1) Temele prelegerii din data de 13. 05.

2017 :

- judecata în primă instanţă;

- apelul, cale de atac ordinară;
- căile de atac extraordinare;
- proceduri speciale.

2) Transmit, în vederea pregătirii examenului, subiecte –grilă privind urmărirea penală, materia
care a constituit tema prelegerii anterioare.

1. În procedura de cameră preliminară:

a) nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru finalizarea procedurii, se
sancţionează cu decăderea;
b) judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice periodic, din oficiu, legalitatea şi
temeinicia controlului judiciar;
c) judecătorul de cameră preliminară poate dispune, din oficiu, luarea măsurii arestului la
domiciliu.

2. Trăsăturile urmăririi penale sunt:

a) contradictorialitatea;
b) subordonarea ierarhică;
c) caracterul exclusiv al formei scrise.

3. Organele de constatare:
a) efectuează acte premergătoare în cauză, la finalul cărora încheie un proces-verbal de
sesizare a organelor de urmărire penală;
b) pot fi audiați ca martori în procesul penal;
c) pot efectua percheziții corporale i îl pot reține pe făptuitor.

4. În cursul urmăririi penale cauza poate fi trimisă unui alt parchet:

a) când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din
pricina împrejurărilor cauzei sau calității părților;
b) din dispoziția procurorului general al Parchetului de e lângă ICCJ sau al parchetului de pe
lângă curtea de apel;
c) și la cererea suspectului ori a persoanei vătămate.
d)
5. Plângerea:
a) greșit îndreptată se restituie pe cale administrativă petiționarului, eu indicarea organului
competent;
b) nu este necesară, întrucât organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu, dacă
făptuitorul este persoana care reprezintă legal persoana juridică;
c) va fi restituită pe cale administrativă petiționarului dacă descrierea faptei este incompletă sau
neclară.

7. Procurorul în cursul urmăririi penale:

a) poate infirma un act al organului de cercetare penală numai la plângerea persoanei
interesate, potrivit art. 336 CPP;
b) după informarea din partea organului de cercetare penală despre începerea urmăririi penale
și activitățile efectuate sau care urmează a fi efectuate, poate cere spre verificare orice dosar
și poate infirma din oficiu o parte din actele organului de cercetare penală;
c) poate infirma o măsură a organului de cercetare penală, dacă o consideră neîntemeiată.

8. Urmărirea penală este suspendată:

a) când dintr-o expertiză medico-legală reiese inculpatul suferă de o boală infectocontagioasă
pentru care este necesar tratament medical de urgență;
b) când din actele cauzei rezultă că inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia
parte la procesul penal:
c) când se constată intervenția unui impediment legal temporar pentru punerea în mișcare a
acțiunii penate.

9. Prin ordonanța de clasare, procurorul:

a) constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă de judecătorul
de drepturi și libertăți;
b) constată încetată de drept măsura asiguratorie dispusă în cauză;
c) poate dispune confiscarea specială a bunurilor a căror deținere este interzisă de lege.

10. În procedura de cameră preliminară:

a) judecătorul de cameră preliminară este obligat să dispună începerea judecății dacă nu s-au
formulat cereri și nu s-au invocat excepții;
b) încheierea de începere a judecății va putea fi atacată întotdeauna cu contestație;
 c) judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu este competentă
să se pronunțe cu privire la măsurile preventive, chiar după pronunțarea soluției de începere
a judecății, dacă aceasta a fost atacată cu contestație.

11. Constituie obiectul al urmăririi penale:

a) identificarea datelor și probelor necesare tragerii Ia răspundere penală a persoanelor care au
săvârșit infracțiuni;
b) faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a organelor de urmărire penală;
c) strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor
care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se
constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

12. Sunt organe de urmărire penală:

a) procurorul și judecătorul de drepturi și libertăți;
b) judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară;
c) procurorul și organele de cercetare penală speciale.

13. Organele de cercetare penală sunt competente:

a) să efectueze acte de urmărire penală pentru orice infracțiune care nu este dată în
competența organelor de cercetare penală speciale sau a procurorului;
b) să efectueze toate actele de urmărire penală în prinsul aceleiași localități, chiar dacă unele
dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale;
c) să efectueze actele urgente, care nu suferă amânare, numai dacă acestea nu intră în
competența exclusivă a procurorului.

14. Procurorul:
a) atunci când efectuează în mod exclusiv urmărirea penală, are posibilitatea de a delega
organului de cercetare penală efectuarea unor acte procesuale;
b) poate prelua în vederea efectuării sau supravegherii urmăririi penale cauze din competența
parchetelor inferioare, prin ordonanță motivată;
c) poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, pentru efectuare.

15. Începerea urmăririi penale:

a) se va dispune în mod obligatoriu, când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de
lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii
penale prevăzute la art. 16;
 b) este un act aflat în competența exclusivă a procurorului;
c) se va dispune ulterior constatării infracțiunii flagrante, indiferent dacă persoana vătămată a
formulat plângere prealabilă.

16. După începerea urmăririi penale:

a) secretul bancar și cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală;
b) organul de cercetare penală este obligat să ia măsuri pentru limitarea consecințelor
infracțiunii cercetate;
c) dacă apreciază necesar, organul de cercetare penală poate înainta procurorului un referat cu
propunere de reținere a suspectului.

17. Clasarea poate fi dispusă:

a) când procurorul nu exercită acțiunea penală întrucât autorul faptei nu poate fi identificat;
b) când procurorul nu exercită acțiunea penală, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a
răspunderii penale;
c) când nu sunt îndeplinite condițiile esențiale de fond și formă ale sesizării, astfel încât
urmărirea penală nu poate începe.

18. Ordonanța de clasare:

a) poate cuprinde mențiuni cu privire la încetarea măsurii arestării preventive dispusă de către
judecătorul de drepturi și libertăți;
b) se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea și, după caz, celorlalte persoane
interesate;
c) va cuprinde întotdeauna motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat clasarea.

19. Denunțul:
a) poate fi făcut prin mandatar, cu procură specială, anume dată pentru formularea denunțului;
b) poate fi făcut în formă electronică;
c) se face numai în scris și personal.

20. După punerea în mișcare a acțiunii penale:

a) organul de urmărire penală este obligat a-l audia pe inculpat;
b) urmărirea penală nu poate continua fără audierea inculpatului;
c) inculpatului i se comunică drepturile prevăzute la art. 83, încheindu-se în acest sens proces-
verbal.