INGRIJIREA LA DOMICILIU PENTRU PERSOANELE VARSTNICE

Notiunea de imbatranire desemneaza, in primul rand un fenomen

individual, cel al incidentei varstei, in dimensiunile sale biologice si
psihologice asupra individului, de la nasterea sa pana la moarte.

Datorita fenomenului imbatranirii populatiei, se realizeaza

cresterea constanta si rapida a populatiei varstnice, consecintele socio-
economice ale acestui fenomen afectand si tara noastra.

Crescand numarul persoanelor varstnice, creste si nevoia

persoanelor varstnice de asistenta sociala si de asemenea creste si
numarul celor care solicita ingrijiri la domiciliu, iar la noi in tara, avand in
vedere capacitatea limitata de oferire a acestor tipuri de servicii de
ingrijiri la domiciliu, cresc si cererile de internare in caminele rezidentiale
pentru batrini.

Serviciile de ingrijiri la domiciliu sunt serviciile care permit

persoanelor suferinde de incapacitate totala sau partiala sa traiasca pe
cat de independent posibil in propriul lor camin si au scopul de a
preveni, a intarzia si inlocui ,,ingrijirile active” (in mediul spitalicesc) sau
ingrijirile de lunga durata (in institutiile de ocrotire).

Modificarile morfo si psiho-fiziologice, care caracterizeaza procesul

de imbatranire conduc direct sau prin consecintele lor la modificari
adanci ale relatiilor sociale ale individului varstnic, atat in relatiile intra-
familiale cat si in relatiile lui sociale generale.

Relatiile de solidaritate familiala pot fi afectate oarecum de

greutatile materiale, de mentalitatea gresita a grupului familial cu privire
la indatoririle fata de batrani, de o atitudine egoista a adultilor, sau de un
sentiment de jena, de neputinta, in cazul varstnicului cu grave deficiente.

Multe din conflictele unei familii cu mai multe generatii, cu efect

negativ asupra starii de sanatate a varstnicului ar putea fi evitate daca
familia in cauza ar avea o educatie corespunzatoare, o mentalitate
favorabila situatiei in care se afla varstnicul.

In general familiile nu mai respecta statutul anterior al batranilor,

lucrul acesta ducand la insingurarea varstnicului, la izolarea lui. Se
observa ca in mediul rural, legaturile, intrafamiliale, solidaritatea sunt
mai bine pastrate, familia de tip rural, conservand mai bine rolurile si
statuturile batranilor in familie. Acest lucru se produce deoarece, in
general relatiile familiale ale celor care traiesc in mediul urban sunt
degradate, de o situatie materiala precara, de faptul ca varstnicul
trebuie de multe ori sa locuiasca impreuna cu copiii adulti intr-un
apartament mic, sunt afectate de urbanizare si industrializare.

Odata ce persoana varstnica se retrage din activitatea

profesionala, are loc o restrangere si o pierdere a responsabilitatilor
avute anterior, ceea ce-l duce pe varstnic la centrarea pe relatiile sale cu
familia.

Timpul pe care familiile il acorda persoanelor dependente, pe care

le au in familie, poate presupune de multe ori renuntarea la serviciu sau
la alte activitati, inclusiv cele de petrecere a timpului liber.

Doctorul Constantin Bogdan atrage atentia asupra tendintei

actuale a familie indeosebi a celor din mediul urban, de a forta
institutionalizarea varstnicului, datorita conditiilor de locuit restranse,
imposibilitatii supravegherii in permanenta a varstnicilor cu deteriorari
psihice, dar si datorita unor gandiri ale copiilor sau nepotilor care nu sunt
de acord ca si moartea, boala, invaliditatea si o data cu ele si batranetea
fac parte din viata.

Cele mai bune rezultate in asistenta sociala a persoanelor

varstnice, au fost obtinute prin aplicarea unei politici de mentinere si de
sustinere sociala la domiciliu.

Ingrijirile la domiciliu reprezinta cea mai buna strategie de ingrijire

a persoanelor varstnice aflate in situatie de dependenta, nu numai
pentru ca este o metoda mai ieftina decat ingrijirea in institutie, dar si
pentru ca este preferata de persoanele in varsta, reprezentand un atribut
esential al calitatii vietii.

Ingrijirile comunitare la domiciliu sunt prevazute si de legea

sistemului de asistenta sociala cat si de legea persoanelor varstnice.

La noi in tara, primele servicii de acest tip au inceput sa fie oferite

in anul 1992 in Brasov, iar in 1995 au aparut si in Bucuresti, Cluj, Pitesti,
Bacau, Botosani, Vaslui, Piatra Neamt iar dupa aparitia legii numarul
17/2000 s-a incercat infiintarea acestora la nivel de sistem.

Mentinerea persoanelor varstnice la domiciliu presupune

organizarea unor forme specializate de supraveghere si ingrijire.
 Printre beneficiile acestei noi forme de sevicii se numara nu numai
starea de bine a pacientilor, costurile mai reduse decat intr-o institutie,
dar si diminuarea impactului nedorit asupra familiei indus de existenta
unei persoane dependente in cadrul acesteia.

De multe ori, unul din membrii familiei renunta la locul de munca

pentru a asigura ingrijirile necesare varstnicului dependent; cei mai multi
ingrijitori sunt sotii/sotiile persoanelor varstnice dependente, starea lor
proprie de sanatate putandu-se altera, in timp ce, la ingrijitorii de varste
mai tinere apar frecvent simptome de depresie accentuata. In plus
serviciile de ingrijire acordate la domiciliu de catre membrii familiei, nu se
ridica la calitatea serviciilor oferite de profesionistii formati in domeniul
respectiv.

