TEMA1

CONCEPTUL DE PROIECTARE

Inginer şi inginerie Inginerul este persoana care practică o activitate de inginerie. Cuvântul
inginerie provine de la “ingenious” avînd diverse forme de definire. În ingineria se defineşte : «
..aplicaţii ale tehnicii şi matematicii în scopul şi utilitatea populaţiei » ; «..proiectarea şi
fabricarea de produse complexe ». În se dau o serie de citate referitor la această noţiune dintre
care prezentăm doar unul : « ingiineria este arta sau ştiinţa de a face util » (Samuel C.
Florman). Ingineria acoperă un domeniu foarte larg de activitate: de la agricultură la construcţii
navale, de la microelectronică la transporturi. În fiecare zi o serie de aplicaţii au un rol
ingineresc. Nu se poate vorbi despre o entitate fizică sau artificială în care să nu se înglobeze şi
o activitate de inginerie.
Produs şi proces de producţie
Ce este un produs ?
Pentru un utilizator produsul constituie mijlocul de satisfacere a unei necesităţi. Pentru o
intreprindere produsul constituie rezultatul unui proces tehnologic care implică diverse activităţi.
Tipologia proceselor de producţie este prezentată sugestiv, prin scurte comentarii în figura 2.1
Ecuaţiile fundamentale ale managementului producţiei se materializează prin echilibrul dintre
termenul promis clientului şi termenul de livrare pe de o parte şi marketingul (servicii maxime,
variante şi stoc maxime, termene minime, preţ minim / calitate maximă) şi aspectul financiar
(costuri minime, stocuri minime) pe de altă parte.
 Figura 2.2 ilustrează procesul de realizare a produselor cu rolul implicării societăţii, a
populaţiei şi a naturii în general. Aceste trei elemente determină, funcţie de necesiţătile
existente, apariţia unui nou produs.

Produse noi

O întreprindere are la dispoziţie o serie de strategii pe care le poate adopta referitor la gama
de produse sau produsul din portofoliu. Strategiile la nivelul produsului au în vedere:
 Abandonarea produsului cu un nivel redus de performanţă;
 Modificarea / îmbunătăţirea pentru produsele care nu asigură nivelul de performanţă
scontat;
 Imitarea unor produse concurente care şi-au dovedit viabilitatea;
 Dezvoltarea de noi produse.
Dezvoltarea produselor este o sarcină esenţială a firmelor. Motivul acestui lucru are la
bază scăderea duratei de viaţă a produselor pe piaţă în ultima perioadă. Aceasta impune
noi tehnologii de dezvoltare. Cercetările iniţiate de McKinsey & Co au evidenţiat faptul că o
întârziere de 6 luni în dezvoltarea unui produs tehnologic va reduce câştigul total cu până la
30 %. În acelaşi timp o creştere a costurilor cu 50 % are o influenţă nesemnificativă în
câştigul financiar. Dezvoltarea rapidă cu asigurarea calităţii produselor este crucială. Soluţii
de succes presupun o îmbinare armonioasă a electronicii, software-lui cu mecanica.

Ingineria concurenta

Teoria « Ingineriei concurente » nu este nouă. Mereu au existat legături între

compartimentele de proiectare şi cele de fabricaţie. În ultima perioadă a apărut însă
necesitatea economică de a rezolva ecuaţia calitate – costuri – termene. “Viaţa” unei piese
dintr-un produs în procesul de fabricaţie este prezentatǎ în figura 2.8. O proiectare
judicioasǎ a produsului poate conduce la o creştere a performanţelor procesului de
fabricaţie. Evoluţia pozitivă a proceselor de automatizare având ca scop creşterea
productivităţii a condus la sisteme tehnologice complexe (roboţi industriali, sisteme de
fabricaţie flexibilă) şi cele software (Computer Aided Design / Computer Aided
Manufacturing). Creşterea productivităţii printr-o nouă “filozofie” metodologică a procesului
de concepţie este o metodă disponibilă şi care se impune. Această ofertă este făcută de
ingineria integrată definită ca o metodologie ce permite concepţia integrată şi simultană a
produselor şi a proceselor de producţie şi de mentenanţă asociate. În acest mod sunt luate
în considerare încă de la concepţie toate fazele ciclului de viaţă al produsului: concepţie,
realizare, .... etc. şi eliminarea sa integrând astfel problemele de calitate, termene, costuri,
exigenţele utilizatorului etc.[2.8] Concepţia produsului se realizează printr-o integrare
spaţială, concretizată prin activităţi a specialiştilor din mai multe domenii şi printr-o integrare
temporală definită prin activităţi desfăşurate în paralel. Obţinerea succesului scontat au
făcut să fie necesare informaţii cu privire la evoluţia viitorare a noului produs. Acest obiectiv
este de fapt obiectul disciplinei de prognoză tehnologică,
 TEMA 2
Definirea Produsului

In conceptul de marketing, produsul reprezinta ansamblul elementelor care genereaza

cererea, ansamblul care insumeaza, pe langa forma materiala a produsului, intreaga ambianta
care il inconjoara formata dintr-o gama extinsa de elemente legate de dimensiunile produsului,
forma, culoare, continut, greutate, structura etc. Produsul implica ideea care-i da forma, maniera
de prezentare, numele si marca, calitatea, durata, prestigiul pe care il ofera producatorul si
comportamentul vanzatorului. Se pune accentul tot mai mult, pe imaginea produsului, respectiv
pe sinteza reprezentarilor mentale de natura cognitiva, afectiva, conativa, sociala si personala a
produsului in randul cumparatorilor. Imaginea produsului este o componenta motivationala de
natura subiectiva, fiind rezultatul modului in care un produs sau o marca se recunoaste de
consumatorii sau utilizatorii sai.

