Referat

Epidemiologie

VARICELA

Realizator: Aslam Onisim

DEFINIŢIE
Rujeola este o boală infecţioasă acută, foarte contagioasă,
caracterizată prin febră, catar oculo-nazal, modificări buco-faringiene
şi exantem caracteristic.
Definiţia de caz suspect: orice persoană cu febră  38°C,
erupţie maculo-papuloasă şi cel puţin unul dintre următoarele semne:
tuse, coriză, conjunctivită sau orice persoană la care clinicianul
suspectează rujeola.
Definiţia de caz confirmat: orice persoană care corespunde
definiţiei clinice de caz şi este confirmată serologic, sau orice
persoană care corespunde definiţiei clinice de caz, neinvestigată
serologic, dar care a fost în contact cu un caz de rujeolă confirmat
serologic.
ETIOLOGIE
virusul rujeolic, tip ARN, familia Paramyxoviridae, genul
Morbilivirus;
inactivat rapid de căldură, lumină, UV, pH acid, dezinfectante
obişnuite, având rezistenţă scăzută în mediul extern.

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

În perioada 1994-1996 s-a observat o scădere a morbidităţii prin
rujeolă, care a fost urmată în 1997 de o creştere spectaculoasă la
104,58%ooo locuitori (în România) şi din nou de o scădere a incidenţei
în 1998 la 42,43%ooo locuitori.
După introducerea vaccinării, rujeola evoluează sporadic-
endemic, cu un număr mai mare de cazuri în urban faţă de rural,
grupa de vârstă cea mai afectată fiind 0-1 an, urmată de 1-14 ani.
DIAGNOSTIC POZITIV

