CURS JURNALISM CULTURAT

Lecţia 1: Ce reprezintă jurnalismul cultural?

Mă numesc Maya Jaggi. Sunt jurnalistă și critic cultural din Londra, laureată a mai multor
premii, cu o experienţă de peste 25 de ani în scrierea articolelor pentru Guardian, Financial
Times Weekend, Economist, Newsweek și alte publicații de știri internaţionale importante. Timp
de peste un deceniu am fost scriitoare de artă și critic literar pentru Guardian Review, după opt
ani în calitate de membru al personalului editorial din cadrul biroului internațional de actualităţi
Guardian. Am realizat reportaje despre cultură de pe cinci continente și am luat interviuri de la
sute de personalități eminente sau în devenire din diverse domenii artistice, inclusiv 12 laureați ai
premiului Nobel pentru literatură. In anul 2017, în calitate de expert principal, am condus cursul
de instruire pilot din cadrul programului ue și al parteneriatul estic pe tema „Seminare în
jurnalismul cultural” în Georgia, Moldova și Ucraina. Iată introducerea mea în doar unele dintre
aspectele jurnalismului cultural profesional.

Ce reprezintă jurnalismul cultural? Preocuparea primordială a jurnalismului cultural o reprezintă

activitatea artistică și creativă, precum și persoanele, instituţiile și politicile care desfășoară sau
permit această activitate. De obicei, se consideră că arta include literatura, artele vizuale, muzica,
cinematografia, teatrul și coregrafia, fotografia, arhitectura și designul. Aceste domenii acoperă
atât „cultura înaltă” (multe din formele artei tradiţionale), cât și „cultura populară” (cunoscută
cândva ca arta populară). De asemenea, cultura include divertismentul de masă, sub forma
filmelor de succes, programelor de radio și televiziune și jocurilor pe calculator. O definiție mai
generală ar putea include orice, de la grădinărit și gastronomie, până la planificare urbană și
întreprinderi noi de tehnologii inovatoare.

Preocupările jurnalismului cultural s-au extins pe măsură ce a evoluat înțelegerea noastră privind
cultura și rolul ei în societate. Printre filosofii care au orientat în noi direcţii această înţelegere se
numără Edward Said, George Steiner, Umberto Eco și Stuart Hall. Astăzi vorbim despre
„războaie culturale”și „transformări culturale”, care generează schimbări politice și sociale. În
secolul al XXI-lea este recunoscută tot mai mult contribuția economică a sectorului artistic la
crearea locurilor de muncă, progres, turism, exporturi, dezvoltare, precum și ca mijloc de
soluționare a unor probleme sociale și de transmitere a unor valori. „Industriile culturale și
creative” includ arta tradițională, arta aplicată și inovaţia creativă. UE, de asemenea, recunoaște
libertatea de exprimare, inclusiv exprimarea artistică, drept factor important în promovarea auto-
realizării și autonomiei oricărei persoane, și esențială pentru dezvoltarea și manifestarea
identității unei persoane în societate.

Unele persoane, inclusiv mulți artiști, preferă să pună accent mai mult pe valoarea intrinsecă a
artei, decât pe beneficiile sale economice sau sociale. Argumentele economice pot însă contribui
la justificarea aplicării resurselor publice și politicilor care sunt în beneficiul artei, precum și a
acoperirii mediatice, care poate influenţa decidenții politici și crea publicul pentru artă. Parțial ca
recunoaştere a acestei valori economice, acoperirea culturală din mass-media de știri s-a extins
dincolo de secţiunile de artă și literatură, sau cultură, la secţiunile de știri, afaceri, comentarii și
opinii, călătorii și stil de viață.
Lecţia 2: Ce este critica?
Principalele forme de jurnalism cultural în presa scrisă și online sunt recenziile, interviurile,
profilurile și articolele generale (definite în linii mari ca orice articole care nu sunt reportaje de
știri). Cultura este abordată și în reportaje de știri, comentarii și bloguri. Majoritatea acestor
forme se bazează pe competențe de bază în jurnalism, cum ar fi realizarea de reportaje și
interviuri. Dar ele mai includ și critica, adică competența de apreciere critică. Majoritatea
formelor de jurnalism cultural pot fi îmbogățite prin introducerea unui element de critică.
Aceasta înseamnă să-ți faci propriile evaluări în materie de artă, nu să te bazezi doar pe opiniile
primite. Prin urmare, aceasta reprezintă o ramură a jurnalismului în care poți găsi și exprima o
opinie personală.

Ce este critica? Suntem cu toții critici în sensul că apreciem în mod constant dacă produsele
culturale (cum ar fi cărțile, filmele sau programele de televiziune) sunt bune sau nu, și cum se
compară acestea cu altele de genul lor. Critica, însă, nu este doar o opinie. O recenzie reprezintă
o argumentare bazată pe probe, care urmărește să-i convingă pe alții. În mod ideal, aceasta
include un element de descriere obiectivă a subiectului recenziei. În timp ce recenzia, ca și
comentariul, este subiectivă, criticul tinde să vorbească nu doar din numele său, ci și din numele
altor cititori, ascultători sau spectatori.

