1. LITURGHIA, JERTFA LEGII CELEI NOI.

INSTITUIREA EI

• Mântuitorul s-a adus pe Sine jertfă sângreroasă o dată pentru totdeauna. (Evr. VII, 27;
IX, 27-28; X, 10-14)
• Mântuitorul ne-a lăsat un mijloc de a face jertfa Sa veşnic prezentă în lume prin
întemeierea Jertfei celei Noi, care avea să se aducă de aici inainte în Biserica Sa, jertfă
nesângeroasă în locul jertfelor Legii Vechi.
• Prevestirea Jertfei celei Noi: „Eu sunt painea cea vie...(In. VI, 51).
• Instituirea: joi seara, la Cina cea de taină: Luaţii mancaţiacesta este trupul Meu...(Mt.
26,26-28. - Comp. şi Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20; 1 Cor. 11, 23-25).
• „Aceasta să faceţi spre pomenirea (în amintirea) Mea !” (Lc. 22, 19 şi 1 Cor. 11, 24).
• Slujba sau rânduiala sfântă, în cursul căreia se aduce această jertfa a Noului Legământ,
este Sfanta Liturghie.
• Obârşia sau originea ei, precum şi fundamentul ei este Jertfa Sfântă, adusă în chip
sângeros de către Mantuitorul pe Cruce pentru mântuirea lumii şi prevestită sau
anticipată de El, in chip nesângeros, în seara Cinei celei de taină.

2. Raportul dintre ritualul pascal iudaic, Cina cea de Taină şi Liturghia creştină

• Deosebirea dintre ritualul iudaic și Cina cea de taină:

• Mântuitorul a folosit nu azimă, ci pâine obişnuită (dospită), deoarece Cina a avut loc cu o zi mai
inainte de începerea serbării Paştilor, adică în seara zilei de joi, 13 Nisan, cand azimele încă nu se
puseseră în folosinţă;
• La formulele rituale pentru binecuvantarea painii şi a vinului, El a adăugat propriile Sale cuvinte
(„Acesta este trupul Meu...” şi „Acesta este sangele Meu...”), prin care consfinţeşte un nou
Legămant.
• Liturghia creștină ia naștere în momentul când Mantuitorul, adaugă cuvintele „Beţi dintru acesta
toţi...” (Mt. XXVI, 28), prin anunţarea Paştelui celui nou, al noului legămant veşnic.
• Liturghia creştină reprezintă, deci implinirea organică a făgăduinţelor date de Dumnezeu
poporului evreu.

Alte deosebiri fundamentale:

• În afară de paine şi vin, masa euharistică nu cunoaşte nici un alt fel de bucate;
• La Euharistie s-a întrebuinţat totdeauna pâine dospită, iar nu azimă, s-a folosit un singur pahar
comun etc.
Deosebirile acestea arată că Euharistia nu era o masă comună (obişnuită) şi nu avea caracter
particular, ca mesele cvasi-rituale din sanul familiilor iudaice, ci era publică, participand la ea toţi
membrii Bisericii.
Ea aminteşte de moartea şi de jertfa lui lisus (1 Cor. 11, 26: „Căci de cate ori veţi manca painea
aceasta şi veţi bea paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pană cand va veni)”;
de aceea, participarea la ea, adică împărtăşirea cu trupul şi cu sangele Domnului, nu era admisă
decât celor botezaţi şi vrednici (curaţi) din punct de vedere moral.

1
 3. Liturghiile ritului bizantin. Generalităţi

• Liturghia primelor trei veacuri are la bază rânduiala Liturghiei Bisericii primare din Ierusalim,
oficiată de Sfinţii Apostoli (Constituțiile Apostolice cap. VIII), Liturghie pusă mai tarziu pe seama
Sfantului lacob, fratele Domnului.
• Originea Liturghiilor ortodoxe este siriană (antiohiană). Ele derivă din liturghia de tip sirian a
Sfantului Iacob - din varianta grecească a acesteia:
• Liturghia Sfantului Ioan Gură de Aur,
• Liturghia Sfantului Vasile cel Mare şi
• Liturghia Darurilor mai inainte sfinţite (numită şi a Sfantului Grigore Dialogul).

4. Timpul și locul săvarşirii Sfintei Liturghii. Zile liturgice şi aliturgice

• ceasul al treilea din zi (aproximativ 9 dimineaţa), când Domnul a fost răstignit pe cruce (Mc. XV,
25) şi când S-a pogorât Sfantul Duh peste Sfinţii Apostoli.
• ZILELE ALITURGICE – zile cu ajunare deplină, adică post desăvarşit pană
• seara, şi anume:
1. Miercurea şi vinerea din săptămana branzei, pentru că in mănăstiri, in aceste
zile, premergătoare şi pregătitoare pentru Postul Păresimilor, se cantă „Aliluia” in loc de
Dumnezeu este Domnul”, se fac metanii şi se ajunează;
2. Luni şi marţi din prima săptămană a Postului Paştilor - fiind primele zile depost, cu ajunare
deplină;
3.Vinerea Patimilor, zi de intristare şi de post, pentru că atunci a fost răstignit şi
• în g r o p a t Domnul;
4. Vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, când aceste două praznice cad
duminica sau lunea, pentru că atunci se ajunează; se fac numai Ceasurile şi Vecernia.
• Sfânta Liturghie - o dată în zi – este interzisă BINAȚIA. Argument teologic:
Mantuitorul s-a răstignit nu de mai multe ori in lume, ci o dată pentru totdeauna, iar fiecare zi
este ca o icoană a veşniciei şi fiecare biserică, o icoană a lumii întregi.
Locul săvârșiri Sfintei Liturghii:
Sfanta Liturghie se săvarşeşte numai în biserică, inclusiv paraclise sau capele sfinţite şi cu
ANTIMIS