NEURONUL

AMG

Anul I
Grupa B
Mina Stan-Lascu
 NEURONUL

Tesutul nervos este alcatuit din peste 10 miliarde de neuroni, celule

diferentiate specific, care genereaza si conduc impulsurile nervoase, si celule
gliale, care formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos.
Neuronul este unitatea morfofunctionala a sistemului nervos. Neuronii sunt
specializati in a produce semnale care pot fi comunicate la distante relativ lungi de
la o parte la alta a corpului.
Fluxul informatiei in sistemul nervos este cunoscut sub numele de integratie
si este reprezentat schematic in imaginea de mai jos.

Se disting trei tipuri functionale de neuroni: senzoriali, interneuroni si

motori. Neuronii senzoriali (receptori) au rolul de a receptiona stimulii transmisi
de receptori, pe care ii transmite spre maduva si creier. Interneuronii, reprezinta
majoritatea neuronilor (90 %) si au rolul de a se interpune intre neuronii senzoriali,
respectiv neuronii motori si centrii nervosi.
Neuronii motori (efectori) conduc comenzile de actiune sub forma de impuls
nervos, spre organele efectoare (muschi, glande etc.).
Neuronul este alcătuit din corp celular (pericarion) şi două tipuri de
prelungiri: dendrite şi axon.
Pericarionul
Pericarionul conţine un singur nucleu şi setul de organite caracteristice
celulei eucariote animale; la acestea se adaugă structuri specifice: neurofibrilele şi
corpusculii Nissl.
Membrana corpului celular se numeşte neurilemă.
Pericarionul funcţionează ca un centru de integrare, intrând în alcătuirea
substanţei cenuşii.
Corpii celulari, când se găsesc în interiorul sistemului nervos central,
formează nuclei, iar când se găsesc în afara sistemului nervos central, se grupează
şi formează ganglioni (senzitivi – ataşaţi rădăcinii posterioare a nervilor spinali şi
vegetativi – prezenţi pe calea eferentă vegetativă).
Dendritele
Dendritele sunt prelungiri scurte şi bogat ramificate ale corpului celular, ce
recepţionează informaţiile de la alţi neuroni sau din mediu, generând impulsuri
nervoase.
Impulsurile se deplasează de la dendrite către corpul celular (centripet).
Dendritele pot funcţiona ca receptori sau pot fi în legătură cu receptorii.
Axonul
Axonul, prelungire unică şi obligatorie, conduce impulsurile nervoase la alţi
neuroni, la glande sau la muşchi (centrifug).
 Axonul începe cu conul axonal, iar la partea sa terminală, axonul se
ramifică, ramificaţiile terminându-se prin butoni terminali, care conţin vezicule în
care este stocată o substanţă (mediator chimic).
Fibra axonică este delimitată de axolemă şi este învelită în mai multe teci:
–teaca de mielină este produsă de celulele Schwann şi este dispusă sub
formă de lamele lipoproteice concentrice, de culoare albă. În nevrax, mielina este
produsă de un alt tip de celule gliale, celulele Schwann lipsind. Este prezentă la
majoritatea axonilor (axoni mielinici)
– teaca Schwann este alcătuită din celule gliale răsucite în jurul axonilor.
Între două celule Schwann se află o strangulaţie Ranvier (regiune nodală), pe unde
ies ramificaţiile colaterale ale axonilor (când sunt prezente)
– teaca Henle este continuă şi acoperă fibra nervoasă la exterior. Este de
natură conjunctivă, având rol nutritiv şi de protecţie. Lipseşte în sistemul nervos
central.