de Bryennios,
dar modificând-o în stilul ei (287-289)
-„Alexiada” este singura cronică scrisă de o femeie din acea epocă în Bizanț;
femeile obișnuiau să scrie, în Occident, povești, ca Marie de France („Lais”) sau
tratate științifice, ca în cazul lui Hildegard de Bingen, dar singura lucrare istorică
scrisă de o femeie în această epocă (289)
-Ana Comnena dă detalii despre felul în care s-a informat cu privire la
acțiunile prezentate în care, ea aflând aceste lucruri de la oameni care au fost
martori, de la tatăl ei sau din documentele guvernamentale cu privire la alianțele
planificate și strategiile de război (290)
-ea face o comparație între modul în care nepotul ei, Manuel Comnenul, a
gestionat ajungerea în Constantinopol a cruciaților, și cel în care îl gestionase tatăl
ei, considerându-și nepotul mai puțin responsabil; dezaproba simpatia lui Manuel
față de unele obiceiuri occidentale, precum purtarea patalonilor și participarea la
turniruri; este posibil ca ea să fi considerat pasiunea nepotului ei față de acest
ocupații occidentale a fi lipsită de gust (291)
-la sfârșitul vieții sale, cucerirea Asiei Mici de către turci devenise o
problemă uriașă pentru Imperiul Bizantin, care pierduse multe teritorii și legături
comerciale ce aduceau sume importante în trezorerie; oamenii care locuiseră în
Asia Mică fuseseră forțați să fugă și să se mute în teritoriile continentale ale
imperiului, ajutând la înflorirea acestora
-finalul „Alexiadei” o găsește pe Ana Comnena tristă, deznădăjduită,
dezamăgită de propria persoană pentru că nu reușise să își convingă soțul să lupte
pentru dreptul de a fi împărat în locul lui Ioan al II-lea (292)
 -Ana Comnena face numeroase referiri la educația pe care a primit-o,
insistând mult pe bazele sale în filosofie, reprezentate de Aristotel și Platon, și pe
mitologia antică greacă; vorbește cu multă admirație despre Nicefor Bryennios,
soțul ei, a cărui frumusețe și bunătate sunt evidențiate, prezentând și episodul în
care i-a fost dată sarcina de a continua opera lui Psellos, reușind să scrie însă
numai până la domnia lui Botaniates, ea preluând lucrarea după moartea lui; tonul
lucrării este unul trist, evidențiind vârsta înaintată a prințesei și suferința prin care
trecuse după neîmplinirea ambițiilor (4-9)
-Alexios Comnenul este prezentat ca un om deosebit de inteligent și un
militar cu numeroase calități, care reușise să își câștige reputația luptând în
războaie în numele împăratului, multe victorii fiind obținute grație unei strategii de
înșelare a adversarului, aducând astfel câștiguri puterii imperiale; a reușit să îl
înfrângă pe celtul Ursellios, un conducător militar care fusese vreme îndelungată în
slujba puterii imperiale și care decisese să ducă o politică contrară, astfel Alexios
Comnenul trebuind să-l captureze; a reușit să își îndeplinească misiunea cu ajutorul
lui Tutach, care însă cerea o recompensă pentru sprijinul oferit; Alexios a reușit să
iasă din situația foarte dificilă înșelându-i pe toți că îl orbise pe Ursellios și
ducându-l în fața împăratului; tot prin înșelătorie a reușit să obțină și victoria în
fața lui Nicefor Bryennios, un conducător militar răzvrătit și, conform spuselor
Anei Comnena, la fel de talentat ca Alexios (11-32)
-Ana Comnena prezintă ascensiunea lui Robert Guiscard, care plecase din
Normandia însoțit de în jur de 35 de oameni, nedorind să răspundă în fața unui
rege; în călătoria sa, în Langobardia, l-a întâlnit pe Guillaume Mascabeles, un om
foarte bogat, care dispunea de resurse uriașe și pe care, după ce i-a câștigat
încrederea, l-a trădat și ucis, punând stăpânire pe toate posesiunile sale; prestigiul
lui Robert Guiscard a crescut cu atât mai mult după ce i-a oferit sprijin papei în
conflictul împotriva împăratului romano-german Henric al IV-lea; fiica lui Robert
