CPTP

Personalitatea normală versus personalitatea anormală
Curs I. Personalitatea și definirea ei
(Ionescu, 1997) Personalitatea este „cheia de boltă a psihologiei și a psihopatologiei
Allport - “organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psiho-fizice care determină gândirea si
comportamentul său caracteristic”.
Cattell - “sistem al deprinderilor proprii subiectului, care permit o previziune asupra comportamentului acestuia”
Sillamy: “element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane”
Dicţionarul Larousse: “caracteristică relativ stabilă şi generală a felului de a fi al unei persoane, a modului de a
reacţiona în situaţiile în care se găseşte”.
World Health Organization, 1994: "un pattern adânc înrădăcinat de gândire, simțire și comportament, care
caracterizează stilul de viață unic și modul de adaptare al unui individ și rezultă din factori constituționali și
experiența socială."
Larsen et al., 2005 - Personalitatea reprezintă un set de trăsături și mecanisme psihologice, organizate și relativ
persistente în timp, în cadrul unui individ, care influențează interacțiunile cu și adaptarea la mediul intrapsihic,
fizic și social
Pervin et al., 2005 - Personalitate se referă la acele caracteristici ale persoanei care explică pattern-urile consistente
ale trăirilor, gândirii și comportamentelor acesteia
Mayer (2007) -definițiile personalității nu sunt vagi si contradictorii, ci ele pun în evidență anumite similarități.
Problemele cu definițiile personalității nu țin de definiții în sine, ci, mai degrabă, se datorează eșecului psihologilor
personalității de a utiliza și a susține aceste definiții.
Similarități
modele caracteristice de gândire, emoție și comportament (Funder, 2010), constanţa şi stabilitatea, organizarea şi
ierarhizarea, unicitatea şi originalitatea, potențialul predictiv asupra comportamentului persoanei.
Caracteristici
Variabilitate versus stabilitate
Modalitățile stabile de reacție – trăsături psihice permit descrierea, anticiparea / prezicerea, explicarea unui
comportament
Personalitatea nu este o structură omogenă si armonică
Personalitatea prezintă o mare variabilitate de exprimare. Fiecare individ are propriul profil de personalitate, care se
asociază cu o manieră particulară de a răspunde la o anumită situație.
Constanță versus Plasticitate
Constanta asigura predictibilitatea, Plasticitatea permite o permanentă şi flexibilă adaptare la cerinţele mereu
schimbătoare ale mediului, la oportunităţi şi constrângeri, la regulile şi normele sociale
Inflexibilitate versus plasticitate

Cantonarea persistentă, durabilă și rigidă în zona extremă a unei dimensiuni psihice, care se exprimă cu o
intensitate extremă și în mod inflexibil în raport cu variabilitatea situațională conferă personalității un caracter
strident și inadecvat și o împiedică să acţioneze eficient în raport cu expectanţele societăţii.
În extremis, aceste caracteristici definesc o tulburare de personalitate.
Caracteristici ale tulburării de personalitate (Shives, 19 90)
Comportamentul este rigid şi inflexibil (rezistent la schimbare);
Persoana prezintă o toleranţă scăzută la stres şi o inabilitate crescută de a reacţiona la anxietate;
Funcţionarea egoului este intactă, dar acesta nu poate controla acţiunile impulsive;
Persoana este în contact cu realitatea, deşi are dificultăţi de interacţiune cu ea;
Apar tulburări de dispoziţie (depresie, anxietate).
Scurt istoric
1801, Pinel – „manie sans delir”
1812, Benjamin Rush descrie oameni cu „raţiune sănătoasă şi intelect bun”, dar „neschimbaţi ca afect”, „fără
ruşine” şi cu „o iresponsabilitate înnăscută”.
Esquirol descrie pacienţi non-psihotici, dar cu un mod de gândire paradoxal şi cu comportamente distorsionate
J.C. Prichard – „nebunie morală”
1888, Koch „inferioritate psihopatică”, „psihopatie” include un grup de indivizi cu manifestări anormale de
comportament, în absenţa unor afecţiuni mintale.
Emil Kraepelin (1856-1926), introduce tipurile de personalitate în clasificarea psihiatrică modernă, sub termenul de
"personalități psihopate", după criteriul: „produc suferință celorlalți”.
1950, Kurt Schneider extinde aria psihopatiilor, incluzând tipurile de personalitate care crează suferinţă celorlalţi
(cu marcate tendinţe antisociale, infracţionale, agresive) ; personalitățile care cauzează suferinţă propriei persoane
(personalităţi cu marcate tendinţe depresive şi de nesiguranţă).
Tulburările de personalitate (Shives, 1990, p.335).
„modele comportamentale neadaptate, profund implantate, ce se pot recunoaşte din perioada adolescenţei sau mai
devreme, şi care se continuă de-a lungul vieţii adulte, deşi devin mai puţin evidente la vârste medii sau înaintate.
Personalitatea este anormală, fie în ceea ce priveşte comportamentul, calitatea şi expresia lui, fie în ceea ce priveşte
aspectul său total. Din acest motiv pacientul suferă sau face pe ceilalţi să sufere, evidenţiind un efect advers asupra
individului şi societăţii.”
Aspecte specifice
 Dezvoltarea personalității anormale urmează aceeași dinamică procesuală ca și personalitatea normală, în

