VITAMINELE

Vitaminele – sunt factori indispensabili

alimentari de origine organică, prezentate în produsele
alimentare în cantităţi infime, nu servesc în calitate de
material plastic sau sursă de energie, dar participă în
reglarea proceselor biochimice şi fiziologice.
Preparatele vitaminice – se numesc substanţele
medicamentoase, la baza acţiunii principale a cărora
servesc vitaminele.
Vitaminoidele sunt factori biochimici alimentari
neesenţiali, care sunt asemănători cu vitaminele după
acţiunea fiziologică, însă la deficitul lor nu se observă
evoluţia modificărilor patologice (hipo- şi avitaminoze).
 Vitaminoterapia. Se disting următoarele forme de
vitaminoterapie:
• de substituţie – tratamentul hipo- şi avitaminozelor.
• de adaptare – stimularea reacţiilor de acomodare a
organismului uman.
• farmacodinamică – utilizarea preparatelor vitaminice
pentru tratamentul maladiilor, care nu se referă la
hipo- sau avitaminoze.
Vitaminele se folosesc pe larg în tratamentul
diverselor maladii. În unele cazuri ele se administrează în
calitate de preparate de bază (în avitaminoze şi
hipoavitaminoze), în altele – ele constituie o parte
componentă a tratamentului complex. Este important
rolul vitaminelor în reducerea sau înlăturarea efectelor
adverse a unui şir de antibiotice şi alte chimioterapice, în
mărirea reactivităţii imunologice a organismului. O mare
însemnătate are interacţiunea lor cu hormonii, acţiunea
antitoxică marcată.
 Vitaminele sunt una din grupele de preparate cele mai des
folosite de către stomatologi. Carenţa de vitamine frecvent se
manifestă din partea cavităţii bucale – dereglări ale troficii
mucoasei bucale, degradarea ţesuturilor paradentale etc. Adeseori
simptome timpurii ale hipovitaminozelor sunt stomatitele,
gingivitele, glositele, ce necesită ca medicul stomatolog să
cunoască acţiunea fiziologică şi curativă a vitaminelor şi
preparatelor vitaminice, manifestările clinice ale insuficienţei lor în
alimentaţie, indicaţiile şi contraindicaţiile pentru administrare.
În practica stomatologică preparatele vitaminice se utilizează
pe larg în tratamentul maladiilor mucoasei bucale (gingivită,
stomatită, hipercheratoz, lucoplachie, lichen ruborplan, eritem
exudativ polimorf etc.), buzelor (cheilite), ţesuturilor dentare dure
(hiperestezie, carie dentară generalizată), parodonţiului
(parodontită) etc.
În unele cazuri la utilizarea excesivă a vitaminelor (mai ales
celor liposolubile) pot evolua hipervitaminozele.
Clasificarea vitaminelor (preparatelor vitaminice)
Denumirea vitaminelor
Alfabetică Raţională şi preparatele După acţiunea specifică
1 2 3
Hidrosolubile
Tiamina, fosfotiamină,
Vitamina B1 Antineurotică
co-carboxilază
Vitamina B2 Riboflavina, flavinat Previne ariboflavinoză
Vitamina B3 (PP) Acid nicotinic, nicotinamidă Antipelagrică
Acid pantotenic, pantodenat de
Vitamina B5 Antidermică
calciu
Participă în temei la reglarea
Vitamina B6 Piridoxină, piridoxalfosfat
metabolismului proteic
Cianocobalamină,
Vitamina B12 Antianemică
oxicobalamină, cobabamid
Vitamina Bc Acid folic Antianemică
Vitamina C Acid ascorbic Antiscorbutică
 Denumirea vitaminelor
Alfabetică Raţională şi preparatele După acţiunea specifică
1 2 3
Liposolubile
Retinol, retinol acetat,
Vitamina A Antixeroftalmică
retinol palmitat
Calciferol (ergocalciferol,
Vitamina D colecalciferol, calcidiol, Antirahitică
calcitriol, dihidrotahisterol)
Antioxidantă, reglează
Vitamina E Tocoferol acetat
fertilitatea
Filochinone
(fitomenadionă,
Vitamina K Antihemoragică
menadionă, menadiol sodiu
acetat)
 Denumirea vitaminelor
Alfabetică Raţională şi preparatele După acţiunea specifică
1 2 3
Vitaminoide
Vitamina B4 Colină Factor lipotrop
Participă la reglarea
Vitamina B8 Inozitol
metabolismului
Participă la reglarea
Vitamina B13 Acid orotic, orotat de potasiu
metabolismului proteic
Contribuie la asimilarea
Acid panganic, pangamat de
Vitamina B15 oxigenului de către
calciu
ţesuturi
Vitamina H Biotină Antiseboreică
Vitamina ce asigură
Vitamina H1 Acid paraaminobenzoic
pigmentarea
Reglează permeabilitatea
Vitamina P Polifenoli (bioflavonoizi)
vasculară
S-metilmetionină (clorură de
Vitamina U Factor antiulceros
metilmetionin – sulfoniu)
Vitamina N Acid lipoic Lipotropă
 Preparate vitaminice complexe (preparate
polivitaminice):
• ce conţin preparate vitaminice hidrosolubile: ascorutin,
tetravit, vitergin, neuromultivit, votalex, covin, luviplex
ş.a.;
• ce conţin preparate vitaminice liposolubile: aevit, seven
ş.a.;
• ce conţin preparate vitaminice hidro- şi liposolubile:
vitacutrol, revit, multitabs E, vitanova, hepavit, lecovit ş.a.
• polivitaminice cu macroelemente (Ca, K, Mg, P): beviplex,
beroca Ca+Mg, picovit, multibionta Ca şi Mg, revitasport
Mg ş.a.
• polivitaminice cu microelemente: multitabs Li şi K, feniuls,
triovit, vitrum laif, strestabs cu Fe, Zn, vitrum circus, vitrum
superstres ş.a.
• polivitaminice cu macro- şi microelemente: biovital,
vitrum, vitrum plus, duovit, materna, megavite, nova vita,
nutrisan, oligovit, pregnavit, centrum, iunicap M, T ş.a.
Clasificarea vitaminelor după efectul profilactico-curativ

Nr. Grupul după efectul profilactico-curativ Vitaminele

Vitaminele ce influenţează reactivitatea
organismului – reglează starea funcţională a B1, B2, PP, B6, B12,
1.
sistemului nervos central, metabolismului şi B15, A, C.
trofica ţesuturilor.
Vitaminele ce protejează mucoasele şi ţesuturile
cutanate – reglează metabolismul şi trofica, B2, B3, PP, B6, A, E,
2.
contribue la regenerarea mucoaselor, amplifică biotina (H).
proprietăţile protectoare a epiteliului.
Vitaminele cu acţiune antitoxică şi
antiinfecţioasă – măresc rezistenţa organismului
Vitaminele grupului
3. la infecţii, stimulează sinteza de anticorpi,
B, A, C.
fagocitoza, detoxicaţia toxinelor, înlătură
hipoxia.
 Vitaminele ce influenţează hemopoeza şi B6, B12, Bc, C, P,
4.
coagulabilitatea sângelui. K, A, PP.

Vitaminele ce reglează văzul – adaptarea în

5. întuneric, măresc acuitatea văzului, lărgesc A, C, E, B2.
câmpul culorilor.

Vitaminele ce influenţează metabolismul în

ţesutul osos şi dentar contribuie la formarea
6. C, D, E, B1, B5.
matricei proteice şi depozitarea Ca în oase
şi ţesuturile dure ale dinţilor.
 Subdivizarea vitaminelor după
influenţa preponderentă asupra
metabolismului

Glucidic Proteic Lipidic

B1, B2, B5, C, A, B12, Bc, B6, B5, B6, B12, B5, PP,
acidul tioctic A, E, K colina, carnitina,
acidul lipoic

Electrolitic
C, D, E, B1, B5
Utilizarea preparatelor vitaminice în stomatologie
Calea de
Vitamina Indicaţiile
administrare
Stomatite (avitaminoasă,
Vitamina B1 medicamentoasă, ş.a.), parodontoză,
Intern, injecţii
(tiamina) cheilită, glosalgie, nevrite, neuralgia
nervului trigemen, carie multiplă.
Neurite, maladii ale mucoasei bucale
pe fondal de tulburări motorii şi
Fosfotiamină Intern
secretoare ale tractului
gastrointestinal.

Stomatite (în asociere cu vitamina B1 şi C),

Vitamina B2
gingivite, cheilite, paradontoză, glosită Intern, injecţii
(riboflavina)
descuamativă.

