NUME:

DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 1 2/10

1. Patrimoniul reprezintă:

a) o universalitate de fapt, care reuneşte totalitatea bunurilor şi totalitatea

obligaţiilor unei persoane;
b) o universalitatea de drept, care reuneşte toate drepturile şi obligaţiile ce
aparţin unei persoane;
c) o universalitate juridică, alcătuită din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
valoare economică ce aparţin unui subiect de drept.

2. Dreptul de proprietate, ca drept real:

a) reprezintă un drept nepatrimonial, care conferă anumite prerogative titularului

său (posesie, folosinţă, dispoziţie);
b) conferă titularului său prerogativa de a impune un anumit comportament unei
alte persoane, determinate şi individualizate;
c) conferă titularului său anumite prerogative, clar stabilite de lege, pe care
acesta le exercită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.

3. Ca formă a dreptului de proprietate, dreptul de proprietate publică se

caracterizează prin:

a) inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate;

b) caracterul absolut, caracterul prescriptibil achizitiv şi caracterul public;
c) inalienabilitate şi indivizibilitate.

4. În virtutea atributului folosinţei, titularul dreptului de proprietate

privată:

a) poate înstrăina bunul prin acte juridice între vii;

b) poate culege fructele civile generate prin exploatarea bunului;
c) poate stăpâni bunul în materialitatea lui, în cazul bunurilor mobile corporale.

5. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

1
a) implică existenţa mai multor titulari ai acestui drept, având ca obiect acelaşi
bun;
b) nu pot avea ca obiect atributul dispoziţiei, acesta fiind, prin excelenţă,
atributul proprietarului;
c) se exercită în urma divizării dreptului de proprietate prin devoluţiunea
succesorală legală.

6. Într-un raport obligaţional:

a) Subiectul activ trebuie să fie determinat, iar cel pasiv, cel puţin determinabil;
b) Subiectul pasiv trebuie să fie determinat, iar cel activ, cel puţin determinabil;
c) Subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna individualizat şi identificat, orice
neclaritate cu privire la acesta atrăgând nulitatea raportului juridic.

7. Ca izvor de obligaţii, contractul poate fi:

a) Consensual, aleatoriu sau cu titlu oneros;

b) Sinalagmatic sau univoc;
c) Consensual sau imperativ.

8. Răspunderea civilă delictuală:

a) ia naştere numai în urma faptei persoanelor cu capacitate civilă de folosinţă;

b) impune aplicarea unei sancţiuni de natură delictuală, cum ar fi, de exemplu, o
pedeapsă civilă;
c) obligă, în general, la repararea prejudiciului creat prin fapta proprie.

9. În cazul unui contract consensual:

a) acordul de voinţă al părţilor este suficient pentru încheierea sa valabilă;

b) se impune, prin dispoziţia expresă a legii, realizarea unui înscris care să
constate voinţa reală a părţilor;
c) este necesară remiterea materială a bunului ce face obiectul contractului.

10. Contractul de vânzare este un contract:

a) sinalagmatic, solemn, cu executare succesivă, irevocabil;

b) consensual, unilateral, irevocabil, cu executare imediată (uno ictu);
c) sinalagmatic, consensual, cu executare imediată (uno ictu).

NUME:
DATA:
2
INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 2 5/10

1. Una dintre principalele funcţii ale patrimoniului constă în:

a) garantarea tuturor obligaţiilor asumate de titularul său;

b) subrogarea titularului acestuia, în tot sau în parte, prin cedarea unor drepturi
de creaţie intelectuală;
c) transmisiunea între vii a unor drepturi cu valoare economică.

2. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale:

a) Au întotdeauna un singur titular, individualizat şi determinat;

b) Sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi subiecţii de drept);
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie pozitivă, de a da sau de a face.

3. Dreptul de proprietate publică aparţine:

a) unei persoane care ocupă o funcţie publică, numită politic sau aleasă direct;
b) unei unităţi administrativ-teritoriale;
c) persoanelor juridice cu capital majoritar de stat (regii autonome, societăţi
comerciale etc.).

4. Atributul dispoziţiei îi conferă titularului:

a) capacitatea de a înstrăina sau distruge bunul;

b) abilitatea de a-l utiliza conform destinaţiei sale;
c) posibilitatea exploatării bunului în vederea obţinerii unor câştiguri materiale
patrimoniale.

5. În raport cu dreptul de proprietate, dreptul real de uzufruct:

a) nu este expres reglementat de legislaţia civilă, fiind o creaţie a practicii

judiciare;
b) permite titularului anumite prerogative, absente în cazul dreptului de
proprietate;
c) nu conferă titularului prerogativa dispoziţiei.

6. Obligaţia civilă poate fi definită ca:

3
a) legătura juridică specifică dreptului privat, prin care subiectul activ – titularul
– poate avea o anumită conduită în raport cu subiectul pasiv nedeterminat;
b) legătura juridică specifică raporturilor reale între subiecte de drept civil, prin
care debitorul – ca subiect activ – are o anumită conduită;
c) legătura juridică între creditor şi debitor, în care acesta din urmă îşi asumă un
anumit comportament faţă de cel dintâi.

