Bufnita de zapada este un vanator calculat si perseverent,

care va astepta sa-si identifice prada inainte de a se napusti

asupra ei pentru a-si atinge scopurile. Bufnitele de zapada au
un vaz patrunzator si un auz ascutit, care le ajuta sa-si
descopere prada insesizabila in desimea vegetatiei sau sub
patura de zapada. Dupa ce au identificat-o, bufnitele polare
isi insfaca prada cu ajutorul ghearelor lor ascutite.
Frumosul penaj al al bufnitei de zapada, cunoscuta si ca
bufnita polara, bufnita-fantoma, fantoma de tundra, teroarea
alba din nord, pasarea de noapte scandinava, o ajuta sa se
camufleze in habitatul sau arctic. Numai masculii sunt
complet albi. Puii sunt inchisi la culoare si pestriti, in timp ce
femelele sunt albe cu un model pestrit pe aripi. Aceste
bufnite mari se reproduc in tundra arctica, unde femelele
depun in jur de 3-11 oua (numarul de oua depuse depinzand
de disponibilitatea hranei). Parintii sunt teritoriali si-si vor
apara cuiburile de toti atacatorii - inclusiv de lupi. Puii de
bufnita si in special cei de sex mascul, vor deveni din ce in ce
mai albi pe masura se inainteaza in varsta.
Bufnita de zapada a fost pentru prima data clasificata in 1758
de catre Carolus Linnaeus, naturalistul suedez care este
initiatorului sistemului modern de denumire si clasificare a
speciilor de plante si animale. Aceasta pasare este, de
asemenea, cunoscuta in America de Nord ca bufnita arctica
sau bufnita uriasa alba. Pana de curand, aceasta a fost
considerata ca fiind singurul membru al genului Nyctea, sub
denumirea stiintifica de Nyctea scandiaca, dar studiile
efectuate pe ADN-ul mitocondrial al speciei au aratat ca
aceasta este strans inrudita cu bufnitele cu coarne din genul
Bubo. Cuvantul scandiacus" provine de la cuvantul din limba
latina care face referire la Scandinavia, avand in vedere ca
aceasta specie de bufnite a fost pentru prima data observata
in partile nordice ale Europei. In alta ordine de idei, bufnita
polara este considerata pasarea oficiala a Quebecului.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bufnitele de zapada sunt cele mai mari pasari din regiunea
arctica, de circa 53-73 cm lungime si cu o anvergura maxima
a aripilor de 170 (125-150) cm. Femelele sunt mai mari si mai
corpolente decat masculii, cantarind aproximativ 1550-1600
g, in comparatie cu masculii care cantaresc circa 1450-1500
g. Au fost descoperite in salbaticie exemplare de bufnita
polara care au atins greutati corporale de pana la 3 kg.
Bufnitele de zapada sunt predominant albe cu pete si dungi
maron inchis. Femelele tind sa aiba mai multe marcaje decat
masculii, care pot deveni aproape complet albi pe masura ce
inainteaza in varsta. Bufnitele de zapada tinere sunt, in
general, mai inchise la culoare, iar marcajele lor sunt mult
mai multe si mai evidente decat cele ale adultilor. Bufnitele
de zapada are ochii galbeni, iar picioarele si degetele lor
complet albe sunt acoperite cu pene albe care le protejeaza
de vremea rece. Ciocul bufnitei de zapada este negru.
Comportamentul
Bufnitele de zapada sunt, in general, solitare si teritoriale.
Masculii isi stabilesc teritorii in perioadele de imperechere si
le apara folosindu-se de vocalize si pozitii amenintatoare.
Marimea teritoriilor variaza in functie de abundenta prazii; in
timpul anilor cu prazi din abundenta, pana la 5 perechi pot
detine teritorii intinse pe o suprafata de 1,5 km2, in timp ce
in anii de foamete, perechile sunt mult mai disparate. In
timpul iernii, femelele isi stabilesc teritorii, pe care si-le apara
pana in primavara, cand zboara spre nord.
Bufnitele de zapada sunt pasari migratoare. Cu toate
acestea, migratia la aceasta specie este imprevizibila si dupa
cate se pare este legata mai degraba de abundenta prazii
decat de sezoane sau de vreme. In general, bufnitele de
zapada sunt nomade, mutandu-se dintr-un loc in altul, si se
imperecheaza atunci cand si unde prada este abundenta.

Aproximativ o data la fiecare patru ani, multe bufnite de

zapada patrund in nordul Statelor Unite in timpul iernii,
probabil pentru ca prazile lor sunt in cantitati insuficiente in
regiunile mai nordice.
Spre deosebire de majoritatea bufnitelor, bufnitele de zapada
sunt in mare masura diurne, fiind active de la rasarit si pana
la apus. Ele poseda un zbor stabil, direct si energic cu
coborari puternice si deliberate, precum si cu ascensiuni
rapide.