Depanarea PC-urilor

Curs 9

4.2.2. Microprocesoare Power PC G4

Caracteristici:
♦ frecvenţa iniţială a fost de 933 MHz, respectiv 1 GHz pentru procesorul dual.
Include pe chip un cache de L2 de 256 K (lucrează la aceeaşi viteză cu
microprocesorul)
♦ existenţa unui cache de L3 de 2M la 500 MHz, care asigură o rată de transfer de 4
G/s datorită în special unei magistrale proprii legate de microprocesor
♦ existenţa unei unităţi de procesare vectorială (MMX de la Intel)
♦ magistrale de date de 128 b
♦ existenţa a 3 DIMM-uri în care se pot instala 1,5 G de RAM în module de 256 şi 512
♦ memoria video are 64M şi este de tip DDR SRAM cu placa ENVIDIA GeForce 4 sau
ATIRADEON montate pe sloturi AGP 4x
♦ pentru conectarea dispozitivelor periferice cât şi pentru conectarea l areţea se
utilizează tehnologiile Firewire, care asigură o rată de transfer de 400 M/s. Există
posibilitatea comunicaţiilor Wireless având o rată de transfer de 11 M/s. Numărul
porturilor firewire este 2. Numărul porturilor este de 4. Sloturile PCI au toate 64b.
Sistemul de operare este UNIX.

4.3. Microprocesoarele Java (schema curs 8)

Sunt produse de SUN Microsistem şi sunt proiectate pentru a optimiza execuţia

aplicaţiilor bazate pe limbajul C, precum şi ca emulator de maşină virtuală Java
(applet-uri Java ce constau din mici programe rezidente pentru servere de web.
Aplicaţiile tipice vizează telefonia celulară, unit de control a proceselor
industriale, reţele de calculatoare şi facilităţi multimedia.
Execută cod nativ Java, fără a-l converti într-un alt cod de instrucţiune. Spre
deosebire de microprocesor, java nu necesită memorie cache sau memorie externă
atunci când se utilizează interpreter Java sau compilatorul just in time compiler.
Principala diferenţă dintre Java şi celelalte microprocesoare constă în alocarea
variabilă pe stivă, la care se adaugă metodele de transfer a datelor. În acest scop
Java dispune de o stivă de 64 registre cu un registrupunctator în vârful stivei (stack
pointer). Metoda de transfer au la bază un mecanism numit drebler, prin care se vor
transfera în şi din registre în memoria cache, atunci când registrele sunt pline.
Pipeline-urile au 4 faze de excuţie a instrucţiunilor:
- încărcarea unei linii de dimensiune fixă din codul de cache
- decodificarea instrucţiunii
- execuţia instrucţiunii
- write back în cache-ul de date

5. Sistemul de intrare/ieşire

Sistemul de I/O are în componenţă următoarele categorii de echipamente

1. dispozitive de I/O
2. magistralele prin care se transferă datele între componente (cele locale de mare
viteză care conectează microprocesorul cu memoria şi magistrala principală;
magistrale de viteze reduse sau de I/O ce conectează echipamentele periferice
care fie sunt integrate pe placa de bază, fie se prezintă sub forma unor plăci
adaptoare (PCI pe 32,64b, AGP, IX rata de transfer de 512 M/s
3. echipamentele de I/O ce se materializeză sub forma unor echipamente de
memorie externă. Oricare ar fi suprafaţa de memorie externă acesta implică
existenţa a 4 componente:
♦ unitatea mediului de memorare care determină antrenarea şi ulterior accesul la
mediul de memorare (FDD- rata de transfer 500K/s şi 1M/s, CD, HDD- are 500
rotaţii/min; 10.000, 15.000, timpul mediu de acces 5-15ms)
♦ mediul de memorare propriu-zis
♦ adaptorul sau controlerul ca face legătura dintre unitatea mediului de memorare
şi placa de bază ( IDE – master & slave şi SCSI). Modul de transfer DMA şi PIO,
prin care mnicroprocesorul supraveghează fiecare byte transferat către şi de la
HD. DMA oferă avantajul degrevării microprocesorului de sarcină asupra vegherii
acestui transfer fiind responsabil doar de iniţierea transferului respectiv
recunoaşterea terminării acestuia. SCSI (Small Computer Sistem Interface)-
permite flexibilitatea configurării. Dacă SCSI 1 permite cuplarea l aadaptorul plăcii
de bază a până la 7 perfiferice, SCSI 3 acceptă cuplarea a până la 31 dispozitive
periferice. Există plăci de bază care suportă până l a4 adaptoare SCSI.
♦ driver-ul din ROM BIOS capabil să recunoască transferul de semnale dintre
componenta respectivă şi placa de bază.
Capacitatea HDD-rilor deşi este de ordinul a zeci de G, este deocamdată
satisfăcătoare pentru un utilizator. Când s eutilizează o reţea de calculatoare este
recomenadată utilizarea discurilor RAID (redendandy array of inexpensiv disk),
care se prezintă ca o singură unitate ce emulează suma capacităţilor HDD
component.
Există 9 standarde care se bazează pe diverse tehnologii prin care fie se
realizeazăduplicarea unuia sau mai multor HDD fie se realizează o intercalare la
nivel de b/B şi sectoare aî în orice moment un HDD să poată fi scos temporar din
activitate.