Lp nr 2

METODE DE DETERMINARE A POLUARII AERULUI SI A ACTIUNII ASUPRA

ORGANISMULUI

Poluarea aerului reprezinta prezenta in atmosfera de substante straine de compozitia

sa naturala in concentratii care pot actiona negativ asupra starii de sanatate a organismului
uman.
Principalele categorii de poluanti atmosferici sunt:
 Pulberi toxice si netoxice (iritante);
 Gazele cu actiune toxica sau netoxica (iritanta);

Determinarea poluarii aerului cu pulberi si a actiunii asupra organismului

Pulberile din atmosfera sunt formate din particule care rezulta din: activitati umane,
procese mecanice de sfaramare, frecare, procese de condensare si precipitare care au loc in
industrie (termocentrale, siderurgie, metalurgie, prelucrarea metalelor neferoase, fabrici de
ciment, intreprinderi chimice, transporturi, incalzirea locuintelor, arderea rezuduurilor, fumat.
Pulberile mai pot rezulta si in urma unor procese naurale de eroziune eoliana a solului,
emanatii si eruptii vulcanice.
Aceste particule sunt raspandite in toata atmofera dar cele mai mari concentratii se
inregistreaza aproape de sol, in zonele cu clima sau in perioadele secetoase, cu vanturi
puternice, precum si in zonele sarace sau lipsite de vegetatie.
In functie de dimensiunile lor particulele se clasifica astfel:
 Cu diametrul>10µ, sedimentabile dupa legea lui Newton;
 Cu diametrul intre 10 si 0,1µ sedimentabile dupa legea lui Stokes (proportional cu
densitatea si diametrul si invers proportional cu vascozitatea mediului);
 Cu diametrul <0,1µ aflate in suspensie si care se deplaseaza dupa legile miscarii
browniene;
In functie de marime si de miscarile curentilor de aer particulele se impart in 2
categorii:
 Particule care se depun si nu patrund in caile respiratorii;
 Particule in suspensie, care plutesc in aer si care pot fi inhalate ,numite si particule
respirabile. Delimitarea categoriilor nu este insa certa, iar trecerea dintr-o categorie in
alta se poate face cu usurinta.

In functie de locul determinarii, cele mai mari concentratii de particule atmosferice se

gasesc:
 In probele recoltate pe o durata scurta in vecinatatea si pe directia de deplasare a
gazelor evacuate din diferite surse;
 In vecinatatea fabricilor de ciment, a termocentralelor, acombinatelor siderurgice
In aceste zone cantitatea de pulberi sedimentabile poate depasi cateva mii de tone/km2 pe
an iar concentratiile pulberilor aflate in suspensie pot depasi cateva miligrame /m3/24 h.
Cele mai mari concentratii de pulberi atmosferice aflate in suspensie au fost raportate de
OMS in orase precum: Shanghai, Londra, Calcutta, Madrid, Beijing, Zagreb.

Actiunea asupra organismului

Particulele atmosferice aflate in suspensie si inhalate prin orificiile nazale patrund in

organism urmand o cale initial ascendenta si apoi descendenta spre trahee, bronhii pana in
1
alveole unde patrund doar particulele cu diametrul mai mic de 2-3µ. Pe traseul lor particulele
pot fi retinute prin impactul lor cu diferite suprafete ( cornet nazale, faringe, glota, pintenii de
bifurcatie a traheii, si bronhile) si prin aderenta cu mucusul, secretiile glandulere si
surfactantul.
Epurarea acestor particule se realizeaza prin expiratie, inglobarea lor mucus si prin
fagocitarea lor de catre macrophage si limfocite.
Consecintele prezentei particulelor in concentratii mari si pe perioade mari de timp in
caile respiratorii pot fi:
 Histologice si biochimice: hipersecretie, hipervascozitate,hiperfunctie, hipertrofie
si hiperplazie glandulara, cresterea numarului si a zonei de raspandire a celulelor
caliciforme, modificari enzimatice ( cresterea colinesterazei serice si aspartate
aminotransferazei), inhibarea motilitatii cililor epiteliului respirator, aplazia si
metaplazia celulara in celule plate si/sau stratificate, proteoliza cu disparitia
septurilor alveolare si redicerea tesutului elastic (aparitia emfizemului);
 Functionale: cresterea concentratiei histamine, bronhospasmul, tuse productiva,
respiratie suieratoare ( wheezing), dispnee, inhibarea functiilor imunologice si
fagocitare cu aparitia leziunilor epiteliale traheobronsice si a pneumoniei
interstistiale, scaderea capacitatii de difuziune a gazelor, scaderea VEMS,
cresterea VR, cresterea frecventei respiratorii si inversarea raportului
inspiratie/expiratie;
 Clinice:intoxicatii in masa in zonele puternic poluate, intoxicatii accidentale prin
avarii tehnice, boli cronice respiratorii prezum bronsita cronica, emfizemul
pulmonar, astmul bronsic, BPOC.