7. Nu constituie izvor al obligaţiei de reparare a unui prejudiciu, pentru un

subiect de drept:

a) Fapta lucrului sau a animalului care îi aparţine;

b) Fapta rudelor de gradele 2 şi 3;
c) Ruina unui edificiu aflat în proprietatea sa, care nu mai este utilizat conform
destinaţiei.

8. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt:

a) intenţia de a contracta, consimţământul, obiectul licit şi clauza morală;

b) intenţia de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic, capacitatea de a
contracta, cauza licită şi morală;
c) capacitatea, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza licită şi
morală.

9. Fapta juridică licită, ca izvor de obligaţii:

a) se caracterizează, în principal, prin faptul că prejudiciul este generat de fapta

creditorului;
b) are în vedere preexistenţa unor raporturi contractuale între creditor şi debitor;
c) implică diminuarea patrimoniului creditorului şi creşterea patrimoniului
debitorului.

10. Atunci când obligaţiile izvorâte dintr-un contract sunt reciproce şi

interdependente, acesta este:

a) sinalagmatic, deoarece, dacă nu este îndeplinită una dintre aceste condiţii,

avem de-a face cu un contract unilateral;
b) consensual, deoarece implică în mod expres un acord de voinţă al părţilor;
c) aleatoriu, deoarece realizarea sa depinde exclusiv de voinţa părţilor.

NUME:
DATA:
INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL
4
NR. 3 7/10

1. Actualul Cod civil permite ca:

a) o persoană fizică să deţină mai multe patrimonii personale;

b) o persoană fizică să deţină un patrimoniu personal şi o masă patrimonială de
afectaţiune;
c) o persoană fizică să înstrăineze o cotă-parte din patrimoniul său către un
membru al familiei, cu titlu de avans succesoral.

2. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile de creanţă:

a) Sunt opozabile inter partes (între părţile raportului obligaţional);

b) Au întotdeauna un subiect activ individualizat şi determinat;
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie negativă, de a nu face.

3. Subiectul pasiv al unui drept real:

a) Este însuşi titularul acelui drept;

b) Este întotdeauna o persoană fizică, titular al unei obligaţii personale;
c) Este nedeterminat.

4. În virtutea unui drept de uzufruct:

a) uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul, iar fructele se cuvin de drept

proprietarului;
b) fructele civile se cuvin uzufructuarului, proporţional cu durata uzufructului;
c) titularul său nu poate închiria sau arenda bunul primit.

5. Exercitarea dreptului de proprietate publică:

a) se realizează prin intermediul ministerelor de resort;

b) se realizează prin intermediul persoanelor fizice care ocupă anumite funcţii
publice de conducere;
c) se realizează prin dreptul de administrare, dreptul de concesiune sau dreptul
de folosinţă gratuită.

6. Obligaţiile civile pot fi clasificate în:

a) Obligaţii consensuale, obligaţii neconsensuale şi obligaţii legale;

b) Obligaţii de a da, a face şi a nu face;
c) Obligaţii constituţionale, obligaţii administrative şi obligaţii individuale.
5
7. Conţinutul obligaţiilor:

a) constituie un anumit comportament al subiectului pasiv al raportului juridic;

b) constituie o prestaţie datorată de subiectul activ determinat subiectului pasiv
determinat sau determinabil:
c) constă în realizarea unei operaţiuni cu valoare economică, pe cheltuiala
subiectului activ.

8. Contractele aleatorii implică:

a) necunoaşterea identităţii părţilor, la momentul încheierii contractului;

b) necunoaşterea întinderii prestaţiilor, la momentul încheierii contractului;
c) posibilitatea ca contractul respectiv să fie reziliat de drept, fără a mai fi
necesară manifestarea expresă de voinţă a părţilor.

9. Elementele răspunderii civile delictuale sunt:

a) fapta ilicită, discernământul, legătura de cauzalitate şi victima;

b) fapta ilicită, vinovăţia (culpa), prejudiciul şi despăgubirea;
c) fapta ilicită, culpa (vinovăţia), prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

10. Un contract de vânzare, pentru a fi valabil încheiat, necesită:

a) o formă scrisă, atunci când are ca obiect vânzarea unui bun mobil perisabil;
b) o cauză licită şi morală;
c) un preţ determinabil în funcţie de preţul pieţei din ziua încheierii contractului.

1C

2C

3A

4B

5B

6A

BAREM 7A

NR. 1 8C

9A
6
10 C 10A 1B
2A
BAREM 3C
4B
NR.2
5C
1A 6B
2B 7A
3B 8B
4A 9C
5C 10B
6C
BAREM
7B
8C
NR. 3
9C

NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 1 2/10 9/10

1. Patrimoniul reprezintă:

7
a) o universalitate de fapt, care reuneşte totalitatea bunurilor şi totalitatea
obligaţiilor unei persoane;
b) o universalitatea de drept, care reuneşte toate drepturile şi obligaţiile ce
aparţin unei persoane;
c) o universalitate juridică, alcătuită din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
valoare economică ce aparţin unui subiect de drept.

