Secvenţa a doua „Lumina altora/...

/ sub ochii mei-" este

constituită pe baza dihotomiei dintre „eu" vs. „alţii", „lumina mea" vs.
„lumina altora". Această dublă opoziţie conturează diferenţele dintre
cele două tipuri de cunoaştere. Discursul liric este centrat în jurul ideii
de mister actualizată în text prin următoarele sintagme „taină", „vraja
nepătrunsului ascuns", „adâncimi de intuneric", „întunecata zare",
„sfâ nt mister", „neînţeles".

Secvenţa finală „căci eu iubesc/.../şi flori şi ochi şi buze şi

morminte" sintetizează mesajul poetic fiind construită sub forma unei
concluzii introdusă prin conjuncţia „căci". Verbul „a iubi" depăşeşte
încă rcătura afectivă specifică romantismului, reprezentâ nd, din punct
de vedere semantic, verbul „a cunoaşte".