Guiscard fusese logodită cu Constantin Dukas, fiul lui Mihail al VII-lea și al
Mariei de Alania, însă logodna a fost anulată după ce împăratul a fost detronat de
Botaniates; Robert a încercat să încheie o alianță cu Alexios Comnenul pentru a se
răzbuna pentru căderea înțelegerii anterioare, însă Alexios nerăspunzându-i, regele
normand a început o expediție militară în Balcani, pentru cucerirea teritoriilor
bizantine cu importanță comercială, printre cele vizate numărându-se și
Dyrrachium; Alexios Comnenul a fost avertizat în legătură cu acțiunile lui Robert
Guiscard, dar și despre trădările din interiorul imperiului, de către Monomachatos
(41-68)
-continuă să prezinte calitățile lui Alexios pentru care a fost apreciat de
împărații ce l-au precedat și a primit funcții importante în administrație (autocrator
al Occidentului, 70); Alexios și fratele său, Isac, au reușit să devină foarte apropiați
de împărăteasa Maria de Alania, care a fost convinsă să îl adopte pe tatăl Anei
Comnena; observând că se bucurau de tot mai multă atenție din partea împărătesei,
au stârnit discuții, apărând zvonuri că ar fi dorit să preia tronul; sciții Borilos și
Germanos complotau împotriva celor doi, motiv pentru care frații au început să fie
tot mai precauți; au ajuns însă împreună în fața împăratului Botaniates, căruia au
reușit să îi câștige încrederea, făcând complotul lui Borilos și Germanos să fie mai
greu de împlinit; Ana Comnena scrie că Borilos dorea să devină el însuși împărat,
iar Germanos îl ajuta în inițiativa lui; pentru a-și atinge scopul, cei doi plănuiau să
îi omoare pe frații Comneni (77), care însă au pus în aplicare planul pe care îl
aveau de mai mult timp, acela de a stârni o revoltă și a îl pune pe Alexios împărat,
cel din urmă având autoritatea de a mobiliza armata, datorită faptului că era
domestic al Occidentului (71-81)
-pentru a nu exista riscul ca Botaniates să afle despre complotul fiilor ei,
Ana Dalassena i-a ordonat pedagogului să meargă cu împăratul să se roage în
biserică în seara când urma să aibă loc operațiunea (82)
-împăratul Botaniates însă fusese informat în legătură cu complotul
Comnenilor și, aflând acest lucru, Ana Dalassena a plecat cu restul familiei din
jurul ei și s-a adăpostit la „Sfânta Sofia”, de unde cerea milă de la împărat pentru
fiii ei (83-85)
-între timp, Alexios și Isac plecaseră să mobilizeze armata, să adune forțe și
să încheie alianțe, reușind să îi convingă, printre alții, pe turci să fie de partea lor;
Alexios a avut o viziune în care o apariție supranaturală sub forma unui bătrân l-a
considerat împărat, povestirea ulterioară a acestei întâmplări făcându-i pe oamenii
din subordinea Comnenilor să fie convinși că vor avea succes, trimițând un hrisov
către Nicefor Melissenos, ginerele lor, în legătură cu acțiunile lor; au cucerit locul
numit Aretas și s-au apropiat de Constantinopol, unde Botaniates se simțea încolțit,
iar nemiții erau gata să deschidă porțile (85-100)
-nemiții au deschis porțile, iar trupele Comnenilor s-au dedat la jefuirea
Constantinopolului; cu toate că Botaniates luase inițial în calcul varianta să trimită
solie la Damalis, către Nicefor Melissenos, căruia ar fi plănuit să îi cedeze tronul, o
acțiune care a dat greș; atunci, în ciuda sfaturilor de a continua să reziste asediului
Comnenilor, Botaniates decide că nu dorește război civil și îl numește succesor la
tron pe Alexios Comnenul, în timp ce Ioan Dukas urma să devină cezar, al doilea
om în stat; Borilos și Germanos s-au văzut astfel înfrânți (101-108)
-după abdicare, Botaniates a fost sfătuit să se călugărească (109)
-Maria de Alania era neliniștită după plecarea de la tron a lui Botaniates,
neștiind ce avea să se întâmple cu fiul ei, Constantin
