Parohia Ortodoxă Română Oradea-Centrală „BISERICA CU LUNĂ”

A. Istoricul comunităţii parohiale

Numele parohiei şi protopopiatul din care provine
Parohia Ortodoxă Oradea-Centrală, „Biserica cu Lună”, din Protopopiatul Ortodox Oradea este
vechea catedrală ortodoxă şi datează din 1784, anul în care s-a pus piatra de temelie a bisericii. Istoria ei
se împleteşte cu istoria urbei, iar începuturile sale sunt legate de amplele demersuri de emancipare
naţională şi spirituală ale românilor din inima Apusenilor de la finele secolului al XVIII-lea. Numele de
„Biserica cu lună”, sub care este cunoscută vechea catedrală ortodoxă din Oradea, se datorează
mecanismului - unic în Europa - situat în turla bisericii, ce datează din anul 1793, şi care poartă amprenta
meşterului vienez Georg Rueppe. Este vorba despre un orologiu care funcţionează în interdependenţă cu
un glob lunar situat în peretele din turla bisericii, vizibil în exterior (jumătate auriu, jumătate negru).
Globul stă în legătură cu mecanismul orologiului, astfel încât, tot la 28 de zile, globul face o rotire în jurul
axei sale, indicând cele patru faze astronomice ale Lunii.
B. Istoricul bisericii parohiale
Istoria zidirii ei
Înainte de zidirea Bisericii cu lună, cea mai veche şi singura biserică ortodoxă în această urbe,
atestată documentar în 1667, a fost cea din Velenţa Cetate, partea veche a oraşului Oradea 1. Din raţiuni
pastorale şi misionare s-a impus necesitatea zidirii unei noi biserici în partea nouă a oraşului, drept pentru
care, comunitatea ortodoxă formată din români, macedo-români şi sârbi, va adresa petiţii nenumărate 2, atât
forurilor locale de conducere, cât mai ales la Curtea de la Viena, în vederea acordării dreptului de a-şi
ridica un locaş de cult. Multă vreme, aceste revendicări oficiale vor întâmpina refuzul autorităţilor locale
maghiare şi ostilitatea confesiunii catolice, aşa cum reiese din documentele vremii3.
Cu toate acestea, în anul 1743, comunitatea ortodoxă din oraşul vechi, prezintă o petiţie primarului
oraşului, în care, pe lângă alte drepturi civile şi religioase, cer şi dreptul de a se putea stabili în oraşul nou
şi de a-şi zidi aici o biserică. Răspunsul primăriei, datat din 28 decembrie 1743, a fost mai mult decât
favorabil, deoarece pe lângă confirmarea acestor drepturi, li s-au promis subvenţii considerabile pentru
realizarea acestor doleanţe. Uzitând de această decizie, în casa lui Mihai Kristoff, din strada Peţei,
macedo-român de origine, unul dintre ctitorii de seamă ai Bisericii cu lună, alături de Mihai Puspoki
(amândoi fiind înmormântaţi în naosul bisericii), credincioşii ortodocşi vor deschide o capelă şi o şcoală
ortodoxă, slujbele religioase fiind oficiate de preoţii de la biserica veche din Velenţa. Însă, demersurile
pentru zidirea unei biserici în oraşul nou vor rămâne încă multă vreme la stadiul de deziderat.
În baza Edictului de toleranţă emis de împărtul Franz Iosif al II lea (26 oct. 1781) şi a hotărârii
Consiliului orăşenesc, care promitea nu doar fonduri pentru zidirea bisericii, ci şi alocarea unui loc în
acest sens, la 1 martie 1782, comunitatea ortodoxă se adresează Locotenenţei regale (din aceasta făceau