Vitamina B6 Stomatite, cheilite, glosită descuamativă,

Intern, injecţii
(piridoxină) paradontoză, nevrita nervului trigemen.
Piridoxalfosfat Intern
Vitamina PP Stomatite alergice şi aftoase, cheilite,
Intern, injecţii
(acid nicotinic) glosite, lichen rubor plan.

Acid Stomatite, glosite, cheilite, nevrita

pontotenic nervului trigemen şi facial, parestezii, Intern, injecţii
(sarea calcică) reacţii alergice, parodontoză.

Nevralgia nervului trigemen,

Vitamina B12
glosalgie, lichen rubor plan, stomatită
(ciancobalami Intern, injecţii
aftoasă, parodontoză, gingivită
nă)
hemoragică.
Vitamina B15
Stomatite, tratamentul complex al
(pangamat de Intern
cariei dentare şi paradontozei.
calciu)
Gingivite, parodontoză, parodontită,
Vitamina C gingivoragie, forma hemoragică a
Intern, injecţii
(acid ascorbic) stomatitei, glosalgie, tratamentul
complex al cariei dentare multiple.
 Gingivite, parodontoză, parodontită,
Vitamina P
profilaxia afectărilor mucoasei bucale Intern
(rutină)
la radioterapie, gingivoragie.
Gingivite, stomatite, hipercheratoze,
Vitamina A
leucoplachie, lichen rubor plan, pentru
(retinol, untură Intern, injecţii
profilaxia cariei şi afectărilor
de peşte)
mucoasei bucale în terapia de iradiere.

Vtamina D
Gingivite, parodontoză, cheilite,
(ergocalciferol,
ulcerele mucoasei bucale, profilaxia Intern
untură de
cariei.
peşte)
Osteoporoză, rahitism, insuficienţă
Oxidevit
renală cu osteodistrofie, profilactica Intern
(colecalciferol)
cariei la gravide.
Forma atrofică de parodontoză,
gingivite, cheilite, diverse maladii ale Extern, intern,
Vitamina E
mucoasei bucale, deasemeni injecţii
cicatricele ei.
 Gingivoragie, hemoragii postoperatorii
Vitamina
şi după extracţii dentare, maladii
K Intern, injecţii
inflamatorii ale mucoasei bucale,
(vikasol)
parodontoză, parodontită.
Maladiile cavităţii bucale pe fodal de
anemie, leucopenie, agranulocitoză;
Acid folic pentru stimularea regenerării în Intern
afectările erozivo-ulceroase ale mucoasei
bucale.

Afectările erozivo-ulceroase ale

mucoasei bucale, maladii inflamatorii
ale parodontului, mai ales, pe fondal de
hipovitaminoza C, tratamentul
Galascorbi Extern, clătiri,
afectărilor actinice ale mucoasei bucale,
n aplicaţii, irigări
combustii, afectări traumatice ale
mucoasei bucale. Este un preparat
complex ce conţine sărurile sodice ale
acidului ascorbic şi acidului galic.
 PREPARATE VITAMINICE COMPLEXE
Conţine vitamina A şi E. Cu scop profilactic şi
curativ se utilizează în maladiile parodonţiului şi
AEVIT mucoasei bucale la pacienţii cu modificări Intern, intramuscular
aterosclerotice ale vaselor, în gingivita
hipertrofică la adolescenţi.
Conţine vitaminele A, B1, B2, pantotenat de
calciu, B6, nicotinamidă, ciancobalamină, acid
folic.
Profilaxia hipo- şi avitaminozelor, mai ales, la
Aerovit persoanele supuse acţiunii factorilor extremali Intern
(vibraţie, suprasolicitare, rău de legănare), în
tratamentul complex al maladiilor mucoasei
bucale şi parodontului la bolnavii cu
ateroscleroză.
Conţine vitaminele A, tiamină, riboflavină,
piridoxină, nicotinamidă, acid ascorbic.
Profilaxia hipovitaminozelor, mărirea rezistenţei
Hexavit Intern, după mese
organismului la infecţii şi răceală, în tratamentul
îndelungat cu antibiotice, afectări descuamativă
ale mucoasei bucale.
 Conţine vitaminele A, B1, B2, B6, C, rutină,
nicotinamidă.
Heptavit Tratamentul complex al stomatitei aftoase Intern
cronice recidivante, afectărilor erozivo-
ulceroase ale mucoasei bucale, xerostomiei.

Conţine vitaminele A, B1, B2, B6, C, acid

folic, rutină, metionină, ciancobalamină,
acid ascorbic, nicotinamidă.
În hipo- şi avitaminoze pentru îmbunătăţirea
Decamevit metabolismului şi stării generale la bătrâni Intern
în epuizarea mintală şi fizică, tulburări ale
somnului şi apetitului, la utilizarea
antibioticelor, în perioada de însănătoşire
după maladiile grave.

Conţine vitamina A, B1, B2, B6, pantotenat

de calciu, nicotinamidă.
Panhexavit În tratamentul complex al hipo- şi Intern
avitaminozelor, hipercheratozelor ale
mucoasei bucale.
 Conţine vitaminele B1, B6, B12,
nicotinamidă, acid folic.
Pentavit Intern
Nevrite, nevralgii în regiunea maxilo-
facială, stări astenice ş.a.

Conţine vitaminele B1, B6, C,

nicotinamidă.
Amitetravit Profilaxia avitaminozelor la Intern
persoanele, care se supun acţiunii
factorilor extremali externi.