Criticii au un rol esenţial în susţinerea industriilor culturale și creative, și în facilitarea artiștilor

din toate domeniile să-și dezvolte arta și să ajungă la public. Dar critica nu este nici promovare,
nici consultanţă pentru consumator. Ea poate fi un lucru bun dacă cineva citește o carte sau
privește un film sau un spectacol în urma unei recenzii. Însă un critic trebuie să fie independent
de marketing. Sarcina sa nu este să vândă ceva anume, ci să atragă atenția asupra artei, indiferent
dacă are sau nu sprijin financiar. Criticul poate funcționa, de fapt, ca un antidot al promovării
excesive sau costisitoare. Printre obligaţiile criticului se numără și cea de a fi onest față de
artistul pe care îl recenzează și față de forma de artă în sine. Dar responsabilitățile sale de bază
sunt, fără îndoială, cea față de public și cea de a face o apreciere cu integritate.

Limbajul recenziei va depinde de publicul căruia îi este destinată. În unele arte abstracte, de
exemplu, o funcție a criticului este de a traduce jargonul teoretic într-un limbaj pe care cititorul
obișnuit îl va înțelege. Criticii pot să medieze între artă și public, să explice ceea ce este nou și
chiar să prezică ce anume va dura.

Ei pot să stabilească standarde și să modeleze gusturi, acționând uneori contrar opiniei publice.

Critica poate fi privită ca știri culturale, ca forum de dezbatere și ca oglindă a preocupărilor

sociale. În cazul recenziei unei cărți, de exemplu, publicul poate include persoane care vor citi
cartea respectivă, persoane care deja au citit-o și persoane care nu o vor citi niciodată. O recenzie
ar trebui să includă date faptice (de exemplu, detalii despre data sau locul publicării), descrierea,
o trăsătură caracteristică sau un citat din operă, contextul, evaluarea sau aprecierea. Contextul
relevant ar putea include activitatea anterioară a artistului, lucrări comparabile cu cele ale altor
artiști, și întreaga istorie a genului sau formei de artă. Acesta ar putea include un element din
biografia artistului, însă, de regulă, nu circumstanțele interne sau valoarea de piață a operelor de
artă. Spre deosebire de recenzenții universitari, un recenzent din mass-media de știri ar trebui să
facă o apreciere.

Iată câteva întrebări pe care vi le puteți adresa în calitate de recenzent: Aduce artistul ceva nou
sau își îndreaptă forma artistică într-o altă direcție? Dacă urmează o anumită tradiție, în ce mod o
respectă sau se îndepărtează de ea, sau cum o dezvoltă? Cum este opera comparativ cu altele ale
aceluiaşi artist sau ale altor artiști? Ce artă l-a inspirat sau influențat?
Lecţia 3: Cum să iai un interviu de la
personalități culturale
Interviurile pot avea mai multe forme, inclusiv articole de fond, transcrieri de întrebări-
răspunsuri și podcasturi audio online. Persoanele intervievate ar putea include artiști, autori și
personalități culturale, sau persoane care colaborează cu ei, cum ar fi editori sau proprietari de
galerii de artă.

Când pregătiți un interviu cu o personalitate culturală, sarcina cea mai importantă este să vă
familiarizați cât mai mult posibil cu opera sa (și desigur, cu cea mai recentă) și cu datele
biografice ale vieții sale. Pregătirea mai poate include citirea recenziilor existente și aflarea mai
multor detalii despre ceea ce i-a influențat arta. Ar trebui să vă gândiți la temele esenţiale și la
evoluția operei sale, precum și la contextul vieții și activității sale. Puteți să discutați și cu alte
persoane care îi cunosc viața și activitatea.

Un interviu trebuie structurat cu atenție – întrebările cele mai importante se pun, de regulă, la
început – dar trebuie să fiți pregătiți să ascultați atent și să schimbați structura în funcție de
evoluția discuției. Puteți să-i oferiți ocazia să răspundă la criticile făcute la adresa operei sale.
Atunci când transcrieți interviul ca articol de fond, adăugați contextul și critica rezumând viața și
activitatea artistului. Aveți grijă să includeți „culoare”, adică atmosfera și descrierea persoanei
sau a locului unde a avut loc interviul, precum și descrierea operei de artă în sine și multe citate.

Puteți include interviul cu o personalitate culturală într-un profil mai detaliat, care descrie o
epocă sau un loc, urmăriți contextul istoric sau politic sau evoluția unei forme artistice,
cartografiați un domeniu, de ex. jazzul sau realismul magic, o argumentare sau o dezbatere.

Lecţia 4: Concluzie – Crearea unui public pentru cultură

Crearea unui public pentru cultură înseamnă relatări despre arta și cultura relevante pentru
oameni. Deci acordaţi atenţie caracterului actual și aspectelor tematice atunci când alegeți
subiecte.

De asemenea, puteți face ca subiectele dvs. să pară actuale sau importante „alipind” interviurile
sau articolele la aniversări, adaptări ale operei, tendințe, valuri, povești de succes, controverse,
proteste și scandaluri. Puteți relata în avans despre evenimente artistice, ca „avanpremiere”,
rezumate înainte de spectacol sau recenzii. Trebuie să aveți un limbaj clar și accesibil, dar puteți
prezenta și lucruri noi publicului, exprimându-vă interesul și entuziasmul față de ele și arătând
publicului cum acele aspecte ale culturii îi afectează viața.

Vă puteți cultiva propria autoritate de jurnalist și critic cultural, aplicând standardele etice ale
jurnalismului în verificarea faptelor și oferind informații exacte, păstrând echilibrul în reportajele
dvs. și ținând cont de opiniile contrare, precum și respectând diferențele dintre fapt și opinie. De
asemenea, ar trebui să țineți pasul cu forma de artă aleasă și cu cultura în general, și să tindeți să
fiți originali în descoperirea de noi opere și artiști.