Transformatorul electric este un aparat de curent alternativ a carui

functionare se bazeaza pe legea inductiei electromagnetice, care transforma o

putere electrica alternativa - putere primara de anumiti parametri (U1, I1) - intr-o
alta putere electrica alternativa - putere secundara cu parametri schimbati (U2, I2),
frecventa ramanand constanta.

Un transformator este constituit dintr-un miez feromagnetic pe care sunt

montate doua sau mai multe infasurari izolate una de alta si fata de miez.

Dupa destinatie, transformatoarele electrice pot fi clasificate in:

transformatoare electrice de putere; transformatoare electrice cu destinatie speciala;
autotransformatoare; transformatoare de masura; transformatoare de pornire;
transformatoare de mica putere; transformatoare in executie
antigrizutoasa(antiexploziva).

Din punctul de vedere al numarului de faze pot fi monofazate sau trifazate.

Principalele elemente constructive ale transformatoarelor sunt miezul
feromagnetic, infasurarea primara si cea secundara.

II.1.1Elemente constructive

Principalele elemente constructive ale transformatoarelor sunt miezul

feromagnetic, infasurarea primara si cea secundara.

a) Miezul feromagnetic, denumit adesea si miez magnetic, reprezinta calea de

inchidere a fluxului magnetic principal al transformatorului, flux produs de
solenatia de magnetizare.
b) . Transformator monofazat: a) cu infasurari concentrice; b) cu infasurari pe
coloane separate; c) in manta

In afara elementelor constructive principale necesare, transformatorul mai are,

functie de destinatie, de tipul si forma constructiva, de sistemul de racire, de putere
si tensiuni, o serie de elemente constructive si accesorii necesare unei bune
functionari. Astfel, transformatoarele cu racire in ulei au o constructie metalica
constand din cuva, capac si conservatori.