Undevit,
oligovit,
vitacitrol ş.a.
 POLIVITAMINE ÎN COMBINAŢIE CU MICRO-MACRO ELEMENTE
ŞI COMPONENTE DE ORIGINE NATURALĂ
Conţine vitaminele B1, B6, C, rutină, de asemenea
aminoacizi triptofan, histidină.
Amitetravit Se utilizează în calitate de adaptogen pentru sporirea Intern
rezistenţei nespecifice ale organismului, de asemeni cu
scop profilactic la pacienţii supuşi terapiei de iradiere.
Conţine vitamina C, calciu, vitamina D, B6, sodiu,
hidraţi de carbon.
Se utilizează pentru completarea insuficienţei şi
Calcevit compensarea necesităţii mărite în vitamine şi minerale Intern
în perioada creşterii, alăptării, la pacienţii în vârstă şi
bolnavii cu osteoporoză. Se administrează copiilor
pentru profilaxia cariei.
Conţine Ca2+, fosfor, vitamina D3, B6, A, fluor.
Combinaţia calciului cu fluorul, fosforul şi vitamina D3
Calcinova Intern
acţionează în osteoporoză, contribuie la mineralizare în
perioada dezvoltării scheletului şi dinţilor.
Cvadevit, multibionta, natabec F, oligovit, taxofit, iunicap ş.a.
 ENZIMELE ŞI ANTIENZIMELE
Echilibrul dinamic al proceselor metabolice în organism într-o
măsură mare depinde de participarea în ele a catalizatorilor biologici
(enzimelor) şi starea sistemelor de inhibiţie (antienzimelor).
Dereglările sintezei sau activităţii sistemelor enzimatice
(enzimopatiile) pot avea consecinţe grave pentru organism (la
deficitul fenilalaninhidroxilazei – insuficienţă calitativă psihică la copii;
la carenţa glucozo-6-fosfatdehidrogenazei – anemie hemolitică).
Tulburările proceselor metabolice pot fi produse de dereglările
funcţiei sistemelor coenzimatice, care participă în cataliza
enzimatică.
Una din metodele de tratament a enzimopatiilor este
completarea deficitului enzimei şi coenzimei care lipsesc. Astfel, la
diminuarea funcţiei secretorii a tractului gastro-intestinal, se
administrează preparatele enzimelor – pepsina, pancreatina, sucul
gastric etc., în hipovitaminoze - coenzime (cocarboxilaza, acidul lipoic,
coenzima A etc.).
 Prezenţa proprietăţilor farmacologice la preparatele
enzimatice (de exemplu, capacităţii de a produce
proteoliză, acţiune fibrinolitică, antiinflamatorie) permite
utilizarea lor cu succes în diverse patologii în practica
chirurgicală, terapeutică, stomatologică.
Activitate antiinflamatorie superioară posedă
proteazele, nucleazele şi liazele (tripsina, chimotripsina,
ribonucleaza, bialuronidaza), care pe larg se utilizează în
tratamentul proceselor purulente a ţesuturilor moi şi
oaselor de diversă localizare, ulcerelor trofice,
combustiilor, tromboflebitelor, maladiilor purulente
pulmonare şi pleurale.
Patologia, condiţionată şi însoţită de activarea
excesivă a sistemelor enzimatice (pancreatita acută –
activarea enzimelor proteolitice, hemogenie crescută –
activarea fibrinolizei), necesită tratament cu inhibitoare
enzimatice, de exemplu cu aprotinină.
 Preparatele enzimatice sunt substanţele
medicamentoase, ce conţin enzime. Enzime – sunt
proteine macromoleculare termolabile, care
îndeplinesc în organism rolul catalizatorilor
biologici în reacţiile metabolice.
Ele sunt indicate în tratamentul maladiilor
însoţite de procese supurativo-necrotice, în caz de
tromboze şi tromboembolii, dereglări ale
proceselor de digestie etc. preparatele enzimatice
pot fi utilizate şi în tratamentul maladiilor
oncologice.
Concomitent creşte numărul de medicamente,
acţiunea cărora este legată de inhibiţia enzimelor
proteolitice, fibrinolitice, colinesterazice etc. astfel
de preparate sunt denumite antienzime.
 Clasificarea preparatelor enzimatice
I. Preparate enzimatice proteolitice: tripsină, chimopsină,
chimotripsină, colagenază, ribonuclează,
dezoxiribonuclează, elastolitină, terilitină, lisoamidaza,
asperaza.
II. Preparate enzimatice fibrinolitice: fibrinolizină,
urokinază, streptokinază, alteplază, celiază,
streptodekază, anistreplază, nasaruplază.
III. Preparate enzimatice ce ameliorează digestia: pepsină,
acidin-pepsină, pepsidil, abomină, suc gastric natural,
pancreatină, panzinorm, triferment, somilază, festal,
digestal, kreon, mezim forte, enzistal etc.
IV. Preparate enzimatice cu proprietăţi antibacteriene:
bactisubtil.
V. Preparate enzimatice diverse: hialuronidază, ronidază, L-
asparaginază, lecozim, penicilinază, citocrom C, iruxol.
 În practica stomatologică preparatele enzimatice cu
acţiune proteolitică se utilizează pentru tratamentul
multor procese purulento-inflamatorii în cavitatea
bucală. La utilizarea topică ele lichefiază (lizează) masele
necrotice şi exsudatul purulent dens, neinfluenţând
ţesuturile viabile, în care persistă inhibitoare specifice ale
enzimelor sus numite. Curăţând suprafaţa mucoaselor şi
plăgilor, enzimele proteolitice sporesc formarea
granulaţiilor, cicatrizarea plăgii, uşurează accesul
remediilor antimicrobiene în focarul afectat, manifestă
acţiune antiinflamatorie. Sunt date despre capacitatea
enzimelor proteolitice de a scinda penicilinaza, eliberată
de microorganismele penicilinorezistente, sporind astfel
activitatea antibioticelor din grupul penicilinei.
 Tripsina, chimotripsina, chimopsina se utilizează în
terapia complexă a formei distrofico-inflamatorii a
parodontitei, proceselor ulcero-necrotice ale mucoasei
bucale; stomatitelor aftoase, necrotice şi gingivitelor,
care decurg cu formarea exudatului purulent şi
descompunerii necrotice, formei abscendante de
parodontită, peridontitei purulente, de asemeni în
eritemul polimorf exudativ, haimoritei odontogene şi
osteomielitei oaselor maxilare.
Aceste remedii contribuie la curăţarea suprafeţelor
de plagă, lezând ţesuturile necrotizate şi formaţiunile
fibrinoase, lichefiind secretele şi exudatele vâscoase,
cheagurile de sânge, manifestă acţiune
antiinflamatorie.
 Toate acestea îmbunătăţesc
microcirculaţia tisulară, accelerează procesele
de regenerare şi cicatrizare a plăgilor.
Acţiunea lor este fiziologică întrucât în condiţii
naturale procesul de curăţare a plăgii de
asemenea decurge cu participarea proteazelor.
Purificarea plăgii de ţesuturile necrotizate
înlătură mediul favorabil pentru
microorganisme, micşorează numărul lor în
zona afectată, uşurează accesul preparatelor
antibacteriene la focarul de inflamaţie.
 Tripsina şi chimotripsina se utilizează local şi
injectabil, iar chimopsina – numai local sub
formă de irigări, aplicaţii, paste curative, aerosol.
Preparatele se asociază cu vitamina E, ulei de
cuişoare, antibiotice, se aplică pe gingie, se
introduc în pungile gingivale, în sinusul maxilar
(Highmore) ş.a.m.d. Tripsina şi chimitripsina se
utilizează pentru spălătura canalelor radiculare,
deoarece, lezând ţesuturile neviabile, ele creează
condiţii favorabile pentru înlăturarea din canal a
rămăşiţelor pulpei, puroiului, exudatului. Ele se
utilizează de asemeni în metoda biologică de
tratament al pulpitei.
 În canalele dentare, dificil penetrabile, se
efectuează ionoforeza cu tripsină. Administrate
