EFICIENȚA UTILIZĂRII CALCULATORULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

SPECIAL

Prof. ȘUȚĂ LIZIA IOANA

Școala Gimnazială Specială “Constantin Păunescu”

Domeniul de referinţă, circumscris celei mai complexe perioade de dezvoltare a copilului –

mica şcolaritate, mi-a permis o abordare teoretica şi practică fundamentată pe noţiuni de psiho-
pedagogie şcolară.
Studiul meu, bazat pe o cauzistică specifică unui segment de populaţie şcolară, îşi propune să
stabilească relaţia care există între nivelurile de dezvoltare a abilităţilor şcolare şi mijloacele de
învăţământ, cele care implică activismul copilului cu deficienta moderata şi participarea cu
placere la procesul de învăţare.
Realizând o cercetare privitoare la elevii cu debilitate mintala moderata – cercetare pe care o
iniţiez în sfera activităţilor de predare -invatare pot aprecia că acesta cu particularităţi dislexo-
disgrafice se pot clasifica pentru un timp sub denumirea pseudodebililor si se constată că
vocabularul copiilor cu debilitate mintală moderata este mai limitat comparativ cu vocabularul
copiilor cu intelect normal.
Copilul cu debilitate mintală moderata are comun într-un moment al evoluţiei, tulburarea
dislexo-disgrafică care, pentru copilul normal, se caracterizează printr-o reversibilitate pozitivă,
comparativ cu subiectul cu debilitate mintală moderata unde reversibilitatea tulburării este
evidentă. Acest elemnet comun pentru cele două aspecte psihocognitive se grefează pe
specificitatea fiecăruia.
Activizarea predării învăţării presupune folosirea unor metode, mijloace ,tehnici şi procedee
care să-l implice pe elev în procesul de învăţare urmărindu-se dezvoltarea gândirii, dezvoltarea
creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare în sensul formării lui ca participant activ la
procesul de educare. Astfel, elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care trăieşte şi să aplice în
diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat.
In urma întrebărilor am realizat un studiu privind eficienta utilizarii calculatorului în
învățământul special. Am pornit de la ideea că dacă se va utiliza în mod intensiv calculatorul
în activităţile de predare -invatare la deficientul mintal cu deficiente mintale moderate
evaluarea eficienţei programelor terapeutice asistate de calculator comparativ cu cele
tradiţionale se va îmbunătăţi în mod real potenţialul funcţional în vederea optimizării
conduitelor verbale, psihomotricitate şi acţionale.
Pentru realizarea studiului meu am selectat un numar de 15 de elevi cu deficienţă mintală
medie din cadrul Şcolii Gimnaziale Speciale„Constantin Păunescu”, Bucureşti. Studiul a fost
realizat în anul școlar 2015-2016.
Am întocmit eşantionul în funcţie de criterii de reprezentativitate statistică,de vârstă, sex,
nivel intelectual, nivel de clasă.
În cadrul experimentului psihopedagogic, am parcurs următoarele etape:
1. Etapa constatativă a constat în utilizarea mai multor metode şi procedee de cunoaştere a
particularităţilor psihice ale elevilor clasei.
Culegerea datelor de start s-a realizat prin:
* discuţii cu cadrele didactice ce predau la clasele implicate în cercetare ;
 * colectarea şi valorificarea datelor funizate de observaţia curentă a activităţii şi
comportamentului elevilor, cum ar fi: nevoile educaţionale ale elevilor; aptitudinile/interesele;
motivaţia elevilor pentru studiu; stilurile de învăţare; ritmul propriu de lucru al fiecărui elev.
* înregistrarea şi valorificarea rezultatelor obţinute la o probă de evaluare identică pentru
cele două eşantioane de lucru.
Cunoaşterea capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc
şi gradului în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care
urmează, reprezintă o condiţie hotărâtoare pentru reuşita activităţii didactice.
2.Etapa experimentală /Experimentul formativ:
- la eşantionul experimental, respectiv clasa a II-a B, se va introduce variabila
independentă, utilizîndu-se metode active-participative.
3. Etapa postexperimentală /Etapa de control /Postestul:
-relevarea modului de evoluţie a eşantioanelor de studiu în diferite faze ale experimentului;
- compararea datelor finale despre nivelul de pregătire al elevilor cu cele de start la ambele
categorii de eşantioane;
-stabilirea eficienţei noii modalităţi a programelor terapeutice asistate de calculator
În ipoteza cercetării am presupus că în condițiile folosirii unor aplicații a unor soft-uri
educationale adaptate posibilitatilor intelectuale la elevii cu deficienţă mintală se vor înregistra
diferenţe notabile în evoluția acestora.
În continuare prezentăm diferenţele de progres pentru întregul lot, astfel încât creşterea sau
descreşterea numărului de greşeli determinate în urma evaluărilor tulburărilor să fie evidenţiate:

