Analizatorii

formatiuni morfo - functionale, cu rol in receptionare informatiilor, transformarea acestora in impuls nervos,
conducerea impulsurilor nervoase, analiza, prelucrarea si elaborarea senzatiilor cerespunzatoare

3 segmente

 - receptor

 - de conducere

 - central ( de analiza)

Receptorii sunt formaţiuni nervoase distante specializate în transformarea energiei diferitor stimuli în impulsuri
nervoase.

Analiza primară, simplă a excitaţiei ere loc la nivelul receptorului. Impulsurile de la receptor ajung la zona corticală
prin căile de conducere.

În zona corticală are loc analiza superioară, detaliată a informaţiei şi sinteza răspunsului respectiv la excitaţie.

STIMULII

variaţiile de energie

determină apariţia unor senzaţii subiective diferite = modalităţi senzoriale (văz, auz, miros, etc)

în cadrul aceleiaşi modalităţi senzoriale există mai multe calităţi senzoriale (culoarea roşie, culoarea verde)

RECEPTORII SENZORIALI

structuri specializate care transformă (traduc) variaţii de energie din mediu în potenţiale de acţiune neuronale
(transducţie)

Receptorii au anumite particularităţi:

1. Procesele de transformare a impulsului la nivelul receptorului au loc pe baza energiei potenţiale interne
proprii;

2. Formează câmp electric, ce poate fi transmis altor neuroni;

3. Posedă o sistemă de cili mobili;

4. Membrana celulelor receptorii conţine diferite substanţe biologic active: pigmenţi, enzime, etc..

5. Pot recepţiona excitaţia prin intermediul corpului în întregime (ex: hemoreceptorii), sau prin microcili (ex: cilii
gustativi)

6. Impulsurile recepţionate pot fi adecvate (ex: lumina pentru fotoreceptori) şi neadecvate (acţiunea mecanică,
termică, chimică - pentru receptori).

CLASIFICAREA RECEPTORILOR SENZORIALI

 ÎN FUNCŢIE DE LOCALIZARE:

 exteroceptori → sensibili la stimuli din exteriorul organismului

  interoceptori → sensibili la stimuli de la viscere

 proprioceptori → sensibili la stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii, oase

 ÎN FUNCŢIE DE FORMA DE ENERGIE A STIMULULUI:

 mecanoreceptori → detectează modificări mecanice

 termoreceptori → detectează modificări de temperatură

 chemoreceptori → detectează modificări ale compoziţiei chimice a

lichidelor organismului

 nociceptori → detectează stimuli de intensitate mare, indiferent de

natura lor, care ar putea determina leziuni tisulare

 receptori electromagnetici → detectează lumina (undă electromag.)

!!! receptorii senzoriali răspund la un sing. tip de stimuli = stimuli adecvaţi

După sensibilitatea selectivă:

 monomodali – percep numai stimuli adecvaţi.

 polimodali – percep mai multe tipuri de excitaţii: chimice, termice, mecanice

 - de contact ( r gustativi, tactili)

 - de distanta (fotoreceptori, r.acustici)

Receptorii cu adaptare lentă - tonici

 transmit impulsuri atâta timp cât stimulul este prezent

 prezinta o activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului: receptorul vizual.

 dacă stimulul rămâne absolut constant receptorii se pot adapta după ore sau chiar zile

Receptorii cu adaptare rapidă - fazici

 reacţionează doar atunci când are loc efectiv o variaţie a stimulului

 raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului la mentinerea constanta a acestuia,

activitatea lor scade
ulterior (de exemplu, receptorul olfactiv);

Mecanismul excitării R
Pentru receptorii primari:

 I etapă – interacţiunea specifică a excitantului cu receptorului la nivel molecular

 II etapă – schimbarea permeabilităţii membranare în locul interacţiunii excitantului cu receptorul → apariţia

potenţialului receptor (PR)

 III etapă – sumarea şi răspândirea electrotonică a PR

 IV etapă – generarea potenţialului de acţiune în proeminenţa axonală.

 V etapă – propagarea potenţialului de acţiune spre neuronul senzitiv.

Pentru receptorii secundari:

 I – III etapă coincide, dar modificările induse de excitant au loc în celula receptivă → PR

 IV – eliberarea mediatorului de structurile presinaptice.

 V – apariţia potenţialului generator (PG) pe membrana postsinaptică a fibrei nervoase.

 VI – sumarea şi răspândirea electrotonică PG

 VII – generarea potenţialului de acţiune în proeminenţa axonală a neuronului receptor.

 VIII – propagarea potenţialului de acţiune spre neuronul central.

Adaptarea
Aplicând asupra unui receptor un stimul stabil de intensitate constantă, frecevenţa potenţialelor de acţiune în fibra
nervoasă senzitivă scade cu timpul.

 A. receptori cu adaptare lentă (tonici)

 B. receptori cu adaptare rapidă (fazici)

Adaptarea analizatorului. Mecanismele.

Adaptarea are loc la nivelul receptorilor.

Pentru majoritatea receptorilor, indiferent de natura excitantului este caracteristică starea de „deprindere” la
acţiunea îndelungată a excitantului. Acest fenomen se numeşte adaptare.

La o excitaţie îndelungată şi uniformă adaptarea se caracterizează prin:

 creşterea pragului de excitaţie

 micşorarea şi dispariţia potenţialului generator

Potenţialul receptor (potenţial generator)

  PR (PG)= modificarea potenţialului de membrană al receptorului determinată de interacţiunea dintre stimulul
specific şi organul receptor;

 Caracteristici:

 se răspândeşte electrotonic (se sumează) în zonele învecinate,

 răspunsul poate fi gradat – “legea intensităţii”,

 poate rămâne localizat sau, când amplitudinea sa depăşeşte pragul poate iniţia un potenţial de acţiune

 cu cât potenţialul de receptor este mai mare decât nivelul prag, cu atât este mai mare frecvenţa de descărcare
a potenţialelor de acţiune

Adaptarea analizatorului. Mecanismele.

Adaptarea are loc la nivelul receptorilor.

Pentru majoritatea receptorilor, indiferent de natura excitantului este caracteristică starea de „deprindere” la
acţiunea îndelungată a excitantului. Acest fenomen se numeşte adaptare.

La o excitaţie îndelungată şi uniformă adaptarea se caracterizează prin:

 creşterea pragului de excitaţie

 micşorarea şi dispariţia potenţialului generator

Aplicând asupra unui receptor un stimul stabil de intensitate constantă, frecevenţa potenţialelor de acţiune în fibra
nervoasă senzitivă scade cu timpul.

 A. receptori cu adaptare lentă (tonici)

 B. receptori cu adaptare rapidă (fazici)