Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelență în Energetică și Electronică

Catedra: ’’Comunicații’’

Raport
La practica tehnologica in cadrul companiei ,,Starnet S.R.L.”

A efectuat elev gr.TC-0115 Iacubov Nichita

A verificat profesor/conducator Zinovei Olga

Chișinău 2018
 CUPRINS
1. Studierea structurii intreprinderii pe piata nationala.

2. Studierea tendintelor moderne de dezvoltare al deomeniului de electronica si

comunicatii.

3. Studierea surselor bibliografice si a standardelor in domeniul

telecomunicatiilor.

4. Studiul retelelor de comunicatii mobile si retelelor de transport de date.

5. Exploatarea si intretinerea retelelor de telecomunicatii.

6. Efectuarea deservirii tehnice si exploatarea finala a utilajului centrelor de

comutatie si a retelelor locale, urbane si international.

7. Efectuarea si rezolvarea problemelor de productie ce necesita analiza si luarea

de decizii.

8. Sa se determine si modifice configuratia echipamentului pentru asigurarea

conectarii serviciilor suplimentare (IPTV, TriplePlay, etc.)

9. Sa se analizeze si sa se aplice mijloacele tehnice necesare in procesele

tehnologice in cadrul intreprinderii de telecomunicatii.
1. Studierea structurii intreprinderii pe piata nationala.

StarNet este una dintre cele mai mari companii de telecomunicații din
Moldova.
Furnizează servicii de Internet, NGN de telefonie fixă, televiziune digitală,
găzduire, rețea privată virtuală, servicii de instalare a echipamentelor.
Operatorul este al doilea furnizor de Internet cel mai mare (după
Moldtelecom) din țară .
StarNet este un brand „fabricat în Moldova”, sută la sută local, care a
progresat continuu ajungând să fie una din cele mai importante companii
din țară. Compania a ajuns printre liderii pieței de tehnologii informaționale
și telecomunicații din Moldova, prin forțele proprii, cu efortul și entuziasmul
celor care au crezut în puterea tehnologiilor moderne și a serviciilor
inovative și de calitate.
În prezent StarNet face parte din top-ul companiilor din domeniul
comunicațiilor electronice din Republica Moldova și este unul din lideri la
capitolul Internet, fiind primul provider din țară care a oferit acces la Internet
și transport de date la viteză înaltă prin intermediul fibrei optice (Fiber Link).

2. Studierea tendintelor modern de dezvoltare al deomeniului de electronica si

comunicatii.

StarNet a reușit pe parcursul anilor să dezvolte și să implementeze în

Moldova un spectru larg de servicii de ultimă generație, necesare în fiecare
casă și afacere: acces la Internet rapid și transport date prin fibră optică,
rețea metropolitană Wi-fi, rețele corporative, servicii Data Centru, servicii de
IP tranzit pentru alți operatori, telefonie fixă NGN prin rețele de generație
nouă, televiziune digitală interactivă cu opțiuni revoluționare, soluții
licențiate de protecție a calculatoarelor, etc. Compania se dezvoltă
continuu, având o bază de clienți, atât persoane fizice, cât și juridice în
permanentă creștere și adaptându-se mediului în schimbare cu lansări de
produse și soluții inovative. Ofertele companiei, propuse în premieră pe
piață, stabilesc trenduri și schimbă obiceiurile și preferințele consumatorilor
în materie de tehnologii informaționale și comunicații electronice, astfel
confirmând angajamentul asumat de a contribui la îmbunătățirea calității
vieții oamenilor și la dezvoltarea nivelului de trai.
3. Studierea surselor bibliografice si a standardelor in domeniul
telecomunicatiilor.

2003 - în luna august s-a născut StarNet;

2005 – este dezvoltată rețeaua metropolitană ADSL 2 +;
2006 - noi magazine sunt deschise în Chișinău; StarNet are 3000 de clienți;
Este creat primul canal alternativ de Internet din Republica Moldova, cu o
capacitate de 155 Mbps;
2007 - StarNet este primul operator de telecomunicații care investește în
tehnologia FTTB. Are loc upgrade-ul la un sistem avansat de tehnologie de
radio releu, care oferă o capacitate de 620 Mbps internațional;
2008 - StarNet are mai mult de 250 de angajați fericiți. Este dezvoltată
rețeaua de acoperire cu fibra optică în Chișinău și Bălți;
2009 – peste 2000 de puncte de prezență în Chișinău. Este deschis primul
magazin regional în orașul Ungheni. StarNet a lansat programe de
responsabilitate socială de anvergură: zone Wi-Fi cu acces gratuit și
proiectul "Noi apreciem inteligența";
2010 - Prima companie care a trecut frontiera cu canalul optic construit,
interconectând rețelele optice ale UE cu Republica Moldova. A fost lansat
serviciul de telefonie fixă. StarNet începe investițiile în tehnologia FTTH;
2011 – StarNet face upgrade de interconectare la canalul internațional
DWDM de până la 40 Gbps. Este lansat unul dintre cele mai avansate
servicii de IPTV din industrie. Extinderea regională a început în 14 orașe
din țară. Mai mult de 500 de angajați în companiile ce fac parte din grupul
Starnet. Acoperirea cu fibră: 100% în Chișinău;
2012 – Anul fidelizării și inovațiilor la StarNet. Compania a lansat programul
de fidelitate "Prietenii StarNet" dedicat celor peste 70000 clienți. De
asemenea, compania a adus pe piață cele mai inovatoare echipamente
IPTV - Mag250 - și a revoluționat noțiunea de televiziune din țară.
Extinderea regionala a continuat cu deschiderea în fiecare oraș a zonelor
cu Wi-Fi gratuit.
 2013 - StarNet a implementat portabilitatea numerelor in cadrul serviciului
de telefonie. În august, compania a sărbătorit 10 ani de la aniversare.
2015 – în seara zilei de 26 februarie StarNet a devenit victima unui atac
cibernetic, având loc cea mai mare scurgere de date personale din
Republica Moldova. În Internet, pe un serviciu cloud rusesc, a fost plasată
baza de date a clienților companiei, ce conținea datele personale a peste
53.000 clienți, dintre care, câteva mii de persoane juridice. Totodată,
fișierele postate conțin parolele de administrare ale tuturor site-urilor
hostate pe serverele providerului respective.
4. Studiul retelelor de comunicatii mobile si retelelor de transport de date.