1
parte şi nobili catolici maghiari) care respinge ca nefondată această cerere, deoarece, în răspuns se
menţiona că „ortodocşii au biserică în Velenţa”. După o nouă petiţie adreasată în prealabil Prefecturii
oraşului, doi fruntaşi ai comunităţii ortodoxe, Mihail Puspoki şi Mihail Kristoff, de profesie avocaţi, vor
merge la Viena şi vor înainta direct împăratului cererea comunităţii ortodoxe. În urma acestor diligenţe, la
27 septembrie 1784, în preajma răscoalei lui Horea, împăratul Franz Iosif al II lea aprobă zidirea bisericii
şi dreptul de practică liberă a cultului ortodox în „oraşul nou al Orăzii”. La foarte scurtă vreme, ca nu
cumva protestele locale să determine revocarea hotărârii imperiale, la 9 noiembrie 1784, episcopul
Aradului Petru Petrovici aşează piatra de temelie a bisericii. Zidirea bisericii s-a realizat în doar 6 ani,
deoarece pe 17 noiembrie 1790 biserica îşi primea odoarele sale, pe credincioşii ce aşteptau în tinda
istoriei împlinirea acestui deziderat secular. Actul sfinţirii s-a petrecut la 11 iunie 1832 de către
Preasfinţitul Maxim Manuilovici, episcopul Vârşeţului şi administrator al Eparhiei Aradului, care fusese
protopop şi preşedinte al Consistoriului de la Velenţa-Oradea şi slujitor la altarul acestei biserici4.
O dată cu reînvierea Episcopiei Oradiei (1920) şi venirea întâiului ei stătător, Dr Roman
Ciorogariu, Biserica cu lună a devenit catedrală episcopală, loc al întronizării episcopilor, şi, totodată,
necropolă episcopală. Aici sunt aşezate osemintele celui dintâi episcop al reînfiinţatei Episcopii a Oradiei,
Dr. Roman Ciorogariu (1920-1936) şi ale vrednicilor săi urmaşi: Dr. Nicolae Popovici (1936-1950), ale
cărui oseminte au fost aduse la Oradea în anul 1992 de la Biertan, şi Dr. Vasile Coman (1970-1992).
Arhitectura
Biserica este construită în stil baroc, cu elemente de neoclasic târziu, conform curentului cultural-
artistic al epocii care s-a impus în zonă. Planul arhitectural al bisericii este de tip navă cu două abside
laterale şi iconostas, care desparte altarul de naos, conform tradiţiei ortodoxe. Edificiul este din cărămidă.
Lungimea bisericii este de 37,70m., lăţimea16 m., iar înălţimea de 19m.
Pictura
Pictura a fost realizată de doi dintre cei mai renumiţi pictori ai vremii, fraţii Alexandru şi Arsenie
Theodorovici din Novisad. La realizarea picturii au mai contribuit şi pictorii: Pavel Murgu, colaborator al
lui Arsenie Theodorovici, căruia i se datorează o mică parte a picturii murale şi icoanele zugrăvite pe cele
două străni şi pe amvon, Schutz Josef şi Iacob Golsz, iar la partea de tâmplărie Iosif Mitrutzer. Tehnica în
care s-a pictat, atât în ce priveşte pictura murală, cât şi cea pe lemn (iconostasul, amvonul, scaunul
arhieresc, stranele) a fost cea în ulei. Maniera artistică în care s-a realizat pictura este renascentistă. Dacă
pictura iconostasului şi a celorlalte elemente din lemn este cea originală, desigur cu restaurările minore
făcute de-a lugul vremii, pictura murală a fost refăcută în totalitate între anii 1977-1979, în tehnica frescă,
de către pictorul Eremia Profeta.O particularitate în ce priveşte pictura Bisericii cu lună este prezenţa în
partea de mijloc a arcului median de deasupra iconostasului a chipului lui Horea pictat pe Sfânta Năframă,
aşa cum Îl găsim reprezentat pe Mântuitorul. În anul 2015, în baza unui proiect european, biserica a intrat

