Psihosociologia conducerii

Modul 4
- Fundațiile unei noi psihologii a conducerii. Identitate socială și
categorizarea sinelui -
Recapitulare
• Teoria “omului mareț” (și abordarea biografică)
• Abordarea standardizată
• Abordarea situațională
• Abordarea contingențelor
• Abordarea perceptuală
• Abordarea tranzacțională (inclusiv abordarea bazată pe putere)
• Abordarea transformațională
1. Identitate sociala si comportament de grup
• Elementul central al abordarii psihosociologice a conducerii: IDENTITATEA SOCIALA
• Identitatea socială se referă la internalizarea sentimentului indivizilor de apartenență la grup. Este un
simț al sinelui asociat cu conștientizarea faptului că faci parte dintr-un anumit grup social și că
apartenența la acest grup este importantă.

Catre o analiza la nivelul grupului

• De ce se formeaza grupurile?
• Perspectiva individualista (ex. Napier si Gershenfeld):
• 1. Le plac activitățile întreprinse de grupul respectiv.
• 2. Le plac indivizii acelui grup.
• 3. Cu toate că grupul nu satisface direct nevoile persoanei respective, reprezintă un mijloc pentru satisfacerea nevoilor.
• Probleme:
• Deciziile de a intra sau a iesi din grupuri nu tin intotdeauna cont de nevoile individuale.
• Cand indivizii sunt in grup, lucrurile pe care le fac pentru ceilalti membri ai grupului nu sunt ghidate de interese
personale, ci de legaturile de grup.
1. Identitate sociala si comportament de grup
Catre o analiza la nivelul grupului

• Experimentele cu grupuri minimale ale lui Tajfel (1970/1971).

• Etapa 1: repartizarea pe grupuri – arbitrara (ex. numarul de puncte numarate intr-o
imagine sau preferintele pentru tablouri de Klee/Kandinsky)
• Etapa 2: distribuirea sumelor de bani in functie de apartenenta la grup.
1. Identitate sociala si comportament de grup
Teoria identitatii sociale

• Experimentul lui Levine et al (2005)