Studiul reţelelor de comunicaţii mobile Prezentare generală Pentru a oferi

servicii de comunicaţii mobile este necesară cunoaşterea reţelelor prin care
este posibilă realizarea acestor servicii. Calitatea serviciului, oferită
utilizatorului, calitate pe care o percepe acesta, SQE, depinde de mai mulţi
factori, obiectivi şi subiectivi. Dintre aceştia se pot enumera:
• calitatea transmisiei oferită de reţea;
• calitatea informaţiei oferită de ofertantul serviciului;
• calitatea şi accesibilitatea interfeţei de comunicaţie prin care se realizează
serviciul;
• conţinutul informaţiei oferite şi adaptarea acesteia la necesităţile clienţilor
etc. În funcţie de viteza de transmisie realizată, respectiv de banda de
frecvenţă utilizată, serviciile oferite pot fi de bandă largă sau de bandă
îngustă. Termenul de bandă largă, respective de bandă îngustă nu are, în
prezent, o definiţie suficient de riguroasă. Există definiţii, ca cele promovate
de FCC, prin care limita dintre banda largă şi banda îngustă ar fi marcată
de viteza de transmisie de aproximativ 200 kbit/s, definiţie care este însă
contestată. În funcţie de modul în care acestea sunt configurate, se pot
oferi servicii singulare, de exemplu serviciul telefonic sau servicii
multimedia, de exemplu serviciul de videoconferinţă, în care imaginile sunt
însoţite de sunet şi, uneori de grafice şi desene, formând un ansamblu
coerent. În prezent, se pot defini trei tipuri de conectare pentru un utilizator
la reţea: Conexiune fixă. Utilizatorul este conectat la o reţea de comunicaţie
într-un anumit punct, fără a avea posibilitatea să modifice punctul de
conectare la reţea. Este cazul conexiunii utilizatorului la o reţea telefonică,
POTS, ISDN, sau la o reţea CATv. Conexiune nomadică. Utilizatorul are
posibilitatea de a-şi modifica poziţia în reţea şi să primească sau să
transmită, în continuare, informaţiile dorite. În timpul comunicaţiei, poziţia
utilizatorului faţă de reţea rămâne fixată. Este cazul unor reţele PLC, în
care utilizatorul se poate muta de la o priză electrică al alta şi se poate
reconecta pentru a relua sau a continua comunicaţia. Reţelele radio au
capacitatea, la rândul lor, de a oferi conexiune nomadică, dacă, de
exemplu, utilizatorul care foloseşte un laptop, transmite sau recepţionează
informaţiile dorite dintr-un amplasament fix, după care se deplasează într-
un alt amplasament, din care poate să comunice. Conexiune mobilă.
Utilizatorul realizează comunicaţia aflându-se în mişcare. În prezent există
trei limite de viteză care definesc mobilitatea faţă de reţea a utilizatorului şi
anume:
• mobilitate pietonală, prin care se defineşte deplasarea cu o viteză de până
la 10 km/h, cu menţinerea comunicaţiei;
• mobilitate cu viteză de până la 120 km/h, pentru utilizatori aflaţi în
mişcare.
• mobilitate cu viteză de până la 500 km/h, pentru utilizatori aflaţi în
mişcare, de exemplu în trenuri de mare viteză. Pentru analizarea calităţii
serviciului, dependentă de reţea, este necesară cunoaşterea structurii
reţelei sau a reţelelor prin care se oferă serviciile de comunicaţie mobilă. În
prezent, serviciile de comunicaţie mobilă se pot oferi folosind diferite reţele
de comunicaţie, cu conectarea utilizatorului prin intermediul unui canal
radio. Reţelele radio folosite pentru conectarea mobilă a utilizatorului sunt,
în prezent, reţele de radiocomunicaţii digitale, celulare sau necelulare.
Reţelele celulare sunt, în general, reţele cu care se acoperă suprafeţe mari,
de cele mai multe ori la nivelul unei ţări. Reţelele radio necelulare sunt
folosite, de obicei, pentru a rezolva problema comunicaţiilor pe anumite
zone, fie în jurul unei locuinţe, fie în zone rurale sau suburbane, cu locuinţe
dispersate, fie în zone aglomerate, dar cu dimensiuni relativ reduse cum ar
fi târguri, expoziţii etc. Există mai multe standarde pentru comunicaţii
mobile, care pe la începutul anilor ’80 au fost experimentate o mulţime de
reţele celulare, majoritatea utilizîn… Există mai multe standarde pentru
comunicaţii mobile, care pe la începutul anilor ’80 au fost experimentate o
mulţime de reţele celulare, majoritatea utilizînd transmisia analogică şi fiind
proiectate după norme incompatibile. In Europa, fiecare ţară a încercat sa-
şi impună o normă proprie în domeniul radiotelefoniei celulare cu transmisie
analogică. În acest sens au fost experimentate următoarele norme:
 TACS (Total Access Cellular System) este de fapt norma AMPS adoptată
sub această denumire în Anglia şi Italia. Funcţioneaza în banda de 900
MHz, avînd o lărgime de 30 KHz pentru fiecare canal radio;
 NMT (Nordic Mobile Telephone), adoptată în Norvegia, Finlanda, Suedia,
Danemarca, Belgia, Olanda, Franta, Spania, Romania, etc. Funcţioneaza în
banda de 450 MHz, sau 900 MHz, avînd o lărgime de 25 KHz pentru
fiecare canal radio; O evoluţie ascendentă a avut norma NMT. În Europa, a
fost prima reţea de radiotelefonie celulară, oferită publicului încă din anul
1981. Transmisia de tip analogic foloseşte modulaţia de frecvenţă a unei
purtătoare din banda frecvenţelor alocate reţelei NMT. Este evident că
trecerea de la telefonia mobilă analogică spre telefonia mobilă digitală s-a
realizat cu rapiditate, datorită compatibilitaţii la nivel european şi plusului de
convorbiri simultane care au devenit posibile cu ajutorul tehnologiei de
multiplexare TDMA. Astfel au apărut următoarele norme digitale:
 GSM 900 (Global System for Mobile communications), care este in
exploatare din 1992, in tarile europene. Este un sistem digital din prima
generatie, care functioneaza prin legaturi cu conexiune (comutatie de
circuite). Sistemul este conceput pentru a oferi mobilitate globala si
posibilitati de interconectare cu alte tipuri de retele de telecomunicatii ;