2. Dreptul de proprietate, ca drept real:

a) reprezintă un drept nepatrimonial, care conferă anumite prerogative titularului

său (posesie, folosinţă, dispoziţie);
b) conferă titularului său prerogativa de a impune un anumit comportament unei
alte persoane, determinate şi individualizate;
c) conferă titularului său anumite prerogative, clar stabilite de lege, pe care
acesta le exercită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.

3. Ca formă a dreptului de proprietate, dreptul de proprietate publică se

caracterizează prin:

a) inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate;

b) caracterul absolut, caracterul prescriptibil achizitiv şi caracterul public;
c) inalienabilitate şi indivizibilitate.

4. În virtutea atributului folosinţei, titularul dreptului de proprietate

privată:

a) poate înstrăina bunul prin acte juridice între vii;

b) poate culege fructele civile generate prin exploatarea bunului;
c) poate stăpâni bunul în materialitatea lui, în cazul bunurilor mobile corporale.

5. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

a) implică existenţa mai multor titulari ai acestui drept, având ca obiect acelaşi
bun;
b) nu pot avea ca obiect atributul dispoziţiei, acesta fiind, prin excelenţă,
atributul proprietarului;
c) se exercită în urma divizării dreptului de proprietate prin devoluţiunea
succesorală legală.

6. Într-un raport obligaţional:

8
a) Subiectul activ trebuie să fie determinat, iar cel pasiv, cel puţin determinabil;
b) Subiectul pasiv trebuie să fie determinat, iar cel activ, cel puţin determinabil;
c) Subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna individualizat şi identificat, orice
neclaritate cu privire la acesta atrăgând nulitatea raportului juridic.

7. Ca izvor de obligaţii, contractul poate fi:

a) Consensual, aleatoriu sau cu titlu oneros;

b) Sinalagmatic sau univoc;
c) Consensual sau imperativ.

8. Răspunderea civilă delictuală:

a) ia naştere numai în urma faptei persoanelor cu capacitate civilă de folosinţă;

b) impune aplicarea unei sancţiuni de natură delictuală, cum ar fi, de exemplu, o
pedeapsă civilă;
c) obligă, în general, la repararea prejudiciului creat prin fapta proprie.

9. În cazul unui contract consensual:

a) acordul de voinţă al părţilor este suficient pentru încheierea sa valabilă;

b) se impune, prin dispoziţia expresă a legii, realizarea unui înscris care să
constate voinţa reală a părţilor;
c) este necesară remiterea materială a bunului ce face obiectul contractului.

10. Contractul de vânzare este un contract:

a) sinalagmatic, solemn, cu executare succesivă, irevocabil;

b) consensual, unilateral, irevocabil, cu executare imediată (uno ictu);
c) sinalagmatic, consensual, cu executare imediată (uno ictu).

NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 2 5/10 9/10

1. Una dintre principalele funcţii ale patrimoniului constă în:

a) garantarea tuturor obligaţiilor asumate de titularul său;

9
b) subrogarea titularului acestuia, în tot sau în parte, prin cedarea unor drepturi
de creaţie intelectuală;
c) transmisiunea între vii a unor drepturi cu valoare economică.

2. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale:

a) Au întotdeauna un singur titular, individualizat şi determinat;

b) Sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi subiecţii de drept);
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie pozitivă, de a da sau de a face.

3. Dreptul de proprietate publică aparţine:

a) unei persoane care ocupă o funcţie publică, numită politic sau aleasă direct;
b) unei unităţi administrativ-teritoriale;
c) persoanelor juridice cu capital majoritar de stat (regii autonome, societăţi
comerciale etc.).

4. Atributul dispoziţiei îi conferă titularului:

a) capacitatea de a înstrăina sau distruge bunul;

b) abilitatea de a-l utiliza conform destinaţiei sale;
c) posibilitatea exploatării bunului în vederea obţinerii unor câştiguri materiale
patrimoniale.

5. În raport cu dreptul de proprietate, dreptul real de uzufruct:

a) nu este expres reglementat de legislaţia civilă, fiind o creaţie a practicii

judiciare;
b) permite titularului anumite prerogative, absente în cazul dreptului de
proprietate;
c) nu conferă titularului prerogativa dispoziţiei.

6. Obligaţia civilă poate fi definită ca:

a) legătura juridică specifică dreptului privat, prin care subiectul activ – titularul
– poate avea o anumită conduită în raport cu subiectul pasiv nedeterminat;
b) legătura juridică specifică raporturilor reale între subiecte de drept civil, prin
care debitorul – ca subiect activ – are o anumită conduită;
c) legătura juridică între creditor şi debitor, în care acesta din urmă îşi asumă un
anumit comportament faţă de cel dintâi.

