UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR ȘI PRIMAR

la disciplina: Metodologia cercetării pedagogice

Cadru didactic:

Student:
Care sunt modalitățile prin care Jocul
de rol contribuie la dezvoltarea
comunicării copiilor?

ARGUMENT

,,Cine nu știe să se joace cu copiii și este destul de nepriceput ca să creadă că

acest amuzament este mai prejos de demnitatea sa, nu trebuie să se facă educator”
(C. G. SALZMANN)
 Am ales să plec de la acest citat deoarece eu consider că este importand să existe atât fond
cât și formă, adică este important ca cei mici să învețe să relaționeze cît mai bine și frumos cu
semenii lor, mai ales că aceste valori ne vor însoți pe tot parcursul vieții, dar știm cu toții că jocul
este cea mai importantă, frumoasă și atrăgătoare modalitate de învățare în grădiniță. Această
relaționare între semeni se realizează printr-o comunicare, și daca există comunicare eficientă
sau nu, se poate constata din cele realizate în etape ale vieții. Grădinița fiind prima etapă de
învățământ, unde există un cadru pregătit în scopul de a forma copiii, am considerat oportună
această temă pentru realizarea unui experiment menit să verifice dacă, la acest nivel comunicarea
se poate dezvolta într-un ritm mai alert, într-un mod armonios, plăcut – adică prin joc de rol. La
grădiniță, copilul este pus în situația de a comunica cu educatoarea, cu alți copii, cu alți adulți. El
trebuie să învețe să se înțeleagă cu colegii, în primul rând, iar pentru acest lucru este nevoie de
comunicare.

În prezenta lucrare doresc să arăt modaitățile prin care jocul de rol contribuie la dezvoltarea
comunicării copiilor prin activitățile instructiv- educative desfășurate în grădiniță. Începuturile
procesului de învățare se produc de la cea mai fragedă vârstă prin contactul cu situațiile
problematice, cu lucrurile înconjurătoare, prin imitarea gesticii adulților și apoi, pe tot parcursul
vieții, prin observare, gândire, atitudine.

Din punctul meu de vedere principala sursă a învățării o constituie jocul, o activitate
specific umana care are o mare importanță la vârsta copilăriei pentru rolul pe care îl are în
formarea personalității copilului. Jocul are un caracter universal, el este o manifestare a unei
caracteristici comportamentale a copiilor de pretutindeni. Studiile psihologiei afirmă o
caracteristică importantă a jocului care se bazează pe creativitatea și imaginația copiilor
preșcolari. Creativitatea și fantezia fără limite se reflectă în jocul de rol al copiilor. Acest joc
permite copiilor să se dezvolte, să înflorească și să evolueze fără declinuri. Jocurile de rol fac
parte integrantă din viața copilului preșcolar, în cadrul acestora învățarea și joaca sunt de
nedespărțit. Este dificil să spunem: până aici este joc și de aici învățare, este imposibil să le
separăm. Copilăria nu face distincție între joc și învățare. De aceea jocul în grădiniță este
mijlocul principal prin care se realizează influența educativ-formativă.

La vârsta preșcolară mare, limbajul capătă noi valențe ce îi permite copilului să realizeze
relații complexe cu adulții și cu ceilalți copii, să acumuleze informații, să-și însușească
experiența socială. Modul în care copilul se realizează pe linia achizițiilor, în planul vorbirii și al
dezvoltării psihice, este influențat de o serie de actori, precum mediul de viață și de activitate al
copilului, preocuparea adulților pentru stimularea vorbirii sale, eficiența procesului acestuia. Prin
jocul de rol copilul își imbogățește vocabularul, își formează deprinderi de exprimare corectă din
punct de vedere gramatical, deprinderi de comportare civilizată, își îmbogățesc orizontul de
cunoaștere, înțelegerea și trăirile copilului devenind mai bogate, mai orientate spre un scop, le
stimulează capacitățile intelectuale, afective, emoționale, canalizând energia copiilor spre
dezvoltarea acelor abilități, aptitudini și deprinderi ce vor fi necesare activităților școlare
viitoare.

