ION LUCA CARAGIALE 1852--La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.

Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg. 1859-60--Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti. 1860-61--Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala Domneasca nr. 1 Ploiesti. 1862-64--La aceeasi scoala, l are ca nvatator pe Bazil Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, ntre care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului primar. v1864-67--Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti. 186868--Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la Bucuresti, unde se mutase familia. 1868-70--Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din unchii sai, autor dramatic si actor. 1870 --La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta batrnului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa nmormntarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si este destituit. Ramne singurul sustinator al mamei sale Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tnara). 1871-72--Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti. 1873-75--ncepe cariera de gazetar n revista Ghimpele.

1875-76--"Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber. 1876-77--Redactor al Claponului. Cu F. Dam editeaza ziarul Natiunea romna. 1878--Colaboreaza la Timpul, avndu-i colegi pe Eminescu si Slavici. Traduce din franceza tragedia n versuri Roma nvinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena Teatrului National Bucuresti. Tot n mai, participa pentru prima oara la o ntrunire a Societatii Junimea. n toamna T. Maiorescu l ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte furtunoasa. 1879-- La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena. 1881-83--Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi Arges-Vlcea. 1884-- La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor. 1885-- Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. n Convorbiri literare apare studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L. Caragiale. 1886-- "Omul fara noroc" intra n zodia mbogatirii. Moare n Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrna cu avere. Urmeaza un lung proces pentru mostenire, ntre urmasi. 1887-- Tipareste la Sibiu cartea Roma nvinsa, tradusa de Caragiale. 1888-89--Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa Ecaterina

Caragiali (73 ani), din familie ramnnd numai el si sora-sa Lenci. La editura Socec, i apare volumul Teatru. Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie n Italia. 1890--Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean. 1891--Apar volumele Teatru si Napasta, nvinuite de imoralitate si respinse de la Premiul Academiei. 1892 --ntrnd n conflict cu junimistii, tine conferinta Gste si gsti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat..., O faclie de Paste, Om cu noroc (3 novele). 1893--Scoate prima serie a Moftului romn, cu A. Bacalbasa. Se naste al doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie, scandalizndu-i din nou pe adversari. 1896-- Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie). Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane. 1897-- Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare. 1899--Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului. 1901--Caragiale este sarbatorit la Ateneul Romn cu prilejul mplinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache Ionescu l elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1 aprilie, si pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua serie din Moftul Romn. Este epoca procesului de calomnie intentat lui. Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care publicase n Revista literara doua articole n care Caragiale era nvinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny. 1902-- Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat n lipsa. Pna la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura mpotriva lui Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a Academiei. 1904 --Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei,

Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, mpreuna cu familia face o calatorie n Italia, Franta, Germania. Acum i revine partea din averea mostenita. 1905-- Se stabileste cu cei dragi la Berlin, ntr-un exil de buna voie. Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina niciodata. Teatrul i adusese, personal, numai necazuri. 1907 --Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pna-n toamna. Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care l nvinuise de falsificarea textelor lui Eminescu. 1908 --Publica n trei volume, la Editura "Minerva", Opere complete. Desi n ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face cteva calatorii n vatra romneasca, inclusiv la Bucuresti. 1909 --Apare Kir Ianulea n Viata romneasca. 1910 --Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri scrise n ultimii ani de munca literara. 1912 --mplineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Romni, Emil Grleanu, i propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, n stil caragialesc. La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si, mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi si are mormntul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.

ION LUCA CARAGIALE Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, azi Caragiale, de linga Ploiesti. Fratii tatalui sau Luca, Costache si Iorgu, erau actori, oameni de teatru, cunoscuti pentru activitatea lor plina de insufletire in vederea crearii unui teatru romanesc si al unui repertoriu national. In familia lui Caragiale exista o temeinica traditie a dragostei si preocuparii pentru teatru. Viitorul dramaturg a urmat scoala primara la Ploiesti. Dupa absolvirea scolii primare, Ion Luca nu a mai putut urma decit 4 clase gimnaziale.