-începuseră să apară tot mai mulți contestatari ai Mariei de Alania, ei
neînțelegând motivele pentru care ea continua să trăiască la palat; totuși, Alexios a
decis să nu o alunge, datorită legăturilor foarte strânse care îi uneau și înțelegerii
asupra căreia conveniseră (116)
 -Alexios Comnenul a creeat mai multe titluri (122)
-înțelegerea pe care Comnenii au avut-o cu Maria de Alania asigura nu
numai rămânerea la palat, ci și numirea lui Constantin Dukas ca asociat la domnie
(123-124)
-Alexios Comnenul își dorea ca Ana Dalassena să îi fie alături mai mult timp
în cârmuirea imperiului, însă ea își închipuia că va trăi ultimii ani la mănăstire;
Alexios a găsit însă soluția care i-a oferit Anei Dalassena puteri uriașe: a emis un
hrisov prin care acorda mamei sale puteri depline în Constantinopol cât timp era
plecat (127-130)
-Ana Comnena vorbește în termeni elogioși despre bunica sa, considerând-o
un om de o virtute remarcabilă, un administrator foarte priceput și un om de stat
foarte iscusit, care va deveni un model pentru ea în modul ei de a acționa (130-
131)
-laudă calitățile de conducător deosebite ale Anei Dalassena,
DISCURSURILE EI, perspicacitatea și puterea ei de convingere (131)
-133,134
-Ana Comnena continuă cu prezentarea situației externe a Bizanțului la
începutul domniei lui Alexios I, tulburată de acțiunile turcilor selgiucizi și de cele
ale lui Robert Guiscard; turcii selgiucizi ocupaseră teritorii din zona Asiei Mici și
se apropiau amenințător de Constantinopol, însă Alexios a reușit să respingă
atacurile lor și să recucerească o parte dintre cetățile ocupate de ei; pentru a
contracara acțiunile lui Robert Guiscard de pe continent, Alexios Comnenul a
încheiat o alianță cu venețienii, prin care se angaja să le ofere privilegii comerciale
în schimbul unei flote (136-151)
-în continuare sunt prezentate expedițiile împotriva lui Robert Guiscard și a
catarilor care amenințau să destrame imperiul, în cele din urmă ultimii fiind
înfrânți; inițial, expediția lui Robert Guiscard fusese încununată de succes, reușind
să ocupe teritorii bizantine din Balcani, încercând să cucerească Dyrrachium, un
punct comercial important; Robert dorea aparent ca logodna fiicei sale cu
Constantin Dukas să fie din nou în vigoare, însă refuzul bizantinilor a fost unul
dintre motivele pentru care și-a cntnuat expediția, reușind să ocupe Dyrrachium
după o lungă luptă împotriva celor aflați acolo sub conducerea lui Georgios
Paleologul; în timpul expediției lui Robert Guiscard pe continent, avea loc o
revoltă sângeroasă în propriul regat și a fost forțat să se întoarcă și să restabilească
ordinea, lăsând luptele din Dyrrachium pe seama lui Bohemund; acesta însă pierde
multe dintre teritoriile cucerite, iar Robert Guiscard este forțat să se întoarcă pe
continent pentru a recuceri Dyrrachium (151-214)
-Robert a reușit să creeze din nou probleme bizantinilor, în campania pe care
o începuse în 1084, însă avea să moară înainte de a-și fi dus obiectivul la
îndeplinire, în 1085, din cauza febrei (230-231), astfel forța normanzilor scăzând
considerabil
-în ciuda faptului că astrologia, una dintre pasiunile Anei Comnena, nu era
privite cu îngăduire de către familia imperială, existau numeroși astrologi în epocă,
cel mai cunoscut fiind egipteanul Seth (233-234)
-în timp ce situația din plan extern se liniștea, în Camera de Purpură se
năștea primul copil al cuplului imperial – Ana Comnena, care, în primii ani ai săi,
era aclamată asemenea asociatului la tron, Constantin Dukas; ulterior aveau să se
nască încă doi copii în familia imperială – Maria și Ioan – ceea ce va reprezenta
petru Ana Comnena „cauza tuturor bucuriilor și nenorocirilor ce au urmat” (235-
237)

Ana Comnena, Alexiada (vol. I), Editura Minerva, București, 1977