informare, inaugurări oficiale etc.

, toate acestea captând interesul

publicului vizat.
De asemenea, specialiştii în relaţii publice pregătesc materiale scrise,
destinate să-i influenţeze pe consumatorii vizaţi. Din această categorie fac parte
rapoartele anuale, broşurile, articolele, buletinele informative şi revistele.
Materialele audio-vizuale, de genul filmelor, programelor de prezentarea
dispozitivelor, casetelor video şi audio, sunt tot mai mult folosite ca instrumente
de comunicare.
Materialele de identificare a firmei contribuie şi ele la crearea identităţii
organizaţiei, în aşa fel încât ea să fie recunoscută imediat de către public.
Sponsorizarea este o operaţie comercială care implică o relaţie reciprocă cu
drepturi şi obligaţii între sponsor şi sponsorizat; sponsorul va acorda
evenimentului sprijinul său material şi financiar, având dreptul în contrapartidă să
exploateze direct evenimentul.

Aplicabilitatea relaţiilor publice

Organizaţia şi publicul său
Relaţiile publice ale unei organizaţii privesc organizarea şi administrarea
sistemului complex de relaţii comerciale, economice, politice, administrative,
sociale, mediatice, culturale etc. în care organizaţia este implicată, pentru a-l face
să lucreze pentru sine sau pentru a-l împiedica să lucreze împotriva sa.
Relaţiile publice reprezintă un filtru al comunicării organizaţiei, filtru care
lasă să treacă şi chiar amplifică circulaţia mesajelor favorabile şi, totodată,
împiedică sau atenuează impactul mesajelor nefavorabile. Relaţiile publice
realizează un compromis strategic şi controlat între nevoia de comunicare şi
nevoia de transparenţă, pe de o parte, şi nevoia de discreţie şi de confidenţialitate,
pe de altă parte.
 Rolul serviciilor şi a acţiunilor de relaţii publice este acela de a construi
imaginea identitară a organizaţiei, de a o apăra şi de a o îmbunătăţi cu orice
ocazie, de a crea şi de a întreţine relaţii bune şi indirect profitabile cu cele mai
influente categorii de public.
A lucra într-o organizaţie sau într-un birou care presupune relaţii cu
publicul nu înseamnă doar un loc de muncă. Pentru aceasta, trebuie atât pregătire
personală dar şi profesională.
Personală – în sensul că angajatul implicat în relaţii publice trebuie să
răspundă anumitor aşteptări, începând de la cunoaşterea diversităţii problemelor
pe care publicul le pune organizaţiei în care lucrează şi terminând cu diversitatea
tipurilor umane (tipuri de personalitate şi de comportament). Cel care nu se simte
în stare să reziste acestei diversităţi, nu trebuie să accepte un astfel de post. A-l
accepta doar de dragul ideii că şi-a găsit un loc de muncă este o mare greşeală şi,
la urma urmei, o formă de necinste – atât faţă de alţii cât şi faţă de sine.
Nu va fi eficient nici ca membru al organizaţiei, nu va fi plăcut nici de
publicul cu care intră în contact şi, în sfârşit, nu va fi nici mulţumit de munca
proprie, care i se va părea tot mai stresată şi mai ingrată.
Profesională – în sensul că relaţia cu publicul presupune o pregătire în plus
faţă de munca de birou.
Pe lângă trăsăturile de personalitate pe care trebuie să le aibă specialistul în
relaţii publice, acesta trebuie să ştie să comunice. Acest lucru nu se învaţă
spontan, iar atunci când unii dintre noi reuşesc, este vorba de oameni cu un
dezvoltat simţ de observaţie şi cu multă imaginaţie.
Dacă vom învăţa, însă, comportamentul comunicaţional performant, vom
vedea că multe dintre necazurile pe care ni le aduce activitatea de relaţii cu
publicul vor dispărea.
 Este suficient să ne gândim la faptul că publicul reprezintă oameni ca şi
noi, mânaţi de nevoi şi de necazuri; dar a te pune în locul altuia, a simţi şi a gândi
din punctul lui de vedere presupune o atitudine mai aparte, numită de psihologi
empatie.
Empatia este mai rară, pentru că ea se află la antipodul egoismului şi
egocentrismului, care îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre oameni; pentru ca
un individ să fie capabil de comportament empatic trebuie să fie mai puţin plin de
sine, să aibă o imaginaţie dezvoltată şi, nu în ultimul rând, să aibă cultură. În
cultura profesională a oricărui specialist în relaţii publice trebuie să intre şi
cultivarea empatiei; o cale de educare a acestei aptitudini profund umane este şi
studierea unor elemente de teorie a comunicării.
Acest studiu ajută, în primul rând, la înţelegerea propriei personalităţi iar
apoi la înţelegerea nevoilor publicului, ce cuprinde totalitatea celor cu care
personalul din relaţii publice vine zilnic în contact pe linie profesională.
Publicul este un termen prin care, într-un mediu de afaceri, se înţelege
orice organizaţie, grup de interese sau individ, care prin atitudinile, opiniile sau
comportamentele sale poate provoca un impact oricât de mic asupra vieţii şi
intereselor companiei. Publicul poate fi un accelerator al acţiunilor firmei, dar şi o
frână sau un obstacol în calea acţiunilor şi intereselor sale.
Există mai multe categorii de public, care reprezintă ţinte ale acţiunilor de
relaţii publice :
mass-media (grupurile de presă scrisă şi audiovizuală) şi mediul Internet;
opinia publică sau publicul extern;
publicul intern (salariaţii, administratorii, diverse comitete şi organizaţii
interne);