In 1870 cind, la Ploiesti s-a produs o miscare revolutionara care, avind la baza revolta maselor populare impotriva dinastiei, s-a prabusit din cauza conducatorilor ei, demagogi liberali. Caragiale care a participat la aceasta miscare, avea sa batjocoreasca mai tirziu aspectele ei de farsa in schita Boborul. Debutul literar Caragiale si l-a facut la virsta de 21 ani (1873), incepind sa colaboreze la revista umoristica Claponul si Calendarul claponului. La Ghimpele si Claponul, I.L.Caragiale s-a pregatit pentru viitoarea lui activitate de dramaturg si de prozator, de scriitor satiric. In acesti ani l-a cunoscut pe M.Eminescu. L-a pretuit din prima clipa pe tinarul poet, despre care va scrie mai tirziu articole clocotind de indignare impotriva celor vinovati de nefericirea lui (Ironie, Doua note). Cu Eminescu, Caragiale a fost coleg de redactie la ziarul conservator Timpul, unde mai lucra si Ioan Slavici. Dind o izbutita traducere in viersuri a unei piese franceze Roma invinsa de Parodi, Caragiale patrunde in cercul literar al Junimii. Anii 1878-1890 reprezinta epoca marilor creatii dramatice a lui I.L.Caragiale. incepind din 1877 Caragiale publica cronici dramatice care dovedesc grija pentru dezvoltarea teatrului romanesc. Deosebit de interesante sint articolele tiparite in ziarul Romania literara, Cercetare critica asupra teatrului romanesc(1878). Critica lui Caragiale se indreapta impotriva moravurilor condamnabile ale oamenilor de teatru. El critica actorii ce nu-si luau in serios rolurile, directorii de scena care montau piesele fara sa respecte adevarul istoric. In noiembrie 1878 Caragiale citeste la Junimea prima sa opera de proportii mai mari, comedia "O noapte furtunoasa". Piesa a fost jucata in ianuarie 1879. Ea a avut un mare succes. La 13 noiembrie 1884 se reprezinta pe scena Teatrului National comedia "O scrisoare pierduta", culme a creatiei dramatice a lui I.L.Caragiale si a dramaturgiei noastre nationale. Dupa aceasta capodopera a teatrului romanesc, I.L.Caragiale scrie inca o comedie din viata micii burghezimi, D-ale carnavalului (1885) si drama Napasta (1890). In 1881 paraseste gazeta Timpul. In 1885 este profesor la liceul particular sf.Gheorghe. In 1888 ajunge pentru o scurta vreme director al Teatrului National din Bucuresti. In 1892 publica un volumas de proza cuprizind nuvelele Pacat si O

faclie de pasti. Aceste 2 scrieri dovedesc marele sau talent de prozator. In iunie 1912 moare subit, in urma unui atac de inima. Corpul sau a fost inmormintat la cimitirul Bellu. Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena citeva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice. (T.Maiorescu) Ion Luca Caragiale este, alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga, unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru. In opera sa, Caragiale urmareste, ca un scriitor clasic, ambitia si orgoliul unei lumi care traieste intr-un moment favorabil afirmarii. El ilustreaza, magistral, specificul si mecanismele parvenirii. I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii romane, dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta 3 universuri diferite: comic, tragic si fantastic. Tragismul si fantasticul isi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O faclie de pasti, Pacat, La hanul lui Minjoala, Calul dracului, In vreme de razboi, Kir Ianulea, Abu Hassan), in timp ce nota comica se face simtita in " Schite (D-l Goe, Vizita, Telegrame, Bubico) " Comedii de moravuri si caracter (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conul Leonida fata cu reactiunea ) " Farsa (D-ale carnavalului ). Autorul Scrisorii pierdute este si creatorul schitei in literatura romana si, totodata, maiestrul ei nedepasit. Desi acest gen literar a mai fost cultivat si de alti scriitori, lui I.L.Caragiale ii revine meritul de a fi atins perfectiunea artistica intr-o serie de miniaturi literare de un farmec deosebit, care zugravesc, intr-o maniera realista, o lume extrem de pitoreasca. In opera sa I.L.Caragiale si-a selectat eroii din numeroase medii: din familie si scoala, din presa, din justitie, din lumea mondena sau din viata politica.

Scriitor citadin, el pune sa defileze in fata noastra burghezi modesti si functionari inferiori, dar si oameni bogati , sus-pusi. Sunt evocate saloanele mondene, berariile, agitatia strazii, scoala; sunt portretizati moftangii: avocati, profesori, preoti, invatatori semiculti, toti alcatuid o lume extrem de pitoreasca a capitalei si a provinciei de la sf.sec.al XIX-lea si inc.sec.al XX-lea. In critica pe care i-a facut-o acestei lumi, Caragiale a folosit arma ironiei. El a scris undeva ca nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult decit risul. Scriitorul, care afirma: Eu nu scriu decit despre viata noastra si pentru viata noastra,caci alta nu cunosc si nici ma intereseaza, ca si T.Maiorescu si M.Eminescu se declara impotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gindi, precum si a parventismului.

Powered by http://www.e-referate.ro/ Adevaratul tau prieten