Introducere

Atunci când observăm membrele posterioare ale calului aflat în poziție patrupedală,
patela este localizată deasupra trocleei femurale, și ligamentul medial patelar se răsucește în jurul
crestei mediale a trocleei femurale. Acest mecanism de închidere permite calului să stea în
poziție partrupedală fară efort muscular. Când articulația este flexată, mușchiul cvadriceps
femural se contractă ridicând patela, apoi se relaxează pentru a permite patelei să alunece pe
troclee.
Fixarea proximală a patelei apare când ligamenul medial patelar nu reușește să decupleze
de pe creasta medială a trocleei femurale la începutul flexiei membrelor. În această poziție,
articulația nu poate fi flexată, în consecință membrele posterioare rămân flexate în extensie, în
special zona articulației chișiței. Deci, calul adoptă o postură cu membrul întins orientat caudal.

Etiologia și patogeneza
FPP nu sunt bine înțelese, deși sunt recunoscuți anumiți factori predispozanți. Acestea
includ condiționarea musculară slabă, conformatia membrului posterior (membru excesiv de
drept), traumatisme ale articulatiei genunchiului si factori ereditari. Condiția este mai frecventă
la cai și ponei tineri, iar poneii din rasa Shetland sunt cel mai frecvent afectați (Walmsley 1994).
FPP poate apărea la caii tineri care încep pregătirea cu o musculatura slabă, dar si anemia poate
asigura condițiile necesare. Această afecțiune este de asemenea observată la caii care au fost
scoși brusc din antrenament și care se limitează la o pauză sau o spitalizare și o pierdere în
greutate și musculatură. O altă cauză sugerată a acestei afecțiuni este o slabă coordonare între
mușchii flexor și extensor al articulatiei. Cu toate acestea, medicul trebuie să fie conștient de
faptul că FFP poate fi văzut în animale bine condiționate și chiar în cele grase.
FPP se crede că apare la cai cu o conformatie a membrului posterior dreapta, al cărui
unghi de flexie este mai apropiat de 140 ° față de 135 ° față de poziția normală în picioare, astfel
că este necesară doar o mică extensie pentru fixarea în sus (Rooney și Robertson 1996). Deși
atractiv în teorie, această cauză nu este ușor de cuantificat. Autorul a observat că unii cai și ponei
cu FPP au un unghi femurotibial "normal" pe baza examinării radiografice. Mai mult,
hiperextensia din spate, exacerbată de mersul unui cal în jos, in unghi inclinat, cauzează situația
sa apara mai frecvent (Stashak 2002). Condiția apare ocazional după o leziune traumatică a
articulatiei și a fost observată, de asemenea, după fractura aripei iliace a bazinului (Dugdale
1997). Aceste animale pot prezenta o pierdere de tonus muscular și coordonare. Conditia
corporala este ereditara; prin urmare, predispozitia pentru FPP este probabil ereditară și ar putea
fi si congenitală (Stashak 2002), în special în ponei Shetland. FPP apare în toate clasele de cai
atletici și de alți cai, precum și în catâri și măgari.

Semne clinice
 Semnele clinice grave ale FPP apar când blocarea patelei previne miscarea articulatiei
genunchiului și a chișiței. Deși de obicei chișița rămâne flexată, iar calul va avea copita pe
pământ, în unele cazuri acesta își va tarî piciorul în timp ce merge. Durata problemei poate varia
de la câteva momente pâna la minute sau chiar permanent. În urma palpației, se aude crepitația
oaselor. În timp calul manifestă dureri accentuate, fiind scos de la muncă. FPP este adesea
bilaterala, și poate afecta un membru mai mult ca celălalt. FPP predispune apariția luxației coxo-
femurale.

Diagnosticul

Istoricul, descrierea și caracteristicile clinice ale proprietarului de FPP sunt aproape

patognomonice în cazul în care un cal are rotula blocata, dar blocarea parțială și eliberarea
întârziată a rotulei poate fi mult mai dificil de identificat, din cauza naturii lor episodice sau
subtile. Trebuie să se acorde atenție diagnosticului precis al stării. Blocarea patelei poate avea loc
în orice ritm, de obicei la plimbare sau trap. Este adesea observată când calul incepe sa meargă
sau intră în grajd (Wyn-Jones 1988). Pentru a provoca blocarea patelei, calul trebuie să fie
plimbat la trap încet, întors în cercuri foarte strânse spre partea membrului afectat, mers cu opriri
repetate și pornri de pe o pantă. Degetul membrului implicat trebuie evaluat pentru uzura
excesivă cauzată de tragerea piciorului. Această condiție trebuie de asemenea verificată prin
forțarea patelei în sus și în exterior cu mâna; acest lucru va bloca patela peste crestătura mediană
a trocleei femurale. Dacă membrul poate fi blocat manual în extensie pentru unul sau mai mulți
pași, acesta este predispus la FPP (Stashak 2002). Un test fals negativ este mai probabil la cai
mari și un test fals pozitiv este mai probabil la caii mici. În cazurile în care patela se blochează
doar parțial, membrul posterior se târăște . Cazurile severe de FPP trebuie să fie diferențiate de
luxația coxofemorală iar eliberarea întârziată subtilă a patelei nu trebuie confundată cu ataxia
posterioară inferioară (Dugdale 1997).