intramuscular, tripsina şi chimotripsina manifestă
acţiune antiinflamatorie şi antiedematoasă,
activizează procesele regenerative în organism,
sporesc fagocitoza, ce se utilizează în terapia
complexă a maladiilor parodontului, osteomielitei
maxilarelor, haimoritei ş.a.m.d. Tripsina în soluţie
izotonică se administrează intramuscular sau în
plica mucoasei bucale. Enzimele proteolitice se
administrează pentru profilaxia cariei, se includ în
componenţa pastelor dentare şi pulberilor care
ajută la înlăturarea mai bună a tartrului dentar şi
prevenirea formării plăcilor dentare.
 Ribonucleaza şi dezoxiribonucleaza scindează acizii
nucleici, părţi componente ale puroiului, ţesuturilor
necrotizate, are loc depolimerizarea şi reducerea activităţii
puroiului. Nucleazele manifestă de asemeni acţiune
antiinflamatorie. Ele sunt capabile de a reţine dezvoltarea
adenovirusurilor şi altor viruşi care conţin acizi nucleici.
Virusurile, penetrând în celulele macroorganismului, pierd
membrana proteică, rămâne acidul nucleic, asupra căruia
acţionează preparatele nucleazice. Dezoxiribonucleaza se
utilizează la tratamentul maladiilor parodontului (se
introduce în pungile gingivodentare), inflamaţiilor
mucoasei bucale (aerosol, aplicaţii), pentru tratamentul
cariei complicate (prelucrarea canalelor cu soluţia
preparatului). Aceste preparate se pot folosi nu numai
local dar şi injectabil. În stomatitele ulceroase şi herpetice
se administrează injecţiile cu dezoxiribonuclează sub
mucoasă pe parcursul a câtorva săptămâni.
 Hialuronidaza şi ronidaza scindează
mucopolizaharidele, la care se referă şi acidul hialuronic,
care joacă un rol important în procesele metabolice, în
reglarea permeabilităţii barierelor tisulare şi este ca o
substanţă de „cimentare” tisulară. Preparatele
hialuronidazei, provocând depolimerizarea
mucopolizaharidelor şi sporind permeabilitatea tisulară,
îmbunătăţesc trofica lor, înmoaie cicatricele, contribuie la
resorbţia hematoamelor, înlăturarea contracturilor. Sunt
date despre îmbunătăţirea absorbţiei medicamentelor,
administrate în asociere cu preparatele hialuronidazei.
Ronidaza se utilizează numai topic, iar hialuronidaza –
local şi injectabil.
Indicaţii. Contracturi ale articulaţiilor, cicatrice după
combustii şi intervenţii chirurgicale, hematoame.
Contraindicaţii. Tumori maligne, tuberculoză.
Efecte adverse. Reacţii alergice.
 În practica stomatologică preparatele hialuronidazei
se utilizează pentru înlăturarea contracturilor articulaţiei
temporo-mandibulare, cicatricelor după combustii şi
operaţii în regiunea maxilo-facială, în gingivita
hipertrofică, parodontită, resorbţia hematoamelor, de
asemeni pentru îmbunătăţirea absorbţiei anestezicilor
locale.
La depolimerizarea acidului hialuronic de liaze
permeabilitatea barierelor creşte, ce în unele cazuri are
semnificaţie negativă, întrucât poate contribui la sporirea
edemului în procesele inflamatorii acute şi răspândirii
infecţiei şi produselor vitalităţii microorganismelor.
Se utilizează şi alte preparate enzimatice, de exemplu
lizocimul, care scindează polizaharidele şi este un factor
natural al protecţiei antibacteriene; dextranaza, care
scindează dextranele, care în cantităţi semnificative sunt
componente ale tartrului dentar, care joacă un rol
important în caria dentară.
 Trepsina cristalică – descompune legăturile peptidice
din molecula proteică, scindează produsele degradării
proteinelor. În ţesutul viu se conţin inhibitorii tripsinei. În
cazul administrării intramusculare efectul se instalează
peste 25-30 min.
Indicaţii. Maladii inflamatorii ale căilor respiratorii (în
calitate de mucolitic), tromboflebită, osteomielită,
highmorită, otită, combustii, escare.
Contraindicaţii. Decompensarea activităţii cardiace,
emfizem pulmonar, distrofie şi ciroză hepatică. De evitat
administrarea intravenoasă a preparatului.
Efecte adverse. Dureri în cazul administrării
intramusculare, hiperemie, reacţii alergice, tahicardie.
 Ribonucleaza este capabilă de a depolimeriza ARN-ul
până la nucleotide acidosolubile. Preparatul provoacă liza
puroiului, mucusului, sputei vâscoase şi dense, exercită
de asemenea efect antiinflamator.
Utilizările terapeutice, contraindicaţiile şi reacţiile
adverse sunt similare tripsinei. În afară de aceasta,
preparatul se utilizează în tratamentul encefalitei
acariene şi meningitei virale.
Dezoxiribonucleaza depolimerizează ADN-ul cu
formarea dezoxiribonucleotidelor. Preparatul este capabil
să inhibe dezvoltarea viruşilor herpesului, adenoviruşilor
şi altor viruşi, ce conţin ADN. Provoacă, de asemenea,
depolimerizarea şi lichefierea puroiului.
Indicaţii. Cheratite herpetice, cheratite şi conjunctivite
adenovirale, inflamaţie catarală a căilor respiratorii
superioare de etiologie adenovirală, în calitate de preparat
mucolitic în tratamentul maladiilor bronho-pulmonare.
Efecte adverse. Reacţii alergice.
Preparatele enzimatice, care ameliorează procesele
digestive
Pepsina – este un preparat, care conţine enzimă
proteolitică, obţinută din mucoasa gastrică a porcinelor şi
posedă capacitatea de a scinda proteinele până la
polipeptide.
Indicaţii. Tratamentul de substituţie în caz de ahilie,
gastrite hipo- şi anacide, dispepsii.
Pancreatina – este un preparat enzimatic obţinut din
pancreasul animalelor. Conţine tripsina şi amilază.
Contribuie la digestia glucidelor, proteinelor şi lipidelor.
Indicaţii. Tratamentul de substituţie, ahilie, insuficienţa
funcţiei pancreasului, gastrite anacide, dispepsie,
enterocolită.
Efecte adverse. Acutizarea gutei.
 Mezym-ul forte conţine pancreatina
porcină cu activitate lipolitică, proteolitică şi
amilolitică.
Indicaţii. Insuficienţa digestiva în
afecţiunile pancreatice, mucoviscidoză,
pancreatită cronică, dispepsii, dereglarea
regimului alimentar.
Contraindicaţii. Hipersensibilitate la
preparat, pancreatită acută, acutizarea
pancreatitei cronice.
Efecte adverse. Reacţii alergice.
 Panzinormul forte este un preparat enzimatic complex,
care conţine extractul mucoasei gastrice a animalelor,
extract din bilă, pancreatina, aminoacizi. Se livrează sub
formă de drajeuri. Stratul extern, ce se dizolvă în stomac,
conţine extractul mucoasei gastrice şi aminoacizi. Nucleul
acidorezistent, ce se dizolvă în intestin, include pancreatina
şi extract din bilă.
Preparatul ameliorează digestia proteinelor, glucidelor
şi lipidelor. Extractul din bilă acţionează coleretic,
accelerează digestia grăsimilor, stimulează eliminarea
lipazei din pancreas. Aminoacizii intensifică eliminarea
sucului gastric, enzimelor intestinale şi pancreatice.
Indicaţii. Tulburări digestive de orice provenienţă,
starea după rezecţia de stomac şi intestine, insuficienţă
pancreatică, hepatite, colecistite, pregătirea intestinului
pentru examenul radiologie, prevenirea tulburărilor
digestive după mese abundente.
 Preparatele enzimatice diverse