În grafic sunt prezentate proporţia deformărilor în scrierea cuvintelor pentru întregul lot
inclus în studiu. Putem constata că la grupul experimental avem o scădere substanţială a
numărului de deformări indiferent de tipul acestora. Astfel, iese în evidenţă un progres
semnificativ relativ la cazurile de confuzii de natură vizuală, de 13% faţă de evaluarea iniţială, în
timp ce la grupul de control avem cu 5% mai multe greşeli, deci un regres.
Considerăm că această îmbunătăţire a rezultatelor se datorează caracteristicilor software-
urilor utilizate care permit atât asigurarea unui sprijin de natură vizuală pentru înţelegerea
textului, cât şi un verificator automat al corectitudinii textului scris, astfel încât elevul are un
feed-back permanent. Programul poate oferi sugestii pentru cuvintele care sunt scrise greşit şi nu
permite finalizarea activităţii până când cuvântul nu este scris corect.
Un progres important în performanţele elevilor îl avem şi în ceea ce priveşte gradul de
dezvoltare a capacităţii de comunicare scrisă. Numărul propozitiilor care au format povestirea
finala ,să redacteze coerent o povestire după imagini a crescut cu 8% în urma intervenţiei
terapeutice .Explicăm această creştere prin faptul că elevul este solicitat în activitate să
urmărească şi să decodifice în permanență imagini şi simboluri care sunt semnificative pentru
textele citite sau scrise pe ecranul calculatorului.
 O primă concluzie ce se desprinde din studiul de faţă o reprezintă dependenţa dintre
dezvoltarea intelectului şi dezvoltarea limbajului, care îşi face simţită prezenţa la copiii cu
deficienţă mintală prin diferenţele dintre vârsta cronologică, cea mintală şi vârsta psihologică a
limbajului ceea ce se constituie în principala cauză în ceea ce priveşte apariţia fenomenelor
dislexo-disgrafice. La nivelul întregului lot, în cadrul probelor aplicate subiecţii au avut
performanţe diferite de la o probă la alta
În ipoteza cercetării am presupus că în condiţiile folosirii unor aplicaţii software adaptate în
activităţile de predare -invatare la elevii cu deficienţă mintală moderată se vor înregistra
diferenţe notabile în evoluţia acestora.Pentru a se putea demonstra ipoteza avută în vedere au fost
introduse, în paralel, rezultatele obţinute în urma evaluărilor iniţiale şi finale, pentru grupul
experimental. În ceea ce priveşte grafia, se observă o creştere a performanţelor elevilor cu
deficienţă mintală din grupul experimental.
Am constatat că a scăzut proporţia deformărilor în scrierea cuvintelor indiferent de tipul
acestora de la evaluarea initiala pana la cea finala. Astfel, iese în evidenţă o evoluţie substanţială
în ceea ce priveşte ameliorarea confuziilor de natură vizuală, de 13% faţă de evaluarea iniţială,.
Considerăm că această creştere se datorează caracteristicilor software-urilor educationale dar si
metodelor traditionale imbinate care permit atât asigurarea unui sprijin de natură vizuală pentru
înţelegerea textului, cât şi un verificator automat al corectitudinii textului scris, astfel încât elevul
are un feed-back permanent. Programul poate oferi sugestii pentru cuvintele care sunt scrise
greşit şi nu permite finalizarea activităţii până când cuvântul nu este scris corect.
Programele specializate pentru derularea sesiunilor de predare -invatare asistată de calculator
reprezintă un câştig pentru domeniul în discuţie, însă acestea trebuie privite ca un suport, un
mijloc auxiliar care vine în sprijinul profesorului, asigurând o flexibilitate mai mare activităţii şi
reducând monotonia.
Din acest punct de vedere, aplicaţiile sunt, în primul rând, un sprijin pentru professor ,
oferindu-i posibilitatea proiectării şi construirii unor programe de intervenţie adaptate
particularităţilor psihoindividuale şi specificul diagnosticelor elevilor.
Aceste soft-uri au fost concepute în scopul asigurării suportului tehnologic pentru crearea unui
portofoliu virtual care să cuprindă seturi de exerciţii şi activităţi specifice, adaptate fiecărui elev
în parte, oferind totodată o interfaţă grafică atractivă şi uşor de utilizat în scopul atragerii atenţiei
şi menţinerii concentrării subiectului.Avantajul acestor tipuri de aplicaţii este dat de caracterul
deschis al programului, care permite actualizarea permanentă a portofoliului virtual, prin
adăugarea continuă de noi materiale proprii, optimizarea mediilor existente, completarea
proiectelor terapeutice în funcţie de evoluţia subiectului, cu exerciţii bine gradate atât ca
progresie, cât şi ca varietate, în conformitate cu principiile logopedice şi structura specifică a
programului de terapie logopedică propus.
Cu toate acestea, rolul computerului nu trebuie absolutizat, el nu este un mijloc terapeutic în
sine, ci doar un instrument educaţional care poate fi folosit într-o mulţime de forme, cu scopul de
a sprijini numeroase intervenţii tehnologice necesare în terapia limbajului.
Noile tehnologii, sistemele şi aplicaţiile software folosite în scopuri terapeutice trebuie să
reprezinte un suport pentru terapia de limbaj clasică prin crearea unui cadru special în cabinetul
logopedic, care ţine pasul cu realităţile ludice şi de muncă ale copilului secolului XXI.
BIBLIOGRAFIE

1.ANDESON-INMAN, L., KNOX-QUINN, C., HORNEY, M.A., Computer based study

strategies for students with learning disabilitiei: individual differences associated with adoption
level, in Journal of Learning Disabilities, n. 29, 1996.
2.BIRSANU,TAMARA :Reabilitarea si dezvoltarea copilului deficient
3.PĂUNESCU, C., Dezvoltarea vorbirii copilului şi tulburările ei, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1962.