• Atunci cand ne identificam cu un grup:
• (1) incercam sa determinam sensul (meaning) si statutul grupului prin raportarea fata de alte grupuri relevante.
• (2) ne definim grupul nostru in termeni favorabili, prin diferentierea fata de alte grupuri relevante, pe dimensiuni pe care le valorizam.
1. Identitate sociala si comportament de grup
• Stereotipizarea socială și influența socială
• 2 dimensiuni ale depersonalizarii:
• (1) auto-stereotipizarea (stereotipizarea sinelui)
• Definirea in termenii unei identitati sociale particulare presupune: A. Cautarea sensului asociata cu categoria
respectiva (e.g. Conservatorii valorizeaza traditiile) si B. Incercarea de a te conforma la aceste elemente (e.g. In
calitate de conservator, valorizez traditiile).
• (2) impartasirea stereotipurilor
• Ambele dimensiuni sunt dezvoltate prin interactiunea cu membrii grupului si internalizarea
informatiilor venite de la acestia.
• De asemenea, in cadrul grupului exista un proces de consensualizare valorica.
• Experimentul lui Haslam et al (1999) cu privire la categorizarea sinelui
• Implicatie pentru leadership: abordarea identitatii sociale ofera fundatia analizei
psihosociologice a proceselor de leadership transformational, pentru ca prin influentare si
consensualizare se construiesc obiectivele comune ale grupului (ex. Transformarea identitara
de la un nivel inferior la unul superior in discursul lui Martin Luther King “I have a dream”).
1. Identitate sociala si comportament de grup
• Identitatea socială și coeziunea socială
• Ce determina coeziunea sociala a grupurilor?
• Perspectiva individualista: „un grup coeziv este unul în care membrii consideră că le sunt îndeplinite nevoile” (Napier
și Gershenfeld)
• Contraexemplu: competitii sportive.
• Identitatea sociala, nu atractia personala fata de membri explica comportamentul de grup. Coeziunea e, deci, produsul grupului.
• Experiment Hogg si Turner (1985) – categorizare vs simpatie
• Atractia fata de membri grupului e tot produs al grupului, nu factor preliminar formarii sale.
• Atractia depersonalizata e determinantul cheie al coeziunii si cooperarii de grup.
• Ilustrare:
We would not die in that man’s company
That fears his fellowship to die with us . . .
We few, we happy few, we band of brothers;
For he today that sheds his blood with me
Shall be my brother; be he ne’er so vile.
(Henry V, Act IV, Scene iii)
• Experiment Levine et al (2005) – suporteri Manchester United.
• Ajutam membrii grupului nostru, dar modul in care definim grupul poate varia.
• Concluzie: efectul impartasirii identitatii sociale e de a transforma o colectivitate de oameni izolati intr-o forta sociala
coerenta. Deci, identitatea sociala e baza puterii sociale colective.
1. Identitate sociala si comportament de grup
• Identitate sociala si putere colectiva
• Importanta puterii
• Abordarea clasica – bazata pe stimulente positive (recompense) sau negative (sanctiuni).
• Probleme:
• 1. Ineficienta – chiar si daca ii convingi pe oameni sa faca ce vrei, nu ii convingi ca asta e si ceea ce ar trebui sa faca (problema reactantei).
• 2. Costisitoare – agentii care folosesc puterea trebuie sa cheltuie tot mai multe resurse pentru a-si impune vointa asupra unei populatii
tot mai alienate.
• “Putere asupra” vs “putere prin”
• Prima e bazata pe stimulente, a doua pe valorificarea dorintelor indivizilor si utilizarea acestora ca un motor pentru actiune.
• Cum obtii “putere prin”?
• Articularea identitatii sociale a membrilor grupului.
• 1. exercitarea puterii de catre membrii grupului e vazuta ca fiind legitima, exercitarea din afara sa e vazuta mai degraba ca fiind
ilegitima.
• 2. exercitarea puterii de catre membrii grupului poate fi pozitiva, exercitarea din afara sa e vazuta mai degraba in termini negativi si
ca interferand cu controlul asupra propriilor actiuni.
• 3. raspunsurile noastre la exercitarea puterii difera. Daca sunt din grupul nostru tindem mai degraba sa avem o atitudine
colaborativa, daca sunt din afata tindem sa nu vrem sa lucram cu ei.
• Concluzie: persoanele din afara grupului pot avea “putere asupra” noastra, dar cei din grup au mult mai multe
oportunitati pentru a exercita “putere prin”.
• => Prima regula pentru leadership eficient: liderii trebuie sa fie perceputi ca “unii dintre noi”.
2. Definirea identitatilor sociale
• Cum ajungem sa ne definim identitatile sociale?
• (1) De la context la categorii
• Categoriile sociale sunt definite in raport cu realitatea sociala.
• (1) in general, categoriile sociale aproximeaza corect realitatea sociala.
• (2) realitatea sociala e fluida.
• (3) definirea categoriilor in relatie cu realitatea sociala e bidirectionala.
2. Definirea identitatilor sociale
• Principiile categorizarii
• (1) Principiul potrivirii
• O persoana se va defini in termini unei anumite categorii in masura in care diferentele percepute
intre membrii acelei categorii sunt relative reduse fata de diferentele dintre membrii acelei
categorii si alte categorii relevante intr-un anumit context social (exemple – politica si sport).
• Prototipul de categorie – pozitia care minimizeaza diferentele intra-categorie si maximizeaza
diferentele inter-categorie. Prototipul de categorie depinde de natura comparatiei (ex. scotieni).
• Contextual – pe masura ce cadrul de referinta e extins, categoriile relevante vor deveni mai
incluzive (ex. Experiment Hogg si Turner (1987) )
• Concluzii: nu exista identitati universale si diferente stabile intre “noi” si “ei”.
• Implicatie pentru prima regula a leadershipului eficient: liderul trebuie nu doar sa fie unul dintre
noi, ci si sa fie prototipul diferentei intre “noi” si “ei”.
• A doua regula a leadershipului eficient: liderii trebuie sa fie “campioni” ai grupului, adica sa fie
perceputi ca actionand in interesul grupului.
2. Definirea identitatilor sociale
• (2) Principiul disponibilitatii/promptitudinii observatorului
• Informatia folosita in auto-definirea membrilor grupului nu e procesata mecanic, ci tine
de disponibilitatea persoanelor de a utiliza un set de categorii, in functie de asteptarile,
scopurile si conceptiile anterioare ale indivizilor (reflecta istoriile sociale).
• “Activarea” identitatii sociale tine deci cont de interactiunea din contextul
prezent si experienta anterioara, si chiar si de cea viitoare.
2. Definirea identitatilor sociale
• (2) De la categorii la context
• Cum ajungem de la categorizarea sinelui la mobilizarea grupului?
• 3 etape: identificare, cautare a sensurilor, actiune in baza lor.
• Î1: Cine va acționa împreună?
• R1: Cei care se identifică drept membri ai unei categorii sociale comune.
• Î2: Ce vor face împreună?
• R2: Vor acționa pe baza normelor și valorilor de grup împărtășite.
• Î3: Cine va fi capabil să-i ghideze?
• R3: Cei care întruchipează ceea ce face grupul respectiv o entitate distinctă și cu o
anumită semnificație.
2. Definirea identitatilor sociale
• Principii de mobilizare colectiva:
• 1. Limitele unei categorii definesc mărimea mobilizării (ex. clase sociale, natiune)
• 2. Conținutul categoriei determină direcția mobilizării
• 3. Prototipurile categoriilor determină cine poate influența mobilizarea

• A treia regula a leadershipului eficient: liderii trebuie să fie antreprenori ai identității, adica sa fie
convingatori în a ne spune cine suntem și în a-și reprezenta propriile idei ca întruchipări a ceea ce
suntem și a ceea ce vrem să fim.

• Viziunea trebuie sa fie pusa in practica.

• A patra regula a leadershipului eficient: liderii trebuie sa incastreze anumite indentitati, acestia nu
trebuie doar să ne spună cine suntem, ci și să construiască o lume în care sentimentul nostru de
identitate să fie făcut să conteze.