Dupa fortarea abdicarii domnitorului Al. I.

Cuza, elitele politice pasoptiste au adoptat

sistemul parlamentar bicameral, având ca model Constitutia belgiana din 1831.
Parlamentul, alcatuit din Adunarea Deputatilor si Senat devine singurul organ legislativ,
având rolul de a bloca eventuale tendinte spre autoritarism. Votul cenzitar a fost
mentinut pâna la finalul Primului Razboi Mondial. Votul universal, introdus in noiembrie
1918 a produs schimbari importante in viata politica a României interbelice.

Parlamentul a devenit cu adevarat independent de puterea executiva, capatȃnd largi

atributii legislative si politice, incepȃnd cu 1 iulie 1866, cȃnd a fost promulgata noua
Constitutie a Romȃniei, care ramȃne in vigoare pȃna in anul 1923. Din acest moment,
desi sistemul electoral cenzitar de reprezentare in forul legislativ era inechitabil,
Parlamentul va fi institutia politica fundamentala a societatii romȃnesti. Cele mai
importante acte adoptate de Parlament in acea perioada si in istoria României moderne
au fost Declaratia de Independenta din 9 mai 1877 si actele de unire de la sfârsitul
Primului razboi mondial.

Spre a avea un cadru nou legislativ in vederea desavȃrsirii unitatii Romȃniei Mari, pe
multiple planuri, Adunarea Deputatilor si Senatul au votat, in zilele de 26-27 martie
1923, o noua Constitutie, care intarea si mai mult rolul Parlamentului in viata politica a
tarii. Constitutia stabilise, potrivit mesajului regelui Ferdinand din Parlament, la 15
octombrie 1923, "principiile fundamentale de la care trebuiau sa purceada de acum
incolo diferitele legi de organizare, menite sa aseze pe temelii puternice tara noastra
marita". Prin Constitutia din 1923 se mentine sistemul bicameral, se intaresc functiile
parlamentului, fiind exprimat principiul separatiei puterilor in stat. Legea fundamentala
din 1923 consacra principiul monarhiei constitutionale, intarind conceptia potrivit
careia puterea emana de la natiune, iar membrii Parlamentului reprezinta natiunea.

Situatia de confuzie dupa alegerile parlamentare din 20 decembrie 1937 si incredintarea

mandatului unui guvern national-crestin au reprezentat inceputul actiunilor de lichidare
a Parlamentului. Ceea ce regele Carol al II-lea nu reusise cu cȃtiva ani in urma, a reusit la
10 februarie 1938, sprijinit de personalitatile politice care mai sperau ca, facȃnd zid in
jurul suveranului, ar putea inlatura pericolul fascist - atȃt cel intern, cȃt si cel extern - si
preintȃmpina pericolul de izolare a tarii. Spre deosebire de multe tari din Europa, care
trecusera la dictatura ca forma de guvernamȃnt inca din primul deceniu interbelic,
Romȃnia a reusit sa se mentina ca monarhie parlamentara, ca un avanpost al
parlamentarismului si liberalismului burghez, un timp mai indelungat, prin capacitatea
de rezistenta a democratiei românesti.

In februarie 1938, pe fondul unor puternice tensiuni politice, regele Carol al II-lea, care a
subminat rolul institutiei parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritara. Sub
regimul dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele
sale atributii. In toamna anului 1940, o data cu instaurarea regimului de dictatura
militara, activitatea Parlamentului a fost suspendata.

In contextul intrarii României in sfera de influenta sovietica, inainte chiar de organizarea

unor alegeri libere si reprezentative, potrivit angajamentelor Marilor Puteri de la Ialta
(1945), puterea comunista suprima prin Decretul de lege nr. 2278 din iulie 1946
sistemul bicameral. Ulterior, prin Constitutia RPR din 1948 se instituie modelul
„democratiei populare”, prin care separatia puterilor in stat este eliminata, iar Marea
Adunare Nationala devine „organ suprem al puterii de stat”. Multipartidismul este
eliminat de facto, situatie care a insemnat instaurarea unui regim totalitar.
Prin Constitutia din 1965, Marea Adunare Nationala era definita drept "unicul organ
legiuitor al Republicii Socialiste România".

Revolutia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic
autentic, bazat pe alegeri libere si pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului,
pe separatia puterilor si raspunderea guvernantilor in fata organelor reprezentative.
Prin actele emise de puterea revolutionara provizorie, România a revenit la sistemul
parlamentar bicameral. Toate aceste teze se regasesc in noua Constitutie aprobata prin
referendum in 1991 si revizuita in 2003.