Definirea si clasificarea produselor

In forma cea mai generala prin produse noi se intelege acele produse, servicii, lucrari care
prezinta elemente constructive de calitate, de functionalitate, de fiabilitate, estetice , ergonomice,
comerciale etc., noi fie la producator, fie la beneficiar, fie la ambii.
Dupa gradul de noutate ele pot fi :
- produse absolut noi – nu au mai existat, satisfac pentru prima data o necesitate
D.p.d.v. teritorial putem avea produse absolut noi :- pe plan mondial
- pe plan national
- pe plan local
 - produse noi – satisfac nevoile intr-un grad superior decat in perioada anterioara si ele
se realizeaza prin diversificare, fie pe verticala (un produs inlocuieste pe altul), fie pe
orizontala (se mai adauga ceva produselor existente) ;
- produse si servicii care largesc baza si gama celor existente prin noi variante tipo-
dimensionale, de asamblare etc.
Pentru produse exista o nomenclatura care se compune din mai multe componente:
Nomenclatura – enumerarea tuturor produselor planificate sau realizate a caror productie
se poate exprima atat valoric cat si in unitati naturale.
Sortimentul – impartirea si repartizarea cantitativa a diferitelor produse pe feluri, tipuri,
marimi, dimensiuni, etc.
Pentru satisfacerea nevoilor urmarim sortimentele. Atat in vederea aprovizionarii cat si
pentru o evidenta la nivel micro si macroeconomic, produsele se clasifica dupa sistemul zecimal
intr-o forma speciala pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri, sortimente si dimensiuni (ex: materiale
textile – tricotaje – lana –manual – g/m2- latimea in cm sau lemne –cherestea – fag –calitatea I -
25 cm).
Produsele se definesc mai ales la utilizator si prin urmatoarele componente :
- componente corporale (privesc utilizarea lor functionala)
- componente acorporale (nume, marca, instructiuni de utilizare)
- informatii transmise de producator sau de o firma distribuitoare sub forma actiunilor de
piata ;
- imaginea produsului prin prisma satisfacerii nevoii careia este destinat
In raport cu grupa de incadrare privind gradul de noutate actiunile de asimilare si
concepere de noi produse, respectiv de innoire si modernizare a celor existente
constituie politica noilor produse.
In forma generala, politica noilor produse, atat pe termen scurt cat si pe termen lung,
vizeaza:
- satisfacerea nevoilor
- maximizarea profitului
- valorificarea superioara a resurselor
Politica noilor produse este o succesiune de decizii care trebuie sa defineasca in principal
urmatoarele:
- vom avea o intreprindere multiprodus sau uniprodus ?
- care va fi aria de cercetare a noilor produse in raport cu cele existente ?
- noile produse sau variantele imbunatatite ale celor existente vor predomina in final ?
- ce produse noi vor fi introduse si care vor fi criteriile ?
- care este cel mai potrivit sistem de control al volumului nomenclaturii productiei ?
- intreprinderea va fi generatoare a noului sau un imitator in imbunatatirea si dezvoltarea
produselor ?
- resursele intreprinderii sunt comparabile cu activitatea de cercetare si planificare a
produselor ?
In toate cazurile politica noilor produse vizeaza atat producatorul cat si beneficiarul
avand la baza functia de marketing astfel :
Schema de definirea aprodusului
 Produsele se clasifica dupa mai multe criterii:

Criteriul I Dupa destinatie

 Produse pentru utilizare individuala sau de grupuri restranse
 Produse pentru utilizare individuala sau de grupuri restranse
 Produse profesionale (militare, medicale, de transport, etc)

Criteriul II Dupa complexitate
 Produse simple
 Produse complexe

Criteriul II Seria de fabricare

 Produse de serie mare si masa
 Produse de unicat si serie mica

Criteriul IV Dupa niveul de pregatire al operatorului

 Produse operate de oricine
 Produse operate de persoane instruite
 Produse utilizate de copii

Produsul poate fi vazut ca un black box, adica un instrument in care se consuma materie,
energie, informatie, si rezulta materia, energie informatie dar in alta forma. Pe langa acestea
mai rezulta si rezidurii si perturbatii.
 TEMA 4
Protectia produselor

Produsul trebuie sa fie asigurat impotriva factoriilor exteri care pot afecta buna
functionare a produsului, dar totodata si persoane din apropriere produsului sau
operatorii produslui trebuie Protejati.
 Produsul trebuie sa asigurea protectia persoanele din jur, prin
impiedicarea atingerii elemnetelor in miscare sau patrundere in zone
periculoase.
 Pentru produse ce folosesc energie electrica, utilizatorii sai trebuie sa fie
protejati impotriva electrocutarii.
 Produsul trebuie sa fie eco, sa nu emita noxe, zgomot, etc, acesti factori
pot afecta sanateta persoanelor din jur
Asigurarea trebuie facuta si pentru evitarea distrugerii sau degradarii accelerata
produsului
 Sistemul emite semnale vizuale/audio, in momonetul in care acesta
este suprasolicitat sau se intalneste o oproblema.
 Mediul ambient si mediul operational pot afecta buna functionare a
produsului, astfel trebuie avut in vedere:
 Protectia climatica
 Protectia impotriva exploziilor si deflagratiilor
 Protecti antifoc si antitermica
 Protectie impotriva apei si a corpurilor solide
Mediul inconjurator trebuie deasemne protejat, astfel se vor avea in vedere
urmatoarele protectii:
 Protectia antideflagranta si antiexplosiva
 Protectia impotriva radiatiilor si campulrilor perturbatoare(protective
radioelectronica, termica, nucleara)
 Protectie impotriva producerii de noxe, altele decat cele prevazute
la asigurarea securitatii operatorului.