7. Nu constituie izvor al obligaţiei de reparare a unui prejudiciu, pentru un

subiect de drept:
10
a) Fapta lucrului sau a animalului care îi aparţine;
b) Fapta rudelor de gradele 2 şi 3;
c) Ruina unui edificiu aflat în proprietatea sa, care nu mai este utilizat conform
destinaţiei.

8. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt:

a) intenţia de a contracta, consimţământul, obiectul licit şi clauza morală;

b) intenţia de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic, capacitatea de a
contracta, cauza licită şi morală;
c) capacitatea, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza licită şi
morală.

9. Fapta juridică licită, ca izvor de obligaţii:

a) se caracterizează, în principal, prin faptul că prejudiciul este generat de fapta

creditorului;
b) are în vedere preexistenţa unor raporturi contractuale între creditor şi debitor;
c) implică diminuarea patrimoniului creditorului şi creşterea patrimoniului
debitorului.

10. Atunci când obligaţiile izvorâte dintr-un contract sunt reciproce şi

interdependente, acesta este:

a) sinalagmatic, deoarece, dacă nu este îndeplinită una dintre aceste condiţii,

avem de-a face cu un contract unilateral;
b) consensual, deoarece implică în mod expres un acord de voinţă al părţilor;
c) aleatoriu, deoarece realizarea sa depinde exclusiv de voinţa părţilor.

NUME:
DATA:
INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 3 7/10
10/10
1. Actualul Cod civil permite ca:

a) o persoană fizică să deţină mai multe patrimonii personale;

b) o persoană fizică să deţină un patrimoniu personal şi o masă patrimonială de
afectaţiune;

11
c) o persoană fizică să înstrăineze o cotă-parte din patrimoniul său către un
membru al familiei, cu titlu de avans succesoral.

2. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile de creanţă:

a) Sunt opozabile inter partes (între părţile raportului obligaţional);

b) Au întotdeauna un subiect activ individualizat şi determinat;
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie negativă, de a nu face.

3. Subiectul pasiv al unui drept real:

a) Este însuşi titularul acelui drept;

b) Este întotdeauna o persoană fizică, titular al unei obligaţii personale;
c) Este nedeterminat.

4. În virtutea unui drept de uzufruct:

a) uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul, iar fructele se cuvin de drept

proprietarului;
b) fructele civile se cuvin uzufructuarului, proporţional cu durata uzufructului;
c) titularul său nu poate închiria sau arenda bunul primit.

5. Exercitarea dreptului de proprietate publică:

a) se realizează prin intermediul ministerelor de resort;

b) se realizează prin intermediul persoanelor fizice care ocupă anumite funcţii
publice de conducere;
c) se realizează prin dreptul de administrare, dreptul de concesiune sau dreptul
de folosinţă gratuită.

6. Obligaţiile civile pot fi clasificate în:

a) Obligaţii consensuale, obligaţii neconsensuale şi obligaţii legale;

b) Obligaţii de a da, a face şi a nu face;
c) Obligaţii constituţionale, obligaţii administrative şi obligaţii individuale.

7. Conţinutul obligaţiilor:

a) constituie un anumit comportament al subiectului pasiv al raportului juridic;

b) constituie o prestaţie datorată de subiectul activ determinat subiectului pasiv
determinat sau determinabil:
c) constă în realizarea unei operaţiuni cu valoare economică, pe cheltuiala
subiectului activ.
12
8. Contractele aleatorii implică:

a) necunoaşterea identităţii părţilor, la momentul încheierii contractului;

b) necunoaşterea întinderii prestaţiilor, la momentul încheierii contractului;
c) posibilitatea ca contractul respectiv să fie reziliat de drept, fără a mai fi
necesară manifestarea expresă de voinţă a părţilor.

9. Elementele răspunderii civile delictuale sunt:

a) fapta ilicită, discernământul, legătura de cauzalitate şi victima;

b) fapta ilicită, vinovăţia (culpa), prejudiciul şi despăgubirea;
c) fapta ilicită, culpa (vinovăţia), prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

10. Un contract de vânzare, pentru a fi valabil încheiat, necesită:

a) o formă scrisă, atunci când are ca obiect vânzarea unui bun mobil perisabil;
b) o cauză licită şi morală;
c) un preţ determinabil în funcţie de preţul pieţei din ziua încheierii contractului.

9A

10 C

BAREM BAREM

NR. 1 NR.2

1A
2B
1C 3B
4A
2C
5C
3A 6C
7B
4B 8C
9C
5B 10A
6A

7A

8C

13
 1B 8B
2A 9C
3C 10B
4B
BAREM
5C
6B
NR. 3
7A

NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 1 2/10

1. Patrimoniul reprezintă:

a) o universalitate de fapt, care reuneşte totalitatea bunurilor şi totalitatea

obligaţiilor unei persoane;
b) o universalitatea de drept, care reuneşte toate drepturile şi obligaţiile ce
aparţin unei persoane;
c) o universalitate juridică, alcătuită din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
valoare economică ce aparţin unui subiect de drept.