Citocromul C este o enzimă, care participă în

procesele de respiraţie tisulară. Fierul, din componenţa
enzimei, trece reversibil din formă oxidată în redusă. Din
aceste considerente, preparatul intensifică procesele
oxidative. Citocromul C se referă la preparatele
antihipoxice.
Indicaţii. Pentru ameliorarea respiraţiei tisulare în
asfixia nou-născuţilor, stări astmatice, pneumonie
cronică, insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică,
hepatite, intoxicaţii şi alte stări patologice, însoţite de
dereglarea proceselor oxidative în organism. Citocromul
C se utilizează în afectările purulento-inflamatorii ale
ţesuturilor moi ale regiunii maxilo-faciale, provocate
mai ales de infecţia anaerobă.
 Iruxol. Preparat complex, care conţine enzima
clostridil-peptidaza A şi antibioticul cloramfenicol,
contribuie la curăţarea enzimatică a plăgii,
creşterea ţesutului de granulaţie.
Indicaţii. Se utilizează în afectările erozivo-
ulceroase a mucoasei bucale de etiologie infecţioasă,
maladiilor inflamatorii ale parodontului, mai ales cu
fenomene de abscedare şi pioree din pungile
parodontale, maladiilor pioinflamatorii ale regiunii
maxilofaciale (osteomielită, abces, flegmon,
alveolită etc.)
Se utilizează topic sub formă de unguent.
Reacţii adverse. Sunt posibile senzaţie de arsură,
durere în zona aplicării, care trec sinestătător.
Contraindicaţii. Intoleranţa individuală la
cloramfenicol.
 Preparatele antienzimatice
Preparatele antienzimatice sunt substanţele medicamentoase, utilizate în
scopul inhibiţiei activităţii enzimelor.
Clasificarea preparatelor utilizate ca antienzime
• Inhibitorii enzimelor proteolitice: aprotinină (contrical, gordox, trasilol).
• Inhibitorii fibrinolizei: acidul aminocaproic, acidul aminobenzoic, acidul
tranexamic, aprotinina.
• Inhibitorii enzimelor din diferite grupe:
– Anticolinesterazicele (neostigmina, piridostigmina etc.);
– Inhibitorii MAO (moclobemidă etc.);
– Inhibitorii carboanhidrazei (acetazolamidă);
– Inhibitorii xantinoxidazei (allopurinol);
– Inhibitorii nitroxidsintetazei (izoturon etc.);
– Inhibitorii acetaldehiddehidrogenazei (disulfiram);
– Inhibitorii enzimei de conversie (captopril etc.);
– Inhibitorii fosfodiesterazei (papaverină etc.);
– Inhibitorii ciclooxigenazei (diclofenac etc.).
 Aprotinina este o substanţă de origine polipeptidică, care
este capabilă să inhibe activitatea tripsinei, chimotripsinei,
calicreinei, plasminei şi altor proteaze, legându-se de lizina
centrului activ al enzimelor proteolitice.
Indicaţii. Pancreatită acută şi cronică, profilaxia autolizei
enzimatice a pancreasului în timpul operaţiilor pe pancreas sau
organele adiacente; hiperfibrinoliza, parotita postoperatorie
acută; şocul sever de diversă geneză; edemul angioneurotic;
leziunile tisulare extinse şi profunde.
Reacţii adverse. Reacţii alergice. La bolnavii cu bypas
coronarian sunt posibile fibrilaţie atrială, infarct miocardic,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune, tahicardie ventriculară,
fibrilaţie ventriculară ş.a.
Contraindicaţii. Hipersensibilitate la preparat,
coagulopatia intravasculară diseminată.
 În practica stomatologică aprotinina se
utilizează în tratamentul proceselor
inflamatorii a mucoasei bucale în regiunea
maxilo-faciale, afectărilor purulento-
inflamatorii a ţesutului osos, întrucât
diminuează activitatea enzimelor proteolitice
şi reduce procesele de alteraţie.
 REMEDIILE CE CONTRIBUIE LA
STIMULAREA REGENERĂRII
Stimulatoarele regenerării sunt remedii care
sporesc viteza şi intensitatea proceselor de
restabilire în organism. Ele pe larg se utilizează în
practica stomatologică în tratamentul bolilor
mucoasei bucale, buzelor, parodontului şi
maxilarelor. Aceste substanţe medicamentoase
activează procesele necesare pentru creşterea,
divizarea şi regenerarea celulelor, amplifică
biosinteza bazelor purinice şi pirimidinice, acizilor
nucleici, proteinelor structurale şi enzimatice,
fosfolipidelor, stimulează reduplicarea ADN. Cu
acest scop pot fi utilizate diferite grupe de
stimulatoare ale regenerării.
 Restabilirea funcţiei organului după diferitele alterări, procese
distrofice, boli pe fondal de infecţii, eforturi exagerate, intoxicare,
hipoxie şi alte acţiuni traumatizante obligatoriu trec stadiul de
regenerare reparativă, care premerge însănătoşirii funcţionale şi
anatomice. În procesul ei focarele necrotice se substituie cu ţesut
specific sau conjunctiv, se restabilesc elementele structurale şi
funcţionale alterate, celulele viabile (proteinele contractile,
membranele celulare, mitocondriile lizozomale, reţeaua
endoplasmatică etc.). Pentru stimularea acestui tip de regenerare
este necesar, în primul rând, de înlăturarea agentului care lezează,
a ţesuturilor neviabile şi a ţine cont de alţi factori, care inhibă
regenerarea (stresul, inflamaţia, infecţia, protezele care supraîncarcă
sistemul dento-maxilar, asigurarea insuficientă cu vitamine,
dereglările circulaţiei organelor şi ţesuturilor etc.). Stimulatoarele
regenerării sunt destinate pentru creşterea tempoului, plenitudinii
şi calităţii proceselor de restabilire, pentru accelerarea reabilitării
organismului.
 Afară de regenerarea reparativă în alterări, în organism are
loc permanent procesul de regenerare fiziologică –
substituirea elementelor cu vitalitate scurtă uzate: elementele
fisurate sanguine, mucoaselor tractului gastrointestinal,
epiteliului protector, pielii etc. Acest proces poate suferi
puternic sub influenţa substanţelor toxice, radiaţiei, unui şir
de medicamente (antitumorale, imunodepresante,
corticosteroizi, acid acetilsalicilic, fenilbutazonă, unele
antibiotice etc.).
În aceste cazuri, de asemenea, sunt indicate
stimulatoarele regenerării. Pentru înfăptuirea regenerării
fiziologice este necesar de a stimula divizarea (multiplicarea)
celulară şi biosinteza purinelor şi pirimidinelor, acizilor nucleici,
proteinelor enzimatice şi structurale, fosfolipidelor formate din
componentele alimentelor (aminoacizi, monozaharide, acizi
graşi esenţiali, vitamine, microelemente etc.).
 În nutriţia insuficientă se dereglează procesele
trofice tisulare, apare deficitul de energie, necesară
pentru procesele biosintetice. În aceste cazuri la pacienţi
evoluează un oarecare proces patologic, care adeseori
se manifestă în regiunea maxilo-facială. De exemplu,
unul din primele simptome a hipovitaminozei vitaminelor
hidrosolubile este inflamaţia mucoasei bucale (glosite,
cheilite, stomatite etc.).
Această grupă de preparate este larg folosită de
medicii stomatologi în tratamentul bolilor mucoasei
bucale, parodontului şi sistemului maxilo-facial.
La baza reglării farmacologice a procesului de
regenerare se află stimularea sintezei proteice şi
activarea mecanismelor de protecţie, care asigură
funcţionarea organismului integru.
 Pentru stimularea proceselor de regenerare pot fi utilizate
diversele grupe de substanţe medicamentoase:
1. Preparatele vitaminice, mai ales a metabolismului plastic –
acidul folic, vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C, E, K, PP, U.
2. Preparatele enzimatice: enzimele proteolitice, lizocimul.
3. Stimulatoarele biogene: extract de aloe, FiBS, peloidistilat,
propolis, gumizol, peloidin etc.
4. Preparatele anabolizante:
a) steroidiene – nandrolon, metandrostenolon,
metilandrostendiol, fenobolin etc.;
b) nesteroidiene – inozină, orotat de potasiu, metiluracil,
pentoxil, nucleinat de sodiu.
5. Stimulatoarele nespecifice ale regenerării de provenienţă
vegetală şi animală: ulei de cătină albă, ulei de măceş,
insadol, carbenoxolon, carotolină, maraslavin, gel anestezic
pentru buze şi mucoasa bucală, olazol, poliminerol, solcoseril,
actoveghin, biosed, glucozamin, honsurid, suc de calanhoe,
corp vitros etc.
6. Imunostimulatoarele: levamisol, timalin, tactivin, prodigiozan,
pirogenal, ribomunil etc.
---
La anabolizantele nesteroidiene se referă preparatele, care
sunt predecesorii bazelor purinice şi pirimidinice, sau produse ale
hidrolizei parţiale a acizilor nucleici. Spre deosebire de
anabolizantele steroidiene, nu posedă activitate hormonală şi sunt
puţin toxice. Ele participă în procesele de sinteză proteică,
stimulând biosinteza acizilor nucleici (activarea de substrat).
 Îmbunătăţind procesele metabolice, ele accelerează
multiplicarea şi creşterea celulelor, restabilirea masei şi