Protectia (protejarea) Totalitatea masurilor,mijloacelor materiale si a dispozitivelor

tehnice prin care se urmareste suprimarea, limitarea sau semnalizarea efectelor
daunatoare sau nedorite produse de cauze exterioare asupra operatorilor, produselor,
materialelor etc.
 Preintampinare situatiilor neplacute, este actiunea de precautie
pentru inlaturarea eventualelor situatii care pot aparea pe parcursul
 functionarii a unui produs, costurile de mentenanta sunt mai mici
decat costurile necesare pentru reparative.
 Prevenirea reprezinta actiunea de a atrage atentia asupra unor
consecinte (negative(ale unor evenimente, respective de a informa
in prealabil, de a avertiza, dea prevesti. Ptevenirea are rolul de a
pune in tema utilizatorul cu efectele neplacute ce pot aparea daca
produsl nu este utilizat correct. Prevenirea se poate face prin chidul
de utilizare sau prin semnalizari montante pe produs
 Prevederea, actiunea de a deduce(din fapte care precedau)
evolutia evenimentelor

Protectia electrocutarii.
In acesta protective are in vedere, impiedicarea consumatorului de a atinge piesele
aflate sub tensiune. Impiedicarea se face prin opturarea accesului cu plase de protecti,
ingroparea in substante ne conducatoare de current, etc.
Pe langa impiedicarea atingerii pieselor aceasta prevede si izolarea elemntelor
conducatoare de energie de restul componentelor.
Izolatia este caracterizata de doi parametrii:
 Rezistenta de izolare
 Ridigizarea dielectrica

Se urmareste ca in produse sa nu fie aduse tensiuni mai mari de cat cele pentru
care au fost concepute
Aprecierea pericolului de electrocutare se face cu ajutorul a trei clase 0 si II in functie
deimportanta, aceste clase sunt conform STAS 11054-78
Clasa 0 : Protectia contra electrocutarii este rezolvata numai prin izolatia de baza;
produsele nu poseda vreun mijloc de racordare a eventualelor parti metalice
accesibilela un conductor de protectie a instalatiei fixe, astfel ca in caz de defectare a
izolatiei de baza, protectia contra electrocutarii ramane numai pe seama spatiului
ambiant.
Clasa I : Protectia contra electrocutarii este rezolvata nu numai prin izolatia de baza,
ci la care s-a luat si o masura suplimentara, prin racordarea tuturor partilor metalice
accesibile la un conductor de protectie, care face parte din instalatia fixa de alimentare,
legat la nul de protectie sau la pamant, astfel ca partile metalice accesibile sa nu devina
periculoase in cazul defectarii izolatiei de baza. Conductorul
de alimentare al produselor de clasa I trebuie sa aiba conductor de protectie, iar fisa de
alimentare sa aiba contact de protectie.
Clasa II : Produs la care la care protectia contra electrocutarii este realizata prin
alimentarea sa cu tensiune foarte joasa (de protectie) si in care nu pot sa apara tensiuni
mai mari decat tensiunea foarte joasa de protectie. Aceste produse nu sunt dotate cu
dispozitive de legare la pamant sau nul de protectie

Protectia climatica a produselor

Factorii climatici sunt unii dintre cei mai importanti factori care influenteaza, buna
functionare a produselor. Pentru prevenirea lor se recurge la diferite protectii
anticorozice pentru diferite materiale, metale, nemetale, lemn, etc.
De exemplu pentru un produs care este destinat sa functioneze intr-o clima cu
imiditatea crescuta, trebuie avut in vedere felul tratamentelor aplicate pe partile
componente ale produsului.
 Zonele microclimatice se impart in 7 categorii :
 Clima extrem de rece
 Clima rece
 Clima temperata
 Clima tropical umeda
 Clima tropicat uscata
 Clima temperat rece
 Clima tropical maxim
Tipurile de protectie climatica se impart in 3 categorii, iar acestea se impart in alte 10
suncategorii
Pentru colerare dintre zona climatica si tipul de protectie se realizea un tabel cu 10
linii(tipuri de protectir) si 7 coloane tipul de climat.
Modul de realizarea a protectiei climatice
1. Prescrierea materialului
2. Optimizarea formei reperelor (de exemplu: produse care sunt supuse la acţiunea
directă a apei nu vor avea suprafeţe concave).
3. Tratarea suprafeţelor (de exemplu: pentru suprafeţe metalice - prin
oxidare, avem pentru oţel-brunare; pentru aluminiu; pentru lemn-impregnare cu
insecticide, fungicide, etc.).
4. Acoperirea (Protejarea suprafeţelor)
4.1. Acoperirea temporară: de exemplu: cu vaselină pentru conservare.
4.2. Acoperirea permanentă: de exemplu:
- prin vopsire;
- depunere de material rezistent (în special pe repere metalice -nichel, crom,
argint, staniu, zinc);
- impregnarea reperelor în lacuri protectoare;
-turnarea produsului în diferite substanţe (răşini epoxidice, substanţe
siliconice,cauciuc, smoală, ceară, stearină).
Mai sus este reprezentata imapartirea climatic ape suprafata pamantului.
 TEMA3