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

,,Jocul ca desfășurare liberă și ca plăcere a individului, constituie una din modalitățile

esențiale de manifestare a spiritului uman. Un fenomen antropologic complex, care în forme și
conținuturi specifice se afirmă la toate vârstele, în toate civilizațiile (Huizinga-Homo indens –
Editura Univers, 1977)

Jocul este o expresie a activității copilului efectuată spontan, cu deosebită plăcere, saturată
de satisfacții. S-a observat că jocul este forma dominantă a activității preșcolare, a dezvăluirii
viitoare a copilului, a ascensiunii sale spre împlinirea ca adult. Până la vârsta școlară este forma
exclusivă a comportamentului sau și metoda cea mai adecvată de învățare, căci achiziționează
cunoștințe și se adaptează mediului înconjurător. Jocul are câteva caracteristici cunoscute care îl
clasează pe poziția cea mai înaltă în preferințele copiilor: caracterul plăcut și asocierea cu
efectele pozitive, caracterul recompensator, este o activitate executată de dragul ei, plăcută în
sine și nu depinde de realizarea scopurilor din afara situațiilor de joc, caracterul spontan și
voluntar, este o acțiune care nu este provocată sau controlată de altcineva; caracterul activ
necesită implicarea activă a prticipantului.
Prin joc, copilul se familiarizează cu diferite aspecte ale realității naturale și sociale și iși
satisface diverse trebuințe, jocul fiind o activitate generatoare de trăiri pozitive, de satisfacții
imediate.
Educația cognitiv-emoțională a copiilor preșcolari cu ajutorul jocului de rol și a dramatizării ,
metode care au valențe formative și educative puternice și care implică îmbinarea lor cu alte
metode adecvate acestei vârste, și anume povestirea, teatrul de masa, teatrul de marionete menite
să antreneze întreaga personalitate a copilului în învățarea prin joc. Pregatirea copilului pentru
scoală tinde să devină un dușman al educației prin joc al copilului. Menținerea spiritului ludic în
activitatea cu preșcolarii reprezintă o responsabilitate deontologică a educatoarei, ea fiind
specialistul investit de societate să realizeze o educație adecvată copiilor preșcolari. Tot mai mult
iși face prezența educația de tip școlar în grădiniță, datorită volumului bogat de informații cu
care copilul vine în grădiniță, uneori, chiar dacă nu toate informațiile sunt corecte și educative,
de aceea, educatoarea este cea care asigură respectarea particularităților de vârstă ale copiilor,
atât în educația în grădiniță, cât și educația copilului în familie și apoi în școala primară, prin
diferitele întâlniri ale acesteia cu părinții și învățătorii.

Așa cum zice J. J. Rousseau, la care se adaugă și reprezentanți ai pedologiei printre care
amintim pe E. Key, M. Montessori, J. Dewey și alții: educatorii trebuie să fie umani și cu grijă
față de păstrarea prospețimii și inocenței copilăriei ,,Oameni fiți umani, iată prima voastră
datorie! ... Iubiți copilaria, ocrotiți-i jocurile, plăcerile, drăgăstoasele ei porniri! ... De ce vreți să
lipsiți pe acești mici nevinovați de plăcerea unui timp atât de scurt, care fuge și de un bun atât de
prețios, pe care nu știu să-l folosească rău?” (J. J. Rousseau, „Scrieri alese despre educatie”).
 ,,Jocul stimulează creșterea capacității de a trăi din plin, cu pasiune fiecare moment,
organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având funcția de o mare și
complexă școală a vieții. (conform Ursula Șchiopu, Probleme psihologice ale jocului, București,
1975). Datorită tuturor acestor efecte produse, jocul a fost considerat ca reprezentând tipul
fundamental de activitate al copilului preșcolar.
Obiectivele pe care cadrele didactice le proiectează au în vedere: învățarea modurilor de
gândire, trăire și acțiune, specifice unui anumit status, dezvoltarea capacității de empatie și
înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora; dezvoltarea capacității de a surprinde și
evalua orientările valorice ale partenerilor, de interacțiune, de formare a capacității de a rezolva
situații problematice, dificile și de a găsi soluții; verificarea corectitudinii comportamentale;
formarea și destrămarea celor învățate greșit; învățarea rolurilor necesare ocupării ulterior a noi
roluri, statusuri sau confruntării cu noi probleme.
Jocurile de rol asigură formarea și educarea limbajului, a exprimării orale spontane, a
dezvoltării gândirii. Tipurile de jocuri pot să fie: de reprezentare, de decizie, de arbitraj, de
competiție, de negociere, etc. În oricare dintre acestea, sub aspect interdisciplinar și
multidisciplinar, limbajul asigură schimbul de mesaje în situații imprevizibile, printr-un joc al
replicilor, după un scenariu propus, dar cu efecte lingvistice aleatorii din punct de vedere al
dialocului dintre actori.