DIAGNOSTIC CLINIC
Perioada de incubaţie durează în medie 10 zile ± 1 zi.
Perioada prodromală (de invazie, preeruptivă, catarală) durează
3-6 zile; are un debut brusc, cu febră, alterarea stării generale,
fenomene catarale şi modificări buco-faringiene.
Febra, precedată de frisoane, ajunge la 39°C şi peste; poate
diminua la sfârşitul perioadei prodromale şi creşte din nou în
perioada eruptivă (tendinţă bifazică).
Modificările catarale manifestate prin catar conjunctival, al
tractului respirator şi al mucoasei digestive – element caracteristic
pentru debutul rujeolei. Congestia conjunctivală şi edemul pleoapelor
cu lăcrimare intensă, rinorea abundentă, apoasă sau muco-
purulentă, dau copilului aspectul caracteristic, plângăreţ. Catarul
respirator poate afecta laringele, cu laringită, cu tuse, disfonie, sau
traheea şi bronşiile, ca traheobronşită, cu tuse productivă şi raluri
ronflante şi sibilante stetacustic. Inflamaţia catarală a mucoasei
digestive poate duce la apariţia vărsăturilor, epigastralgiilor,
scaunelor diareice muco-apoase sau muco-sangvinolente.
Modificările buco-faringiene sunt de asemenea caracteristice.
Se constată enantem congestiv difuz al vălului, amigdalelor şi
faringelui, cu puncte hemoragice de 3-5 mm şi contur neregulat.
Limba este saburală cu depozit albicios şi marginile roşii. În ultimele
24-48 ore ale perioadei prodromale apare semnul Koplik exprimat
prin micropapule albicioase, granulare, izolate sau grupate,
înconjurate de o areolă congestivă, localizate pe mucoasa jugală,
gingivală în apropierea ultimilor molari sau în şanţul jugo-maxilar şi
care sunt aderente la mucoasă; pot persista până în ziua 1-2 din
perioada eruptivă. Prin frecvenţa ridicată cu care se întâlneşte,
semnul Koplik are o certă valoare diagnostică, fiind un semn
patognomonic.
Perioada eruptivă (de stare) durează 4-6 zile. Se anunţă de
obicei printr-o nouă ascensiune febrilă (39-40°C), cu alterarea stării
generale. Persistă fenomenele catarale şi chiar se accentuează.
Exantemul are de obicei o apariţie nocturnă. Elementele eruptive
- maculo-papuloase – apar iniţial retroauricular, la liziera părului; se
extind apoi pe părţile laterale ale gâtului, pe frunte, obraji, aripile
nasului şi gât. În ziua a doua apare pe torace şi la rădăcina
membrelor pentru ca în ziua a treia să se generalizeze. Erupţia este
deci etapizată (generalizarea durează în medie 3 zile), centrifugă şi
descendentă, uneori pruriginoasă. Când apare pe extremităţi începe
să pălească pe faţă – erupţia dispărând în ordinea în care a apărut,
elementele eruptive fiind floride 2-3 zile. Erupţia pălind, rămâne în
urma ei o pigmentaţie arămie care durează încă 3-4 zile permiţând
diagnosticul retrospectiv.
Exantemul este alcătuit din macro-maculo-papule congestive
(dispar la digitopresiune) de culoare roz, cu dimensiuni variabile (2-4
mm până la 1-3 cm diametru) şi cu contur neregulat sau dantelat,
uşor reliefate, izolate sau confluente în placarde, lăsând porţiuni de
tegument sănătos. Aspectul general este de tegument pătat sau
stropit, cu senzaţie de catifelat la palpare.
Limba, care în stadiul prodromal era saburală, în perioada
eruptivă se descuamează şi devine roşie, uneori asemănătoare cu
limba zmeurie. Se poate constata o adenopatie cervicală sau
generalizată.
Perioada de convalescenţă (posteruptivă) este scurtă (3-6 zile)
cu scăderea febrei, dispariţia fenomenelor toxice generale. Erupţia e
înlocuită de pigmentaţia arămie, poate să apară o descuamaţie fină,
furfuracee pe faţă, trunchi (nu şi palme, plante). În urma bolii
rezistenţa imunologică e scăzută, existând o predispoziţie la infecţii
bacteriene (streptococice, pneumococice, chiar tuberculoase).
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
A. Diagnostic hematologic se evidenţiază leucopenie
marcată, cu uşoară neutrofilie şi apariţia de plasmocite.
B. Diagnostic specific nu este necesar în mod obişnuit.
Produse patologice: secreţii conjunctivale şi rinofaringiene,
sânge (leucocite), recoltate cât mai aproape de debut; urina în prima
săptămână de boală; creier la necropsie.
1. Examen direct
evidenţierea celulelor gigante multinucleate Wartin-Finkelday pe
amprente de mucoasă nazală şi pe frotiuri de secreţii nazale;
detectarea prin imunoflurescenţă a antigenelor virale în secreţii
nazale şi sedimente de urină.
2. Cultivarea nu se face în mod curent.
Virusul se izolează în culturi primare umane sau simiene.
Diagnosticul constă în observarea efectului citopatic direct sau pe
teste de hemaglutinare a lichidelor de cultură, cu hematii de maimuţă.
În cazurile de panencefalită sclerozantă subacută (PESS),
fragmente de ţesut cerebral sunt cocultivate cu celule susceptibile la
infecţia rujeoloasă (linii celulare Vero).
Identificarea izolatelor se face prin reacţia de
hemaglutinoinhibare, reacţia de fixare a complementului cu seruri
standard şi prin ELISA.
3. Diagnosticul serologic: confirmă diagnosticul prin cercetarea
anticorpilor IgM şi IgG specifici din ser prin tehnică ELISA. Se
recoltează 5 ml sânge, fără anticoagulant, prin puncţie venoasă, într-
un recipient uscat. Se decantează serul, care se va păstra la + 4°C,
dacă testarea serologică se va face în următoarele 2-3 zile sau se va
congela la - 20°C, dacă testarea serologică depăşeşte acest termen.
Confirmarea diagnostică este utilă pentru cazurile sporadice, cele
cu evoluţie atipică şi la imunodeficienţi, la care răspunsul anticorpic
poate fi scăzut.
DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici primari
1. Izvorul de infecţie
bolnavul, contagios 1-2 zile în incubaţie, 3-5 zile în prodrom şi 5-
6 zile în erupţie;
persoanele cu forme atipice 1-2%;
Indicele de contagiozitate este foarte mare - 95-99%.
Nu există purtători sănătoşi.
2. Căile de transmitere
aeriană, prin picături (rezistenţa virusului în aer este de
aproximativ 30 min. de la expulzare);
indirect prin obiecte recent contaminate cu secreţii naso-
faringiene - destul de rar datorită rezistenţei reduse în mediul extern
a virusului rujeolic.
3. Receptivitatea
generală (până la 2-6 luni nou-născutul poate avea anticorpi de
origine maternă).
4. Imunitatea
durabilă, uneori pe toată viaţa;
recidivele sunt posibile la cei cu aglobulinemie.
Factori epidemiologici secundari (favorizanţi)
economico-sociali: subalimentaţia, igiena deficitară, absenţa
luminii etc.
Profilaxie şi combatere
Începând cu anul 2000, România va intra în faza de eliminare a
rujeolei.
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie:
depistare precoce: clinic, laborator, anchetă epidemiologică;
izolare - 2 săptămâni de la debut (numai cazurile grave în spital);
declarare, numerică, lunară.
Orice caz suspect de rujeolă va fi anunţat în 24h de la depistare;
la fiecare caz se recoltează câte o probă de 0,5 ml ser, în instituţia
unde a fost depistat şi se va completa fişa de declarare a cazului
suspect de rujeolă (vezi anexa). Sângele va 0fi transportat imediat
către laboratorul DSP, unde va fi păstrat la -20 C.
Contacţii:
supraveghere 10-14 zile;
carantină în colectivităţi de copii unde au apărut mai multe cazuri.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere:
nu e obligatorie dezinfecţia, este suficientă aerisirea încăperii şi
curăţenia.
3. Măsuri faţă de receptivi:
imunizare activă cu vaccin antirujeolic viu supraatenuat, la vârsta
de 11-12 luni şi cu rapel în clasa I.(vezi capitol imunizări);
 imunizare pasivă: copiii sub 5 ani vor primi imunoglobuline
standard, 0,2-0,5ml/kg, în primele 3-4 zile de la contact (mai ales cei
cu imunodepresie).
TRATAMENT
Rujeola necomplicată
tratament antipiretic, vitamine, hidratare per os;
igienă riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor pentru profilaxia
suprainfecţiilor bacteriene la nivel conjunctival, rinofaringian, otic.
Rujeola toxică şi complicată se îndrumă pentru internare.