Strategia Dezvoltarii de Noi Produse

Date fiind schimbarile rapide ale gusturilor consumatorilor, ale tehnologiei, cat si cele din randul
concurentei, companiile trebuie sa produca un flux continuu de noi produse si servicii. O firma poate
obtine produse noi in doua moduri. Unul este: 1. prin achizitie – cumparand o intreaga companie, un
patent sau licenta pentru a produce produsul altcuiva, iar celalalt este 2. prin intermediul propriului
departament de cercetare si dezvoltare.
Inovatiile pot fi foarte riscante. Noile produse continua sa inregistreze insuccese intr-o proportie
tulburatoare. O sursa estimeaza ca noile produ se ambalate (concepute cu multe diversificari ale
liniilor deja existente) esueaza intr-o proportie de 80%. Un alt studiu sugereaza ca din numarul urias
de 25.000 de noi produse din alimentatie, bautura, frumusete si sanatate care apar pe piata in
fiecare an, numai 40% vor mai exista si peste cinci ani. Mai mult, proportia de esec pentru noile
produse industriale este cam de 30%. De ce atat de
multe produse esueaza? Exista mai multe motive. Cu
toate ca o idee poate fi buna, s-ar putea ca marimea
pietii sa fi fost supraestimata sau poate ca produsul nu
a fost facut atat de bine cum ar fi trebuit.
Astfel companiile intampina o problema – ele trebuie
sa creeze noi produse, dar modalitatile de a obtine
succesul nu sunt usoare. Solutia consta in planificarea
temeinica a noilor produse si demararea unui proces
sistematic de dezvoltare a noilor produse si de
aducere in existenta a acestora.
Etapele in procesul crearii produselor noi

1. Generarea ideilor
Dezvoltarea unui nou produs incepe cu
generarea ideilor – o cautare sistematica de idei privind
noi produse. Pentru a gasi cateva idei bune o companie trebuie sa creeze in mod curent foarte multe
idei. Potrivit unui foarte cunoscut consultant in probleme de management: „Pentru fiecare o mie de
idei, numai o suta ajung sa fie promitatoare si sa merite experimentarea pe scara redusa, numai zece
vor garanta o substantiala implicare financiara si dintre acestea numai vreo doua vor deveni efectiv
succese”. Concluzia sa e ca „daca vreti sa gasiti cateva idei care sa-i magnetizeze pe consumatori,
sa-i incante pe investitori si sa dea de furca concurentei, trebuie mai intai sa creati sute si chiar mii de
idei inedite si strategice”.
Concurentii sunt, de asemenea, o sursa buna de idei pentru noi produse. Companiile privesc
reclamele concurentilor si alte mijloace de comunicare pentru a primi indicii despre noile produse ale
acestora. Ei cumpara noi produse competitive, le analizeaza sa vada ce efecte au, observa vanzarile
si in final decid daca ar trebui sa scoata un produs propriu.
 4. Dezvoltarea Strategiei de Marketing

Sa presupunem ca cei de la DaimlerChrysler considera cel de-al 3-lea concept pentru masina
alimentata de celule care produc electricitate drept cel mai bun. Urmatorul pas este dezvoltarea
strategiei de marketing, adica crearea unei strategii initiale pentru lansarea pe piata a acestei masini.

Stabilirea unei strategii de piata are 3 etape.

a) In prima etapa este descrisa piata tinta, pozitia pe care produsul o va avea pe piata,
vanzarile, bursa de actiuni si planificarea profitului pentru primii ani. Astfel:

Piata tinta este mai tanara, educata, cu venituri medii si mari, cupluri familii mici sau indivizi
singuri care cauta un mijloc de transport practic si ecologic. Masina va fi de asa natura incat va
functiona economic, va fi placut de condus si nu atat de poluanta ca si masinile de azi cu motoare cu
combustie interna ori mixta, mai putin limitate decat masinile electrice alimentate de baterii care
trebuie reincarcate frecvent. Compania intentioneaza ca in primul an sa vanda cam 100.000 de masini
fara sa aiba pierderi mai mari de 15 milioane $. In cel de-al 2-lea an, compania planuieste sa vanda
cam 120.000 de masini cu un profit de 25 de milioane de $.

b) Cea de-a doua etapa a dezvoltarii strategiei de marketing are in vedere stabilirea pretului
produsului, distributia acestuia cat si bugetul de marketing pentru primul an.

Masina alimentata de celule care produc electricitate va fi disponibila in 3 culori – rosu, alb
si albastru – si va putea fi dotata optional cu aer conditionat si facilitati actionate mecanic. Se va vinde
la un pret cu amanuntul de 20.000 $ – cu 15 % ramanand pentru dealeri. Dealerii care vand mai mult
de 10 masini pe luna vor avea un discount special de 5% pentru fiecare masina vanduta in luna
respectiva.

Un buget pentru publicitate de 20 de milioane $ va fi impartit 50-50 pentru publicitatea la nivel

local si national. Publicitatea va pune accentul pe caracterul nepoluant al masinii si pe faptul ca este
foarte draguta. Pe parcursul primului an, se vor cheltui 100.000 $ pe cercetarea pietei pentru a se
constata cine sunt cei care cumpara aceasta masina si cat sunt de multumiti de ea.

c) Cea de-a 3-a parte a acestei strategii de piata va consta in planificarea pe termen lung a
vanzarilor, profiturilor cat si a unei variate strategii de marketing.

