SÂNGELE

Sângele
 ţesut lichid de origine mezenchimală, care circulă prin sistemul
cardiovascular
 furnizează substanțele necesare celulelor organismului
 transportă deșeurile produse de celule
 constituit din celule sanguine suspendate într-un mediu lichid numit
plasmă sanguină
 rol:
 aprovizionarea cu oxigen a țesuturilor (legat de hemoglobină, care este
transportată în celulele roșii)
 furnizarea de nutrienți
 dizolvați în sânge sau legați de proteinele plasmatice
 îndepărtarea reziduurilor - dioxid de carbon, uree și acid lactic
 funcții imunologice
 celule albe din sânge, anticorpi
 coagulare - mecanism de auto-vindecare
 rol mesager, transportul hormonilor, semnalizarea leziunilor tisulare
 reglarea pH-ului corpului (pH-ul normal al sângelui este în intervalul 7.35 - 7.45)
 reglarea temperaturii corporale
 rol hidraulic.
 Sângele

 55% din sângele integral este plasma sanguină

 culoare galbenă
 mediu apos conținând 92% apă, 8% proteine plasmatice din sânge
 Plasma:
 vehiculează substanțele nutritive dizolvate
 îndepărtează reziduurile
 alte componente importante:
 albumina serică, factorii de coagulare sanguini (facilitează coagularea), imunoglobulinele
(anticorpii), lipoproteinele, alte proteine, electroliți

 Elementele figurate sau celulele sanguine

 globulele rosii
 celulele albe
 plachetele (numite și trombocite).
 Hematiile
Eritrocitele sau celulele roșii
 celule anucleate, derivate din celule nucleate
 lipsește nucleul și organitele
 nucleul prezent în formele tinere (în măduva oasoasă)
 la unele specii hematiile mature sunt nucleate
 păsări, reptile, pești și batracieni
 structural:
 au incluzii cu hemoglobină, materialul de transport al oxigenului
 de obicei, au forma unui disc bi-concav
 fără organite interne
 morfologia este aproape aceeași la toate mamiferele
 5,5 până la 7,5 microni în diametru - dimensiune relativ uniformă
(în funcție de specie)
 la capră 4,1 µm, oaie 4,5 µm, cal 5,7 µm, vacă 6 µm, pisică 6 µm, câine 7 µm
 găină sunt 9-12 µm lungime şi 6-8 µm grosime
 Hematiile
Eritrocitele sau celulele roșii

 durata de viață a eritrocitelor este limitată:

 aproximativ 90-120 de zile
 dezvoltă markeri de senescență la suprafața și vor fi fagocitate
în splină și ficat de macrofagele locale
 componente reutilizabile
 Precursorii eritrocitelor:
 sunt celule nucleate
 acești precursori - în măduva osoasă
 în ultima etapă a procesului de dezvoltare, nucleul este eliminat
 în acel moment, eritrocitele complet formate (mature) sunt
eliberate în mod normal în circulația sanguină.
 Leucocitele
 celule albe sanguine
 sunt celule nucleate și cu organite
 traversează pereţii vasele sanguine (prin diapedeză) şi ajung în ţesuturi, unde îşi
îndeplinesc funcţiile
 leucocitele se află doar în tranzit în sânge, cu ajutorul căruia ajung din măduva osoasă
hematogenă în diferitele ţesuturi din corp
 funcționează în general numai după părăsirea patului vascular
 sunt adesea localizate în țesutul conjunctiv
 sunt capabile să recunoască situsuri specifice din pereții vaselor de sânge pe unde
traversează peretele vascular (proces numit diapedeză) folosind mișcări amoeboidale
 Leucocitele sunt împărțite în două categorii majore:
 granulocite - au incluzii în citoplasma
 agranulocitele nu prezintă incluzii
 granulocitele au nucleul lobulat, iar agranulocitele nelobat
 granulocite
 neutrofile, eozinofile și bazofile
 agranulocite
 limfocite și monocite.
 Granulocitele: Neutrofilele
 cele mai frecvent întâlnite leucocite la primate, câine, pisică și cal
 diametrul: 9 până la 12 microni
 nucleu segmentat sau lobat
 celulele mature pot avea 3 până la 5 lobi, interconectați prin punți fine constituite
din material nuclear
 granulațiile din citoplasmă sunt de obicei discret colorate acidofil sau
bazofil
 această variabilitate a tinctorialității a dus la denumirea de heterofil
 granulele din neutrofile sunt lizozomi
 neutrofilul este un fagocit, în special pentru bacterii
 Nu își pot reface lizozomii utilizați la digestia microbilor