 DCS 1800 (Digital Cellular System), care reprezinta dezvoltarea
sistemului GSM 900 in banda frecventelor de la 1800 MHz ;
 ADC (American Digital Cellular ; IS–54), un sistem american de
radiotelefonie celulara digitala, care este operational din 1991, fiind o
dezvoltare in tehnologie digitala a sistemului analogic AMPS.
 GPRS (General Packet Radio Service), care este un standard pentru
serviciul de transport cu comutatie de pachete, adoptat pentru a fi utilizat in
sistemele GSM. Tandemul GSM-GPRS permite accesul cu viteze apropiate
de 115 Kbps catre reteaua Internet (sistem de generatia a 2-a).
Dezvoltarea sistemelor de comunicatii mobile de generatia a 2-a cunoscute
si sub denumirea “2G”, s-a produs ca o necesitate pentru asigurarea
accesului utilizatorilor la servicii similare celor oferite de reteaua N-ISDN.
Tehnologia GPRS permite alocarea mai multor intervale temporale in
acelasi cadru TDMA, pentru un singur abonat, ceea ce determina o mare
flexibilitate in satisfacerea necesitatilor de banda ale utilizatorilor. Alocarea
numarului de intervale temporale este independenta in raport cu cele doua
sensuri de transmisie, existand posibilitatea unui trafic asimetric. Intr-o
retea GPRS un telefon mobil poate sa functioneze fie in conexiune cu
comutatie de circuite (retea GSM conventionala), fie in conexiune cu
comutatie de pachete (retea de generatia a 2-a pentru transfer de date
GPRS). Pentru o functionare de tip GPRS, este necesar ca o parte din
echipamentele retelei clasice GSM (telefonul mobil, statia radio celulara,
controlerul statiilor radio, centrul de comutare celulara) sa fie prevazute cu
software special GPRS ;
 UMTS (Universal Mobile Telecommunication System), este un standard
destinat pentru definirea sistemelor de radiocomunicatii celulare din
generatia a 3-a (3G). Unor astfel de sisteme li se impun cateva cerinte
obligatorii :
1. existenta unui sistem global de comunicatii ;
2. posibilitatea de interconectare cu sistemele de telecomunicatii existente
3. asigurarea accesului la serviciile de date cu viteze de transmisie
cuprinse intre 384 Kbps si 2 Mbps. Studiul reţelelor de transport de date
Serviciul de Transport de date / VPN oferă o modalitate rapidă şi sigură de
transfer a datelor, folosind conexiunea de date. Interconectarea se poate
realiza între două sau mai multe locaţii ale companiei folosind infrastructura
de fibră optică şi echipamentele Millennium IT. Comunicaţiile de date între
diversele locaţii ale companiei presupun ore suplimentare de muncă pentru
realizarea conexiunilor, investiţii semnificative în infrastructura de reţea şi în
personal calificat pentru administrare, plus intervale de timp mari pentru
remedierea avarilor. Serviciul transport de date este recomandat
companiilor care nu beneficiază de un departament IT specializat şi nici de
un parc IT care să asigure transferul datelor în condiţii tehnice optime şi de
securitate sporită. Serviciul transport de date poate fi utilizat pe
infrastructura de reţea deja existentă, sau poate fi implementat folosind
soluţii complete pentru crearea sau îmbunătăţirea reţelei (conexiune pe
infrastructura pe fibră optică cu lăţimi de bandă de până la 1 GBps,
instalare şi configurare echipamente, asistenţă tehnică permanentă).
Avantaje:
 Tarif redus pentru transportul de date;
 Conexiune la nivel naţional;
 Infrastructură pe fibră optică;
 Costuri reduse privind achiziţionarea echipamentelor dedicate;  Reţea
securizată între sediile companiei clientului;
 Transfer de date în timp real la viteze constant;
 Funcţionarea în regim non-stop fără blocaje;
 Posibilitatea utilizării aplicaţiilor de tip client-server;
 Posibilitatea conectării reţelei la Internet;
 Preţul de conectare şi abonament avantajoase. Descriere Serviciul de
transport date asigură comunicarea între diferite puncte de prezență a
oficiilor beneficiarului, prin intermediul rețelei telecomunicaţionale deținute
și operate de CTS. În scopul comunicării protejate, punctele de acces ale
beneficiarului sunt incluse într-o rețea virtuală la nivel de Layer 2 (VLAN).
Beneficiarul poate ulterior să configureze conexiuni VPN proprii, pentru
asigurarea confidențialității comunicațiilor. Prin intermediul rețelei de fibră
optică a CTS, beneficiarul poate de asemenea să acceseze serviciile
disponibile în rețea și pentru care este autorizat (ex. SAPI pentru băncile
comerciale). Rețeaua este construită în baza comunicațiilor optice ce
asigură comunicarea în bandă largă, are o arhitectură stea de înaltă
fiabilitate și un nivel sporit de redundanță. Rețeaua este în continuă
dezvoltare și extindere a ariei de acoperire. Beneficiari APC, Instituţii
subordonate din raza mun. Chişinău şi organizații din sectorul real. Domenii
de utilizare Serviciile de transport date ale CTS sunt utilizate pentru:
• Asigurarea comunicațiilor în bandă largă între oficiile și locațiile geografic
dispersate ale organizațiilor;
• Asigurarea comunicațiilor de capacitate garantată și în bandă largă (linii
dedicate sau canale închiriate) pentru conexiuni între diferite data centre (în
scopul organizării centrului de rezervă);
• Asigurarea comunicațiilor între organizații diferite conectate la rețeaua de
fibră optică a CTS sau reţeaua Internet Serviciul include
• Conectarea oficiilor beneficiarului la rețeaua de fibră optică a CTS
(conexiuni optice sau Ethernet) ;
• Criptarea şi securizarea traficului cu mijloacele speciale;
• Configurarea regulilor de acces în rețea pentru beneficiar (ex. între oficii,
între diferite organizații);
• Suport în utilizarea serviciului și gestiunea incidentelor, conform nivelului
agreat;
• Raportare privind nivelul serviciilor.
5. Exploatarea si intretinerea retelelor de telecomunicatii.