2. Selectarea Ideilor
 Scopul generarii ideilor este sa se produca un mare numar de idei. Scopul etapelor urmatoare
este sa se reduca acel numar. Prima etapa de reducere a numarului ideilor este selectarea ideilor,
care ajuta la alegerea ideilor bune si la abandonarea celor proaste cat mai curand cu putinta. Costurile
dezvoltarii produsului se ridica din ce in ce mai mult in ultimele etape, astfel incat compania vrea sa
mearga mai departe numai cu ideile de produse ce se vor transforma in produse profitabile. Dupa
cum sugereaza un director de marketing „in cateva minute, trei directori care stau in aceeasi camera
pot avea 40 de idei nemaipomenit de bune. Provocarea este sa ai un flux constant de idei bune din
laboratoarele si din chinurile creatiei prin intermediul marketingului, al productiei si apoi pe tot traseul
pana la consumatori”.

3. Crearea si Testarea Conceptului

O idee atractiva trebuie sa se dezvolte intr-un concept de produs. Este important sa facem
diferenta intre o idee de produs, un concept de produs si imaginea unui produs. O idee de produs
este o idee care priveste un posibil produs pe care compania l-ar putea oferi pietei. Un concept de
produs este o versiune detailata a acelei idei exprimata in termeni de consum. Imaginea unui produs
este modul in care consumatorii percep un produs real ori potential.

Crearea Conceptului Daimler Chrysler este gata sa comercializeze masina sa

experimentala pe baza de electricitate produsa de celule (celule care produc electricitate prin oxidarea
combustibilului – hidrogen lichid avand ca derivati numai ap).

Sistemul nepoluant al masinii functioneaza pe baza de hidrogen lichid producand numai apa
ca produs derivat. Este foarte eficienta din punct de vedere al combustibilului (75%, mult mai eficient
decat motoarele cu gazolina) si-i confera noii masini un avantaj privind mediul ambiant care este mult
superior celor oferite de motorul standard cu combustie interna sau chiar fata de cele oferite de
masinile de ultima generatie de astazi care functioneaza si cu gaz si cu electricitate.

Testarea Conceptului – inseamna testarea conceptului noului produs pe un grup de

consumatori tinta. Conceptele le pot fi prezentate consumatorilor simbolic sau chiar la propriu.

Iata conceptul no 3 expus in cateva cuvinte:

O masina electrica subcompacta alimentata cu combustibil produs de celule electrice,

eficienta, placuta de condus si cu 4 locuri. Acest miracol al tehnologiei foloseste drept combustibil
hidrogen lichid, asigurand un mijloc de transport practic si de incredere si care nu dauneaza mediului
inconjurator. Poate atinge o viteza de 90 de mile pe h si spre deosebire de alte masini alimentate de
baterii electrice nu are niciodata nevoie sa fie reincarcata. Pretul masinii, complet echipata este de
20.000 $.

5. Analiza Afacerii

Odata ce conducerea a hotarat conceptul final de produs si strategiile de piata ce vor fi

folosite, se poate evalua cat de atractiva ar fi aceasta afacere. Analiza afacerii implica o revizuire
a vanzarilor, costurilor si a profiturilor pentru a vedea daca noul produs satisface cerintele
companiei. Daca da, atunci produsul poate trece la etapa dezvoltarii produsului.

6. Crearea Produsului
 Pana acum, in ceea ce priveste multe concepte de noi produse, acestea au existat numai
sub forma de descriere verbala, desene sau poate sub forma de macheta. Daca produsul trece
de etapa analizei afacerii, atunci el ajunge in faza dezvoltarii produsului. Aici departamentul de
inginerie si cel de cercetare si dezvoltare materializeaza produsul. Cu toate acestea, faza
dezvoltarii produsului cere o crestere mare in investitii. Ea arata daca ideea produsului poate fi
transformata intr-un produs viabil.

7. Comercializarea

Testarea de marketing ofera conducerii informatiile necesare pentru a lua o decizie finala
in legatura cu lansarea unui nou produs. Daca firma merge inainte cu comercializarea –
introducerea noului produs pe piata – va trebui sa faca fata unor costuri ridicate. Compania va
trebui sa construiasca sau sa inchirieze aparatura pentru fabricare. Si va trebui probabil sa
cheltuiasca, in cazul unui nou produs ambalat, intre 10 milioane $ si 200 milioane $ pentru
publicitate, promotii, si alte eforturi de marketing in primul an.

Mai jos este prezentata diagrama ciclului de viata a unui produs.

Se prezinta etapele parcurse de un produs in cilul sau de viata.

