Structura Curriculumului Naţional: planuri-cadru de învăţământ şi programe

şcolare

Curriculumul Naţional reprezintă un set de documente care reglementează

modalităţile prin care şcoala poate asigura atingerea idealului educaţional şi a
ţintelor educaţionale, astfel încât să ofere fiecărui elev şanse egale pentru
dezvoltarea personală şi profesională, pentru inserţia socială. Conform Legii
Educaţiei Naţionale (Art. 64 (2), Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul
coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din
învăţământul preuniversitar.

Organizarea Curriculumului Naţional se bazează pe o serie de principii de politică şi de

construcţie curriculară, situate la confluenţa factorilor sociali, epistemologici şi
psihologici. Aceşti factori se combină într-o manieră dinamică în determinarea
parcursurilor de învăţare şi oferă un fundament pentru configurarea Curriculumului
Naţional. Principiile fundamentează, în moduri specifice, componentele Curriculumului
Naţional: planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare.

1.1. Cadrul legislativ

Potrivit prevederilor în vigoare, planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare

pentru disciplinele / domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din
învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate
ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

În procesul de elaborare a acestor documente se iau în considerare următoarele

aspecte:
 Curriculumul Naţional aplicat în învăţământul preuniversitar se elaborează
în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale a elevilor şi cu nevoile
pieţei forţei de muncă ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii
(Art. 64-1).
 Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează
pe opt domenii de competenţe cheie care determină profilul de formare a elevului
(Art. 68).
 Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea
competenţelor cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră,
profil, specializare sau calificare (Art. 68-5).
 Implementarea programului „Şcoala după şcoală” creează premise pentru
consolidarea competenţelor achiziţionate, accelerarea învăţării şi derularea unor
activităţi de învăţare de natură remedială (Art. 58).
În baza articolelor 16, 19, 21, 33, 66 şi 67 din Legea Educaţiei Naţionale, se stabilesc
următoarele repere care intervin în proiectarea şi dezvoltarea Curriculumului Naţional:
 realizarea finalităţilor educaţiei şi asigurarea accesului egal la educaţie
(Art. 16 (3), Art. 19 (4);
 organizarea învăţământului pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale
(Art. 21 (1);
 garantarea dreptului la educaţie diferenţiată (Art. 21 (3);
 centrarea curriculumului pentru educaţie timpurie pe dezvoltarea fizică,
cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea eventualelor
deficienţe de dezvoltare (Art. 67);
 precizarea numărului maxim de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru
de învăţământ şi a excepţiilor acceptate de lege (Art. 66 (1), (2);
 stabilirea raportului între disciplinele obligatorii şi cele opţionale în
planurile-cadru (Art. 66 (3), (4);
 stabilirea alocării orare la dispoziţia cadrului didactic (Art. 66 (5);
 susţinerea învăţământul profesional şi învăţământul liceal — filiera
tehnologică sau vocaţională, prin măsuri specifice (Art. 33 (10).

Reperele de bază pentru construirea şi evaluarea Curriculumului Naţional sunt

specificate în Cadrul de Referinţă al Curriculumului Naţional. Evaluarea Curriculumului
Naţional se bazează pe standardele unei noi calităţi a educaţiei şi formării, definite în
documentul mai sus menţionat.

1.2. Documente strategice

Procesul elaborării şi aprobării Curriculumului Naţional se sprijină, de asemenea, pe o

serie de documente strategice, cum ar fi Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă
a României - orizonturi 2013-2020-2030 şi Programul Operaţional Sectorial
“Dezvoltarea Resurselor Umane” 2007-2013. Primul document subliniază importanţa
unor obiective care trebuie realizate prin dezvoltare curriculară:
 îmbunătăţirea radicală şi diversificarea ofertei educaţionale a întregului
sistem de învăţământ şi formare profesională;
 asigurarea măsurilor specifice de suport educaţional pentru grupurile
dezavantajate.

Al doilea document precizează axele prioritare de acţiune:

 asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului la educaţie;
 asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea sistemului naţional de
învăţământ cu sistemul european de educaţie şi formare profesională;
 stimularea educaţiei permanente;
 reforma educaţiei timpurii.
2.1. Principii de elaborare a documentelor curriculare

Următoarele principii, incluse în Cadrul de referinţă al curriculumului, sunt relevante

pentru elaborarea documentelor curriculare vizate de prezenta metodologie:
 principiul orientării filosofice;
 principiul compatibilizării cu reperele / tendinţele / orientările / standardele
europene din învăţământ;
 principiul relevanţei şi racordării la social, inclusiv inserţia profesională;
 principiul descentralizării curriculumului;
 principiul egalităţii de şansă;
 principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale;
 principiul îmbinării abordărilor disciplinare cu cele de tip multi-, pluri-, inter-
şi transdisciplinar;
 principiul alinierii / coerenţei;
 principiul descongestionării;
 principiul flexibilizării / individualizării curriculumului;
 principiul corelării la particularităţile de vârstă ale elevilor.