Organizarea și desfășurarea jocurilor de rol au următoarea strategie didactică:

 Alegerea unei situații interumane familiare copiilor,
 Atribuirea sarcinilor,
 Învățarea individuală a rolului ficărui participant,
 Interpretarea rolurilor, improvizarea unor scene conflictuale,
 Intervenția grupului pentru atenuarea conflictului și comentarile spectatorilor,
 Reluarea jocului, ținând cont de sugestile participanților.
Jocul de rol oferă posibilitatea copiilor de a interpreta diferite roluri, care de obicei sunt
adulți importanți din viața lor. Acestea își au sursa în imaginația copiilor, ele se pot îmbogăți
oferindu-le experiențe importante. Ele trebuie pregătite cu materiale și recuzită cît mai bogată și
variată. Jocurile pot fi mai mult sau mai puțin conform realității, în funcție de nivelul
reprezentărilor copiilor și de materialele de care dispun. Conținutul, complexitatea și durata
diferă în funcție de varsta copilului, precum și de experiența sa de viață.

Jocul cu rol are un important impact asupra limbajului deoarece el activează zona proximei
dezvoltări. În jocul cu rol copiii sunt obligați să comunice, sunt determinați să precizeze reguli
într-un limbaj coerent, sunt nevoiți să vorbească cu toții exprimându-se într-un limbaj în
conformitate cu roul pe care îl joacă. Dacă copilul va juca rolul unui polițist va utiliza un anumit
limbaj, dacă joacă rolul unui medic va fi adaptat domeniul medical, dacă va juca rolul
Cenușăresei, copilul va folosi limbajul și dialogul folosit de autor, aceleași replici care celor
mici le fac plăcere, fiind ritmate.
Jocul cu roluri permite copilului să experimenteze o varietate de comportamente și în același
timp și consecințele acestor comportamente; permite copilului să-și exprime sentimente intense,
să-și rezolve conflictele cu lucruri deja înțelese de el. Când anumite aspecte ale vieții devin
anxiogene, copilul poate să controleze și să stăpânească aceste experiențe prin joc.
Conform lui Miron Ionescu, îm cartea sa Demersuri creative în predare și învățare, Ed. Presa
Univ. Cluj, pag 190, cerințele metodice în valorificarea jocului de rol sunt:
 În distribuția rolurilor, conducătorul activității va ține seama de aspirațiile aptitudinile, și
preferințele fiecărui participant,
 Ar fi bine ca înainte de interpretarea rolurilor, să se efectueze exerciții individuale sau în
grup, să se discute unele cazuri similare, iar participanții să evidențieze modul de
rezolvare;
 Să se urmărească la fiecare participant modul în care preia și interpretează rolul, cât de
mult se identifică cu el;
 Să se asigure o atmosferă placută de lucru, pentru a evita blocajele cognitive și
emoționale, conflictele etc.
 Fiecare participant să cunoască atât conduitele proprii pe care trebuie să le adopte, cît și
pe cele pe care le așteaptă de la cei cu care interacționează;
 Interpreții să fie ajutați să nu se abată de la rolul primit;
 Un joc de rol să fie interpretat de mai multe ori de aceeași categorie de copii pentru a se
asigura însușirea și automatizarea comportamentelor și abilităților;
 Este utilă și învățarea de noi roluri în același joc;
 Pentru formarea unor comportamente mai complexe, este indicat să se utilizeze un set de
roluri cu complexitate crescândă, pe baza cărora să se poată asigura generalizarea și
transferul comportamentelor pentru alte situații similare.
Principalele avantaje ale jocului de rol:
 Activează copii din punct de vedere cognitiv, motric – acțional și afectiv și îi pune în
situația de a interacționa;
 Interacțiunea participanților asigură un autocontrol eficient al conduitelor și achizițiilor;
  Prin dramatizare se asigură problematizarea secvenței de instruire, crescând gradul de
înțelegere și participare activă a copiilor;
 Pune în evidență modul corect sau incorect de comportare și acțiune în anumite situații;
 Favorizează formarea rapidă și corectă a comportamentelor, abilităților, atitudinilor,
convingerilor etc.