Câteva standarde folosite în administrarea reţelelor sunt: SNMP, CMIP, CORBA, NMS.
SNMP (Simple Network Management Protocol) este un standard pentru administrare
Internet şi este prezentat mai pe larg în subcapitolul 1.18. CMIP (Common
Management Interface Protocol) reprezintă administrarea de reţele în viziunea OSI,
foarte elegantă şi sofisticată şi se bazează pe un protocol de transport
orientatconexiune (TP4/CLNP) pentru a transporta comenzi la agenţi şi răspunsuri
înapoi la manager. CORBA (Common Object Request Broker Architecture) oferă un
cadru de lucru pentru aplicaţiile orientate-obiect. Accesul la informaţie este
transparent, fără a cunoaşte unde este localizată informaţia în reţea. A fost adoptat
pentru navigatoare Web folosind IIOP şi pentru Java (prin limbajul Interface
Definition Language). NMS (Network Management System) dezvoltat de Ericsson este
folosit pentru administrarea reţelelor fără fir. NMS cuprinde toate ariile din
administrare a reţelelor conectate prin fire. NMS este construit peste TeMIP
(Telecommunications Management Information Platform) cadrul de lucru de la
Compaq.

Un management de reţea funcţional este împărţit în 5 arii de administrare, conform

cadrului de management OSI:

• administrarea problemelor de funcţionare;

• administrarea conturilor;
• administrarea configuraţiei;
• administrarea performanţelor;
• administrarea securităţii.
Dintre aceste arii de abordare primele trei depind de fiecare reţea în parte (de
configuraţie, de numărul de utilizatori, de resurse), ultimele două putând fi abordate
în general privind măsurile care trebuie urmate pentru a avea o administrare cât mai
bună. Pentru administrarea configuraţiei, conturilor şi probelmelor de funcţionare
administratorul trebuie să colaboreze cu utilizatorii pentru că aceştia din urmă
lucrează efectiv cu reţeaua şi pot sesiza şi informa aceste aspecte. O parte din
administrarea configuraţiei, conturilor şi a problemelor de funcţionare se găseşte
atât în administrarea fizică, cât şi în administrarea logică şi informaţională a reţelei.
Lucrarea de faţă se va ocupa în special de managementul performanţelor pentru că
acesta cade strict în sarcina administratorului de reţea, care are responsabilitatea de
a monitoriza, analiza şi controla funcţionarea optimă a reţelei şi este o zonă care are
influenţe şi în alte arii de administrare. Subcapitolul 1.20. descrie ce presupune
administrarea performanţelor. Administrarea securităţii va fi atinsă tangenţial, atât
din punct de vedere fizic, logic cât şi informaţional, deoarece această arie
administrativă face obiectul unei alte lucrări separate.

6. Eectuarea deservirii tehnice si exploatarea finala a utilajului centrelor de

comutatie si a retelelor locale, urbane si international.
 1. Studiul centralelor utilizate in RM

În rețeau de telecomunicații a S. A. Moldtelecom sunt utilizate centrale digitale de la

diferiţi producători, centrale semi-electronice, centrale crossbar si electronice.

Centralele telefonice au rolul de a asigura conexiuni între terminalele mediului

telefonic, care pot fi linii de abonaţi (analogice sau digitale), sau joncţiuni (analogice sau
digitale) între centrale telefonice. Din punct de vedere al conexiunilor realizate, apelurile
pot fi apeluri locale (conexiuni între linii telefonice locale), apeluri de ieşire (conectarea
unei linii locale la o altă centrală), apeluri de intrare (conectarea unei joncţiuni de la altă
centrală la o linie locală) sau apeluri de tranzit (conectarea între două centrale prin
intermediul circuitelor de joncţiuni asociate).

O centrală telefonică conţine următoarele unităţi:

* Unitate de acces pentru conectarea la linii de abonat sau joncţiuni; ele

asigură deci interfaţa cu mediul telefonic pentru transmiterea vocii şi a semnalizărilor între
terminal şi centrala telefonică.

* RC = reţeaua de conexiune reprezintă unitatea care realizează conectarea între oricare

dintre canalele de comunicaţie folosite pentru interconectarea şi comunicarea între
utilizatori sau pentru semnalizări interne sau externe sistemului de comutaţie;

* US = unitatea de semnalizare controlează schimbul de informaţii de semnalizare cu

posturile terminale de abonaţi sau între centralele telefonice;

* UCC = unitatea de comandă şi control permite realizarea superviziunii şi comenzii

pentru toate unităţile centralei, şi de asemenea asigură facilităţi de exploatare şi
întreţinere a sistemului.
 * Unitatea de acces la liniile de abonaţi conţine interfeţe de linii de abonat (IL), grupate
în module, asociate unui etaj de comutaţie pentru concentrarea traficului spre circuitele
de comunicaţie. Unităţile de acces la liniile de abonat pot fi instalate local (în centrală)
sau distant, în vecinătatea unei grupe de abonaţi. Se asigură în acest fel reducerea
lungimii medii a liniilor de abonat, ceea ce conduce la reducerea investiţiilor cu reţeaua
de abonat, partea cea mai scumpă şi cea mai puţin utilizată din reţeaua de
telecomunicaţii.

