Riscurile puterii celor care ajută

Empatia-virtute a
asistentului medical

Empatia este un termen, lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-

1933), tot mai des întalnit în zilele noastre.

Încă de la exploatarea inteligenței emoționale, s-a pus problema de empatie, ce

inseamnă ea, este dobândită sau ereditară si mai ales cum prin ce mecanisme se
produce?

Omul are capacitatea de a se transpune în psihologia altuia, de a intra în pielea

celuilalt, de a pătrunde cognitiv și afectiv în cadrul de referință al partenrului,
identificîndu-se parțial cu acesta, ca și cum ar fi cealală persoană.

Empatia apare în relațiile interpersonale și poate fi atât în plan afectiv, pentru

că înţelegem ce simte celălalt dar cât și în plan cognitiv, pentru că reușim să dăm
un sens respectivelor emoții.

În domeniul mediacal, prin această virtute reușește să își facă simțită prezența
vocația de asistent/medic. Indiferent de situație trebuie să rămânem obiectivi.
Psihologul american Carl Rogers ne învață următorul lucru:”..să percepi cadrul de
referință al celuilalt cu toate componentele sale emoționale, ca și cum ai fi cealaltă
persoană, dar fără a pierde condiția de ca şi cum.” Dacă aceasta se pierde practic
ajungem să ne identificăm cu persoana respectivă și să devină o problemă de
patologie. Realizată, cu sau fără intenția individului, empatia devine baza strategiei
necesare unei bune comunicări interpersonale.

Empatia în domeniul medical este ajutată de interacţiunea dintre creierul

emoţional (sistemul limbic) şi creierul cognitiv (cortexul), astfel distin-gându-se trei
tipuri de empatie:
1. Empatia cognitivă – atunci când cineva recunoaşte ceea ce simte altă persoană.
2. Empatia emoţională – atunci când cineva simte ceea ce simte acea persoană.
3. Empatia de compasiune – atunci când cineva vrea să ajute cealaltă persoană să
facă faţă situaţiei şi emoţiilor.
Cercetările au demonstrat ponderea aptitudinală a empatiei în exerciatrea cu
success a unor activități cum ar fi creația actoricească, creația artistic și cea
literară, activitatea de negociere diplomatic, activitatea didactică, psihologică,
medical etc.
Deși pare simplu să te pui în locul celuilalt și ne naștem cu această capacitate și
chiar o folosim uneori mai mult sau mai puțin conștient, putem observa că nu o
facem tot timpul, iar când se întâmplă, o facem de obicei superficial, din cauză că
suntem copleșiți de experiențele proprii.
Empatia profundă necesită răbdare și energie în aceeași măsură deoarece fără
a ne elibera de "poverile" cotidiene proprii nu avem suficient "loc" în gânduri și
simțiri pentru celălalt/ceilalți.
O persoană empatică poate identifica ușor emoțiile celorlalți iar aici mă refer,
evident, la emoțiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine își poate face o idee
despre cum se simte un om care plânge dar puțini reuseșc să identifice faptul că o
persoană suferă atunci când acea persoană face tot posibilul să nu o arate,
ascunzându-se după o mască.
Oamenii empatici văd dincolo de măști, cu ușurință, au și capacitatea de a își
imagina foarte exact cum trebuie să se simtă persoana respectivă chiar daca ei nu
au trecut niciodată prin exact aceeași situație.
De asemenea, empatia îi ajută pe oameni să citească mai usor limbajul corpului
sau să vadă acele sclipiri în ochii oamenilor. Datorită acestei întelegeri a firii
umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt înțelegatori cu cei din jur și dau
dovadă de milă.
Sfântul Grigore de Nyssa ne spune că : "Mila este împreună-pătimirea iubitoare
cu cei chinuiţi de dureri." Prin aceasta este evidențiat caracterul jertfitor al
personalului medical. Dacă pentru fiecare pacient se urmărește indplinirea
satisfacerii nevoilor personale, iar lucrul acesta ne face pe noi să ne ,,murdărim’’,
Cel care ne ajută să devenim ,,curați’’ este Dumnezeu.
"Înlăuntrul durerii, se ascunde mai multă dragoste decât în dragostea firească.
Căci, dacă suferi pentru celălalt, îl iubeşti puţin mai mult. Dragoste cu durere
înseamnă să strângi în braţe pe un frate de-al tău care are demon, iar demonul să
plece. Fiindcă dragostea care îmbrăţişează, dragostea duhovnicească cu durere,
dăruieşte făpturilor lui Dumnezeu mângâiere dumnezeiască, îi îneacă pe demoni,
slobozeşte suflete şi vindecă răni cu balsamul dragostei lui Hristos pe care îl
varsă."( Sfântul Paisie Aghioritul). Sufrința pentru aproapele nostru este iubire.
Însuți Mântuitorul Iisus Hristos a suferit moarte prin răstignire pe cruce, care era
cea mai rușinoasă, pentru iubirea Sa față de oameni. Iubirea sau dragostea
duhovnicească este cea care ne face să dobândim lumina mângâierii dumnezeiești
pe care prin faptele noastre să o putem transmite și celor aflați în suferință.
Vindecrea și alungarea demonilor, așa cum spune Sfântul Părinte Paisie, are
loc prin revărsarea ,,balsamului dragostei lui Hristos’’. Prin acesta ne este indicată
într-un mod indirect comunuiunea noastră cu Dumnezeu, care are la bază
rugăciunea. Cine va vrea să ,,învețe’’ rugăciunea va trebui să lucreze și răbdarea.
Răbdarea este cea care ne face să trecem peste ispite și mai mult decât atât să ne
păstrăm nădejdea în Domnul.
Așadar, conștinți fiind de riscurile pe care le implică vocația de asistent medical
trebuie să avem grijă să nu ne pierdem dragostea și să avem sufletul bucuros.