Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sunt de părere că poți învăța măcar un lucru de la orice persoană. De aceea, am mers la un curs
de scriere creativă ținut într-un local foarte simpatic, Hidden, unde, pe lângă ce îți comandai de
băut, puteai să îți comanzi de mâncare ce doreai, de unde doreai. Pentru că asta nu era o
problemă pentru cei de acolo. atâta vreme cât stăteai la ei și beai. Mi s-a părut foarte tare asta.
Cursul de scriere creativă de care v-am spus a fost ținut de Andreea Chiuaru. Ce a reușit să facă
Andreea a fost să sintetizeze informații pe care le-a primit în facultate, despre care a citit sau de
care a aflat. Și uite așa, am adunat 9 idei, pe lângă care am adăugat-o eu pe a zecea, ca să fac lista
rotundă. 😉
Ca exemplu, eu am vrut să scriu despre Roxana că ar fi interesată să revină să scrie pe blogul ei,
dar și pe altele. Am încercat să fac asta cu textul de mai jos:
Roxanei îi plăcea de mică să scrie. Poeziile luau contur în mintea ei fără ca ea să aibă vreun
control. Ajunsese să aibă chiar și un fan. Unul care îi analiza în amănunțime poeziile. Ajunsese
că fie chiar ea însăși uimită de profunzimea propriilor gânduri, Dar îi plăcea sentimentul.
Când a mai crescut, a pornit pe un alt drum decât al scrisului. A ales light designing-ul. Dar
dragostea de cuvinte nu putea să dispară atât de ușor. A încercat să facă un log despre iluminat și
instalații de iluminat. Din păcate, lipsa de timp a împiedicat-o să continue.
Însă acum, parcă inima îi dădea ghes să revină la dragostea copilăriei ei. Scrisul ar putea fi cheia
către a le deschide mințile românilor către instalațiile de iluminat pentru clădiri. Visează la
clădiri frumoase, ce crează un spectacol nocturn ireal, de îndată ce crepusculul începe să se lase
peste umerii încovoiași ai orășenilor mult prea grăbiți pentr a se opri să admire frumusețea
culorilor și luminilor clădirilor.
Dar ea s-a hotărât: cenușiul nu are loc în viața ei. Întreaga lume e în ochii ei un întreg joc de
lumini, pe care nu toți îl înțeleg. Doar ea, ea era singura prietenă a luminilor.
Ura când mama lui număra până la 3. Da, când eram mai mic, parcă nu îl deranja atât de mult.
Dar acum, la 9 ani, era o prostie! Era mare deja!
Dar nu îndrăznea să se împotrivească și să nu facă ceea ce îi zicea ea. Știa că pedepsele ei erau
dure și neclintite și nu îi plăcea să rămână prea des fără telefon sau tabletă. Iubea prea mult să
joace fotbal pe tabletă sau să discute cu toți din lista de contacte pe Whatsapp.
Of, e atât de greu să fii copil! Să nu poți face tot ce vrei! Uite, mama se poate culca doar când
vrea ea. Iese afară când vrea ea. Eu trebuie să mă supun mereu tuturor chestiilor pe care mi le
zice să le fac. Bine măcar că nu face caz din număratul ăsta. Îți dai seama cum ar fi să audă toți
cum mă obligă ea să mănânc cine știe ce sau să iau încă o haină pe mine?
Mamele astea! Sunt enervante rau! Mama mea are noroc că e amuzantă și gătește bine! Ah! Și că
îi place să se uite cu mine la desene. Că altfel…n-aș asculta-o, cu tot cu număratul ei.
Hai, bine…o iubesc. Mult! Și îi fac surprize mereu. Și ea îmi face surprize! Bine, ale ei sunt
cărți, călătorii sau mâncăruri frumoase. Dar tot îmi lac. Și tot îmi place de ea.
Da, este adevărat. Cele mai faine idei sunt cele pe care nu le-ai notat și le-ai uitat. Ai visat ceva
ce ți-ai spus că ar arăta bine într-un articol? Notează imediat ce te trezești ideea, înainte să te uiți
pe geam (se pare că lumina te face să uiți). Mergeai pe stradă și ai auzit un dialog ce ți-a dat o
idee de carte? Notează rapid dialogul! Poartă mereu cu tine un carnețel și notează. Sau notează în
telefon la notițe. Sau oriunde le poți găsi rapid.