Fig.2 Schema generala a unei centrale telefonice

2.Studiul cablurilor telefonice:

 Cablul - este un mănunchi de fire conductoare, folosit pentru a transmite energie
electrică sau semnale de telefonie fixă.
 Linii bifilare cu conductori de cupru :

Linia bifilara-reprezinta cel mai simplu mediu ghidat ce asigura o cale directa si inversa
pentru semnalele electrice folosite in telecomunicatii.

Cel mai folosit material conductor este cuprul, datorită rezistivității reduse și
proprietăților mecanice. Un alt material folosit este aluminiul, care este mai ieftin, însă are
proprietăți mecanice mai proaste decât cuprul (supus unei presiuni de contact se deformează
în timp) și are ~63% din conductivitatea electrică a cuprului.

Conductorul din cupru FY este un conductor rigid izolat, de uz general care se foloseste
cu precadere in instalatii electrice fixe montate pe/in tencuiala in tuburi de protectie, la
circuitele de semnalizare si control.

Tabelul 1. Standardele conductorului de cupru

 Cabluri torsadate:

Torsadarea este procedeul utilizat în comunicaţii pentru reducerea sau anularea

semnalelor parazite ce apar în mediile de transmisie pe suport de cupru ca urmare a
emisiilor produse de alte circuite electrice învecinate.

Torsadarea este o metodă de ecranare electromagnetica ce oferă protecţie atât

împotriva câmpurilor electrice cât şi magnetice. Torsadarea este folosită pe scară largă
începând cu anii 1980 în reţelele informatice şi de telefonie.
Prin torsadare se răsucesc cele două fire din compunerea unui circuit (cablu torsadat)
de un anumit număr de ori pe unitatea de lungime, astfel încât, emisiile
electromagnetice produse de acestea să se anuleze reciproc.

Un cablu torsadat UTP (Unshielded Twisted Pair) cat 5e, utilizat în reţele informatice
pe suport Ethernet, conţine 8 conductori electrici torsadaţi doi câte doi – 4 perechi.

Fig.4.Torsadare – UTP cablu torsadat

Prin torsadare se obţin viteze de transmisie superioare folosind aceleasi medii de

propagare. În cazul cablurilor UTP CAT 5E, vitezele de transmisie ajung la 100 Mbps.

Torsadarea se realizează în funcţie de frecvenţa semnalelor transmise. Pentru semnale

de frecvente mici (telefonie), numărul de răsuciri (torsadări) pe unitatea de lungime
este mai mic decât cel utilizat în cazul cablurilor UTP CAT 5E.

În general, cu cât frecventa utilizată este mai mare (lungimea de unda mai mică), cu
atât se efectuează mai multe răsuciri pe unitatea de lungime. În cazul cablurilor de
telecomunicaţii ce conţin zeci de perechi, torsadarea se efectuează atât între doi
conductori dintr-o pereche cât şi între mai multe perechi din acelaşi cablu. Cabluri
coaxiale:

Cablul coaxial este un cablu electric care are un conductor interior (D în fig.6)
înconjurat de un strat izolator tubular (C), înconjurat de o tresă conductivă tubulară (B).
Multe cabluri coaxiale au, de asemenea o manta exterioară izolatoare (A). Termenul
de coaxial provine de la conductorul interior unic și tresa exterioară, rezultând o axă de
simetrie. Cablul coaxial a fost inventat de inginerul și matematicianul englez Oliver
Heaviside, care a brevetat designul în 1880.

A: izolator electric exterior

B: ecran din cupru
C: izolator electric interior
D: fir conductor din cupru

Fig.7.Cablu coaxial flexibil RG-59

Cablul coaxial diferă de cel al altor cabluri ecranate folosite pentru transportarea
semnalelor de frecvență inferioară, prin aceea că dimensiunile cablului sunt controlate
pentru a oferi o distanțare precisă a conductorilor, care este necesară pentru ca acesta să
funcționeze eficient ca o linie de transmisie pentru semnale de bandă largă.

w
Fig.8. Cablu coaxial

Cablurile coaxiale se clasifica in doua grupe(cablul coaxial gros si cablul coaxial

subtire)

Cablul coaxial gros este cunoscut și sub denumirea Thick Ethernet sau 10Base5.
Explicația acestei denumiri este:

 "10" - viteza de transfer (10 Mbit/s)

 "Base" - se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază
 "5" - prescurtarea de la lungimea maximă a cablului – 500 m.

Cablul coaxial subțire este cunoscut și sub denumirea Ethernet 10Base2:

 „10” - viteza de transfer (10 Mbit/s)

 „Base” - se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază
 „2” - deși lungimea maximă este de 185 de metri, prescurtarea vine de la 200
metri.

Avantaje:

Datorită structurii sale și a izolării bune, cablul coaxial prezintă două avantaje majore
față de alte tipuri de cablu de cupru:

 comportare foarte bună în frecvență

 poate acoperi o bandă foarte largă, de la frecvențe joase până la UHF (Ultra High
Frequency), ceea ce îl face ideal pentru transmisii de video analogic (televiziune
prin cablu), însă și pentru tehnologii digitale moderne de transmisie de date.

Dezavantaje:

 nu suportă pentru Ethernet o lărgime de bandă mai mare de 10 Mbps.

 este un mediu partajat (shared-media) și nu poate oferi un grad minim
de securitate.
 pentru a oferi o imunitate bună la interferențele electromagnetice trebuie
împământat la un capăt.

 Fibra optica (FO)

Un cablu de fibră optică este format din fire incredibil de subțiri de sticlă sau
plastic, cunoscute sub numele de fibre optice; un singur cablu poate avea de la două
fire până la câteva sute. Fiecare fir este de zece ori mai subțire ca un fir de păr uman și
poate “transporta” 25.000 de apeluri telefonice, astfel încât un întreg cablu de fibră
optică poate suporta cu ușurință mai multe milioane de apeluri.

