Zimbrul

Rezervația Slivuț-Hațeg
 Rezervația Slivuț-Hateg
Rezervația Slivuț-Hateg, subunitate a Direcției Silvice Hunedoara, se mândrește cu faptul de a
fi primul loc de pe teritoriul României, unde zimbrul european și-a făcut reapariția. Acest fapt s-a
întâmplat la 12 noiembrie 1958, când o preche de zimbrii a fost adusă din Polonia. Astefel a fost
demarată acțiunea de refacere a acestui fond faunistic prețios al pădurilor din Munții Carpați, munți
ce adăposteau odinoară numeroase turme. În anul 1963 au mai fost aduse alte două exemplare de
zimbru tot din Polonia. În perioada 1963-1982 efectivul a crescut și au fost create condițiile pentru
transferul unor exemplare de zimbri în alte locații din țară. Cu o suprafata de 40 ha, situata în
apropierea orasului Hateg, Padurea Slivut reprezinta un ecosistem natural cu quercinee xeroterme,
rest al unor întinse suprafete de padure initiala de stejari, dar care au fost defrisate datorita
extinderii activitatilor agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Hategului. Din
anul 1958, în zona s-a creat în aceasta padure o rezervatie de zimbri. În prezent, Direcția Silvică Deva
prin Ocolul Silvic Hateg, deține custodia acestei rezervații naturale.
La ora acutală se mai găsesc 6 exemplare: 3 masculi si 3 femele.

Clasificare
Zimbrul ( Bison bonasus Linnaeus, 1758 ) este considerat cel mai mare mamifer ierbivor din
Europa. Zimbrul aparține ordinului Arctiodactyla, familia Bovidae, subfamilia Bovinae, genul Bison. E
ocrotit de legi naționale și internaționale ca monument al naturii.
Genul Bison cuprinde mai multe mamifere de talie mare, puternice, prezente odată pe cele
două continente, Europa și America de Nord. Mai cunoscuți sunt doi reprezentanți: Zimbrul
european – Bison bonasus si Bizonul Nord-American, Bison bison. Au existat și două subspecii ale
Zimbrului European – zimbrul de șes sau de „Bialowieza”, Bison bonasus bonasus si zimbrul de munte
sau Cuacazian, Bison bonasus caucasicus. Zimbrul caucazian nu a supraviețuit pana în zilele noastre,
ultimul exemplar murind in Cuacaz in 1927. Un individ – mascul, în vârstă de un an – a fost capturat și
dus in Germania în 1908. Rezultatul a fost împerecherea masculului de Zimbru caucazian cu femelele
de Zimbru de șes ceea ce a dus la apariția de descendenți hibrizi. Astăzi, Zimbrul European având
această obârșie, a păstrat foarte puștin din caracteristicile Zimbrului caucazian, iar înfățișarea sa nu
diferă de cea a Zimbrului de șes.

Caracteristici
Greutatea masculilor maturi variază intre 440 și 920 kg. În timp ce înălțimea la umeri poate
atinge 188 cm. O caracteristică particulară a masculilor o reprezintă diproporționalitatea între partea
din față a corpupului, puternica, care le creează un aspect fioros și crupa relativ mică. Femelele sunt
mai mici, greutatea între 320 și 640 kg și partea din față a corpului mai puțin bine-făcută.
Corpul e acoperit cu blană deasă și pâsloasă cu păr scurt, aspru, de culoare brună-cafenie. Partea din
față a corpului este acoperită cu un păr lung, care formează așa numită barbă, în partea de jos.
Zimbrii năpârlesc începând cu luna martie timp de 3-4 luni. În timpul năpârlirii, până când sunt
lepădate, bucăți mari de lână atârnă de blană, animalele având în această perioadă un aspect
neîngrijit.
Capul este mare, îndreptat în jos, fruntea boltită, mai mult lată decât lungă, poartă la ambele
sexe, coarne scurte întoarse înapoi, cu varfurile ascuțite, îndreptate înainte și in sus. Coarnele sunt
rotunde și goale în interior. Copita e despicată.
E animal sociabil, trăind în cirezi de câte 10-20 indivizi. Cele mai dezvoltate simțuri ale
zimbrului sunt auzul și mirosul.

