Boala Parkinson: simptome

Boala Parkinson este a doua boală neurodegenerativă ca frecvenţă după boala

Alzheimer. Ca regulă generală, vârsta de debut a bolii este între 40 şi 70 ani,
având o prevalenţă de circa 1% la vârsta de 65 ani şi de 3,5% la 85 ani.

Din punct de vedere etiopatogenic, boala Parkinson primară este consecinţa unui
proces degenerativ neuronal difuz al sistemului nervos central, în care primele
leziuni apar în trunchiul cerebral inferior şi care, progresând, determină la un
moment dat o degenerescenţă şi a celulelor dopaminergice din substanţa neagră
mezencefalică (pars compacta), suficient de mare pentru a dezorganiza sistemul de
control al activităţii motorii de la nivelul ganglionilor bazali. În acest proces sunt
afectate atât calea directă cât şi, mai ales, cea indirectă de la nivelul circuitelor
cortico-strio-palidale, cu implicarea (dezinhibiţia) nucleului subtalamic Luys,
având drept consecinţă o exacerbare a fenomenelor inhibitorii în circuitul palido-
talamo-cortical.

Fenomenele degenerative celulare care conduc la aceste modificări funcţionale

sunt determinate de alterări structurale ale unor proteine celulare, în unele cazuri
printr-un defect genetic demonstrat, alteori printr-un posibil factor toxic care
conduce printr-o serie de verigi patogenice moleculare (incomplet identificate până
în prezent, dar în care stresul oxidativ joacă un rol important), la moartea celulară
prin apoptoză.

Boala Parkinson primară este o afecţiune cu evoluţie progresivă, care începe cu

mulţi ani înaintea debutului clinic şi care are o evoluţie continuă după aceea în
următorii cca. 15 ani sau mai mult. Viteza de progresie este variabilă de la pacient
la pacient.

Simptome boala Parkinson

Semnele clinice majore ale parkinsonismului sunt:

 tremorul de repaus cu o frecvenţă de 4-7 cicli/s.

 hipokinezia, definită că o dificultate în iniţierea actelor motorii, mai evidentă
atunci când este necesară trecerea de la un anumit tip de mişcare la altul
(care adesea nu se poate face decât după o perioadă de blocaj motor) şi care
determină un aspect global de „sărăcire“ a complexităţii comportamentului
motor; forma extremă a hipokineziei este akinezia.
  bradikinezia, definită că o scădere a vitezei de realizare a mişcărilor
(lentoare); deoarece diferenţierea clinică a hipokineziei de bradikinezie este
uneori difi cil de realizat, ele reprezentând caracteristici ale actului motor
care se întrepătrund în mare măsură, în practica clinică se foloseşte adesea
doar termenul de bradikinezie, cu sens mai larg (care include de fapt şi
caracteristicile hipokineziei – v. scala UPDRS).
 rigiditatea musculară caracteristi că parkinsonismului, cu fenomenul de roată
dinţată.
 postura în flexie şi mersul cu paşi mici, cu viteză variabilă, uneori cu
fenomene de freezing şi căderi frecvente.

Alte semne clinice sugestive pentru parkinsonism (facies hipomimic, micrografi e,

hipofonie, diminuarea mişcărilor automate, postura caracteristi că a mâinii ş.a.)
sunt sugestive pentru diagnostic, în particular în formele clinice de debut, dar
numai dacă se asociază unuia sau mai multor semne majore.

Simptome Demența Vasculară

Spre deosebire de celelalte tipuri de demență, demența vasculară poate fi prevenită

dacă simptomele și etiologia vasculară sunt identificate la timp.

Simptome de deficit cognitiv ar putea de timpuriu să atragă atenția:

 încetinirea gândirii, astfel gândurile persoanei afectate se restrâng la anumite

subiecte, raționamentele, argumentele, explicațiile devin extrem de simple
sau lipsesc;
 deteriorarea gravă a atenției, mobilitatea, concentrarea sunt serios afectate,
persoana în cauză nemaiputând urmări șirul gândurilor proprii sau ale altora,
stimulii simultani vizuali, auditivi, tactili din mediul înconjurător nu mai pot
fi prelucrați, informația trece neobservată, ignorată;
 pierderi de memorie, se pierd informațiile recente și mai apoi informațiile
din memoria de lungă durată, orientarea în timp și spațiu este incompletă,
persoana în cauză nu mai știe când s-a născut, nu mai poate să redea în
ordine cronologică evenimente întâmplate din viața sa;
 dificultăți de limbaj și dificultăți de înțelegere, persoana nu-și mai găsește
cuvintele; vocabularul se restrânge la cuvinte foarte uzuale iar cuvintele
abstracte nu mai sunt înțelese;
 schimbări de dispoziție; modificări de comportament.
Uneori deficitul cognitiv se confundă cu depresia! Se tratează depresia fără a se
bănui simptome de demență.

În acest timp, dacă problema nu este identificată într-un stadiu incipient, nu se fac
investigații și tratament, simptomele de demență continuă să se instaleze și să
evolueaze progresiv.

Simptome demența frontotemporală

În acest tip de demență predomină tulburări de tip afectiv, tulburări de

comportament și personalitate, dificultăți în gândire și limbaj:

 tulburări de dispoziție, iritabilitate, impulsivitate;

 lipsite de empatie, lipsite de căldură și apropiere față de alți oameni;
 comportament dezinhibat, diferit de comportamentul obișnuit al persoanei în
cauză;
 retragere, izolare socială, comportament apatic, dezinteresat fata de ceilați
din jur;
 comportament repetitiv, obsesiv, compulsiv, persoanele în cauză fiind
obsedate de o anumită rutină sau mod de desfășurare, de execuție a acțiunii;
 dificultați de limbaj, cei afectați nu-și găsesc cuvintele;
 limbaj neadecvat, nepoliticos, adresează injurii altora fără motiv;
 limbajul se reduce la câteva cuvinte;
 capacitatea de comunicare prin limbaj verbal se restrânge până la mutism
(nu vorbesc deși au capacitatea);
 probleme în găsirea cuvintelor și articularea lor; dispare treptat inițiativa în
începerea unei conversații, răspunsurile la întrebările altora sunt stereotipe,
automate, persoana însăși nu adresează întrebări altora;
 incapacitatea utilizării limbajului abstract și a simbolurilor, semnelor
abstracte;
 gândirea devine simplă, automată, fără a putea planifica, organiza activități
sau a lua decizii;
 capacitatea de a raționa asupra cauzelor și consecințelor acțiunilor proprii
sau ale altora este serios perturbată, apare lentoarea în gândire.

Simptome Demența cu Corpi Lewy

La simptomele generale de demență se adaugă unele simptome caracteristice:

 halucinații vizuale;
 comportament fluctuant, schimbător, imprevizibil, cu diferite grade de
confuzie, de la un moment la altul;
 încetinirea mișcărilor, apariția de mișcări ca în Parkinson;
 diminuarea sensibilității la gust;
 probleme de înghițire;