In zona de introducere produsul se afla in partea de cercetare, si are potential mare pentru
cresterea vanzarii.
Zona de crestere reprezinta acumularea de cunostinte in fabricarea produsului respective,
imbunatatitirea fiind continua.
In cea de a3a zona, undeva dupa jumatatea acestei perioade de timp, produsul ajunge la
maturitate, preconicarea zonei de maturitate este foarte importanta, in acel moment productia
trebuie sa incetre sis a se inceapa imbunatirea produslui, intrand iar in zona de lansare

Mai jos este prezentata chema unui proces de dezvolatre a unui produs:

S1 Asimililare
Proiectare
Proiectare sistem
Proiectare detaliata
Elaborare documente
Testare
Omologare
S2 fabricare
Conceptul de TEHNOLOGICITATE - Gradul de concordanta dintre cerintele
constructive si functionale ale produsului si particularitatile specifice celor mai iefine
procedee de prelucrare disponibile

S3 Livrare
Conservare
Ambalare
Depozitare
Transport

S4 Instalare, punere in functiune

Receptia
Amplasare
Racordare
Probe de functionare
Instuire Operatori

S5 utilizare
Folosire
Intretinere
Reparatii
Planificare rk
Accidentale

S6 Lichidare
Casare
Dezmenbrare
Sortare
Reutilizare
Reconditionare
Distrugere
 Tema 5

Protecţia antiexplozivă a produselor

Noţiuni generale despre explozii

In practica se lucreaza cu o varietate foarte mare de substante inflamabile, benzina,
petro, vopsea, etc. Acestea au proprietatea se a se evapora usor ( sunt volatile), acesti
vapori in combinatie cu aerul din mediu devin foarte inflamabili, si se pot aprinde de la
cele mai mici scantei. de regulă substanţele inflamabile conţin mai ales carbon şi
hidrogen, şi se oxidează uşor cu mare degajare de căldură.
Teoretic, prin inflamabilitate se înţelege sistemul fizico-chimic ce produce la o
temperatura relativ joasă gaze sau vapori care împreună cu aerul atmosferic pot da un
amestec combustibil. Reacţia de combinare rapidă a unei substanţe cu oxigenul însoţit
de dezvoltare de căldură şi în mod obişnuit de emisie de lumină (flacără) se numeşte
ardere. De remarcat că emisia de lumină (flacăra) nu însoţeşte întotdeauna arderea.
Reacţia corespunzătoare are loc la temperatura ordinară sau numai dacă combustibilul
este adus la o temperatură cel puţin egală cu temperatura sa de aprindere.
Prin explozie se poate intelege mai multe situatii :
Poate fi o reactie chimica sau fizica vilenta, ca urmare urmarea a aprinderii
combustibilului, acesta este insotita de efecte mecanice, termice, luminoase, etc.
Deasemenea explozia poate reprezenta descompunrea unor substante in alte
substante, in urma acestei descompuneri apar efecte specifice. Exploziile chimice se
desfasoara cu viteze mari si degajari mari de caldura, si creste rapid presiunea dintr-un
mediu ermetizat

Aceste efecte se impart in :

 deflagrante - viteza de propagare este de ordinul zecilor de m/s;
 detonante - se propagă cu viteze mari, putându-se atinge valori de 8.000 până
la 9.000 m/s;
 prin simpatie - provocate de undele de şoc ale unei explozii care a avut loc la o
oarecare distanţă.
 Compuşii chimici, substanţele sau amestecurile de substanţe care sub acţiunea
căldurii (prin încălzire) sau al unui factor mecanic (prin lovire) au proprietatea de
a face explozie senumesc explozivi.
Cei mai importanţi explozivi detonanţi sunt:

1. nitroglicolul;
2. dinamita;
3. gelatina explozivă (nitroglicerină sau nitroglicol gelatinizat cu coloniu)
4. explozivi de iniţiere foarte sensibili la lovire sau la încălzire care pot iniţia explozia
altor substanţe explozive (azotură de Hg sau Pb şi fulminatul de Hg);
5. explozivi de siguranţă puţin sensibili la lovituri, putând fi transportaţi şi manipulaţi
fără precauţii iniţiale (astrolita);
6. explozivi antigrizutoşi care la explozie nu aprind amestecul explozibil de gaz
metan cu aer.

Protecţia antiexplozivă a produselor

Prin protecţie antiexplozivă se înţelege preîntâmpinarea distrugerii produsului ca

urmare a aprinderii amestecului de vapori, de gaze / pulberi aflate in produs.

Clasificarea domeniilor cu pericol de explozie:

>după durata pe an a pericolului de explozie:

a) zone cu percol permanent de explozie - durata / an >1000 h/an
b) zone cu pericol temporar - durata 10—1000 h/an
c) zone cu pericol numai in caz de condiţii anormale - durata 0,1—10 h/an

Simbolizarea protecţiei:
Exemplu EEx i II T6,
Unde :
EEx –protecţie antiexplozivă conform normelor europene;
î - modul de protecţie la aprindere;
( î = siguranţa intrinseca; energia în circuit este limitată la valori care nu permit
crearea la temperaturi ridicate, scântei sau arc electric;)
 II - grupa de explozie; (Sulfura de carbon)
 T6 - clasa de temperatură.(85º C)

TEMA 8
Ingineria concurenta si dezvoltarea produselor
Procesul de abordare inginereasca a unui produs
Procesul de abordareinginereasca a unui produs cuprinde următoarele stadii:
1. Stadiul datelor iniţiale, concretizat in:
- identificarea şi precizarea nevoii şi a produsului care o satisface;
- detalierea nevoii prin explicitarea cerinţelor;
 - concretizarea datelor de cerinţe in informaţie tehnica operativă prin întocmirea
specificaţiilor;
2. Stadiul abordării calitative concretizat in:
- identificarea funcţiilor / stabilirea nomenclatorului funcţiilor plecând de la
implicaţiile normale ale cerinţelor;
- modelarea funcţională sub forma:
i. schemei funcţionale generale;
ii. schemei funcţionale cu simboluri;
iii. schemei funcţionale arborescente;
iv. schemei funcţionale FAST (analiza funcţională a sistemelor tehnice);
v. proiectarea conceptuală.

