ŞTIAŢI CĂ…

● Cesiul descoperit în 1860 prin metoda spectrală de către Bunsen şi Kirchhoff de culoarea alb-
aurie, este considerat cel mai moale metal. Acesta eliberează foarte uşor electronul de valenţă de pe
ultima orbită sub efectul luminii, motiv pentru care se utilizează la confecţionarea celulelor
fotoelectrice. Acest tip de celule sunt sensibile nu numai la radiaţiile din spectrul vizibil, ci şi la cel
invizibil: infraroşu sau ultraviolet. Ca urmare, cu ajutorul celulelor fotoelectrice pe bază de cesiu s-
au putut construi aparate pentru conducerea vehiculelor pe întuneric, detectarea unor obiecte
ascunse etc.
● Franciul ca element chimic cu numărul atomic 87 a fost identificat prima dată în 1834 prin
metoda spectroscopică, de către Horia Hulubei, căruia îi dă numele de moldaviu. Acest
element fusese intuit încă din 1869 de către D.I. Mendeleev care l-a inclus în sistemul său
periodic sub numele de ekacesiu. Denumirea actuală de franciu a fost dată de cea care l-a
descoperit în 1939, Marguerita Perrey, elevă a celebrei Marie Curie, în cinstea ţării natale,
Franţa.
● Telurul este singurul element chimic intrat în tabloul lui Mendeleev direct de pe teritoriul
României, fiind descoperit la Sibiu. Povestea fascinantă a telurului se leagă de împăratul
Austro - Ungariei, de Mozart, de monezi bătute în Imperiu, dar şi de o casă din oraşul
ardelean... Acum peste 200 de ani, în laboratorul său, un savant sibian a făcut o descoperire
chimică ce avea să intre direct în tabloul lui Mendeleev.

Epopeea telurului începe în primii ani ai secolului al XVIII-lea, când ciobanul Ion
Armindean descoperă, la Sacarâmb, lângă Zlatna, un loc cu minereu de aur. Aurul conţinut în aceste
minerale prezenta dificultăţi serioase la separare. Surprinşi, specialiştii trec imediat la analize, dar,
în ciuda nesfârşitului şir de teste, nu găsesc nici o explicaţie.
Iniţial, minereul a fost catalogat drept stibiu (antimoniu), dar, nemulţumit, guvernul de la Viena îl
trimite la faţa locului pe promiţătorul cercetător Friedrich Joseph Muller.
După un şir nesfârşit de teste, Muller concluzionează că aurul este principalul component al
minereului, dar că acesta mai conţine şi un alt element chimic. După mai mulţi ani, timp în care face
peste 50 de experimente, constată că, la încălzire, acest mineral misterios, care nu ceda aurul şi pe
care îl botezase aurum problematicum sau aurum paradoxum, degajă un miros înţepător.
În acest punct Muller era deja ferm convins că descoperise un nou elementchimic. În 1784,
Muller a cerut ajutorul celui mai cunoscut chimist analist al epocii, suedezul Torbern Bergman,

Page 1 of 2
care, însă, nu a putut decât să excludă varianta că minereul ar conţine antimoniu. Bergman s-a stins
din viaţă şi lucrurile au rămas neclarificate pentru mulţi ani.
În 1796, Muller a trimis o altă mostră chimistului german Martin Heinrich Klaproth, care,
după o serie de experimente, depune în faţa Academiei de Ştiinţe din Berlin un memoriu asupra
minereului de aur de lângă Zlatna, în care arată că acesta conţine un element nou, pe care-l numeşte
Tellurium (tellur înseamnă pământ, în limba latină)
În 1832, o ultimă examinare, decisivă, făcută de marele chimist-mineralog suedez J.J.
Berzelius, a adus dovada definitivă.
Povestea telurului, singurul element chimic descoperit pe teritoriul României, nu va fi uitată
datorită compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart, a cărui operă "Flautul fermecat" are ca subiect
chiar aventura lui Muller şi a metalului care seamănă atât de bine cu aurul.
Cum minereul descoperit de Muller semăna uimitor de mult cu aurul, nu e de mirare că austriecii au
crezut iniţial că au descoperit piatra filozofală. "Având mare nevoie de bani, au pus la cale chiar şi o
mică fraudă. Au bătut monede din telur, ce bineînţeles nu aveau acoperire în aur, pentru a
aproviziona vistieria. Astăzi, deşi mai există foarte puţine exemplare, câteva se află la Sibiu”.
Friedrich Joseph Muller şi libretistul operei <Flautul fermecat>, Karl Ludwig Giesecke, au
fost colegi de studii la Academia Regală din Schemnitz. Ambii au fost francmasoni şi au avut
preocupări legate de mineralogie. După terminarea studiilor, fiecare şi-a urmat, însă, propriul drum.
Paşii lui Giesecke s-au întâlnit cu ai lui Wolfgang Amadeus Mozart, un alt cunoscut francmason, cu
care a devenit bun prieten. În interiorul lojei masonice din care făcea parte, a auzit, probabil, discuţii
despre Muller şi descoperirea sa. Aşa a ajuns disputa pentru revendicarea telurului inspiraţia pentru
ultima sa operă.
După ce a studiat filozofia şi ştiinţele juridice, apoi tehnica, mineritul, mecanica, chimia şi
mineralogia, Muller a fost promovat, în 1795, inspector general al Industriei minelor şi siderurgiei
din Transilvania. Cu câţiva ani înainte, în 1788, Muller fusese înnobilat de împăratul Franz Joseph
al II-lea şi ridicat la rangul de cavaler al curţii Imperiale cu titlul "von Reichenstein" (piatră
preţioasă, în limba germană). Faptul că F.J. Muller a domiciliat în Sibiu până în anul 1802 este
confirmat prin evidenţele lojei francmasonice din Sibiu, al cărei membru devine în 1784. De
asemenea, planul oraşului Sibiu (sec. al XIX-lea) atestă că pe strada Fleischer nr. 36 locuia, la acea
dată, F.J. Muller care s-a stins din viaţă în 12 octombrie 1825, la Viena.
„Dintotdeauna cauţi ceea ce nu găseşti:
Găseşti întotdeauna ceea ce nu cauţi”
Albert Einstein
Page 2 of 2Page 2 of 2
● Osmiul şi Iridiul au fost descoperite în Anglia şi Franţa, cam în acelaşi timp, prin dizolvarea
platinei în apă regală, obţinându-se două metale: unul mirositor (osmiu, osmius - a mirosi ) ce
posedă cea mai mare densitate, este foarte dur şi casant, iar cel de-al doilea cu un variat colorit al
sărurilor sale ( în greceşte, iridiu = curcubeu). Aliajul nativ osmiu-iridiu era utilizat la
confecţionarea vârfurilor de peniţe de la stilouri, ace medicale, creuzete şi vase de laborator. Astăzi
în acest scop se folosesc aliaje osmiu-nichel sau osmiu – wolfram - cobalt.

Bibliografie
Internet - traducere din limba franceză
O. Hătărăscu, Metalele în epoca actuală, Ed. Albatros, 1982

Page 2 of 2