Cablurile de fibră optică transportă informații între două locuri, folosind în întregime
tehnologia optică (pe bază de lumină).

Fig.5. Fibra optica

Functionare:
Fibra optică este compusă din trei elemente de bază, ce îndeplinesc diferite funcții):

1.miez,
2.strat protector,
3.înveliş

Fig.6.Elementele de baza ale FO

Transmisia luminii în interiorul fibrei se bazează pe fenomenul de reflexie internă
totală. Miezul, făcut de obicei din sticlă dopată (de ex. GeO2 + SiO2), este centrul de-
a lungul căruia circulă lumina, în timp ce stratul protector este făcut din sticlă pură
(SiO2). Această combinație de materiale este dictată de indexul de refracție al acestora.
Pentru a obține reflexie internă totală, indexul stratului protector (din sticlă pură) trebuie
să fie mai mic decât cel al miezului (sticlă dopată). Învelișul protector este făcut din
plastic și geluri speciale, care protejează fibra de apă și influențe mecanice.
Cu toate acestea, unele dintre semnalele luminoase se degradează în interiorul fibrei,
în principal din cauza impurităților din sticlă. Măsura în care semnalul se degradează
depinde de puritatea sticlei și de lungimea de undă a luminii transmise (de exemplu,
850 nm = 60-75 % / km; 1300 nm = 50-la 60 % / km). Unele fibre optice premium au
o degradare mult mai mică a semnalului-mai puțin de 10 %/ km la 1.550 nm.

Transmisiuni prin fibra optica:

Semnalele digitale sunt codificate în impulsuri analogice de lumină, astăzi, în primul
rând printr-o metoda cunoscută sub numele NRZ – “Non-Return to Zero” ( fără
întoarcere la zero).

Cele mai multe fibre funcționează în duplex (perechi)-o fibră este folosită pentru a
transmite, cealalalta este utilizată pentru a primi. Dar este posibil să se trimită ambele
semnale pe un singur fir.

Tipuri de fibre optice:

Există două tipuri principale de cabluri de fibră optică:
 Single Mode – Monomodală
 Multimode – Multimodală
Diferenta constă, in principiu, in dimensiunea miezului.

Fibra Multi-Mode are un miez mult mai larg (de obicei, 62.5μm sau 50pm),
permițând moduri multiple (sau”fascicule”) prin care lumina se propagă.
Cablurile multi-mode pot trimite informații doar pe distanțe relativ scurte și sunt
 3.Studiul si masurarea parametrilor liniilor de transmisiuni:

Parametrii primari sau lineici depind de geometria liniei, natura materialului,

frecventa.

Rezistenta pe unitatea de lungime (Ohmi/metru):

 pentru linia bifilara simetrica:

- frecventa de lucru, Hz;

- permeabilitatea magnetica a meatalului, H/m;

- conductivitatea metalului, 1/Ωm;

- diametrul conductorului, m.

 Pentru linia din cupru (Cu) unde:

 pentru linia coaxiala:

Inductanta pe unitatea de lungime (Henry/metru)

 pentru linia bifilara simetrica:

 pentru linia coaxiala:

Capacitatea pe unitatea de lungime (Farazi/metru)

 pentru linia bifilara simetrica:

= permitivitatea dielectrica a liniei

 pentru linia coaxiala:

Conductanta pe unitatea de lungime se datoreaza pierderilor în dielectricul liniei,

respectiv în capacitatile distribuite. Reprezinta inversul rezistentei de izolatie dintre
conductoarele liniei si se mai numeste si perditanta.

Pentru ambele tipuri de linie:

capacitatea liniei;

, unde este in Hz;

unghiul de pierderi ce caracterizeaza dielectricul.

Pentru liniile omogene, produsul are valoarea:

Dar:
 = viteza de propagare a semnalelor electrice de-a lungul liniei

Aceasta legatura dintre parametrii primari, constantele dielectricului si viteza de

propagare arata ca fenomenele de propagare în linii pot fi privite:

- din punct de vedere al propagarii câmpului în mediul dintre conductoare;

- din punct de vedere al propagarii U si I prin conductoarele liniei.

Aer uscat 1 0
Polietilena 2,3
Alumina 9,5
Ulei de transformator 2,2

Tabelul 2. Permitivitatea relativa si tangenta de pierderi ale unor dielectrici uzuali:

Parametrii secundari ai liniilor de transmisie

Propagarea semnalelor electrice in linii este caracaterizata prin parametrii secundari

ai acesteia:

- constanta de propagare γ;

- impedanta caracteristica .

Acestea depind de parametrii primari si de frecventa.

Impedanta caracteristica

Este o marime complexa si se masoara in ohmi.

Pentru liniile utilizate in FFI si ca urmare impedanta caracteristica

reprezinta practic o rezistenta activa:
 Depinde de constructia liniei (forma si dimensiunile sectiunii transversal si de natura
materialului din care este confectionata linia).

 Impedanta caracteristica pentru linia bifilara simetrica:

 Impedanta caracteristica pentru linia coaxiala:

Constanta de propagare

Este o marime complexa care depinde de parametrii primari ai liniei si de frecventa.