3. Stadiul abordării cantitative, concretizat în:

- modelarea geometrică la nivel de ansamblu (proiectarea preliminară);
- modelarea geometrică la nivel de reper (proiectare de detaliu).
4. Stadiul de evaluare conceptuală, concretizat în:
- evaluare funcţională;
- evaluare tehnologica;
- evaluare economica.
5. Stadiul de realizare a proiectului, concretizat în:
- proiectarea propriu-zisă (elaborarea documentaţiei de proiectare);
- verificarea soluţiilor prin realizarea prototipului.
6. Stadiul de evaluare fizica concretizat in testarea prototipului;

Concepte in ingineria proiectării

1. Proiectarea sistematica
2. Proiectarea pentrufabricare
3. proiectarea pentru calitate
4. proiectarea pentru cost
5. proiectarea conceptuala
6. proiectarea totala
7. proiectarea bazata pe metode neconvenţionale
8. proiectarea bazata pe metode tradiţionale
9. teoria generala a proiectării.
10.
I. Proiectarea sistematica este un concept fundamental de proiectare ale cărei origini
pot fi identificate încă din creaţiile lui Leonardo da Vinci (1452-1549). Acest concept
este în mod pregnant evidenţiat în preocupările şcolii germane de teorie a proiectării.

II. Proiectarea bazata pe metode neconventionale

In cadrul acestui concept, accentul se pune pe metodele care accentuează latura creativa a
procesului de proiectare şi anume: Brainstorming, ingineria valorii, ingineria sistemelor,
proiectarea sistemelor om - maşina, metoda sinectică
III. Proiectarea bazata pe metode practice
Este un concept regăsit in preocupările şcolii ruse. Pune accent pe experienţa acumulată in
practica proiectării. Foloseşte metode precum: proiectarea in succesiune; proiectarea prin
alegere; proiectarea prin dezvoltarea unor versiuni; proiectarea prin metoda inversiunii;
proiectarea prin metoda compunerii; proiectarea prin exemple; proiectarea pe baza
metodelor axate pe unificare.

IV. Proiectarea pentru fabricare (D.F.M.),

Pe măsura creşterii gradului de recunoaştere a importanţei corelaţiei dintre proiectare şi
fabricare şi-a făcut loc conceptul de proiectare pentru fabricare care ia în considerare
proiectarea unui produs din toate punctele de vedere astfel încât să se realizeze cea mai
buna corelare între cerinţele produsului şi cerinţele procesului de realizare. Obiectivul
major al conceptului este să asigure că produsul (inclusiv prin alegerea materialului) şi
procesul de fabricare sunt proiectate concordant

Proiectarea pentru cost. Succesul commercial depinde de livrarea la timp a unui produs
a cărui ofertă calitativă trebuie sa corespundă cerinţelor pieţei. în proiectarea tradiţională
proiectanţii sunt implicaţi de obicei pe latura deciziei tehnice, eforturile lor concentrăndu-
se spre Îmbunătăţirea calităţii şi adesea nu sunt capabili să asigure capacitatea de a
răspunde prin oferte complete cerinţelor.
Ei au acces limitat la informaţiile de cost şi de aceea au influenţă limitată asupra
costurilor produselor, în special a costurilor totale. Conceptul de proiectare pentru cost
subliniază capacitatea de a răspunde cerinţelor pieţei (capacitatea de ofertare), ca fiind
egala caracteristicii calitate a produsului. Acest concept este asociat conceptului proiectării
pentru competitivitate datorită efectului cel mai important pe care îl are proiectarea asupra
competitivităţii si profitabilităţii unei companii.
Proiectarea pentru calitate

In Japonia a fost dezvoltată sub conducerea lui Gemuchi Taguchi un set de metode ale
ingineriei proiectării care au în vedere abordarea pe baze statistice a produselor şi proceselor
în vederea realizării de produse de înalta calitate şi la un cost cât mai scăzut. Pe
parcursul ultimilor 40 de ani, metodele de proiectare, fundamentate de G.Taguchi, au jucat
un rol major în atingerea forţei economice a Japoniei.
In cadrul conceptului de proiectare pentru calitate( D.F.Q.) se pune un accent
deosebit pe noţiunea de calitate a cărei determinare se face la începutul ciclului de viaţă al
unui produs în stadiile de cercetare, proiectare, fabricare.
Proiectarea calităţii poate fi realizată prin minimizarea variaţiilor funcţionale şi prin
precizarea performanţelor ca obiective precise ale proiectării în loc de a utiliza pentru
măsurarea calităţii limitele specificaţiilor. Nesiguranţa şi variaţia performanţelor rezultă
cel mai adesea din cauza unor condiţii datorate mediului şi imperfecţiunilor de fabricaţie.
 Aceste condiţii ale mediului înconjurător ca şi imperfecţiunile de fabricaţie sunt dificil şi
scump de controlat.
Factorii care pot afecta performanţele unui produs sunt clasificaţi în 3
categorii:
factori de control;
factori de semnal;
factori de zgomot;

Răspunsul este rezultatul proiectării reprezentat prin caracteristicile de calitate ce trebuie

optimizate.

Factorii de control sunt parametrii produselor determinaţi în studiul de proiectare.

Factorii de semnal sunt aceia care pot fi ajustaţi de către utilizatori pentru a obţine un
răspuns specific.
Factorii de zgomot sunt parametrii necontrolabili care afectează performanţele
produsului,iar valorile lor sunt dificil de prevăzut.