 sunt frecvent întâlnite în țesuturi la locul invaziei bacteriene

 în aceste locuri fagocitează și distrug bacteriile, iar ulterior mor
 detritusurile rezultate prin moartea lor constituie cea mai mare parte a puroiului (în cazul
rănilor supurative).
 Granulocitele: Neutrofilele
 Când un neutrofil tânăr a fost eliberat în sânge din
măduva osoasă, nucleul său are unul sau doi lobi, dar pe
măsură ce se maturizează, se dezvoltă din ce în ce mai
mult și pot prezenta mai mulți lobi
 doar un nucleu pe celula
 formate în măduva osoasă de unde trec în fluxul sanguin
și rămân acolo aproximativ 6-8 ore
 traversează pereții vaselor de sânge pentru a ajunge în
țesuturi unde fagocitează
 primele leucocite care se deplasează către locul de invazie
bacteriană.
 Granulocitele: Eozinofilele

 mai puțin frecvent întâlnite decât neutrofilele

 aceeași mărime sau puțin mai mare (10 până la 14
microni)
 granulele citoplasmatice sunt puternic eozinofile
 culoare roz-portocaliu

 nucleul este bi-lobat, mai rar multi-lobat

 există o oarecare variabilitate în seria animală:
 granulele sunt foarte mari la cai comparativ cu cele de la câini și pisică
 funcția lor nu este complet cunoscută (implicate în reacții alergice)

 eozinofilele conțin enzime litice.

 Granulocitele: Eozinofilele
 pot fagocita, dar nu fagocitează particule antigenice sau complexe
antigen-anticorp
 contracarează acțiunea mediatorilor mastocitelor și bazofilelor prin
secreția de enzime degradante (histaminaze, arilsulfatază, care
distrug histamina și leucotrienele)
 eliberează un factor de inhibare care reduce degranularea mastocitelor,
care induc reacții de hipersensibilitate
 infestarea cu helminți
 eliberatea structuri proteince si proteine cationice eozinofile - stimulează
eliminarea paraziților
 creșterea numărului de eozinofile - în cazul reacțiilor alergice și a
infestațiilor parazitare
 se formează în măduva osoasă ososă
 în torentul sanguin rămân câteva ore sau zile.
 Granulocitele:
Bazofile
 cel mai rar dintre granulocite
 considerat a fi absent la pisici, șobolani și șoareci
 aspect intens bazofil
 originea bazofilelor este încă intens dezbătută
 se pare că acestea sunt forma circulantă a mastocitului
 bazofilele conțin granule care au același material ca și
mastocitele
 în sânge - perioadă foarte scurtă, de tranzit din măduva
osoasă în țesutul conjunctiv
 dimensiune similară cu a neutrofilelor
 nucleul este de obicei bi-lobat, în formă de "S„, sau forma de
treflă
 granulele sunt intens bazofile
 conțin histamină și heparină.
 Agranulocitele - Limfocitele
 cele mai numeroase dintre agranulocite
 dimensiuni variabile:
 mici (6 până la 8 microni)
 medii (9 până la 10 microni)
 mari (peste 10 µm)
 raport nucleu la citoplasmă foarte mare
 nucleul este intens colorat și, de obicei, rotund
 citoplasma este redusă cantitativ
 o bandă subțire la periferia nucleului
 culoare ușor bazofilă
 Limfocitele circulante sunt, de obicei, în stare de
repaus.
 Limfocitele
 De îndată ce un limfocit ajunge în țesutul conjunctiv
 se transformă
 limfocitele B devin plasmocite
 Există de fapt două tipuri funcționale de limfocite:
 Limfocite mari granulare
 natural killer cells (celule NK).
 Limfocite mici
 Celule T (responsabile pentru imunitatea mediată celular)
 Celule B (pentru imunitatea umorală).
 din punct de vedere morfologic - cele 2 tipuri nu se pot diferenția