Zone de habitat
Zimbrii au fost reintroduși cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone
protejate din păduri din Polonia, Belarus și Republica Moldova, turme existând și în Lituania, Ucraina,
Rusia și Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de țări au exemplare din acest animal.În 2000, specia
număra 3.600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12
indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la
boli.

În România
În România, zimbrii pot fi admirați în Rezervația Dragoș-Vodă de la Vânători Neamț, în
Rezervația Neagră de la Bucșani, Dâmbovița (cea mai mare rezervație din România ca număr de
exemplare), în rezervația Valea zimbrilor din Vama Buzăului, Brașov, la Hațeg - Slivuț, la Grădina
Zoologică din Târgoviște și, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din București. Zimbrii au fost re-
introduși în România în anul 1958, când primele două exemplare de animale au fost aduse din
Polonia și ținute într-o rezervație din Hațeg. Ideea zimbrilor în libertate, pe teritoriul României, s-a
născut abia în 1999, printr-un program susținut de Banca Mondială și Uniunea Europeană.
În 2003 au fost aduși 15 zimbri din vestul Europei, pentru care a fost amenajat un țarc cu o
suprafață de 180 de hectare. În acest loc, zimbrii trăiesc în semi-libertate.
În data de 21 martie 2012 au fost eliberați 5 zimbri din Parcul Național Dragoș Vodă, ei sunt
monitorizați în permanență.
In data de 12 iunie 2015 au fost eliberati 12 zimbri in Muntii Ţarcu
 În Republica Moldova
Conform savanților, zimbrul ar fi existat în Moldova acum 300 de ani, iar la începutul
secolului al XIX-lea, acesta ar fi dispărut.[5] În anul 2005, în baza unui acord interstatal dintre
conducerea Republicii Moldova și cea a Republicii Polone, s-a convenit de a reaclimatiza zimbrul în
Republica Moldova. Drept urmare, în data de 19 august 2005 în rezervația naturală Pădurea
Domnească au fost aduși 3 zimbri (un mascul și două femele) din 2 rezervații diferite din Polonia.[6]
Spre sfârșitul anului 2013, populația de zimbri din rezervația Pădurea Domnească a ajuns în număr de
șase. În rezervație zimbrii sunt ținuți într-un țarc cu o suprafață de 32 de hectare, care poate găzdui
până la 18 exemplare.

Reproducere, hrana, longevitate

Maturitatea sexuală, la femele, începe dupa vârsta de 3-4 ani, la masculi după 4-5 ani. În
fiecare an, împerecherea are loc prin august-septembrie, perioada de gestație fiind în medie de 264
zile, după care naște un vițel, extrem de rar 2 viței.
Rumegătoare fiind, zimbrii sunt adaptați să utilizeze drept hrană o mare diversitate de
plante. Zimbrii se hrănesc intens înainte de răsăritul soarelui, pentru a umple rapid cele patru camere
stomacale, după pauza din timpul nopții. Apoi se odihnesc și rumegă hrana. Cum acest ciclu este
repetat de câteva ori pe zi, hrănirea ocupă aprox. 50-80% din timpul zimbrilor.
Longevitatea zimbrilor diferă de locul unde trăiesc, astfel, în rezervații femelele trăiesc până
la 25 ani, în timp ce masculii până la 20, în timp ce în libertate nu trăiesc mai mult de 14-16 ani
datorită selecției naturale.

Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83durea_Slivu%C8%9B
2. http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/Atractii-Turistice-Rezervatia-de-Zimbri-
Hateg-jud.Hunedoara-43-p.html
3. Ghid Rezervaţia Slivuţ-Haţeg