Principalele dezavantaje a jocului de rol:
 Este dificil de aplicat, întrucât conducătorul jocului trebuie să dețină nu numai aptitudini
pedagogice, ci și aptitudini regizorale și actoricești;
 Deși activitatea bazată pe jocul de rol durează relativ puțin, aproximativ o oră,
proiectarea și pregătirea sa solicită din partea cadrului didactic timp și efort;
 Apariția blocajelor emoționale în interpretarea rolurilor de către unii copii;
 Există riscul devalorizării jocului de rol, ca rezultat al considerării lui de către copii ca
modalitate de lucru facilă, puerilă.

ABORDAREA EMPIRICĂ A TEMEI

Problematica cercetării:
1. Ajută jocul de rol la formarea deprinderii de a se exprima corect și coerent?
2. Este util jocul de rol în obișnuirea copiilor cu vorbirea dialogată prin recunoașterea expresiilor
afirmative, interogative și negative?
3. Ajută jocul de rol la dezvoltarea gândirii și memoriei?

Operaţionalizarea conceptelor de cercetare:

Coordonatele cercetării:
Obiectivele:
Prin lucrarea de față îmi propun să arăt:
-că preșcolarul este mult mai recetiv la activități și dornic de comunicare prin jocul de rol,
-dezvoltarea si nuantarea vocabularului si dezvoltarea expresivitatii comunicari in relatiile
interpersonale;
Ipoteze:
1. Daca utilizăm o diversitate a modalităților jocului de rol, se dezvoltă și se îmbogățește
comunicarea preșcolarilor.
2. Daca folosim jocul de rol si dramatizarea in educarea prescolarului,vom constata ca, acesta va
fi capabil :
-sa participe la activitatile de grup ,inclusiv la activitati de joc,atat in calitate de vorbitor,cat si in
calitate de auditor;
-sa dramatizeze textul unei povestiri sau poezii, utilizand vorbirea dialogata, nuantarea vocii,
intonatia si respectand miscarea scenica ceruta de textul respectiv.
-sa-si imbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei,activitatii sale si /sau relatiilor
cu ceilalti:

Designul cercetării:
Dacă se utilizează jocul de rol în învățământul preșcolar acesta determină o îmbunătățire a
expresivității comunicării, a adptării comportamentului la situații noi, o mai bună relaționare
între copii, o creștere a încrederii în sine.
Eşantionul cercetării
În vederea verificării ipotezei propuse voi efectua o cercetare, având ca subiecți preșcolarii din
grupa mare B ,,Mușchetarii voinicei,, din Grădinița cu program normal numărul 2 Zărnești,
grupă la care eu efectuez stagiul de practică pedagocică și preșcolarii din grupa mare A
,,Ciupercuțe voinicele,, - tot din aceasta unitate. Grupa la care eu merg pentru practică este grupa
de cercetare, iar cealaltă grupă este cea de control.

Pentru grupa de cercetare am observat și consemnat următoarele:

Distribuția în funcție de gen: Fete – 10 = 50%

Băieți – 10 = 50%
Total – 20 = 100%
Se observă că grupa este divizată egal, respectiv 50%.

