Investițiile străine directe

În ultimele decenii investițiile străine directe au crescut semnificativ, acestea fiind o

manifestare a procesului de globalizare. Investițiile străine directe sunt asociate cu fluxurile de
capital care generează rezultate favorabile pentru țările gazdă. Acestea devin motorul esențial al
strategiei de dezvoltare economică și al modernizării, al creșterii veniturilor și al ocupării forței
de muncă, în special pentru țările în curs de dezvoltare, economiile emergente și în tranziție. Prin
urmare, au fost luate anumite măsuri care să ducă la creșterea fluxurilor de capital către aceste
economii, prin limitarea restricțiilor privind investițiile străine directe (ISD) și reducerea
stimulentelor fiscale și a subvențiilor agresive.

Pe de o parte, se crede că ISD au rol pozitiv în generarea creșterii economice, intrările de

ISD fiind cruciale pentru o economie de succes. ISD favorizează creșterea prin difuzarea
tehnologiilor din economiile dezvoltate către țările gazdă (Borensztein et al., 1998).
Balasubramanyam și colab. (1996) și Luiz de Mello (1999), arată că ISD reprezintă un amestec
de stocuri de capital, know-how și tehnologie, care pot spori stocul de cunoștințe existente în
economia gazdă prin formarea durabilă a lucrătorilor, dobândirea de competențe și prin
introducerea unor practici alternative de management și a unui management organizational
structural(Xiaoying, Xiaming, 2005). De asemenea, Luiz de Mello (1993) afirmă că ISD pot fi
considerate un catalizator pentru investițiile interne și progres tehnologic.

Pe de altă parte, studiul făcut de Aitiken și Harison (1999) nu găsește dovezi ale
propagării pozitive a tehnologiei de la firmele străine la cele pe plan intern, iar Gamidis, Haddad
și Aitiken sunt de părere că ISD nu accelerează creșterea economică.

Impactul ISD poate fi deci, pozitiv sau negativ, în funcție de particularitățile țării
receptoare, sau de variabilele incluse în ecuația de testare după cum constată UNCTAD (1999).
Aceste variabile includ PIB-ul inițial pe cap de locuitor, nivelul de educație, nivelul investițiilor
interne, instabilitatea politică, aspectele comerciale, dimensiunea pieței "negre" și etapa de
dezvoltare financiară.

În aceste sens, Hermes și Lensink (2003), contrazic opinia că o creștere a ISD poate fi
importantă pentru a spori creșterea ecomonică a țărilor cel mai puțin dezvoltate. Un sistem
financiar dezvoltat contribuie pozitiv la procesul de difuzare tehnologică asociată cu ISD, prin
urmare nivelul de dezvoltare al sistemului financiar al țării beneficiare este o condiție prealabilă
pentru un impact pozitiv al ISD.

O perspectivă optimista a FDI arată că transferul de tehnologie și externalitățile pozitive

generate de acestea, pot fi, de asemena, mecanismul prin care ISD au un impact direct asupra
creșterii.