Factorii de control şi cei de semnal sunt controlabili.

După Taguchi un produs de calitate releva 3 atribute fundamentale:

a. îndeplineşte ceea a fost prevăzut sa se realizeze
d. se comporta adecvat într-o diversitate de condiţii;
e. are un cost scăzut.
 TEMA 10

Contribuţia ştiinţelor şi disciplinelor ştiinţifice la definirea

conceptului si domeniului de proiectare a produselor

Proiectarea de produse in zilele noastre, foloseste aproape toate domeniile

de activitatea pentru a evolua
• economia,
• sociologia,
• informatica,
• psihologia
• marketingul,
• estetica,
• ergonomia,
• terotehnica,
• ecologia, etc.

Economia afecteaza inginerea fabricarii produselor din mai multe

puncte de vedere. Produsele concepute trebuie sa indeplineasca costuri
reduse, si sa se muleze pe nivelul de trai al utilizatorilor carora se
adreaseaza.
In constructia unui produs, costul de fabricare nu trebuie sa depaseasca
costul functiei, in aceasta situati produsul trebuie abandonat

Sociologia a reuşit să definească în mod corect noţiunea de obiect

iar cercetarea duratei de viaţă a obiectelor a condus la demonstrarea
existenţei unei demografii a obiectelor.
Sociologia studiază motivele dispariţiei unor obiecte, modul în care apariţia
unora influenţează dispariţia altora, etc.
Sociologia cercetează printre altele grupe de obiecte legate prin relaţii
funcţionale şi modul în care acestea se influenţează reciproc în raport cu
utilizatorii.
Toate aceste cercetări legate de motivaţia cererii permit cercetări aplicative
de produs, definirea mai bună a temei cercetate prin stabilirea variabilelo
raleatoriişi a criteriilor restrictive de care trebuie să se ţină seama în
elaborarea unui nou produs.

Informatica, are constributii mari in dezvoltare ingineriei. Informatica a

reusit sa reducata timpii etapelor de proiectare. Ca exemplu programele
CAD/CAM, aceste programme realizeaza usor modelul 3D, al unei piese
sau ansamblu si se poate vedea si observa usor interactiunea dintre
componente fara a avea un model fizic. Schimbarile se pot face cu
usurinta. Aici exista o posibilitatea mare de a modifica forma, culoarea,
gabaritul modelelor 3D.
Pe langa partea de proiectare 3D, informatica ajuta la partea de gestiune
a bazelor de date si comunicarea dintre furnizor-fabricant

Marketingul, reprezinta ansamblul tehnicilor, care au ca scop

cercetarea pietei, prin identificarea nevoilor clientilor, prin realizarea de
sonsaje sau prin strangerea de feedback-uri.
Dupa colectarea de sondaje, informatiile sunt interpretate si se
analizeaza nevoile oamenilor, aceste nevoi trasnpuse in produse, pentru a
creste vanzarea lor. Raspunsurile sunt analizate in functie de, varsta,
sexul, cultura, etc, persoanelor care participa la sondaj

Ergonomia îşi aduce o contribuţie important în descrierea interacţiunii

produs - utilizatori.în această interacţiune se determină particularităţile
produsului pentru satisfacerea particularităţilor psihofiziologice ale
utilizatorului şi se determină modul în care utilizarea produsului afectează
pe utilizator.

Ecologia isi pune ampreta asupra interactiunii dintre mediu si produs.

Produsul trebuie sa emita noxe, zgmot, etc, cat mai putin.

Designul clasifică interacţiunea produs-mediu operaţional respectiv

integrarea produsului în mediul în care el îşi realizează funcţia.
 TEMA 11

PROIECTAREA AMBALAJELOR PRODUSELOR

Ambalajul unui produs are un rol foarte bine definit.

Rolul principal este de a proteja produsul in timpul depozitarii, acest tip de ambalaj
reprezinta ambalajul propriu zis, acesta urmareste minimizarea spatiului de depozitare.
Deasemenea exista ambalaje care asigura protectia in timpul trasportului, acesta
reprezinta ambalajul de transport. Se realizeaza pa paleti, sau stive, paletii sau stivele
trebuie sa nu depaseasca dimensiunile containarului de trasport. Un aspect importat il
reprezinta modul in care produsele sunt asezate, trebuia cautata o modalitate care sa
impiedice rasturnare in timpul manevrarii.

Exista mai multe tipuri de ambalaje. Unul dintre ele este ambalajul de unica
folosinta biodegradabil, de exemplu cutiile de carton.
Pe langa acestea se gasesc ambalajele reutilizabila, cum ar fi sticlele returnabile.

Ambalajul trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii :’

Protejarea produsului, in situatii de vibratii, socuri mecanice, umiditate, etc.
Aceasta protectie se face cu ajutorul foliei cu bule, polistire expandat, silicatgel.

Ambalajul asigura informare utilizatorului, aceste date trebuie sa asigure

denumirea produsului, datele de identificare (seria, numarul etc.) furnizorul,
producatorul, greutatea), caracteristici de transport si manipulare (pozitia de transport si
manipulare, fragilitatea, protectie fata de radiatia solara si ploaie, etc.

Pe ambalaj trebuie sa se gaseasca modaliati de a usura transportul, usurarea

trasnportului se face cu ajutorul manerelor, urechi, inele de ridicare, etc.

Pentru a eficientiza depozitarea dimensiuniel ambalajelor trebuie sa fie

standardizat sau normalizat.