Vârsta: 4 ani și 5 luni = 3 copii

4 ani și 7 luni = 1 copil
5 ani = 9 copii
5 ani și 6 luni = 7 copii.
Grupa este relativ omogenă, vârsta preponderentă fiind de 5 aniși jumătate cu 3 copii de vârstă
mai mică, fapt datorat necesității completării grupei și totodată lipsei de copii.
Mediul familiar are o mare importanță în educarea copilului. Modul armonios al relațiilor
dintre membrii familiei influențează buna desfășurare a evoluției copiilor, menționând că nu
există familii dezbinate la copii din această grupă.
Nivelul de pregătire intelctual al părinților își pune amprenta asupra nivelului intelectual al
copiilor, din toate punctele de vedere, genetic, educativ, al dezvoltării limbajului și a
comunicării.

Nivel de pregătire al părinților: Elementar = 8

Mediu = 10
Superior = 2
De asemenea familiile care sunt din medii defavorizate, cu lipsuri financiare, se
concentrează mai puțin pe educarea copiilor, prin lipsa mijloacelor materiale de stimulare (cărți,
caiete, tv, calculator, spectacole culturale) astfel că se poate observa un limbaj precar la copii.
Am urmărit și acest aspect deoarece grădinița se află într-o zonă unde sunt astfel de familii.

Mediu familial: Făra venituri =4

Venituri mici =8
Venituri normale = 8
Se poate observa că cei din medii defavorizate sunt mai mulți decât cei care au o situație
financiară decentă.

Grupa de control – este alcătuită di 18 subiecți cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani jumate.
Vârsta: 5 ani – 5 ani și 6 luni = 8 copii
5 ani și 7 luni – 6 ani = 8 copii
6 ani – 6 ani și 6 luni = 2 copii
Copiii se încadrează cu vârsta la cea adecvată pentru grupa mare, în proporții echilibrate, dar
există și copii care au vârstă mai mare de 6 ani, datorită lipsei de interes a părinților deoarece
copiii au fost aduși la grădiniță prea tărziu.

Distribuție în funcție de gen: Fete - 9 = 50%

Băieți - 9 = 50%
Total - 18 = 100%
Nivelul de pregătire al părinților: Elementar =10
 Mediu =6
Superior = 2
Mediu familial: Făra venituri = 4
Venituri mici = 10
Venituri normale = 4

Părinții copiilor din grupa de control provin din aceeași zonă, cu aceleași posibilități de evoluție,
astfel că peste jumătate au doar nivelul elementar, situația financiară nefiind foarte bună, doar 4
copii având condiții favorabile financiar, pe când 14 copii nu beneficiază d sprijin din partea
părinților decât foarte puțin, aceștia axându-se pe probleme zilnic.
Din cele prezentate mai sus se poate observa că în general copiii provin din familii modeste, care
ori nu au timp să se ocupe de pregătirea copiilor (din cauza serviciilor – majoritatea fiind
muncitori) ori nu au pregătirea necesară. Menționez că există aît cazuri de interes mare cu privire
la acest aspect, dar din păcate există și cazuri de lipsă totală de interes din partea părinților,
aceștia lăsând totul pe seama grădiniței.

Metodologia cercetării:
În cadrul cercetării m-am gândit să utilizez metode calitative precum: observația și
experimentul.

Observația constă în urmărirea sistematică și intenționată a unui fenomen aflat în condiții