2
într-un program de restaurare ce a vizat, printre altele, mobilierul interior, înlocuirea ferestrelor cu vitralii,
precum şi executarea unor lucrări de consolidare şi stopare a igrasiei la nivel de fundaţie.
Pomelnice şi alte înscrieri sau inscripţii
Deasupra cafasului bisericii se află pisania inscripţionată pe trei plăci de marmoră, în limbile
română, greacă şi slavonă: „Zidire a Bisericii acesteia, temeiul cel din început s-a pus în anul 1784 în zi
noiembrie, cu voia şi cu slobozenia Preaînălţatului împărat Iosif al II lea căruia fie pomenire veşnică,
stăpânind în eparhia Aradului Petru Petrovici, fiind protoprezbiter al Orăzii Mari George Ranisavlievici,
iară Mihai Puspoki şi Mihai Kristoff titori, s-a zidit cu cheltuiala norodului dreptcredincios neunit de
neam grecesc, românesc şi sârbesc, locuitori ai oraşului acestuia şi a hramului Adormirii Născătoarei de
Dumnezeu fii ascultători, prin chimeş (arhitect) Iacob Eder şi Ioan Lins”. Deasupra acestei inscripţii se
află chipul împăratului Iosif al II lea al Austriei, semn al recunoştinţei credincioşilor ortodocşi din cetatea
Oradiei pentru faptul că şi-a dat acordul în vederea zidirii bisericii. O altă inscripţie se află situată la baza
Sfintei Mese a altarului bisericii. Ea constituie o mărturie a prezenţei comunităţii macedo-românilor la
Oradea şi legăturile lor cu fraţii lor din Grecia: „Lucrurile acestea le-au dăruit domnii George Costa şi
Dimitrie Vasu din Macedonia, din cetatea Sedtzas, la biserica orientală. Semnat la Oradea, 1790 mai 7.”
Şirul preoţilor parohi
Preoţii care au slujit la altarul acestei biserici de-a lungul vremii au fost destul de numeroşi. Din

1743, anul înfiinţării parohiei în Oraşul Nou şi până în 1784, când s-a pus temelia noii biserici,

cei dintâi preoţi care au slujit credincioşilor Bisericii cu Lună au fost protopopii-vicari şi

preşedinţii Consistoriului din Velenţa: ierom. Gheorghe Ranisavlievici, arhim. Teodosie

Ioanovici, Teodor Arsici, Mihai Manuilovici, viitor episcop de Vârşeţ, Ioan Clintoc 1784-1812,

Dimitrie Fluturovici- 1795, Melentie Irimievici -1795, Ioan Beoty-1811, George Vasilievici, Vasile

Davidovici, Zaharie Davidovici jr., Meletie Stancovici-1818, Iosif Popovici-1837, George

Cojognean-1824, Ilie Poynar-1832, Pavel Fâşie-1871, Atanasie Boţco-1849, Gheorghe Horvat-1888,

Pavel Bodea-1907, Ioan Papp-1849, Iosif Ierotei Beleş, Simion Bica-1866, Toma Păcală-1912, Vasile

Popovici-1945, Andrei Horvat-1929. Alături de protopopii–parohi, au mai slujit şi preoţii Iosif

Papp-1842, Ioan Jurcuţ-1930, Simeon Popovici, Ioan Fâşie, Valeriu Ioja-1968, Cornel Magieru

-1940, Ştefan Lupşa-1940, 1939- Ioan Evuţianu, Gheorghe Popa, Paşcu Bolcaş, Traian Şulea,

Victor Biliboacă, Gheorghe Marian, Ion Tihoiu, Ioan Petreuţă, Ioan Bonaţiu, Andrei Lupşa 1929-

1975, Alexandru Hurban, Corneliu Sava 1946-1953, Gheorghe Barna 1952-1959, Gheorghe

Coman 1953-1960, arhim. Iulian Nicoară 1956-1960, Ioan Cârstoiu 1957-1964, Vasile Boroş1959-

3
1969, Ioan Maliţa-1974, Alexandru Ciurdariu-1974, Constantin Olaru-1986, arhim. Vasile Costin,

Ioan Negroiu-1987, Nicolae Blaga-1994, Traian Codilă, Liviu Goia-1998, Gheorghe Pruteanu-

1999, Augustin Lucian 1976-2007, Liviu Ungur 1985-prezent, Dumitru Popovici1988-prezent,

Ioan Coroban 1995-prezent, Teodor Cristea 1999-prezent, prof. dr. Dumitru Megheşan 2007 –

prezent, Ioan Codorean 2009-prezent, diacon Gheorghe Băbuţ –prezent.