funcţiei organelor şi ţesuturilor alterate, activează
leucopoieza, sporeşte activitatea leucocitară. Acţionând
asupra B-limfocitelor, pirimidinele sporesc activitatea
enzimelor ciclului Krebs, stimulează transformarea lor în
celule plasmatice, care produc imunoglobulinele,
contribuie la formarea anticorpilor, lizocimului,
complementului, properdinei, interferonilor, cresc
capacitatea absorbantă a neutrofilelor şi macrofagilor,
influenţează asupra activităţii imune ale organismului,
manifestă acţiune antiinflamatorie.
Anabolizantele steroidiene stimulează regenerarea,
contribuie la cicatrizarea plăgilor şi ulcerelor, fac
cicatricele mai elastic, restabilesc funcţia ţesutului.
 Inozina – predecesorul nucleotidelor adenilice şi
guanilice şi oratatul de potasiu – predecesorul
compuşilor pirimidinici în practica stomatologică se
folosesc rar, se utilizează, în temei, în bolile ficatului şi
miocardului.
În tratamentul complex al bolilor mucoasei bucale
şi parodontului (în procesele ulcero-necrotice acute,
ulcerele trofice, combustii, fisure etc.), în fracturile
maxilarelor timp îndelungat neconsolidate,
osteomielite şi în maladiile glandelor salivare cronice
mai des se administrează nucleinatul de sodiu şi
metiluracilul.
 Anabolizantele steroidiene sunt substanţe
sintetizate pe baza hormonilor sexuali masculini. Se
leagă cu proteinele-receptoare specifice la suprafaţa
celulelor ţintă, penetrează prin membrana celulară,
străbat membrana nucleară în nucleul celulei, activează
genii-reglatori, reţin în organism azotul, sulful, fosforul,
măresc sinteza aminoacizilor, acizilor nucleici (ADN şi
ARN), proteinelor structurale şi enzimatice, sporesc
respiraţia tisulară şi fosforilarea oxidativă, stimulează
procesele anabolice sintetice şi diminuează catabolice în
ţesuturi, majorează producţia de eritropoietină,
concentraţia de hemoglobină şi cantitatea de eritrocite.
 Aceste preparate practic sunt lipsite de activitatea
androgenă. La utilizarea lor se activează procesele reparative
în epiteliu, ţesuturile osos şi muscular. Ele accelerează
regenerarea plăgilor, ulcerelor, micşorează volumul ţesutului
adipos, măresc masa muşchilor scheletici, contribuie la
reţinerea calciului în oase, accelerează formarea calusului
osos.
Anabolizantele steroidiene se utilizează pe larg în practica
medicală în caşexie postoperatorie, infecţii grave, infarct
miocardic, reţinerea creşterii la copii, consolidarea lentă a
fracturilor etc.
În practica stomatologică anabolizantele steroidiene se
utilizează pentru accelerarea formării calusului osos, în terapia
complexă a maladiilor parodontului pe fondal de patologie
neuroendocrină, în subnutriţie, pierderea de proteină,
fracturile maxilarelor la bătrâni sau caşectizaţi, osteomielite.
 Efecte adverse: retenţie de apă şi sodiu,
hepatotoxicitate; virilism (la femei – dismenoree şi
amenoree, hirsutism, înăsprirea vocii; la bărbaţi în
perioada prepubertată – acnee, creşterea penisului,
formarea semnelor sexuale secundare); ginecomastie,
dureri în sâni, hipertrofia sau carcinom de prostată (la
bărbaţi în perioada postpubertată); miros neplăcut din
gură, greaţă, vomă, disfuncţia ficatului; progresarea
aterosclerozei, reacţii alergice.
Contraindicaţii: hipersensibilitate; cancerul prostatei,
prostatită acută şi cronică; cancerul glandei mamare;
graviditatea, perioada alăptării; maladii hepatice acute;
nefroză, glomerulonefrită; hipercalciemie.
 Amplifică procesele de regeneraţie aşa numitele
stimulatoare biogene. La acestea se referă preparatele de
provenienţă vegetală sau animalieră (extract de aloe, FiBS sau
biostimulatorul Filatov, peloidin, gumizol etc.), care conţin
substanţe, de regulă, de natură neidentificată, care manifestă
acţiune stimulatoare nespecifică asupra organismului,
îmbunătăţesc procesele metabolice, activează regenerarea
reparativă, sporesc protecţia imună, posedă acţiune
tonizantă generală. Mecanismul de acţiune a stimulatoarelor
biogene este studiat puţin.
Actualmente stimulatoarele biogene în practica
stomatologică se utilizează în terapia complexă a
parodontozei şi diferitelor boli aftoase, ulcero-necrotice,
gingivită, fisuri cronice ale buzelor, artrită, neuralgie a
mucoasei bucale. Extractul din aloe şi FiBS se foloseşte în
injecţii în tratamentul parodontopatiilor.
 Prodigiozamul – substanţă de natură
polizaharidică, separată din Bact. prodigiosum,
stimulează rezistenţa nespecifică a organismului,
fagocitoza, diminuează componenta exudativă a
inflamaţiei, contribuie la regenerarea ţesuturilor,
majorează activitatea antibioticelor şi altor
substanţe chimioterapice.
În stomatologie se poate utiliza pentru
înlăturarea edemului tisular în regiunea maxilo-
facială, în tratamentul stomatitei aftoase
recidivante şi parodontozei. Uneori după utilizarea
lui poate avea loc hipertermie de scurtă durată.
 La biostimulatoare se poate atribui şi propolisul („clei
de albine”). Preparatul stimulează procesele regenerative,
manifestă acţiune antiinflamatoare şi antimicrobiană,
produce anestezie locală. Sub formă de soluţie alcoolică
şi unguent se foloseşte în tratamentul parodontopatiilor,
pentru anestezie în bolile ulcero-necrotice ale mucoasei
bucale (aplicarea soluţiei alcoolice de 4%).
Efecte adverse: posibile reacţii alergice, hiperemie la
locul administrării.
Contraindicaţiile biostimulatoarelor: stări acute cu
febră, insuficienţă cardiacă severă, ateroscleroză
pronunţată, hipertensiune arterială, forme active de
tuberculoză pulmonară, nefroscleroză, dereglări acute ale
digestiei, ciroza ficatului, tumori maligne, forma gravă de
tireotoxicoză, epilepsia, schizofrenia, psihoza maniacală
depresivă.
 Stimulatoarele nespecifice ale regenerării de
provenienţă vegetală (carotolină, betacaroten, ulei
de cătină albă, ulei de măceş) se utilizează în
practica stomatologică local (aplicaţii), pentru
accelerarea cicatrizării plăgilor, combustiilor,
ulcerelor trofice şi de radiaţie, fisurilor etc. Intern
uleiul de măceş şi cătină albă se utilizează în
ulcerul gastric şi la bolnavii oncologici după
chimioterapie. Ele conţin acizi graşi saturaţi şi
nesaturaţi, carotinoizi, tocoferoli, substanţe
clorofile, vitaminele grupei B, C, P şi alte substanţe
organice, care stimulează procesul de regenerare.
 Sucurile, decocturile, infuziile şi tincturile din
sunătoare, calanhoe, pătlagină cu frunză lată, sorbestrea,
tătăneasa, calendula, salcâm japonez şi alte plante
medicinale conţin polizaharide, substanţe tanante,
catechine, acizi organici, flavonoizi, enzime şi
microelemente, stimulează procesele de regenerare,
manifestă acţiune antibacteriană şi antiinflamatoare.
Datorită acestora se utilizează sub formă de aplicaţii,
„băiţe”, spălături în tratamentul maladiilor infecto-
inflamatorii ale mucoasei bucale şi faringelui,
parodontului, pentru îmbunătăţirea cicatrizării plăgilor şi
suprafeţelor combustiţionale.
Betacarotenul la utilizarea internă se absoarbe rapid,
se metabolizează în ficat cu formarea formelor active de
vitamină A, se elimină cu urina şi bila.
 Produsele apiculturii – apilacul (lăptişor de
regină (albini)), propolis (clei de albini), mierea şi
păstura (miere cu conţinut înalt de polen)
manifestă acţiune stimulatoare asupra
regenerării, îmbunătăţesc procesele trofice
tisulare, înlătură spasmul vascular, posedă
acţiune antibacteriană, sporesc imunitatea. Se
folosesc pentru tratamentul rănilor cu evoluţie
torpidă, ulcerelor, aftelor, eroziunilor.
Medicii stomatologi pentru analgezia
ţesuturilor dentare dure la prelucrarea dinţilor
uneori fricţionează în suprafaţa dintelui soluţie
alcoolică de propolis de 4-20%.
 Preparatele deproteinizate (solcoserilul şi
actovegina), obţinute din sângele bovinelor, sunt
stimulatoare active ale regenerării. Ele se utilizează
local sub formă de unguente, gel sau gelatină, pentru
îmbunătăţirea proceselor metabolice şi accelerarea
regenerării în procesele ulcero-necrotice, combustii,
traume.
În practica stomatologică solcoserilul şi actovegina
se indică în stomatita ulcero-necrotică, gingivită,
parodontită, combustii, ulcere trofice şi de decubit a
mucoasei bucale. Pentru îmbunătăţirea troficii şi
accelerarea proceselor regenerative tisulare după
ictus, infarct aceste preparate se administrează
intravenos.
 REPREZENTANŢI AI REGENERATOARELOR
MUCOASEI BUCALE