Tratamentul

Tratamentul este în primul rând unul profilactic. Animalul va fi supus exercițiilor fizice
ușoare, mers ușor la trap pe o suprafață moale. Durerea poate fi calmată prin administrarea de
fenilbutazonă. Stabulația permanentă este contraindicată. Se recomandă potcovirea efectuată de
catre o persoană specializată.

Secționarea ligamentului patelar medial

Tratamentul chirurgical constă in secționarea ligamentului patelar medial. Procedura se

realizează sub anestezie locală, calul rămânând în picioare. Zona este pregătită pentru operație.
Se execută o incizie mică a pielii pe porțiunea distală a ligamentului lateral medial. Se introduce
o pensă curbă hemostatică sub ligament pentru a crea o cale de acces pentru bisturiul cu cap

2
bont. Pielea se închide cu una sau două puncte de sutură. O alternativă implică secționarea
aponevrozei mușchiilor sartorius și gracilis. Complicațiile sunt date de apariția umflăturilor,
dureri, redeschiderea rănii. Repausul post-operator este de minimum 3 luni.

Divizarea ligamentului patelar medial

Pentru procedura chirurgicală de divizare a ligamentului patelar medial, caii sunt sub
anestezie generală în decubit dorsal. Ambele membre posterioare sunt suspendate in extensie
completă de cârlig și apoi tensionat ligamentului patelar medial peste creasta mediană a trocleei
femurale. Ligamentele mediane patelare nu sunt la fel de ușor de palpat în această poziție ca și
în cazul calului în picioare. Zona este rasa și se efectuează pregătirea chirurgicală a pielii. Caii
sunt supuși unei divizări percutanate ghidate cu ultrasunete a treimii proximale a ligamentului
patelar medial folosind un bisturiu cu o lamă de 15. Sonda ecografului este plasata transversal
peste partea proximală a ligamentului patelar medial și lama este introdusă longitudinal în
ligament într-o direcție craniocaudală . Acesta este pe deplin vizualizat pe măsură ce intră și
avansează în ligament și pe tot parcursul procedurii de despicare. Lama intră în ligamentul
patelar medial, dar nu trebuie să treacă prin punga sinovială femuropatelară, care se află imediat
sub ligament și nici prin cartilajul articular al creșterii mediale a trocleelor femurale. Lama este
apoi inclinată la 45 ° proximal, apoi distal, lateral și medial. Procedura se repetă la creșteri de
aproximativ 5 mm până când întreaga lungime a treimii proximale a ligamentului patelar medial,
determinată prin ultrasonografie intraoperatorie a fost împărțită. Separarea nu se efectuează pe
fibrocartilajul parapatelar. Inciziile mari ale pielii sunt suturate și un bandaj steril este aplicat .
Antibioticele sunt utilizate timp de 5 zile, dar nu se administrează nici un medicament
antiinflamator. Unii cai au fost mai sensibili decât alții și au primit o singură doză de
medicament antiinflamator nesteroidian. Caii pot începe exercițiul în ziua următoare intervenției
chirurgicale. Mersul la pas timp de 15 minute, de 3 ori pe zi, este continuat timp de 2 săptămâni
după intervenția chirurgicală. Ulterior, cailor le este permis progresiv să își reia activitatea
normală. Umflarea și căldura locală moderată, cu dureri variabile la palpare, sunt cele mai
evidente în cazul locului de despicare. Unii cai prezintă o vindecare completă a FPP în 24 de ore
de la intervenție chirurgicală, în timp ce altele prezintă o îmbunătățire progresivă până la
vindecare în 2 până la 15 zile după intervenția chirurgicală.

3
 Bibliografie
1. https://www.researchgate.net/publication/228011995_Treatment_of_upward_fixation_of_the
_patella_in_the_horse_An_update
2. https://horse-canada.com/magazine_articles/stuck-stifles-upward-fixation-of-the-patella/
3. https://aaep.org/sites/default/files/issues/proceedings-11proceedings-158.PDF
4. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1111/j.2042-3292.2003.tb00534.x
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17546213
6. https://www.msdvetmanual.com/musculoskeletal-system/lameness-in-horses/intermittent-
upward-fixation-of-the-patella-and-delayed-patella-release-in-horses
7. https://www.free-power-point-templates.com/free-animal-equine-powerpoint-template/