Constanta de propagare caracterizeaza variatia amplitudinii si fazei semnalelor ce se
propaga de-a lungul liniei:

α = partea reala a constantei de propagare numita constanta de atenuare exprimata

in Neperi/metru

β = partea imaginara a constantei de propagare, numita constanta de faza si se

masoara in radiani/metru

Ridicand la patrat si egaland partea reala cu partea reala si cele imaginare =>

,unde:

α = variaza cu frecventa ceea ce face ca oscilatiile de diferite frecvente ce se propaga

pe linii sa nu fie atenuate uniform; linia introduce distorsiuni de atenuare
 β = nu este direct proportional cu frecventa, ceea ce face ca viteza de faza a
oscilatiilor de frecventa diferita sa nu fie aceeasi ( ); linia produce distorsiuni de
faza

In cazul liniei fara pierderi, R=G=0

In cazul liniei cu pierderi mici (R<<ωL; G<<ωC)

Daca prin constructia liniei se realizeaza se obtine linia de transmisie fara

distorsiuni:

Pentru R<<ωL si G<<ωC (linii de transmisie FFI)

7.Paramatrii FO

Parametrii fibrelor optice se împart în două categorii:

I. Parametrii geometrici;
II. Parametrii optici.
I. Parametrii geometrici ai fibrelor optice sunt:

a) diametrul miezului - d;
b) diametrul învelişului (cămaşei fibrei) - D;
c) diametrul exterior al mantalei de protecţie - Dext.
 Fig.11. Parametrii geometrici ai fibrei optice

Convenţiile internaţionale recomandă următoarele dimensiuni pentru fibrele optice:

- Diametrul exterior al mantalei protectoare – 245 μm;

- Diametrul învelişului fibrei de sticlă – 125 μm;
- Diametrul miezului la fibra multimod – 50 μm şi 62,5 μm;
- Diametrul miezului la fibra monomod – (8 -10) μm.
Respectarea acestor dimensiuni standardizate asigură compatibilitatea conectării
diverselor variante de fibră optică cu echipamentele folosite la montare.

II. Parametrii optici ai fibrei sunt:

a) apertura numerică;

b) atenuarea;

c) lungimea de undă a radiaţiilor de lumină utilizate.

Apertura numerică

Fibra optică se compune din doi cilindri coaxiali (fig.11)un cilindru interior, numit miez
sau inimă şi un cilindru exterior numit şi cilindru reflector. Cei doi cilindri au indici de
refracţie diferiţi, n1 > n2:

n1 = indicele de refracţie al cilindrului interior

n2 = indicele de refracţie al cilindrului reflector

 Fig.12.Structura fibrei optice

Unghiul limită α pentru care are loc o reflexie totală a undei la interfaţa dintre cei doi
cilindri când n1 > n2, este dat de relaţia:

sin α = n2/n1 (1)

sin θ = n1cos α (2)

cos α = [1 – (n2/n1)2] 1/2 (3)

Relaţia (2) devine: sin θ = [n12 – n22] 1/2 (4)

Apertura numerică (NA) reprezintă valoarea sinusului unghiului de incidenţă maximă

(θ) pentru care radiaţia pătrunsă în fibră la un capăt al acesteia se transmite prin reflexie
totală de-a lungul fibrei.

Valoarea aperturii numerice NA este dată de relaţia:

NA= [n12 – n22] ½ (5)

Observaţii:

 pentru realizarea unei aperturi mari a fibrei optice, este necesar ca diferenţa
indicilor de refracţie caracteristici miezului şi mantalei exterioare să fie cât mai
mare;
 valoarea caracteristică a aperturii numerice pentru cablurile optice este 0, 55;
  cu cât este mai mare apertura numerică a fibrei optice, cu atât este mai eficientă
cuplarea fibrei la sursa de lumină.

Atenuarea fibrei optice [dB/km] depinde de geometria fibrei, de puritatea sticlei, de

tehnologia utilizată şi de lungimea de undă a radiaţiei incidente conform relaţiei:

α= C L0 / λ (6)

L0 = lungimea de coerenţă în fibra optică;

λ = lungimea de undă a radiaţiei laser;

C = constanta geometrică a fibrei optice.

Fig.13. Graficul atenuări funcţie de lungimea de undă

Atenuarea fasciculului de lumina în timpul propagarii de-a lungul fibrei optice se

datorează în principal urmatoarelor cauze:

- reflexiei la suprafata de intrare în fibra optică;

- împrăştierii şi absorbţiei în materialul fibrei optice.

4.Instalarea cutiei de distribuție, cutiei de cablu

Cutiile de distribuție au destinația de a realiza trecerea de la cablu 10x2 la cablu
de singura pereche a posturilor de abonați și comutarea circuitului. Cutiile de distribuție
se produc de trei tipuri: KTP, KPTП, KPTH.
 KPTП este o cutie ușoară și împreună cu cutiea KPT se instalează în interiorul
clădirilor la scări și în coridoare la 2,8-3 m de podea și nu mai puțin de 0,3 m de la pod.
Montarea cablului în cutia de distribuție sau cutia de cablu se numește ’’încarcare’’ La
încarcarea cutiilor de disribuție 10x2 sau în cazul prevăzut de proiect –TG cu izolație din
hîrtie.

Încărcarea dispozitivelor terminale se efectuează în atelier, folosind pentru aceasta

o bucată de cablu pregătit preventiv, ci o asa lungime ca să ajungă pîna la cutia de cablu,
cutia de distribuţie sau la fîntîna de cablu mai apropiată, unde se află manşonul de
distribuţie.

Introducerea cablului TPP in manșonul cutiei de distribuție se ermetizează ,înfășurînd

pe cablu cîteva straturi de bandă izolatoare ca să prindă atîta cablu cît și manșonul
cutiei. Pe pereții din scîndură cutia se întărește în șuruburi, iar pe pereții din beton
sau cărămidă cu diblri. La intrare în cutia de distribuție cablu trebuie sa aiba o
curbura cu raza de 15 cm de la virful arcului. Dupa fixarea cutiei de distribuție, cablu
montat în boxa se unește cu cablu din linie.

Conectarea cablului la perechea plintului se efectuează astfel: 0.alb-albastru; 1.alb-

portocaliu; 2.alb-verde; 3.alb-cafeniu; 4.alb-sur; 5.roșu-albasrtu; 6.roșu-portocaliu;
7.roșu-verde; 8.roșu-cafeniu; 9.roșu-sur. Firele posturilor de abonași se trag în cutia de
distribuție, se curăță și se unesc la borne cu șuruburile plintului. La scara cutia de
distribuție se montează începînd cu etajul doi.

Montarea de mai departe a cutiei de distribuție se efectuează peste un etaj. Montarea

cutiilor în cutia de distribuție în subsoluri este interzisă categoric.

