Jurnal

vali nicolae

Spirit de echipă=ultima roată de la căruță

Căutăm colaboratori=tu colaborezi frumos, noi te corvodim

Salariu atractiv=atrage muștele

Spirit creativ=noi pufăim, tu vii cu ideile

Putere de muncă=munca ta, banii mei

Program flexibil=te îndoi, te cocoșezi, yoga, frate, după care cazi lat

Cantină proprie=banii se întorc la noi prin împinge tava

Chineza, un avantaj

Deschis la nou=azi, îți dăm mai puțin

Comunicativ=noi vorbim, tu taci

Apa de izvor inclusă

Ce comic.

N-are a face, dom'le, că ești ateu sau nu. Ăștia au existat fizic: Iisus, Constantin, Elena,

Brâncoveanu Constantin. Că-s trecuți ca sfinți, asta-i altă mâncare de pește.

Că altu'-i creștin, sau, de fapt, opusul lui ateu, asta nu înseamnă că nu există formula chimică a

oțetului.

Au mâncat pâine, ouă, lapte. Ca noi. Tot oameni.

Asta-i moartea: tăvălugul, zgomotul, viitura.

Vocea nu ți se mai aude. Asta n-ar fi nimic, dar nu te mai auzi. Și lumina ecranelor, neoanelor,

ledurilor e atât de puternică încât ești în întuneric și nu mai știi dacă e hăul când faci un pas, ești

dărâmat de zgomot și lumini. Orice schimbare de direcție te poate duce în groapă. Așa că mergi cu
viitura odată, te duci la vale. Să ieși, dar cum și când?

Ești mort, nu te mai auzi.

A! Și să nu uit: vocația nu ține loc onestității. Onestitatea nu este însă altceva decât o opțiune. Nu-i

obligatorie.

pierduți în akasha

zidiți în pereți

cine și de ce să mai dezgroape spuma asta de spirit care mai suntem?

rătăciți în memory stick-uri crash pururi mute

dumnezeu le vede și aude pe toate, nu-i obligat să răspundă

noi cu atât mai puțin între noi

nouă, vouă

și vom vorbi cu noi înșine în veac dând din mâini prin bărăganul viitorului