Cântăreţi şi epitropi de seamă
Între bărbaţii de frunte ai bisericii care s-au implicat în bunul ei mers amintim pe: Emanuil Gojdu,
Nicolae Jiga, Teodor Lazăr, Nicolae Zigre, Dr. Aurel Lazăr, Iosif Diamandi, Dr. Dumitru Mangra, Dr.
Alexandru Haşaş, Teodor Neş. Între cântăreţi amintim pe diaconul Ioan Teaha şi Lucian Buzilă.
D. Activităţi culturale şi filantropice în trecut
Activitatea culturală. Pe lângă biserică, începând cu anul 1783 a funcţionat o şcoală
confesională5. În aria curriculară erau cuprinse cântarea bisericească, cateheza, scrisul, cititul şi aritmetica.
Şcoala, care avea statut de şcoală normală (ciclu primar), cuprindea două secţii: una pentru copiii români,
iar cealaltă pentru copiii macedo-români şi sârbi, cărora li se preda în limba lor. Învăţătorii acestei şcoli,
unii dintre ei preoţi, nu erau retribuiţi din fondul de stat, ca şi cateheţii celorlalte culte, ci erau susţinuţi de
Comunitatea bisericii. Şcoala confesională îşi va înceta activitatea în anul 1919, când în patria reîntregită
s-au deschis şcolile de stat. Biserica deţine şi un muzeu parohial al cărui patrimoniu se constituie din
obiecte cultuale foarte preţioase, atât ca vechime, cât şi ca valoare artistică. Între anii 2014-2015, muzeul a
beneficiat de ample lucrări de modernizare, fiind refăcută întreaga infrastructură a clădirii şi îmbunătăţit
spaţiul de expunere a pieselor de patrimoniu. Biserica cu lună este recunoscută şi prin corul care
împodobeşte atmosfera liturgică duminicală, ce are o tradiţie la fel de veche ca şi biserica. Între dirijorii
acestuia este demn să-i amintim pe Nicolae Firu, dascăl al şcolii confesionale ce a funcţionat pe lângă
biserică, arhim. Iulian Cârstoiu, pr.Traian Codilă, pr. conf. Mihai Brie, lect. univ. dr. Valentin Lazăr.
E. Profilul actual al parohiei
Numărul de credincioşi - 6000
Activităţi, pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice şi catehetice
Ciclul liturgic al parohiei este identic cu cel catedral, deoarece se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie şi
slujba Vecerniei cu Acatist. În Posturile mari din cursul anului au loc seri duhovniceşti şi activităţi
pastoral-catehetice. Începând cu 1 septembrie 2009, la iniţiativa Preasfinţitului Sofronie, pe lângă biserică,
a luat fiinţă Centrul Ortodox Catedrala cu Lună în cadrul căruia se desfăşoară o serie de simpozioane
omagiale, lansări de carte, întâlniri cu tinerii, cursuri de limbi străine cu copiii, pelerinaje şi activităţi
editoriale.