naturale de existență sau desfășurare, cu scopul de a înțelege, explica și ameliora fenomenul
educațional respectiv. Metoda observației permite identificarea problemelor ce trebuie rezolvate
dacă asigură condițiile de desfășurare naturală a fenomenului observat fără intervenția
observatorului. Metoda presupune înregistrarea și descrierea obiectivă și detaliată a datelor,
consemnarea promptă a datelor (scheme, fișe de observare, tabele, protocoale de observație).
Educatoarea urmărește modul în care preșcolarii participă la asimilarea cunoștințelor, la
îndeplinirea diverselor sarcini și responsabilități cu care sunt investiți. Se pot avea în vedere
atribuții cum ar fi: efectuarea unor sarcini, munca independentă, cît de activ e la activități. În
aceste situații preșcolarul trebuie să apeleze la cunoștințele însușite anterior, educatoarea având
ocazia să observe cum au fost asimilate și cum sunt aplicateîn condiții noi. Pe baza celor
constatate ea face aprecieri verbale. Acestea pot avea rolul unor întăriri pozitive prin sublinierea
performanței obținute (foarte bine, ai răspuns bine). Important este ca aceste aprecieri să fie
sincere și obiective.
 Pentru experimentul privind modalitățile de utilizare a jocului de rol, observația se bazează
pe un plan de observaie bine alcătuit. Planul vizează (iar acest lucru se bazează pe baza unei fișe)
următoarele categorii: nivelul limbajului copiilor (corect sau incorect gramatical, vcabuar
regional neîngrijit sau limbaj bogat și nuanțat), capacitatea de exprimare a copiilor, capacitatea
de comunicare lingvistică (inhibiție sau implicare; ascultător sau vorbitor), pasiuni pentru joc.

Experimentul psihopedagogic reprezintă o observație provocată cu un anumit scop, acela de a

controla o ipoteză. Exprimentul psihopedagogic presupune modificarea condițiilor (variabila
independentă) de desfășurare a fenomenelor, în mod controlat, în vederea studierii rezultatelor
(variabila dependentă) și verificare ipotezei cercetării. În cercetarea experimentală diferențierea
principală se face plecând de la raporturile de cauzalitate care pot exista între fenomenele
studiate, astfel:
- Prin variabile independente se înțeleg fenomene care reprezintă cauze, factori sau
condiții;
- Prin variabile dependente se înțeleg efectele, rezultatele (apariția, modificarea sau
încetarea existenței) produse de acțiunea variabileleor independente.
În cercetările psihopedagogice se studiază aproape întotdeauna efectul unei singure variabile
independente. Aceasta înseamnă că este nevoie de mai multe grupe de subiecți (cel puțin două) și
care, ca urmare a situației experimentale create ar trebui ca la începutul cercetării experimentale
să fie echivalente, egale în privința factorilor care influențează rezultatele.

Experimentul psihopedagogic cu eșantioane paralele se desfășoară pe etape astfel:

- Etapa preexperimentală – constatativă (pretestul)
- Etapa exprimentală – introducerea variabilelei independente
- Etapa postexperimntală – de control (posttestul)
- Etapa de verificare la distanță (retestul).

Pretestul – pentru a asigura o bază corectă de pornire a cercetării propriu–zise, în etapa pretest
este necesară asigurarea echivalenței între grupul experimental și grupul de control. Este
important ca acestea să fie la un nivel asemănător pentru a putea fi comparate sub toate aspectele
impuse de cercetare.
Pentru etapa de pretest m-am gandit că este necesară strângerea de date cu referire la
competențele de comunicare ale preșcolarilor, înainte de expriment, în urma aplicării testelor de
evaluare inițială (sub forma a trei probe de evaluare)
 Pentru a putea înregistra și cuantifica observările este necesară întocmirea unei fișe de
observație, aplicată fiecărui copil în parte atât în cadrul grupei experimentale cît și a celei de
control. Rezultatele observate trebuind înregistrate în tabel, cuantificate astfel:

1 – FOARTE SLAB
2 – SLAB
3 – MEDIU
4 – BUN
5 – FOARTE BUN

Fisă de observație

În cazul jocului de rol ,,De-a doctorul,,:

1. Vocabularul copiilor este activ?
2. Limbajul oral este fluent?
3. Limbajul oral este flexibil?
4. Limbajul oral este corect din punct de vedere gramatical?
5. Mișcările brațelor corespund?
6. Ochii sunt expresivi?
7. Există o emotivitate expresivă?
8. Există autocontrol?