 perioada de supraviețuire variabilă

 câteva zile până la 5-25 ani
 limfocitele circulante sunt celule imunocompetente care pot recunoaște
unele antigene.
 Limfocitele au o mobilitate specială fiind singurul tip celular care
este capabilă a se deplasa în ambele direcții
 din sânge în țesuturi și înapoi în sânge.
Plasmocitele
 transportate de plasma sanguină și sistemul limfatic
 formate în maduva osoasă și abundente în limfă
 elaborează cantități mari de mari de anticorpi
 număr mare în:
 ganglionii limfatici, splină, lamina propria tract gastro-intestinal,
aparat respirator
 prin stimularea antigenică a limfocitelor B mature acestea se
transformă fie în plasmocite, fie în celulele B de memorie
 plasmocitele provin din măduva osoasă, apoi călătoresc spre splină
sau ganglionii limfatici pentru a secreta anticorpi
 plasmocitele sunt limfocite mari
 citoplasma bazofilă și cu un nucleu excentric
 heterochromatină cu dispunere specifică - “spiţe de roată” sau
“cadran de ceas”.
 Monocitele
 al doilea tip de agranulocite și cel mai mare dintre elementele figurate
circulante
 16 până la 25 de microni în diametru
 nucleul variază ca formă
 în formă de rinichi sau bob de fasole (sau formă de potcoavă) - invaginație nucleară
adâncă
 citoplasma monocitului
 albastru-cenușie și cu granulații discrete.
 au receptori pentru fracțiunea C3 a complementului și pentru IgG
 sunt formate în măduvă osoasă de unde ajung în torentul sanguin
unde rămân aproximativ 20-60 de ore
 traversează pereții vaselor de sânge și ajung în țesuturi
 unde devin macrofage (histiocite active)
 ingeră prin fagocitoză particule mari:
 celule întregi, reziduuri celulare, complexe antigen-anticorpi, particule străine
anorganice sau bacterii/viruși.
 Trombocitele sau plachetele
 nu este o celulă în adevăratul sens
 au făcut parte din structura unei celule, care prin maturizare își pierd adevărata celularitate
 nu sunt altceva decât fragmente ale unei celule precursoare preexistente din măduva osoasă
 derivă din megacariocite - celule foarte mari
 megacariocitele dezvoltă fisuri în citoplasmă și se dezintegrează
 rezultă fragmente de citoplasmă delimitate de membrană = trombocite

 trombocitele inițiază procesul de coagulare întâlnit în vasele de sânge

 La păsări, trombocitele sunt nucleate
 sunt structuri mici
 2 până la 4 microni în diametru
 aspect biconvex rotund sau oval
 zona centrală care este ușor bazofilă iar periferia este palidă, omogenă
 Zona periferică, clară = hialomer
 Hialomerul conține microtubuli, microfilamente, şi diferite proteine implicate în procesul de coagulare sanguină
 Zona centrală, întunecată = granulomer
 granule de mărimi diferite (mici, mijlocii şi mari), mitocondrii, lizozomi, peroxizomi, microvezicule golgiene, ribozomi liberi, fibrinogen, factorul de
creştere plachetară,

 se întâlnesc în spațiile dintre eritrocite

 din măduva osoasă, trombocite ajung în fluxul sanguin, unde rămân aproximativ 8-12 zile,
după care sunt reținute și distruse de linia macrofagică (în special de cele din splină).