Determinarea pulberilor din aer

Principiul metodei se bazeaza pe separarea pulberilor din aer prin sedimentare sau
aspiratie si determinarea lor prin metoda gravimetrica ,conimetrica si reflectometrica.
1. Metoda sedimentarii- un vas cilindric cu apa distilata este expus la aerul
atmospheric dupa e a fost amplasat intr-o cutie protectoare pe un support de lemn
la o inaltime de 2-4m. Se expune vasul 30 de zile. Apoi vasul care a fost initial
cantarit este plasat pe o baie incalzita pentru evaporarea apei, Se cantareste din
nou vasul iar prin diferenta se obtine cantitatea de pulberi sedimentabile.
2. Metoda aspiratiei presupune recoltarea aerului printr-o pompa aspiratoare care
are prevazut un dispozitiv de masurare a volumului de aer aspirat si un dispozitiv
de retinere a pulberilor (un filtru); Determinarea cantitatii de pulberi sedimetabile
se realizeaza tot prin calcularea diferentei dintre greutatea initial a dispozitivului
de filtrare si greutatea de dupa aspirarea unui volum cunoscut de aer. Diferenta
reprezinta cantitatea de pulberi sedimentabile exprimata in mg/m3 de aer.
Valori normale:
Concentratia maxima momentana (dupa expunere 30 de min)=0,50mg/m3 aer;
Concentratia medie/24 ore=0,15mg/m3 aer.
3. Determinarea refractometrica a pulberilor sedimentabile presupune masurarea
gradului de innegrire a filtrului, metoda servind la masurarea cantitatii de particule
de carbon nearse sau arse incomplet.
4. Metoda coniometrica consta in determinarea naturii, numarului, a formei si
dimensiunilor pulberilor recoltate din aer prin comparatie cu particule de natura
cunoscuta si prin utilizarea camerei de numarat Fuchs-Rosenthal in mod analog
determinarii numaruliui de elemente figurate sangvine.
Stabilirea dimensiunilor particulelor se realizeaza cu ajutorul unui micrometru
ocular introdus in ocularul unui microscop. Au importanta mai ales particulele cu

2
diametrul de 3-5 µ care pot ajunge pana in alveole si cele de 3-10 µ care sunt
retinute in caile respiratorii.

DETERMINAREA POLUARII AERULUI CU GAZE IRITANTE SI A

ACTIUNII ASUPRA ORGANISMULUI

Gazele iritante sunt substante chimice din atmosfera care rezulta din procese
natural sau artificiale si care actioneaza asupra structurii si functiilor cailor
respiratorii. Unele dintre ele sunt solubile in apa si actioneaza mai ales asupra
CRS (ex SO2) in timp ce altele afecteaza indeosebi caile respiratorii inferioare (ex
Oxizii de N);
Unele gaze iritante prezinta si efecte toxice generale si specifice (ex .
aldehidele). Dintre gazele si vaporia cu actiune iritanta mai fac parte: acizii azotic,
clorhidric, fluorhidric, fosforic, bazele, amoniacul, aldehidele, cetonele, alcooli,
esterii, eterii si oxidantii fotochimici.
Dintre toate, cel mai important gaz iritant este SO2. Rezulta indeosebi din
arderea combustibililor fosili, tratarea termica a minereurilor de neferoase si
feroase, care contin sulf si care prin ardere se transforma in SO2. Datorita
concentratiilor mari de SO2 din aerul atmospheric acesta este considerat indicator
al poluarii urbane datorat arderii combustibililor fosili.
Cantitatea totala de SO2 evacuata pe glob din procese artificilale s-a estimat la
200-250 milioane tone/an dar cantiatatea totala eliminate si din alte surse este mult
mai mare.
Efectele produse de actiunea SO2 asupra organismului se datoreaza
patrunderii in caile respiratorii superioare. Aici este retinut datorita solubilitatii in
apa in nas, gura si faringe de unde este absorbit in proportie de 90-99% ajungand
in sange unde este transformat in sulfiti si metabolizat fiind eliminate in final pec
ale urinara.
Actiunea iritanta a SO2 este amplificata de prezenta concomitenta in
atmosfera a particulelor fine de sulfati si de acid sulfuric.
Determinarea SO2 din aer se realizeaza prin metoda colorimetrica. Principiul
metodei are la baza reactia cu tetracloromercuratul de sodiu formand un ion
complex – diclorosulfitulmercuratul care, paraanilina si aldehida formica
formeaza un complex colorant in rosu-violet de intensitate proportional cu
concentratia SO2.
Recoltarea probelor de aer se efectueaza prin aspiratie intr-un vas absorbitor in
care se afla o solutie absorbanta.
Valori normale:
Concentratia maxima momentana= 0,75mg SO2/m3 aer;
Concentratia medie /24 ore=0,25mg SO2/m3 aer;

Determinarea actiunii SO2 asupra organismului se efectueaza prin spirometrie.