4
 Între anii 2014-2015, în urma implementării unui proiect transfrontalier, biserica a beneficiat de
fonduri de restaurare şi a intrat într-un amplu proces de conservare şi reabilitare. A fost demarat un proces
de consolidare a fundaţiei şi au fost introduse canale de drenare a igrasiei de la baza acesteia. În locul
ferestrelor a fost montat un ansamblu de vitralii decorate cu scene din viaţa Maicii Domnului, realizate
într-un atelier din Italia, de doamna Amalia Verzea. Totodată, s-a restaurat întreg ansamblul mobilierului,
incluzând şi stranele şi tronul arhieresc. A fost amenajat turnul bisericii, în vederea facilitării accesului
turiştilor la sistemul mecanic care pune în mişcare orologiul şi mecanismul lunii. Pe 19 septembrie 2015, a
avut loc slujba de sfinţire a bisericii, care a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul
Oradiei, împreună cu un frumos sobor de ierarhi, preoţi , diaconi şi credincioşi.
Surse bibliografice:
Aparat critic:

5
1
Constantin Butişcă, Momente din istoria bisericească a românilor bihoreni, în vol. Vechea catedrală ortodoxă a Bihorului-Biserica din
Velenţa Orăzii, Editura Brevis, Oradea, 2004, p. 11; Ştefan Lupşa, Istoria bisericească a românilor bihoreni, Oradea, 1935
2
Arhivele Naţionale ale Judeţului Bihor, Protocollum Anorum, 1776-1784, nr. 136-137; Idem, fasc. I, nr. 134, 1774
3
Nicolae Firu, Monografia bisericii Sfintei Adormiri (Biserica cu Lună) din Oradea, Tipografia Diecezană, Oradea, 1934, p.37şu.
4
Arhivele Judeţene al Statului, Fond Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Registre, nr. 2 (1830-1838); Pr. Ioan-Demian Codorean, Episcopul
Maxim Manuilovici şi actul sfinţirii Bisericii cu Lună în conştiinţa mărturisitoare a istoriei, în volumul: File de mărturisire din trecutul
ortodoxiei bihorene, Editura Aureo, Oradea, 2011, p. 21. Detalii despre actul târnosirii bisericii se găsesc în Procesele-Verbale ale Parohiei
cu nr. 562, 586, 587, 593, 594, 595, 596, 597 din anul 1832.
5
Pr. Ioan-Demian Codorean, Vechea Şcoală confesională ortodoxă de pe lângă Biserica cu Lună, în vol. Biserica cu Lună – 225 de ani
de veghe la păstrarea şi afirmarea ortodoxiei bihorene, Volum omagial la aniversarea a 225 de ani de existenţă a Bisericii cu lună, Editura
„Episcop Nicolae Popovici”, Oradea, 2010

Bibliografie finală:
“Serbările Jubiliare (11 noiembrie 1934) la împlinirea alor 150 de ani de la punerea pietrii fundamentale la biserica “Adormirea Maicii
Domnului” din Oradea (Biserica cu Lună)”, Tipografia Diecezană, Oradea, 1934, 53p.
“Din activitatea bisericească a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei în ultimii două sute de ani (1784-1984)”, volum omagial colectiv, Editura
Diecezană, Oradea, 1984
„Biserica cu Lună – 225 de ani de veghe la păstrarea şi afirmarea ortodoxiei bihorene”, Volum omagial la aniversarea a 225 de ani de
existenţă a Bisericii cu lună, Editura „Episcop Nicolae Popovici”, Oradea, 2010
Codorean, pr. Ioan-Demian, Episcopul Maxim Manuilovici şi actul sfinţirii Bisericii cu Lună în conştiinţa mărturisitoare a istoriei , în
volumul: File de mărturisire din trecutul ortodoxiei bihorene, Editura Aureo, Oradea, 2011
Firu, Nicolae, Monografia bisericii Sfintei Adormiri (Biserica cu Lună) din Oradea, Tipografia Diecezană, Oradea, 1934, 171p.
Tripon, Aurel, Monografia Almanah a Crişanei, Judeţul Bihor, Tipografia Diecezană, Oradea, 1934
Datele de contact ale parohiei:
Parohia Ortodoxă Oradea-Centrală,
Oradea, str. Traian Moşoiu, nr.2
Hramul bisericii: „Adormirea Maicii Domnului”
Tel. 0259354643
Site: bisericaculunaoradea.ro