Fisă de observație

În cazul jocului de rol ,,De-a Scufița Roșie ,,:

1. Vocabularul copiilor este activ?
2. Limbajul oral este fluent?
3. Limbajul oral este flexibil?
4. Limbajul oral este corect din punct de vedere gramatical?
5. Mișcările brațelor corespund?
6. Ochii sunt expresivi?
7. Există o emotivitate expresivă?
8. Există autocontrol?
Proba de evaluare 1 – 2 jocuri de rol

Prima activitate cu care ar putea fi confruntați copiii din grupul experimentului face referire la
simularea unor acțiuni inspirate din viața cotidiană.

Subiectul activității: De-a doctorul

Scop: Formarea deprinderii de a se exprima corect si coerent
Mijloc de realizare: joc de rol
Obiective operaționale:
- Să folosească in timpul jocului formule de politețe potrivite,
- Să imite acțiunile desfășurate intr-un cabinet medical,
- Să se exprime în propoziții simple și corecte din punct de vedere gramatical.
Mijloace de învățământ: halate albe, stetoscop, medicamente, pansamente, termometru, forfecuță
Metode: conversația, explicația, jocul de rol, aprecierea verbală

La intrarea in clasă copiii vor găsi pe măsuță materialele necesare: două halate albe,
termometru, stetoscop, medicamente, pansamente, forfecuță, iar într-un colț al clasei este
amenajat un spațiu sanitar cu un birou, un scaun și două băncuțe. Copiilor li se propune jocul
,,De-a doctorul: un copil va interpreta rolul de doctor, alt copil de asistentă, iar ceilalți copii vor
avea rolul de pacienți. Doctorul va sta la birou, asistenta la intrarea în cabinet și va primi
pacienții care vin la doctor, iar pacienții vor intra și se vor așeza pe bancă. Fiecare rol va fi ales
în funcție de preferințele fiecărui copil, dar fiecare rol din cadrul acestui joc va fi interpretat în
mai multe variante de copii diferiți.
Pe parcursul jocului se va urmări la fiecare participant modul în care acesta preia și
interpretează rolul și cât de mult se identifică cu el și modul prin care acesta se exprimă prin
intermediul jocului.
În final copiii vor avea sarcina de a se autoevalua asupra modului in care si-a interpretat
rolul cît si de a aprecia modul în care ceilalți participanți și-au interpretat rolul primit, motivând
ceea ce i-a plăcut și ceea ce nu i-a plăcut.

A doua activitate – copiilor din grupul experimental li se va cere să desfășoare un joc de rol
inspirat din lumea basmelor și al poveștilor.
Subiectul activității: De-a Scufița Roșie
Scop: obișnuirea copiilor cu vorbirea dialogată prin recunoașterea expresiilor afirmative,
interogative și negative.
Mijloc de realizare: joc de rol
Obiective operaționale:
- Să răspundă corect la cel puțin trei întrebări din cinci referitoare la conținutul
povestirii ,,Scufița Roșie.
- Să descrie personajele pe baza întrebărilor, utilizând propoziții corecte din punct de
vedere gramatical
- Să prezinte mesajul povestirii, sesizând aspectele pozitive și negative transmise în text.
Metode: conversația, jocul de rol, aprecierea verbală.
Mijloace de învățământ: imagini cu scene din poveste, batic roșu, pelerină roșie, fustiță roșie, un
coș cu cozonac și o sticlă de vin, mască de lup, pușcă pentru vânător, un batic pentru bunicuță,
ochelari.
Pentru început trebuie să se realizeze discuții cu copii pe marginea poveștii și să se analizeze
secvențele, scoțând în evidență ideile principale, mesajul și identificarea personajelor având ca
suport imagini cu scene din poveste, după care se va trece la repartizarea rolurilor. Fiecar rol se
va alege în funcție de preferințele fiecăruia, dar de această dată motivând alegerea făcută. Fiecare
participant va primi costumația potrivită pentru rolul pe care il va interpreta. Într-un colț al clasei
se va pregăti decorul potrivit poveștii, un decor simplu, sugestiv.
După împărțirea rolurilor se va trce la desfășurarea jocului propriu-zis. Fiecar dintre copii își
va interpreta întreg rolul, respectând ordinea cronologică a faptelor, replicilor și evenimentelor
din poveste. Se va urmări ca dicția să fie clară, vocea și intonația să fie adecvate rolului și replicii
și ca fiecare să nu se abată de la rolul pe care îl interpretează, să respecte dialogul, să interpreteze
expresiv.