Aceasta este o investigatie functionala a aparatului respirator care arata starea
functionala a cailor respiratorii, a plamanilor si cavitatii toracice.
Masurarea se efectueaza cu pacientul in pozitie sezanda sau in pozitie
ortostatica, cu toracele degajat. Acesta este rugat sa coopereze si sa execute o
inspiratie profunda urmata de expiratie printr-o piesa tubulara a aparatului, cu
buzele etans atasate la piesa cat mai puternic si cat mai prelung pana la evacuarea
totala a aerului din plamani.

3
 Rezultatele se ajusteaza in functie de varsta, greutate , inaltime si sex, folosind
curbele standard de referinta.
Alte metode de determinare a a efectelor SO2 constau in:
 masurarea difuziei gazelor pulmonare
 determinarea mecanicii respiratorii (masurarea raportului complianta
dinamica- complianta static, masurarea volumului de inchidere sau
curba platoului alveolar);
Chestionarul privind istoricul si starea prezenta asupra BPOC care are rolul de a
preciza etiologia si diagnosticul BPOC. La copii raspunsurile sunt date de catre parinti. Pe
langa datele de identitate si adresa intrebarile includ:
 date despre simptomele respiratorii caracteristice pentru bronsita, emfizem
sau astm bronsic,
 date privind istoricul acestor simptome,
 despre factorii etiologici posibili-poluarea aerului, si
 corelatiile hredo-colaterale care ofera indicia genetice sau de alte cauze.
Raspunsurile primate trebuie sa acopere tote posibilitatile existente in practica sis a
poata fi utilizate in scop statistico-epidemic.

Poluarea aerului cu oxizi de azot (NOx)

Oxizii de azot din aerul atmospheric provin din 2 surse importante:

 din combustii interne la autovehicule (gazelle de esapament contin 0,25-
75%NOx
 din industria chimica in fabrici producatoare de ingrasaminte agricole, acid
sulfuric, acid azotic, coloranti. Cosurile de evacuare a acestor fabrici prezinta
un efluent roscat comparat cu ‘coada de vulpe’.
Oxizii de azot contine un amestec variat de compusi azotati, cel mai importat fiind
NO2. Acesta prezinta solubilitate redusa in apa favorizand astfel patrunderea lor pana
in profunzimea aparatului respirator unde, datorita concentratiilor mari poate produce
edem pulmonar.
Determinarea oxizilor de azot in aer are la baza reactia acestuia in mediu slab
acid cu aciddul sulfanilic pe care il diazoteaza in prezenta N-1-naftiletilendiaminei
formand un compus azoic de culoare roz para la rosu in functie de concentratia NO2.
Proba de aer se recolteaza prin aspiratie printr-un microabsorbitor care contine
o substanta absorbanta si care se coloreaza in rosu mai mult sau mai putin intens in
functie de cantitatea de NO2 continuta.
Valori normale:
Concentratia maxima momentana= 0,1mg NO2/m3 aer;
Concentratia medie /24 ore=0,0125mg NO2/m3 aer;

Poluarea aerului cu Oxidanti

Oxidantii sunt substante cu o puternica capacitate de oxidare avand astfel actiune

iritanta asupra aparatului respirator. Sunt reprezentati de ozon, nitratii de peroxiacil etc.
Oxidantii rezulta din reactiile fotochimice care au loc in atmosfera poluata cu
hidrocarburi si NO2, reactii favorizate de radiatiile ultraviolete solare. Se gasesc in atmosfera
oraselor mari si in teritoriile invecinate rezultand mai ales din esapamentele mijloacelor de
transport.
In marile orase produc ceata oxidanta numita ‘smog’care reduce vizibilitatea si irita
mucoasele, mai ales pe cea oculara si respiratorie. In plus, la nivelul aparatului respirator

4
produc modificari enzimatice, scaderea functiilor imunologice, humorale si celulare, sangvine
si chiar leziuni cromozomiale.
Determinarea puterii oxidante a aerului datorata prezentei ozonului si a nitratului de
peroxiacetil se determina prin masurarea concentratiei de iod eliberat dintr-o solutie de
iodura de potasiu dupa titrarea cu tiosulfat de sodiu a substantei aspirate din aerul atmosferic
printr-un absorbitor in care s-a introdus in prealabil o solutie absorbanta de iodura de potasiu
si solutie de amidon.
Valori normale:
Concentratia maxima momentana= 0,03mg oxidanti/m3 aer;
Concentratia medie /24 ore=0,002oxidanti/m3 aer;