2.2. Componentele Curriculumului Naţional

Planul-cadru de învăţământ, ca document oficial de tip reglator, este instrument de

bază în promovarea politicii educaţionale la nivel naţional, care jalonează resursele de
timp ale procesului de învăţare-predare-evaluare; planurile-cadru de învăţământ
stabilesc, diferenţiat, în funcţie de nivelul de şcolarizare, disciplinele studiate de către
elevi în şcoală şi numărul de ore alocat fiecăreia dintre acestea.
Planul-cadru precizează misiunea, profilul de formare şi competenţele aferente
acestuia. Ponderea disciplinelor obligatorii şi opţionale are ca reper prevederile Legii
Educaţiei Naţionale şi variază în funcţie de nivelul de şcolaritate:
 învăţământ obligatoriu: discipline obligatorii - 80% şi discipline opţionale -
20%;
 învăţământul liceal: discipline obligatorii - 70% şi discipline opţionale -
30%.
Numărul maxim de ore alocat săptămânal disciplinelor din planul-cadru de învăţământ
pe niveluri de şcolaritate, stabilit prin Legea Educaţiei Naţionale este:
- învăţământ primar - 20 de ore;
- învăţământ gimnazial - 25 de ore;
- învăţământ liceal - 30 de ore.

Disciplinele de învăţământ şi ponderea lor sunt organizate astfel:

 Trunchiul comun cuprinde disciplinele obligatorii care, la nivelul
învăţământului liceal, sunt aceleaşi pentru toate specializările din cadrul profilului.
În principiu, trunchiul comun dezvoltă şi consolidează competenţe generice
(competenţe vizate de disciplinele de învăţământ şi competenţe transversale). În
 învăţământul liceal, trunchiul comun are rolul de a dezvolta şi diversifica
competenţele cheie.
 Curriculum la decizia şcolii; acesta se constituie din pachete opţionale
ofertate la nivel naţional, regional şi local, precum şi din pachete disciplinare
opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ.

Programa şcolară, ca principal document şcolar de tip reglator, este instrument de lucru
al cadrului didactic care stabileşte, pentru fiecare disciplină, oferta educaţională
(obiective / competenţe şi conţinuturi) care urmează să fie realizată în bugetul de timp
stabilit prin planul-cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate cu statutul
şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.
Programele şcolare elaborate pentru disciplinele, domeniile de studiu/modulele de
pregătire prevăzute în planurile cadru de învăţământ stabilesc finalităţile urmărite, includ
conţinuturile fundamentale (teoretice, experimentale şi aplicative) şi recomandări
metodologice pentru orientarea procesului de predare-învăţare-evaluare.

2.3. Evaluarea Curriculumului Naţional

Asumarea unor criterii de calitate a documentelor şcolare, încă din etapa de concepere
a acestora, asigură transparenţa demersului de proiectare curriculară şi elementele
necesare obţinerii consensului. Evaluarea calităţii curriculumului proiectat este o acţiune
tehnică şi urmăreşte aprecierea valorii documentului curricular, în scopul perfecţionării
sale.

Criterii pentru evaluarea planurilor-cadru de învăţământ

Evaluarea planurilor–cadru se va face după următoarele criterii:
 fundamentarea teoretico-metodologică;
 echilibrul;
 adecvarea;
 adaptarea;
 funcţionalitatea şi completitudinea;
 asigurarea calităţii.

Criterii pentru evaluarea programelor şcolare

Următoarele criterii: relevanţa, pertinenţa, coerenţa, aplicabilitatea, fezabilitatea, la care
se adaugă indicatori specifici, vor fi utilizate în evaluarea programelor şcolare. Aceste
criterii vizează toate elementele componente ale programelor (competenţe, conţinuturi,
recomandări metodologice, evaluare). În demersul de aprobare a programelor,
evaluarea se desfăşoară ca autoevaluare, realizată la nivelul grupului de lucru, pe baza
unei liste de verificare alcătuită din indicatori specifici criteriilor menţionate.