Biosed
Acţiune farmacologică: extract din planta Sedum
maximum L. Sporeşte procesele metabolice şi
regenerative, manifestă acţiune tonizantă generală şi
antiinflamatoare.
Indicaţii: terapia complexă a maladiilor parodontale
inflamatorii şi distrofice.
Metoda de utilizare: se administrează sub mucoasă
în regiunea plicei de trecere, subcutan sau
intramuscular. Adulţilor câte 1-2 ml (până la 3-4 ml)
zilnic. Cura de tratament – 20-30 injecţii.
Efecte adverse: posibile hiperemie, reacţii alergice
în locul injectării.
 Glucozamina
Acţiune farmacologică: sulfatul de glucozamină este
substanţa care se foloseşte în organism la sinteza substanţei
de bază a cartilajului – proteoglicanilor şi acidului hialuronic
din lichidul sinovial. Preparatul completează deficitul
endogen de glucozamină, stimulează biosinteza
proteoglicanilor, iniţiază procesul de fixare a sulfului în
sinteza acidului condroitinsulfuric, sporeşte depozitarea
calciului în ţesutul osos, contribuie la restabilirea cartilajelor
afectate.
Indicaţii: osteoartrită temporo-mandibulară primară şi
secundară.
Metoda de utilizare: se administrează intern o dată pe
zi. Cura de tratament – 6 săptămâni.
Contraindicaţii: intoleranţă individuală, fenilketonurie.
Efecte adverse: rar – tulburări dispeptice, meteorism,
diaree, ostipaţie.
 Plasmol
Acţiune farmacologică: preparat din sângele
uman, posedă proprietăţi biostimulatoare şi analgezice.
Indicaţii: modificări distrofice în ţesutul
parodontal, nevralgii, neurite însoţite de durere,
procese inflamatorii cronice în regiunea maxilofacială.
Metoda de utilizare: se administrează subcutan
câte 1 ml în fiecare zi sau peste o zi. Cura de tratament
– 10 injecţii.
Contraindicaţii: insuficienţă cardiacă
decompensată, nefrită, endocardită, procese
inflamatorii acute. Nu se permite efectuarea
concomitentă a fizioprocedurilor.
 Suc de calanhoe
Acţiune farmacologică: posedă acţiune
antiinflamatorie, contribuie la curăţarea plăgilor
de ţesutul necrotizat, stimulează cicatrizarea
plăgilor.
Indicaţii: reacţii inflamatorii active în ţesutul
parodontului, afectări ulceroase a mucoasei
bucale de origine bacteriană, plăgi infectate,
lezări termice şi mecanice ale mucoasei bucale şi
buzelor.
Metoda de utilizare: se administrează local
sub formă de aplicaţii a preparatului încălzit până
la 37ºC pe regiunea afectată pe 10-15 min de 3-4
ori pe zi. Cura de tratament – 15 zile.
 Corpul vitros
Acţiune farmacologică: stimulator biogen din corpul vitros al
ochilor de bovine, manifestă acţiune analgezică, contribuie la
resorbţia cicatricelor, stimulează osteogeneza reparativă.
Ameliorează starea generală, somnul, pofta de mâncare, măreşte
tonusul general al organismului. Ramolifică chelvidele, alină
durerea.
Indicaţii: bolile parodontale cronice, însoţite de fenomene
destructive, parestezii ale cavităţii bucale, de hiperestezie a
ţesuturilor dentare dure; în calitate de remediu analgezic în
neuralgia nervului trigemen; pentru ramolirea şi resorbţia
ţesutului cicatrizant; cicatrice după arsuri, postchirurgicale,
cheloide şi altele, contracturile articulaţiilor; radiculitele.
Stimulează formarea calusului osos.
Metoda de utilizare: se administrează câte 2 ml subcutan.
Durata curei în nevralgii alcătuieşte 8-10 zile; în tratamentul
bolilor parodontale şi modificărilor cicatrizante – 20-25 zile,
Contraindicaţii: boli infecţioase, procese inflamatorii acute,
caşexie, nefrită, ciroză hepatică, insuficienţă cardiacă, tumori
maligne.
 FiBS
Acţiune farmacologică: preparatul conţine distilat din peloze
(nămoluri terapeutice) de liman, cumarină şi acid cinamic. Distilatul
conţine acizi huminici care stimulează activitatea macrofagelor,
favorizează procesele reparative ale ţesutului conjunctiv, manifestă
acţiune antiinflamatoare, creşte tonusul parasimpatic, numărul
limfocitelor în sângele circulant, scade hipercalcemia şi tensiunea
arterială. În ansamblu preparatul stimulează metabolismul, funcţiile
organismului, procesele regeneratoare.
Indicaţii: blefarită, conjunctivită, cheratită, corioretinită, opacitatea
cristalinului, retinită pigmentică, atrofia nervului optic; artritele,
mialgiile, radiculita; ulcerul gastric şi duodenal, ulcerele trofice ale pielii;
afecţiunile inflamatorii ginecologice; în stomatologie – procesele
inflamatorii şi distrofice trenante în ţesutul parodontului pe fondal de
imunitate scăzută.
Metoda de utilizare: adulţilor câte 1 ml subcutan o dată pe zi timp
de 30-35 zile. În stomatologie se mai poate utiliza sub mucoasă în plica
de trecere.
Efecte adverse: erupţii cutanate, febră.
Contraindicaţii: afecţiunile cardio-vasculare severe, hipertensiunea
arterială, sarcină, în special în ultima ei jumătate, afecţiunile gastro-
intestinale acute, nefrozo-nefrite; contraindicaţii absolute sunt tumorile
maligne, dereglările hormonale, reacţiile alergice.
 Metiluracilul
Acţiune farmacologică: posedă activitate
anabolizantă, proprietăţi antiinflamatoare, stimulează
procesele regenerative celulare şi leucopoieza, formarea
anticorpilor, activitatea fagocitară a macrofagelor şi
neutrofilelor. Este eficient în bolile gastro-intestinale prin
stimularea metabolismului nucleic în mucoasa gastrică.
Unguentul manifestă acţiune fotoprotectoare.
Indicaţii: angina agranulocitară, aleukia toxico-
alimentară, intoxicaţiile cronice cu benzen, ulcerul gastric
şi duodenal, hepatita, pancreatita, anemia şi
trombocitopenia, pierderile de sânge, infecţiile grave,
boala actinică acută şi cronică, combustiile, rănile şi
fracturile trenante. Formele uşoare de leucopenie cauzate
de chimioterapia antineoplazică sau radioterapie. Pentru
supozitoare: colitele, prostatitele, procto-sigmoiditele,
fisurile anale.
 În stomatologie: pentru accelerarea lichidării
fenomenelor inflamatoare şi stimularea proceselor
reparative în infectările şi procesele inflamatoare ale
mucoasei bucale, ţesutul parodontal; pentru stimularea
dentinogenezei şi osteogenezei reparative în
tratamentul pulpitelor cu metode vitale şi tratamentul
periodontitelor; se utilizează în măsurile complexe,
orientate către profilaxia şi tratamentul cariei dentare la
persoanele slăbite şi frecvent bolnave.
Metoda de utilizare: se administrează intern şi local.
Efecte adverse: reacţii alergice sub formă de erupţii
cutanate, prurit; cefalee şi ameţeli la pacienţii cu
hipotensiune (dispar după 6-8 prize).
Contraindicaţii: formele leucemice de leucoză acută
şi cronică, limfogranulomatoză, bolile maligne ale
măduvei osoase, hemoblastozele cu leucemizare, bolile
maligne ale tractului gastro-intestinal, hipersensibilitate la
preparat.
 Insadol
Acţiunea farmacologică: reprezintă extract din grăunţe de
porumb (Zea mays L.), ce nu conţine saponine. Manifestă
acţiune antiinflamatorie şi analgezică, stimulează procesele
reparative ale mucoasei bucale, scade gingivoragia.
Indicaţii: se utilizează în tratamentul complex al maladiilor
inflamatorii ale mucoasei bucale şi parodontului.
Metoda utilizării: în gingivită se administrează câte 1
linguriţă de soluţie sau câte 6 comprimate/zi pe parcursul a 3
săptămâni. În parodontită durata curei de tratament
alcătuieşte 4 săptămâni. Pentru terapia de susţinere se
administrează câte ½ linguriţă sau câte 3 comprimate pe zi pe
parcursul a 2 luni.
Reacţii adverse nu sau depistat.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la componentele
preparatului.
Formele farmaceutice: comprimate filmate câte 35 mg
N40. soluţie în flacoane câte 30 ml (Iml-25 mg preparat).
 Carbenoxolon
(Sin. Bioral, se obţine din lemn dulce)
Acţiunea farmacologică: este remediu destinat
pentru tratamentul topic al stomatitelor: stimulează
producerea mucusului ce posedă proprietăţi protectoare.
Indicaţii: inflamaţia mucoasei bucale fără simptoame
de infectare.
Metoda de utilizare: getul se aplică pe porţiunile
afectate după mese. Cura de tratament – 3 săptămâni.
Efecte adverse: uneori reacţii alergice.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la preparat. Proces
infecţios în cavitatea bucală.
Forma farmaceutică: gel în tub câte 15 mg (în 1 g de
gel – 0,02 carbenoxolon de sodiu).
 Carotolina
Acţiunea farmacologică: preparat ce reprezintă extract
uleios de carotinoizi din fructe de măceş.
Indicaţii: vezi ulei de măceş.
Forma farmaceutică: flacoane a câte 100 ml.
Ulei de cătină albă
Acţiunea farmacologică: conţine amestec de carotină şi