14
2. Dreptul de proprietate, ca drept real:

a) reprezintă un drept nepatrimonial, care conferă anumite prerogative titularului

său (posesie, folosinţă, dispoziţie);
b) conferă titularului său prerogativa de a impune un anumit comportament unei
alte persoane, determinate şi individualizate;
c) conferă titularului său anumite prerogative, clar stabilite de lege, pe care
acesta le exercită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.

3. Ca formă a dreptului de proprietate, dreptul de proprietate publică se

caracterizează prin:

a) inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate;

b) caracterul absolut, caracterul prescriptibil achizitiv şi caracterul public;
c) inalienabilitate şi indivizibilitate.

4. În virtutea atributului folosinţei, titularul dreptului de proprietate

privată:

a) poate înstrăina bunul prin acte juridice între vii;

b) poate culege fructele civile generate prin exploatarea bunului;
c) poate stăpâni bunul în materialitatea lui, în cazul bunurilor mobile corporale.

5. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

a) implică existenţa mai multor titulari ai acestui drept, având ca obiect acelaşi
bun;
b) nu pot avea ca obiect atributul dispoziţiei, acesta fiind, prin excelenţă,
atributul proprietarului;
c) se exercită în urma divizării dreptului de proprietate prin devoluţiunea
succesorală legală.

6. Într-un raport obligaţional:

a) Subiectul activ trebuie să fie determinat, iar cel pasiv, cel puţin determinabil;
b) Subiectul pasiv trebuie să fie determinat, iar cel activ, cel puţin determinabil;
c) Subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna individualizat şi identificat, orice
neclaritate cu privire la acesta atrăgând nulitatea raportului juridic.

7. Ca izvor de obligaţii, contractul poate fi:

15
a) Consensual, aleatoriu sau cu titlu oneros;
b) Sinalagmatic sau univoc;
c) Consensual sau imperativ.

8. Răspunderea civilă delictuală:

a) ia naştere numai în urma faptei persoanelor cu capacitate civilă de folosinţă;

b) impune aplicarea unei sancţiuni de natură delictuală, cum ar fi, de exemplu, o
pedeapsă civilă;
c) obligă, în general, la repararea prejudiciului creat prin fapta proprie.

9. În cazul unui contract consensual:

a) acordul de voinţă al părţilor este suficient pentru încheierea sa valabilă;

b) se impune, prin dispoziţia expresă a legii, realizarea unui înscris care să
constate voinţa reală a părţilor;
c) este necesară remiterea materială a bunului ce face obiectul contractului.

10. Contractul de vânzare este un contract:

a) sinalagmatic, solemn, cu executare succesivă, irevocabil;

b) consensual, unilateral, irevocabil, cu executare imediată (uno ictu);
c) sinalagmatic, consensual, cu executare imediată (uno ictu).

NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 2 5/10

1. Una dintre principalele funcţii ale patrimoniului constă în:

a) garantarea tuturor obligaţiilor asumate de titularul său;

b) subrogarea titularului acestuia, în tot sau în parte, prin cedarea unor drepturi
de creaţie intelectuală;
c) transmisiunea între vii a unor drepturi cu valoare economică.

2. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale:

a) Au întotdeauna un singur titular, individualizat şi determinat;

b) Sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi subiecţii de drept);
16
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie pozitivă, de a da sau de a face.

3. Dreptul de proprietate publică aparţine:

a) unei persoane care ocupă o funcţie publică, numită politic sau aleasă direct;
b) unei unităţi administrativ-teritoriale;
c) persoanelor juridice cu capital majoritar de stat (regii autonome, societăţi
comerciale etc.).

4. Atributul dispoziţiei îi conferă titularului:

a) capacitatea de a înstrăina sau distruge bunul;

b) abilitatea de a-l utiliza conform destinaţiei sale;
c) posibilitatea exploatării bunului în vederea obţinerii unor câştiguri materiale
patrimoniale.

5. În raport cu dreptul de proprietate, dreptul real de uzufruct:

a) nu este expres reglementat de legislaţia civilă, fiind o creaţie a practicii

judiciare;
b) permite titularului anumite prerogative, absente în cazul dreptului de
proprietate;
c) nu conferă titularului prerogativa dispoziţiei.

6. Obligaţia civilă poate fi definită ca:

a) legătura juridică specifică dreptului privat, prin care subiectul activ – titularul
– poate avea o anumită conduită în raport cu subiectul pasiv nedeterminat;
b) legătura juridică specifică raporturilor reale între subiecte de drept civil, prin
care debitorul – ca subiect activ – are o anumită conduită;
c) legătura juridică între creditor şi debitor, în care acesta din urmă îşi asumă un
anumit comportament faţă de cel dintâi.

