CONACUL MARGHILOMAN, HAGIESTI ( IALOMITA ) – STUDIU DE RESTAURARE

In prezent cladirea se prezinta intr-o stare avansata de degradare, fiind identificate in special
degradari ale finisajelor.

La nivelul peretilor exterior se constata exfolieri ale stratului de vopsea, cristalizari ale sarurilor,
iar pe materialele din piatra sunt vizibile colonii de muschi si licheni. Local sunt vizibile
desprinderi ale tencuielilor, in special in zona rasuflatorilor de pe fatada Nordica si desprinderi
ale tinciului ornamental care evidentiaza bosajele de colt.

In categoria elementelor distruse trebuie mentionate toate tamplariile care, dupa spargerea
geamurilor, au inceput sa fie furate sau sa se degradeze ca urmare a actiunii apelor meteorice. La
interior degradarile sunt mai evidente, fiind cauzate in principal de factori antropici.

Principalul procedeu de restaurare pe care il vom folosi va fi conservarea a ceea ce exista, in

special a elementelor din primele trei perioade de existent ale conacului, cu valoare istorica.

La exterior, fatada va fi retencuita , pastrandu-se imaginea originala de secol XIX, tamplariile

vor fi inlocuite cu unele noi, din lemn masiv, ce vor pastra forma si imaginea tamplariei
originale. Balustradele vor fi refacute, respecatand fotografiile vechi dar in maniera
contemporana si vor fi facute din metal in maniera minimalista. Balustrii de piatra vor fi de
asemenea restaurati si conservati.

La interior se vor pastra pe cat posibil zidariile din primele trei secole, cu mici modificari de
goluri de usa sau ferestre acolo unde nu exista fresca sau pictura de conservat. In schimb,
compartimentarile de la etaj si mansarda corespondente ultimei etape vor fi demolate,neavand
valoare istorica

De asemenea, pardoseala se va realiza la randu-i din lemn masiv de stejar cu prindere de nut si
feder . Intrarile vor fi placate cu placi ceramice, iar subsolul va fi finisat cu o pardosea
permeabila la apa si vapori din piatra. Mortarul de ciment de pe peretii subsolului va fi conservat
si integrat in imaginea propusa. La fel se va intampla si cu pictura ramasa de pe peretii parterului
din holul principal.

La nivel functional, conacul va suferi o conversie in centru cultural. Astfel, compartimentarile

interioare vizeaza in principiu realizarea de spatii de expunere, dar si anexe precum: cafenea, gift
shop, grupuri sanitare, spatii de depozitare si sala de conferinta/proiectii de film ce au ca scop
promovarea imaginii si povestii conacului.
Conacul Marghiloman din Hagesti

Conacul Marghiloman este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Hagiești; comuna
Sinești.

Conacul Marghiloman a fost construit, pe două niveluri, între anii 1869 - 1874, înglobând
porțiuni din zidăriile unui ansamblu rezidențial boieresc datând de la sf. sec. al XVII-lea.
Clădirea este tipică pentru arhitectura reședințelor boierești din secolul al XIX-lea.

Ridicat cu meșteri italieni, conacul care a fost proprietatea lui Alexandru Marghiloman are trei
niveluri, pivniță, parter de 7 camere, un etaj cu 10 încăperi, un hol central și 2 terase laterale.

Situatia actuala

După moartea lui Alexandru Marghiloman, conacul i-a rămas moștenire Suzanei Marghiloman și
a fost apoi lăsat în custodia familiei Capră. După 1950 a fost utilizat ca magazie de către CAP
Hagiești. Din 1996 se a intrat în restaurare.

Conacul a fost introdus într-un program comun al Consiliului Europei și Comisiei Europene,
program menit să contribuie la salvarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și siturilor
arheologice din Europa de Sud Est. Aflat în proprietatea Ministerului Culturii și Cultelor (MCC),
conacul Marghiloman a beneficiat de fonduri importante din partea acestei instituții, pentru
restaurare, însă, nealocându-i-se o funcționalitate exactă, în timp s-a distrus și ce s-a restaurat.

Deși listat ca monument istoric, conacul Marghiloman de la Hagiești a ajuns o ruină ce servește
ca loc de adăpost pentru turmele de oi ale ciobanilor din apropiere.

Monument istoric de categorie A, înscris în Lista Monumentelor Istorice a județului Ialomița

(cod LMI IL-II-m-A-14131). Construit de familia Marghiloman in anii 1869-1874,cu mesteri
italieni,conacul are trei niveluri, pivnita, parter cu 7 camere, un etaj cu 10 incaperi, un hol central
si 2 terase laterale si inglobeazaportiuni din zidariile unui ansamblu rezidential boieresc datand
de la sfarsitul secolului al XVII. Cladirea este tipica pentru arhitectura caselor boieresti din
secolul XIX. A fost propietatea lui Alexandru Marghiloman(1854-1925), om politic roman,
deputat, senator in parlamentul Romaniei, ministru al justitiei, ministru de interne, a elaborat
legea judecatoriilor de pace, a sustinut neutralitatea Romaniei in 1914-1916 si intrarea in primul
razboi mondial de partea Germaniei. In functia de prim-ministru in perioada martie – octombrie
1918, a semnat pacea separata cu Germania din 5 martie 1918. In prezent in interiorul si la
exteriorul conacului se pot observa urme ale lucrarilor de consolidare si restaurare, lucrari ce au
fost pornite, oprite si iarasi oprite din cauza traditionalei lipse de fonduri. Conacul beneficiaza de
o panorama exceptionala asupra campurilor si a baltilor cu peste din impresjurimi. Acces cu
mașina: DN2A București-Lilieci, apoi drumul județean Lilieci - Fundulea până în satul Hagiești
din comuna Sinești (pe malul Mostiștei).
 Conacul Marghiloman de la Hagiești a fost construit, așa cum îl știm astăzi, în a doua jumătate a
sec. al XIX-lea, la cererea omului politic Iancu Marghiloman, transformând o mai veche
reședință boierească. Prima etapă de construcție corespunde începutului de secol XVII, fiind
atribuită familiei Dudescu. Din această perioadă datează construcția pivniței, căreia i s-au
suprapus ceva mai tărziu încăperile de la parter, boltite semicilindric. În a doua etapă, de secol
XVIII, se amplifică parterul, înglobând încăperile existente și creându-se un model tipic de casă
boierească, caracteristic epocii. Cea de-a treia etapă corespunde anilor 1869-1874, când Iancu
Marghiloman comandă extinderea vechiului conac după noile modele occidentale la modă în
epocă. Casa se amplifică și se supraetajează, se schimbă aspectul exterior, păstrându-se însă
intactă planimetria și spațiul interior. După naţionalizare monumentul devine sediu CAP, iar din
1996 intră în administrația Ministerului Culturii. Deși a trecut prin mai multe etape de restaurare,
abandonul și lipsa unei funcțiuni permanente în interior, cât și a unui proces sistematic de
conservare, l-au adus într-o avansată stare de degradare.