carotinoizi, tocoferoli şi gliceridele acizilor oleinic, linoleinic,
palmitinic, stearinic. Contribuie la regenerarea tisulară.
Indicaţii: administrarea în afectările descuamative,
erozivo-ulceroase ale mucoasei bucale, discheratoze, afectări
de radiaţie a pielii şi mucoaselor în regiunea maxilo-facială.
Metoda de utilizare: în stomatologie se utilizează local.
Uleiul se aplică pe suprafeţele afectate după prelucrarea
prealabilă şi înlăturarea maselor necrotice. Prelucrarea se
repetă de 2-3 ori pe zi.
 Maraslavin
Acţiunea farmacologică: se determină de
componenţa preparatului care reprezintă extract dintr-un
şir de plante medicinale (pelin, cimbru, piper negru ş.a.),
ce conţin substanţe biologic active. Manifestă acţiune
antibacteriană, antiinflamatorie, astringentă.
Indicaţii: parodontite.
Metoda de utilizare: soluţia se administrează local sub
formă de gargarizări (clătiri) şi aplicaţii în pungile
parodontale. Meşele din vată, înmuiate cu preparat, se
aplică peste 5-6 minute pe gingie şi în pungile
gingivodentare. Procedura se repetă 5-6 ori pentru fiecare
pungă pentru o şedinţă ultimul tampon se lasă până la
apariţia senzaţiilor de arsură.
Efecte adverse: posibilă o hipertermie corporală
neînsemnată.
Forma farmaceutică: flacoane a câte 100 ml.
Gel analgezic pentru buze şi mucoasa
bucală
Acţiune farmacologică: reprezintă un preparat pentru
uz topic. Componentele preparatului benzocaina, clorura
de benzaeconiu, clorura de zinc, ulei de izmă bună, ulei de
trifoliu, alantoin manifestă acţiune anestezică locală,
antimicrobiană şi astringentă, îmbunătăţind astfel
procesele de regenerare a mucoasei.
Indicaţii: maladiile infecţioase – inflamatorii ale
cavităţii bucale, lezarea mucoasei bucale şi buzelor, dureri
dentare, arsuri solare ale buzelor.
Metoda de utilizare: cantitatea necesară de unguent
se aplică pe suprafaţa lezată câteva ori pe zi în măsura
necesităţii. De evitat nimerirea preparatului în ochi. Nu se
va folosi timp îndelungat.
Reacţii adverse: reacţii alergice.
 Olasol
Acţiunea farmacologică: este un preparat combinat care
conţine ulei de cătină albă, cloramfenicol, anestezină, acid
boric.
Indicaţii: se utilizează pentru accelerarea regenerării
proceselor inflamatorii torpide, tratamentul stomatitelor
erozive şi ulceroase de natură bacteriană, lezărilor
traumatice ale mucoasei bucale.
Metoda de utilizare: aerosolul se aplică pe suprafaţa
lezată pe 3-4 secunde după curăţirea prealabilă a plăgii de
masele necrotice, zilnic sau peste 1 zi. În tratamentul
afectărilor traumatice ale mucoasei bucale irigarea se repetă
2-3 ori pe zi. Durata tratamentului nu mai puţin de 5-7 zile.
Contraindicaţii: intoleranţa faţă de componentele
preparatului.
Forma farmaceutică: aerosol în balon câte 60 şi 120 ml.
 Poliminerolul
Acţiune farmacologică: reprezintă soluţie standardizată a
leşiei din lacul Pomor (Bulgaria), care conţine macro-
microelemente, substanţele coloidale importante pentru
organismul uman. Manifestă acţiune antiinflamatorie,
analgezică nesemnificativă, stimulează fagocitoza, regenerarea
ţesuturilor, micşorează permeabilitatea vasculară.
Indicaţii: gingivite, parodontite, parodontoză, mai ales cu
hemogenis, gingivostomatite. Se poate utiliza de asemeni
pentru profilaxia maladiilor gingivale (pasta Pomorin).
Metoda de tratament: tratamentul îl efectuează
stomatologul. Se utilizează sub forma de clătitori, tampoane şi
pansamente pe gingii. Se poate utiliza în asociere cu
antibiotice, vitamine.
Efecte adverse: sun posibile reacţii alergice.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la preparat.
Forma farmaceutică: soluţie în flacoane câte 100 ml.
 Solcoseril
Acţiunea farmacologică: reprezintă din punct de
vedere chimic şi biologic hemodializat neantigenic
deproteinizat din sângele viţeilor de lapte sănătoşi. Conţine
un spectru larg de substanţe naturale micromoleculare
(glicopeptide, nucleozide, nucleotide, aminoacizi,
oligopeptide, microelemente esenţiale, electroliţi şi produse
intermediare ale metabolismului glucidic şi lipidic). Este un
activator al metabolismului tisular. Preparatul creşte
asimilarea oxigenului de către celule, mai ales în condiţiile
hipoxiei, normalizează metabolismul, stimulează
transportul glucozei, sinteza ATP, accelerând regenerarea
celulelor şi ţesuturilor şi creând condiţii pentru sinteza
colagenului şi creşterea ţesutului de granulaţie.
 Afară de aceasta, preparatul stimulează
angiogeneza, contribuind la revascularea
ţesuturilor ischemizate, accelerează
reepitelizarea şi închiderea plăgii. Solcoserilul
de asemenea manifestă efect
membranostabilizant şi citoprotector.
Deopotrivă cu aceasta, în pasta Socoseril-
dental se conţine anestezicul polidocanol care
rapid aboleşte durerea. Pasta posedă
proprietăţi adezive faţă de mucoasa bucală,
formând pe ea o peliculă protectoare.
 Indicaţii: sub formă de pastă adezivă solcoserilul se
utilizează în maladiile inflamatorii ale mucoasei bucale:
stomatite (inclusiv aftoasă), gingivite, parodontite, cheilite
(inclusiv zăbăluţă – angulită, stomatită angulară), herpes
simplu, decubitusuri de la proteze dentare, periconarită,
de asemeni după înlăturarea depunerilor dentare,
chiuretaj, extracţie dentară. Sub formă de gel preparatul
se utilizează pentru tratamentul primar al tuturor
tipurilor de afectări ulceroase (ulcere varicoase, ulcere
actinice, decubituri), arsuri, ulcere trofice. Pentru
tratamentul afectărilor uscate ale pielii, după formarea
granulaţilor proaspete, preparatul sub formă de unguent
se utilizează pentru atingerea epitelizării complete.
Soluţia solcoseril pentru injecţii se utilizează pentru
tratamentul endarteritei obliterante, insuficienţei
venoase cronice cu afectări trofice, combustii grave,
pentru accelerarea regenerării plăgilor care dificil se
supun altui tratament.
 Metoda de utilizare: soluţia pentru infuzii se utilizează zilnic sau
de câteva ori pe săptămână cu viteza 20-40 picături pe minut pe
parcursul a 10-14 zile. Soluţia pentru injecţii se administrează zilnic în
endarterita obliterantă, când este dereglată cicatrizarea plăgilor câte 5-
10 ml intravenos sau intraarterial. Unguentul şi gelul se aplică într-un
strat subţire pe suprafaţa afectată de 2-3 ori pe zi. Epiteliul proaspăt
format la marginile plăgii se prelucrează cu unguent care conţine
solcoseril. La necesitate tratamentul se efectuează în asociere cu
antibiotice. Pasta dentară adezivă în afectările mucoasei bucale se
utilizează de 3-5 ori pe zi după mese şi înaintea somnului. Prealabil
porţiunea afectată se usucă cu un tampon de vată sau tifon, apoi într-
un strat subţire se aplică pasta repartizând-o şi umectând-o cu vârful
degetului, înmuiat în apă. Datorită proprietăţilor adezive, pasta se
păstrează pe porţiunea afectată timp de 3-5 ore, accelerează procesul
de regenerare aproximativ cu 30%, imediat după aplicare înlătură
senzaţia de durere.
 Reacţii adverse: sunt posibile reacţii alergice, usturime
neînsemnată. În cazuri rare se modifică senzaţiile gustative
şi vopsirea dinţilor.
Contraindicaţii: hipersensibilitate la componentele
preparatului. Cu precauţie se utilizează în timpul
gravidităţii.
Interacţiuni cu alte medicamente: soluţia cu solcoseril
nu se va amesteca cu alte medicamente, afară de soluţia
izotonică cu clorură sodică.
Formele farmaceutice: comprimate câte 0,2 g; soluţie
pentru injecţie (2, 5, 10 ml), care cortine în 1 ml – 0,0425 g
de preparat, soluţie pentru infuzii (250 ml), care conţine în
1 ml – 0,00425 (0,0085) g; unguent în tubă, 20 g (în 1 g se
conţine 0,00415 g substanţă activii). Pasta adezivă
Solcoseril-dentară pentru uz topic în stomatologie, 5 g în
tubă (în 1 g se conţine 0,002125 g substanţă activă şi 0,01
anesteticul polidocanol).
 Ulei de măceş
Acţiunea farmacologică: conţine acizi graşi
saturaţi şi nesaturaţi, carotinoizi, tocoferoli.
Manifestă acţiune antiinflamatorie graţie efectului
antioxidant, contribuie la regenerarea ţesuturilor.
Indicaţii: se utilizează în afectările
descuamative, erozivo-ulceroase ale mucoasei
bucale, discheratoze.
Metoda de utilizare: se administrează topic
sub formă de aplicaţii pe mucoasa 1-2 ori pe zi. Se
utilizează de asemeni ca bază pentru
pansamentele gingivale. În hipovitaminosa A se
administrează intern câte 1 linguriţă 2 ori pe zi.
Forma farmaceutică: flacoane câte 100 ml.