Reprezentarea este un procedeu de tehnică juridică prin care o persoană,

numită reprezentant, încheie acte juridice cu terţii în numele şi în contul unei alte
persoane, numită reprezentat, avînd drept consecinţă producerea directă în
persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.
Dupa alte criterii de clasificare reprezentarea poate fi reprezentare de drept
privat şi reprezentare de drept public.
Reprezentarea este de drept privat dacă se stabileşte între particulari
(persoane fizice şi juridice), şi de drept public dacă se stabileşte între stat, pe de o
parte, şi particulari, pe de altă parte.
Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, încheind diferite contracte,
permiţînd altor persoane să încaseze salariul, onorariul, să primească sau să
transmită diferite documente sau bunuri materiale.
Imputernicirea pentru reprezentarea in judecata trebuie facuta prin inscris
sub semnatura legalizata, dreptul de reprezentare poate fi dat si prin declaratie
verbala in fata instantei iar in cazul reprezentarii prin avocat nu este necesara
intocmirea unui inscris sub semnatura legalizata, intre avocat si parte incheindu-se
un contract de reprezentare juridica. Dreptul avocatului de a reprezenta partea in
instanta rezulta din imputernicirea avocatiala semnata de avocet si parte.
Pe toată durata procesului civil, respectiv la judecata în faţa primei instanţe,
precum şi în apel, o persoană se poate reprezenta şi singură, nefiind obligată să-şi
angajeze un apărător, potrivit Codului de procedură civilă , de asemenea, acest
lucru este posibil şi în faza de recurs,datorită unor decizii ale CCR.
Reprezentarea legală priveşte persoanele fizice lipsite de capacitate de
exerciţiu, acestea putând sta în justiţie numai prin reprezentantul lor legal, precum
şi persoanele juridice, care îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile prin
organele lor. Sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu: minorul până la vârsta de 14 ani
şi interzisul judecătoresc. Au calitatea de reprezentant legal:
a) părinţii sau, în lipsa acestora, tutorele, pentru minorul care nu a împlinit vârsta
de 14 ani;
b) tutorele ori curatorul numit provizoriu de autoritatea tutelară până la rezolvarea
cererii de punere sub interdicţie, pentru interzisul judecătoresc;
c) organele persoanei juridice;
d) administratorul-sechestru, pentru părţile litigante cu privire la bunul pus sub
sechestru.
 Reprezentantul legal fiind persoana care are prin lege dreptul şi îndatorirea
de a reprezenta, atunci când încheie acte civile şi în procesul penal, pe minorii sub
14 ani sau pe celelalte persoane lipsite de capacitate de exerciţiu aflate sub
ocrotirea lor. Reprezentantul legal poate introduce plângerea prealabilă în numele
celui reprezentat, o poate retrage sau se poate împăca cu făptuitorul în condiţiile
legii, împăcarea producând efecte chiar în cazurile în care acţiunea penală a fost
pusă în mişcare din oficiu
Persoanele juridice sunt reprezentate la judecata prin organele lor, prev. de
lege.
În faţa primei instanţe (de fond), precum şi în apel, persoanele fizice pot fi
reprezentate de către avocat sau alt mandatar, părţile pot să stea în judecată printr-
un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune
prezenţa lor personală în faţa instanţei.
Reprezentarea in procesul penal - posibilitatea ca în cursul judecăţii
învinuitul sau inculpatul, precum şi toate celelalte părţi să fie reprezentate de alte
persoane. învinuitul sau inculpatul nu poate fi reprezentat în cazurile în care
prezenţa lui este stabilită legal ca fiind obligatorie. Chiar şi în situaţiile în care
legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată poate
dispune aducerea lui atunci când apreciază că prezenţa lui este necesară.
Reprezentarea este de două feluri: legală (în temeiul legii) şi convenţională
(rezultată din încheierea unei convenţii între partea în proces şi o altă persoană care
îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi reprezentant).
Reprezentarea prin avocat se distinge prin aceea că persoana fizică care este
parte într-un proces este reprezentată de un avocat. Potrivit legii, în cazul când
procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.
Avocatul are dreptul să reprezinte partea în temeiul unui contract de asistenţă
juridică încheiat în formă scrisă de avocat şi client ori de mandatarul acestuia.
Contractul prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă
avocatului său, iar avocatul, în baza acestui contract, se legitimează prin
împuternicirea avocaţială. Dacă nu se prevede altfel, avocatul poate să efectueze
orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor
clientului său. Pentru actele procesuale de dispoziţie, avocatul are nevoie de
procură specială; procura nu mai este necesară dacă în contractul de asistenţă
juridică s-a prevăzut expres dreptul avocatului de a face astfel de acte.
 Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat,
poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar
pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale
de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor
îndeplini numai faţă de partea însăşi. Actele făcute de avocat în aceste condiţii nu
trebuie ratificate de parte, deoarece el s-a întemeiat pe o împuternicire prevăzută de
lege.