7. Nu constituie izvor al obligaţiei de reparare a unui prejudiciu, pentru un

subiect de drept:

a) Fapta lucrului sau a animalului care îi aparţine;

b) Fapta rudelor de gradele 2 şi 3;
c) Ruina unui edificiu aflat în proprietatea sa, care nu mai este utilizat conform
destinaţiei.

8. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt:

17
a) intenţia de a contracta, consimţământul, obiectul licit şi clauza morală;
b) intenţia de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic, capacitatea de a
contracta, cauza licită şi morală;
c) capacitatea, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza licită şi
morală.

9. Fapta juridică licită, ca izvor de obligaţii:

a) se caracterizează, în principal, prin faptul că prejudiciul este generat de fapta

creditorului;
b) are în vedere preexistenţa unor raporturi contractuale între creditor şi debitor;
c) implică diminuarea patrimoniului creditorului şi creşterea patrimoniului
debitorului.

10. Atunci când obligaţiile izvorâte dintr-un contract sunt reciproce şi

interdependente, acesta este:

a) sinalagmatic, deoarece, dacă nu este îndeplinită una dintre aceste condiţii,

avem de-a face cu un contract unilateral;
b) consensual, deoarece implică în mod expres un acord de voinţă al părţilor;
c) aleatoriu, deoarece realizarea sa depinde exclusiv de voinţa părţilor.

NUME:
DATA:
INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 3 7/10

1. Actualul Cod civil permite ca:

a) o persoană fizică să deţină mai multe patrimonii personale;

b) o persoană fizică să deţină un patrimoniu personal şi o masă patrimonială de
afectaţiune;
c) o persoană fizică să înstrăineze o cotă-parte din patrimoniul său către un
membru al familiei, cu titlu de avans succesoral.

2. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile de creanţă:

a) Sunt opozabile inter partes (între părţile raportului obligaţional);

b) Au întotdeauna un subiect activ individualizat şi determinat;
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie negativă, de a nu face.

18
3. Subiectul pasiv al unui drept real:

a) Este însuşi titularul acelui drept;

b) Este întotdeauna o persoană fizică, titular al unei obligaţii personale;
c) Este nedeterminat.

4. În virtutea unui drept de uzufruct:

a) uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul, iar fructele se cuvin de drept

proprietarului;
b) fructele civile se cuvin uzufructuarului, proporţional cu durata uzufructului;
c) titularul său nu poate închiria sau arenda bunul primit.

5. Exercitarea dreptului de proprietate publică:

a) se realizează prin intermediul ministerelor de resort;

b) se realizează prin intermediul persoanelor fizice care ocupă anumite funcţii
publice de conducere;
c) se realizează prin dreptul de administrare, dreptul de concesiune sau dreptul
de folosinţă gratuită.

6. Obligaţiile civile pot fi clasificate în:

a) Obligaţii consensuale, obligaţii neconsensuale şi obligaţii legale;

b) Obligaţii de a da, a face şi a nu face;
c) Obligaţii constituţionale, obligaţii administrative şi obligaţii individuale.

7. Conţinutul obligaţiilor:

a) constituie un anumit comportament al subiectului pasiv al raportului juridic;

b) constituie o prestaţie datorată de subiectul activ determinat subiectului pasiv
determinat sau determinabil:
c) constă în realizarea unei operaţiuni cu valoare economică, pe cheltuiala
subiectului activ.

8. Contractele aleatorii implică:

a) necunoaşterea identităţii părţilor, la momentul încheierii contractului;

b) necunoaşterea întinderii prestaţiilor, la momentul încheierii contractului;
c) posibilitatea ca contractul respectiv să fie reziliat de drept, fără a mai fi
necesară manifestarea expresă de voinţă a părţilor.

9. Elementele răspunderii civile delictuale sunt:

19
a) fapta ilicită, discernământul, legătura de cauzalitate şi victima;
b) fapta ilicită, vinovăţia (culpa), prejudiciul şi despăgubirea;
c) fapta ilicită, culpa (vinovăţia), prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

10. Un contract de vânzare, pentru a fi valabil încheiat, necesită:

a) o formă scrisă, atunci când are ca obiect vânzarea unui bun mobil perisabil;
b) o cauză licită şi morală;
c) un preţ determinabil în funcţie de preţul pieţei din ziua încheierii contractului.

9C
10A
1C

2C

3A

4B

5B

6A
BAREM
7A

8C NR. 3

9A 1B
2A
10 C 3C
4B
BAREM 5C
NR.2 6B
7A
1A 8B
2B 9C
3B 10B
4A
BAREM
5C
NR. 1 6C
7B
8C

20
NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 1 2/10

1. Patrimoniul reprezintă:

a) o universalitate de fapt, care reuneşte totalitatea bunurilor şi totalitatea

obligaţiilor unei persoane;
b) o universalitatea de drept, care reuneşte toate drepturile şi obligaţiile ce
aparţin unei persoane;
c) o universalitate juridică, alcătuită din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
valoare economică ce aparţin unui subiect de drept.