Pentru ca acest tip de servicii sa se dezvolte cu succes este

nevoie sa se dezvolte o infrastructura sociala apta sa sustina aceste
tipuri de servicii. Lucrul acesta inseamna mijloace financiare suficiente,
personal bine pregatit, implicarea societatii civile, dezvoltarea
voluntariatului, acordarea de suport si asistenta pentru familie si pentru
ingrijitori.

Asistentul social are numeroase atributii in cadrul serviciilor de ingrijire la

domiciliu, si anume:

-evalueaza cazul din punct de vedere social, la domiciliul

pacientului (familie, venituri, locuinsa, relatii intre membrii familiei etc.);

-identifica nevoile de ordin social ale persoanei in varsta si

autoritatile competente pentru rezolvarea acestora;

-apara demnitatea individuala a varstnicului, fara discriminari

privind originea, rasa, religia, optiuni politice etc. ;

-consulta persoana varstnica in toate situatiile de ordin social,

ajutandu-l sa ia cele mai bune decizii; atunci cand persoana varstnica nu
este capabila sa decida, o va reprezenta, asumandu-si intreaga
responsabilitate;

-consiliaza persoana varstnica, dar si familia acesteia, in functie

de cerinte;

-asistentul social trebuie sa posede un intreg sistem de abilitati,

deprinderi, aptitudini de consiliere;
 -este responsabil, atunci cand problemele persoanei varstnice
sunt preponderent de natura sociala sau necesita numai serviciile
ingrijitorului la domiciliu;

-participa la intalnirile de lucru din cadrul echipei care se ocupa de

varstnicul ingrijit la domiciliu;

-participa la intocmirea planului de ingrijire individuala a

varstnicului;

-urmareste evolutia si efectueaza reevaluarea periodica a

persoanei varstnice;

-este interzis asistentului social sa ceara sau sa dobandeasca in

vreun fel bunuri materiale, bani sau servicii de la beneficiari sau rude ale
acestora.

Criteriile de baza ale unor servicii de calitate sunt:

• curtoazie- beneficiarul sa nu se simta umilit pentru ca are nevoie

de ajutor;
• respect;
• simpatie- necesara pentru a avea o relatie cat mai deschisa cu
beneficiarul;
• promptitudine;
• ascultare activa- pentru a identifica problema reala de rezolvat;
• exactitate- solutionarea problemei in cauza, nu a alteia;
• accesibilitate- serviciile acordate trebuie sa raspunda tuturor
solicitarilor, fara nici o discriminare; de asemenea institutia care
ofera serviciile sociale trebuie sa fie asezata astfel incat sa fie
accesibila si sa aiba un program care sa raspunda nevoilor
beneficiarilor;
• claritate- pasii interventiei trebuie sa fie descrisi astfel
incat beneficiarul sa inteleaga cum se va solutiona problema;
• personal bine informat si specializat- pentru a se mentine si a se
imbunatati nivelul de calitate a serviciilor;
• obiectivitate;

In sfera serviciilor sociale poate fi aplicat un anumit tip de

instrument al calitatii si anume modelul celor sapte etape, folosit pentru
oferirea de servicii de calitate beneficiarilor. Etapele acestui model sunt:

• crearea unui climat prietenos: prezentarea proprie, folosirea

numelui beneficiarului, acordare unui timp suficient pentru a
 explica cum se va derula procesul de acordare de servicii, evitarea
semnelor de nervozitate, de iritare sau nerabdare;
• obtinerea informatiei necesare prin ascultarea ctiva si intrebari :
trebuie sa ne asiguram ca am obtinut toate informatiile necesare si
sa evitam situatiile ambigue;
• verificarea pentru intelegerea completa: trebuie verificate datele cu
beneficiarul, pentru asigurarea ca fiecare parte a inteles ceea ce
trebuie sa se inteleaga;
• propunerea unui plan de actiune;
• obtinerea unui acord a ceea ce urmeaza sa se faca, de
catre cine, unde cand si cum- trebuie sa verificam daca
asistatul a inteles planul de ingrijire intocmit, realizat de
comun acord, evitand astfel situatiile negative;
• asigurarea asistentei asupra careia s-a convenit: trebuie
implinite promisiunile, respectiv contractele si planurile
stabilite.
• Monitorizarea in vederea asigurarii rezulatelor: trebuie sa
ne asiguram pe perioada interventiei ca beneficiarii vor
obtine ceea ce si-au dorit.

Orientata spre ajutorarea clientilor in intelegerea si

clarificarea punctelor lor de vedere asupra spatiului de
viata, asupra mediului si a dimensiunii morale a
existentei, consilierea sustine si rolul invatarii gasirii
scopurilor determinate pentru intelegerea in sine si a celor
din jur pentru o mai buna informare asupra posibilitatilor
pentru solutionarea problemelor de natura emotionala si
interpersonala.
O caracteristica esentiala a consilierii, este cea de
facilitare a intelegerii, a schimbarii, a acceptarii noilor
situatii, a depasirii unor momente dramatice, a integrarii
si a dezvoltarii.
Cel consiliat are posibilitatea de a-si explora si
clarifica fortele si slabiciunile, de a-si imbunatatii calitatea
vietii si de a evolua spre o forma superioara a bunastarii.
Consilierea nu presupune doar o prestatie
unilaterala din partea consilierului, ci este vorba de o
interactiune cu specificul ei, o relatie de ajutare.
Fiecare dintre cei doi, vine in campul acestei
interactiuni cu particularitati de varsta, cultura, religie,
clasa din care provine, limba vorbita, etc.
 Sunt importante increderea, respectul si
confidentialitatea, astfel incat, clientii sa se poata simti in
siguranta pentru a-si putea dezvalui si sonda propria viata
din perspectiva cunoasterii, afectivitatii si actiuni