Proba de evaluare 2 – joc mimă

Scop: dezvoltarea capacității de utilizare a corpului în comunicare

Mijloc de realizare: joc mimă
Obiective operaționale:
- Să reproducă după modelul educatoarei anumite gesturi;
- Să identifice verbal mimica, exprimându-se corect în propoziții;
 - Să mimeze după o cerință verbală.
Materiale didactice: niciunul
Metode: demonstrația, explicația, exercițiul, jocul
Copiii vor fi așezați în semicerc și vor fi rugați să mimeze diverse acțiuni. Fiecare copil va
mima după educatoare, după care va fi pus în situația să verbalizeze ce a făcut. Etapa a doua a
jocului este de a mima după o cerință verbală.

Proba de evaluare 3 - ,,Corect sau nu?

Scop: realizarea corectă de acorduri gramaticale

Mijloc de realizare: interviu
Obiective operaționale:
- Să sesizeze greșelile gramaticale în propoziții
- Să realizeze corect acordul între subiect și predicat
- Să realizeze corect acordul în funcție de gen și număr
Materiale didactice: chestionar cu enunțuri
La mine place laptele.
Crocodilul este verzi.
Eu am o floare frumos.
Bunicii se joc cu nepoțeii.
Căluții este pe pajiște.
Metode: Observația, problematizarea, Chestionarea
Aceastăn probă va fi inddividuală. Se va explica sarcina de lucru: O să vă spun cîteva
propoziții, ele au greșeli, voi trebuie să îmi spuneți care sunt greșelile, iar apoi să spuneți corect
propoziția. ,, Pe rând fiecar copil va fi intervievat, iar punctajul obținut pentru răspunsurile lui se
vor scrie intr-un tabel, în funcție de descriptorii de performanță.

TEMATICA DE CERCETARE

Subiectul activității Modalități de utilizarea a jocului de rol Obiectiv general

De-a Păcală - Joc de rol cu subiect din basme Să rețină idei din text prin
schimb de replici scurte
Grădinarii iscusiți - Joc de rol pentru activitate Să iși dezvolte un limbaj
matematică matematic corect
De-a aprozarul - Joc de rol pentru cunoașterea Să comunice în propoziții

Micii antreprenori
De-a școlarii
mediului
- Cu subiect din viața cotidiană
- Joc de rol cu subiect din viața
cotidiană
corect gramaticale
Să își însușească utilizarea
unui limbaj politicos
Să reușească să transmită o
idee fluent și cu autocontrol

Descrierea probelor

Activitatea 1
Povestea Păcală, de Ion Creangă
Scopul: dezvoltarea aptitudinilor artistice, Întărirea puterii de autocontrol
Materiale: 2 căciuli (pentru Păcală și negustor), măsuțe din clasă
Obiective:
- Să rețină numele poveștii și al auporului;
- Să rețină ideile principale;
- Să alcătuiască propoziții cu cuvintele necunoscute, dovedind că au înțeles semnificația
lor;
- Să se exprime corect din punct de vedere gramatical;
- Să dovedească putere de autocontrol.
Pregătirea jocului:
Activitatea debutează cu citirea poveștii, urmărind dacă preșcolarii sunt nteresați de lectură.
Se explică cuvintele necunoscute. Se formează echipe de cîte doi copii.
Desfășurarea jocului:
Jocul de rol constă în interpretarea rolurilor Păcală și negustorul de către copii. Piesele de
recuzită sunt căciulile celor doi interpreți și o masă răsturnată pe post de capăt de pod. Echipele
de cîte doi, redau din text dialogurile dintre Păcală și negustor, inițial cele care le-au plăcut lor,
apoi unele cerute de educatoare – despre chemat, despr bucate, despre vânzarea cerealor, despre
oamenii din sat.