2. Dreptul de proprietate, ca drept real:

a) reprezintă un drept nepatrimonial, care conferă anumite prerogative titularului

său (posesie, folosinţă, dispoziţie);
b) conferă titularului său prerogativa de a impune un anumit comportament unei
alte persoane, determinate şi individualizate;
c) conferă titularului său anumite prerogative, clar stabilite de lege, pe care
acesta le exercită în mod absolut, exclusiv şi perpetuu.
21
3. Ca formă a dreptului de proprietate, dreptul de proprietate publică se
caracterizează prin:

a) inalienabilitate, imprescriptibilitate, insesizabilitate;

b) caracterul absolut, caracterul prescriptibil achizitiv şi caracterul public;
c) inalienabilitate şi indivizibilitate.

4. În virtutea atributului folosinţei, titularul dreptului de proprietate

privată:

a) poate înstrăina bunul prin acte juridice între vii;

b) poate culege fructele civile generate prin exploatarea bunului;
c) poate stăpâni bunul în materialitatea lui, în cazul bunurilor mobile corporale.

5. Dezmembrămintele dreptului de proprietate:

a) implică existenţa mai multor titulari ai acestui drept, având ca obiect acelaşi
bun;
b) nu pot avea ca obiect atributul dispoziţiei, acesta fiind, prin excelenţă,
atributul proprietarului;
c) se exercită în urma divizării dreptului de proprietate prin devoluţiunea
succesorală legală.

6. Într-un raport obligaţional:

a) Subiectul activ trebuie să fie determinat, iar cel pasiv, cel puţin determinabil;
b) Subiectul pasiv trebuie să fie determinat, iar cel activ, cel puţin determinabil;
c) Subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna individualizat şi identificat, orice
neclaritate cu privire la acesta atrăgând nulitatea raportului juridic.

7. Ca izvor de obligaţii, contractul poate fi:

a) Consensual, aleatoriu sau cu titlu oneros;

b) Sinalagmatic sau univoc;
c) Consensual sau imperativ.

8. Răspunderea civilă delictuală:

a) ia naştere numai în urma faptei persoanelor cu capacitate civilă de folosinţă;

22
b) impune aplicarea unei sancţiuni de natură delictuală, cum ar fi, de exemplu, o
pedeapsă civilă;
c) obligă, în general, la repararea prejudiciului creat prin fapta proprie.

9. În cazul unui contract consensual:

a) acordul de voinţă al părţilor este suficient pentru încheierea sa valabilă;

b) se impune, prin dispoziţia expresă a legii, realizarea unui înscris care să
constate voinţa reală a părţilor;
c) este necesară remiterea materială a bunului ce face obiectul contractului.

10. Contractul de vânzare este un contract:

a) sinalagmatic, solemn, cu executare succesivă, irevocabil;

b) consensual, unilateral, irevocabil, cu executare imediată (uno ictu);
c) sinalagmatic, consensual, cu executare imediată (uno ictu).

NUME:
DATA:

INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 2 5/10

1. Una dintre principalele funcţii ale patrimoniului constă în:

a) garantarea tuturor obligaţiilor asumate de titularul său;

b) subrogarea titularului acestuia, în tot sau în parte, prin cedarea unor drepturi
de creaţie intelectuală;
c) transmisiunea între vii a unor drepturi cu valoare economică.

2. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale:

a) Au întotdeauna un singur titular, individualizat şi determinat;

b) Sunt opozabile erga omnes (faţă de toţi subiecţii de drept);
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie pozitivă, de a da sau de a face.

3. Dreptul de proprietate publică aparţine:

a) unei persoane care ocupă o funcţie publică, numită politic sau aleasă direct;
b) unei unităţi administrativ-teritoriale;
c) persoanelor juridice cu capital majoritar de stat (regii autonome, societăţi
comerciale etc.).
23
4. Atributul dispoziţiei îi conferă titularului:

a) capacitatea de a înstrăina sau distruge bunul;

b) abilitatea de a-l utiliza conform destinaţiei sale;
c) posibilitatea exploatării bunului în vederea obţinerii unor câştiguri materiale
patrimoniale.

5. În raport cu dreptul de proprietate, dreptul real de uzufruct:

a) nu este expres reglementat de legislaţia civilă, fiind o creaţie a practicii

judiciare;
b) permite titularului anumite prerogative, absente în cazul dreptului de
proprietate;
c) nu conferă titularului prerogativa dispoziţiei.

6. Obligaţia civilă poate fi definită ca:

a) legătura juridică specifică dreptului privat, prin care subiectul activ – titularul
– poate avea o anumită conduită în raport cu subiectul pasiv nedeterminat;
b) legătura juridică specifică raporturilor reale între subiecte de drept civil, prin
care debitorul – ca subiect activ – are o anumită conduită;
c) legătura juridică între creditor şi debitor, în care acesta din urmă îşi asumă un
anumit comportament faţă de cel dintâi.

