Monolog comic

"Chiriţa"
de Vasile Alecsandri

Valeeeu…surioară dragă…tu ma astepţi de un ceas în picioare.Ia aşa păţăsc de câte

ori mă gândesc că am fete de măritat;îmi pierd minţile.Poftim de şăzi mă rog,da ian
mai şăzi,să mă vezi moartă si să mă-ngropi de te-i duce,haide sazi,da şăzi bre
odată.Asa.Stai să-ţi spui:zic într-o zi boierului:Frate!ştii c-avem două fete mari?-Ba
ce mari,coşcogea!...cât nişte zdragoni!(Bărbatu-meu îi tare mucalit,bată-l norocu c-
un car de galbeni!)-Ei bine,gândit-ai,dragă să le mărităm?-Hai,hai!le-am găsit doi
bărbaţi şucadă-Care şi care?-Paharnicul Brustur şi căminariul Cociurlă,vecinii
moşiei noastre.-Brustur şi Ciocurlă?...Ei cum o să-mi dau eu fetele mele după nişte
boerinaşi de ţară?...Fete frumuşăle...tinerele...curăţele...hărnicele...cu franţuzasca
lor...cu ghitarda lor...cu cadrilul lor...gospodine
bune...iconoame...cetite...giucate...pricopsite...să le fac eu,pe una Brusturoaie,şi,pe
cealaltă,Cioculoaie...Atunci s-agiungă!...-Ia Brusturoaie,ia,Ciocurloaie...mai bine
decât or mocni ş-or îmbătrâni în casă părintească...Brustur şi Cociurlă au moşioare
bune,au bănişori buni...au vitişoare bune.-Ei! şi pentru că au vite,de aceea să-mi
fac eu blăstămul că să le dau copilele?...Ba,cât îi cucu!...Ş-or pune d-lor pofta în
cui!-Ba nu ş-or pune-o,pentru că le-am făgăduit.-Ba ş-or pune-o.-Ba nu ş-or pune-
o.-Ba ş-or.-Ba nu.-Ba ş-or.-Ba nu.-Ah...ah!s-am leşinat!Da' ştii? Lată!...Când m-am
trezit,bietul sufleţălul îşi smulgea musteţile de deznădăjduire!Şi pentru ca să mă
liniştească,mi-a făgăduit să mă lase ca să vin în câşlegi la Ieş cu fete,cu tot...pentru
ca să cerc doar le-aş pute mărita aici...Însă mi-o hotărât ritos că de n-oi izbuti să
prind gineri prin Ieş până la sfârşitul câşlegilor,apoi îmi brustureşte şi-mi
ciocurleşte odoarele.Înţălegi că îndată ce-am sosit aici mi-am scos fetele la
iveală...pe la tiatru,pe la suarele...ghilosite,gătite,împopoţonate,îmbrăcate tot după
modă...Ce dracu să faci?...Dacă ai giuvaeruri,trebuie să le arăţi.În sfârşit am prins
doi în capcană...Aga Bondicescu şi spatariul Pungescovici.Ş-apoi,soro...cu
vorbă,cu ighemonicon...cu tabieturi...iar nu ca Brustur şi Cociurlă...groşi în ceafă şi
morocănoşi...Aşa gineri mai vin de-acasă.Îmi vine să-i strâng cu uşa pe Bondicescu
şi pe Pungescovici,că să-mi hotărască odată,ce gânduri au?...Mi-i că m-oi trezi
deodată cu bărbatu meu ţop în spate...ş-apoi,aşa-i c-am codălghit-o?...Îmi
Brustureşte şi Ciocurleşte odoarele...În sfârşit,mă iartă...Eu mă duc,ne vedem
deseară la bal.Sărut ochişorii.Valeu,imi pierd minţile!