Cutia de cablu are destinatia de a realiza trecerea de la cablu10x2 sau20x2 la cablu

aerian, fire metalice sau cablu de o singură pereche a posturilor abonatului, de asemenea
pentru a apara linia abonatului de influența periculoasă a curentului și tensunii. Se
montează pe pilonii de cablu sau în podurile caselor particulare.

Cutia de cablu 10x2 plintul se montează sub traversa a doua ,iar cutia de cablu 20x2 se
montează sub traversa a doua,iar cutia de cablu 20x2 se monteaza sub traversa a
treia.Corpul cutiei de cblu se conectează la priza de punere la pamînt.Procesul de încărcare
a cutiei de cablu este analogic cu încărcarea cutiei de distribuție.În cutia de cablu
10x2plintul este situat vertical și numararea perechilor din partea din față se efectuează de
sus și de la stînga la dreapta.

5.Studiul sistemelor de de multiplexare

Multiplexarea -reprezintă procesul de combinare a semnalelor multiple pentru

transmiterea printr-un singur canal a semnalelor de la mai mulţi utilizatori. Multiplexarea
permite mai multor utilizatori să utilizeze un mediu fără interferențe, sau cu interferențe
minime.

Pentru comunicații multiplexarea se poate realiza în 4 dimensiuni: spațiu,

timp, frecvență și cod.

Scopul multiplexării este să aloce spațiu, timp, frecvență și cod

pentru fiecare canal de comunicare cu un minim de interferență și utilizare maximă
a mediului.
 În cazul multiplexării cu divizare în spațiu fiecare canal emite într-o altă zonă a
spațiului fără să interfereze cu celelate canale.

În figura următoare: pe cele trei axe sunt reprezentate dimensiunile cod (c),
timp (t), și frecență (f) ; spațiul tridimensional (x,y,z) este reprezentat prin cercuri.

7.Tehnologiile xDSL

xDSL este o familie de tehnologii care măresc semnificativ capacitatea liniei de abonat
a rețelei de telefonie publică prin utilizarea codurilor liniare eficiente și a metodelor
adaptive pentru corectarea distorsiunilor liniei bazate pe realizările moderne de
microelectronică și pe metodele de prelucrare a semnalelor digitale.

Aceasta se împarte în 2 categorii de bază şi anume:

 SDSL – Symmetric DSL;

 ADSL – Asymmetric DSL;

SDSL asigură aceeaşi rată de transfer în ambele direcţii:

 „upstream” → abonat – centrală; (debitul nu depășește 1 Mbit/s)

 „downstream” → centrală – abonat (debitul poate tinge 8 Mbit/s)
- datorită atenuării şi diafoniei aceste sisteme pot lucra numai la frecvenţe medii;
- variantele de DSL simetric includ: SDSL, SHDSL, MSDSL, HDSL, HDSL-2,
IDSL ;
- SDSL este ideal pentru LAN, video-bidirecţional, servere web

ADSL asigură:

 în „downstream” un canal de bandă largă, situat la frecvenţe înalte;

 în „upstream” un canal de bandă mai îngustă situat la frecvenţe joase;
 Împărţirea benzilor de frecvenţă ADSL are două motive:

- Cantitatea de informaţie transmisă în „downstream” este mai mare;

- Se reduce paradiafonia la utilizator;;

Accesul prin xDSL are mai multe avantaje față de tehnologia ISDN. Utilizatorul
primește un serviciu integrat de două rețele - telefon și calculator. Dar pentru utilizator,
prezența a două rețele este invizibilă, pentru el este clar că poate folosi simultan un
telefon obișnuit și un computer conectat la Internet. Viteza accesului la computer
depășește astfel capacitatea interfeței PRI a rețelei ISDN la un cost substanțial mai mic,
determinat de costul scăzut al infrastructurii rețelei IP.

8.Organizarea serviciilor Triple Play

Tehnologia Triple Play prezintă ansamblu de trei servicii Voce, Video, Date (Internet)
care sunt oferite clienților S. A. Moldtelecom. Tehnologia Triple Play schematic este
prezentată în figura de mai jos, sunt două modalități de a oferi acest serviciu, prin
tehnologia FTTX (utilizînd fibra optică) sau prin ADSL (linia telefonică).
 Fig.1 Exemplu retea Tripleplay

9.Configuratiile ISDN

În ISDN există două tipuri de canale: B (de la "Bearer") și D (de la "Delta"). Canalele B
sunt folosite pentru transmisiile de date (pot include și voce). Canalele D sunt folosite
pentru semnalizare și control (dar nu este exclus să fie folosite și pentru date).

Există două tipuri de interfețe ISDN. Basic rate interface (BRI) — numit și Basic rate
access (BRA) — constă în două canale de tip B, fiecare cu o bandă de 64 kbit/s, și un
canal D cu o bandă de 16 kbit/s. Împreună aceste trei canale pot fi descrise de notația
2B+D. Primary rate interface (PRI) — numită și Primary rate access (PRA) — au un
numar mai mare de canale de tip B precum și de un canal D cu o lățime a benzii de 64
kbit/s. Numărul de canale B dintr-un PRI variază de la țară la țară: în America de Nord
și Japonia este de 23B+1D, cu o bandă însumată de 1.544 Mbit/s (T1);
în Europa și Australia numărul de canale este de 30B+1D, având o bandă totală de 2.048
Mbit/s (E1).

Folosind tehnica codării cu marcarea inversărilor, datele apelului telefonic se transmit

pe canale de tip (B), iar canalele de tip (D) sunt folosite pentru stabilirea apelului și
administrarea legăturii create. Dupa ce apelul a fost stabilit, între cele două parți ale
apelului există o simplă legătură sincronă bidirecțională de 64 kbit/s care este menținută
până la terminarea apelului. Pot coexista un număr maxim de apeluri câte canale de date
sunt. Canalele Bearer pot fi și ele multiplexate într-un canal unic de capacitate mare printr-
un proces numit "bonding" (grupare).