7. Nu constituie izvor al obligaţiei de reparare a unui prejudiciu, pentru un

subiect de drept:

a) Fapta lucrului sau a animalului care îi aparţine;

b) Fapta rudelor de gradele 2 şi 3;
c) Ruina unui edificiu aflat în proprietatea sa, care nu mai este utilizat conform
destinaţiei.

8. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt:

a) intenţia de a contracta, consimţământul, obiectul licit şi clauza morală;

b) intenţia de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic, capacitatea de a
contracta, cauza licită şi morală;
c) capacitatea, consimţământul, obiectul determinat şi licit, cauza licită şi
morală.

9. Fapta juridică licită, ca izvor de obligaţii:

24
a) se caracterizează, în principal, prin faptul că prejudiciul este generat de fapta
creditorului;
b) are în vedere preexistenţa unor raporturi contractuale între creditor şi debitor;
c) implică diminuarea patrimoniului creditorului şi creşterea patrimoniului
debitorului.

10. Atunci când obligaţiile izvorâte dintr-un contract sunt reciproce şi

interdependente, acesta este:

a) sinalagmatic, deoarece, dacă nu este îndeplinită una dintre aceste condiţii,

avem de-a face cu un contract unilateral;
b) consensual, deoarece implică în mod expres un acord de voinţă al părţilor;
c) aleatoriu, deoarece realizarea sa depinde exclusiv de voinţa părţilor.

NUME:
DATA:
INSTITUŢII FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL

NR. 3 7/10

1. Actualul Cod civil permite ca:

a) o persoană fizică să deţină mai multe patrimonii personale;

b) o persoană fizică să deţină un patrimoniu personal şi o masă patrimonială de
afectaţiune;
c) o persoană fizică să înstrăineze o cotă-parte din patrimoniul său către un
membru al familiei, cu titlu de avans succesoral.

2. Spre deosebire de drepturile reale, drepturile de creanţă:

a) Sunt opozabile inter partes (între părţile raportului obligaţional);

b) Au întotdeauna un subiect activ individualizat şi determinat;
c) Impun, întotdeauna, o obligaţie negativă, de a nu face.

3. Subiectul pasiv al unui drept real:

a) Este însuşi titularul acelui drept;

b) Este întotdeauna o persoană fizică, titular al unei obligaţii personale;
c) Este nedeterminat.

4. În virtutea unui drept de uzufruct:

25
a) uzufructuarul are dreptul de a folosi bunul, iar fructele se cuvin de drept
proprietarului;
b) fructele civile se cuvin uzufructuarului, proporţional cu durata uzufructului;
c) titularul său nu poate închiria sau arenda bunul primit.

5. Exercitarea dreptului de proprietate publică:

a) se realizează prin intermediul ministerelor de resort;

b) se realizează prin intermediul persoanelor fizice care ocupă anumite funcţii
publice de conducere;
c) se realizează prin dreptul de administrare, dreptul de concesiune sau dreptul
de folosinţă gratuită.

6. Obligaţiile civile pot fi clasificate în:

a) Obligaţii consensuale, obligaţii neconsensuale şi obligaţii legale;

b) Obligaţii de a da, a face şi a nu face;
c) Obligaţii constituţionale, obligaţii administrative şi obligaţii individuale.

7. Conţinutul obligaţiilor:

a) constituie un anumit comportament al subiectului pasiv al raportului juridic;

b) constituie o prestaţie datorată de subiectul activ determinat subiectului pasiv
determinat sau determinabil:
c) constă în realizarea unei operaţiuni cu valoare economică, pe cheltuiala
subiectului activ.

8. Contractele aleatorii implică:

a) necunoaşterea identităţii părţilor, la momentul încheierii contractului;

b) necunoaşterea întinderii prestaţiilor, la momentul încheierii contractului;
c) posibilitatea ca contractul respectiv să fie reziliat de drept, fără a mai fi
necesară manifestarea expresă de voinţă a părţilor.

9. Elementele răspunderii civile delictuale sunt:

a) fapta ilicită, discernământul, legătura de cauzalitate şi victima;

b) fapta ilicită, vinovăţia (culpa), prejudiciul şi despăgubirea;
c) fapta ilicită, culpa (vinovăţia), prejudiciul şi legătura de cauzalitate.

10. Un contract de vânzare, pentru a fi valabil încheiat, necesită:

a) o formă scrisă, atunci când are ca obiect vânzarea unui bun mobil perisabil;
26
b) o cauză licită şi morală;
c) un preţ determinabil în funcţie de preţul pieţei din ziua încheierii contractului.

9C
10A
1C

2C

3A

4B

5B

6A
BAREM
7A

8C NR. 3

9A 1B
2A
10 C 3C
4B
BAREM 5C
NR.2 6B
7A
1A 8B
2B 9C
3B 10B
4A
BAREM
5C
NR. 1 6C
7B
8C

27