ceea ce privește construirea structurilor operațional-cognitive, instrumentale și reglatorii care vor asigura
adaptarea în context social.
 Personalitatea anormală prezintă disfuncții în relațiile cu ceilalți
 Personalitatea anormală nu are conștiința acestei tulburări
Criteriile generale de diagnostic pentru tulburările de personalitate (DSM-IV)
A. Un model durabil de experiență internă și de comportament care se abate semnificativ de la asteptarile privind
cultura individului. Acest model se manifestă în două (sau mai multe) din următoarele domenii:
 Cogniție (de exemplu, moduri de a percepe și de a interpreta pe sine, alți oameni și evenimentele)
 Afectivitate (de exemplu, gama, intensitatea, labilitatea, și gradul de adecvare a răspunsurilor

emotionale)
 Funcționarea interpersonală
 Controlul impulsurilor
B. Pattern-ul de comportament este inflexibil și omniprezent într-o gamă largă de situații pers. și sociale.
C. Pattern-ul de comportament conduce la suferință semnificativă clinic sau insuficiență în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcționare.
D. Pattern-ul este stabil și de lungă durată și debutul acesteia poate fi identificat în istoria individului cel puțin la
vîrsta adolescenței sau la maturitatea timpurie.
E. Pattern-ul de comportament nu reprezintă o manifestare sau o consecință a altei tulburări mintale.
F. Pattern-ul de comportament nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, un drog
de abuz, un medicament) sau unei condiții medicale generale (de exemplu, o traumă la cap).
Curs II. Aspecte controversate
 asocierea între cei doi termeni „tulburare” şi „personalitate”

 statutul de „boală” al tulburării de personalitate
 nu există pacienţi cu tulburare de personalitate care să solicite asistenţă de specialitate
Tulburările de personalitate ocupă o poziție neuzuală în clasificarea psihiatrică.
Clasificarea categorială - Avantaje
 Clasificarea constituie un important instrument de orientare a diagnosticării
 Clasificarea face posibilă comunicarea între specialişti – psihiatri, psihologi clinicieni,
psihoterapeuţi etc
Limite ale abordarii categoriale
1.Clasificare categorială nu explică continuitatea între personalitatea normală și cea patologică
 Exista grade diferite de manifestare a unei trăsturi
 Caracterul patologic este criteriul funcțional
 Heterogenitatea fiecărei categorii a Axei II (personalitatea borderline de ex.);
 Puternicele co-ocurente in interiorul categoriilor din Axa II;
 Comorbiditatea excesiva intre patologiile din Axa I si cele din Axa II;
 Incapacitatea categoriilor din DSM-IV de a lua in considerare o serie de aspecte clinic
semnificative legate de personalitate care, fie nu se potrivesc cu oricare dintre constructele măsurate în
prezent, fie nu sunt suficient de severe pentru a satisface criteriile din DSM-IV;
 Praguri diagnostice arbitrare;
 Slaba consistenţă si fidelitate a categoriilor de diagnostic ale TP din DSM-IV;
 Se considera ca debutul unei tulburări de personalitate este in copilărie sau adolescență, dar există
puține informații despre eventuala lor manifestare anterioară vârstei adulte;
 TP au fost considerate ca tulburări foarte stabile, totuși exista studii care pun la îndoiala aceasta
stabilitate temporală atât de rigidă cum sugerează DSM-IV.
Concluzii – avantaje si limite
 Multe cercetări au fost generate de nemulțumirea legată de abordarea categorială;
 Pe baza acestor cercetări se poate conchide că tulburările de personalitate sunt variații ale
personalității normale, ceea ce a condus la revizuirea mod. categorial al DSM IV în actualul DSM 5.
Premise ale abordării dimensionale

- Cele mai incitante întrebări sunt: „Câte dimensiuni ale personalităţii există? Care sunt cele mai relevante?
Cum pot fi evaluate?
Exista multe tentative de a identifica dimensiunile personalității
- Raymond Bernard Cattell a identificat "trăsături sursă" dispuse bipolar de-a lungul unui continuum.
- Big Five (Costa și McCrae, în 1992) pe baza analizei factoriale au identificat cinci factori independenţi
(superfactori), cu ajutorul cărora poate fi descrisă personalitatea normală.
- Instrumente - Inventarul de personalitate NEO PI (1984) si Inventarul de personalitate NEO PI-R.
NEVROTISMUL (N)
Exprimă tendința generală de a trăi afecte negative (teama, tristețea, mânia, vinovăția) ca și o scădere semnificativă
a capacității de control al impulsurilor.
 Scorurile joase indică calm, relaxare, echilibru emoțional
 Scorurile înalte indică tensiune, îngrijorare, nervozitate - risc crescut de tulburare psihică, dar nu
obligatoriu.
Asocieri cu alte alte aspecte ale personalității
 Nevrotismul corelează negativ, dar slab cu inteligența fluidă – stilul cognitiv este marcat de conservatorism,
persoanele având tendința de a respecta norme, proceduri, instrucțiuni, ceea ce îi scutește de asumarea unor
responsabilități.
 Asocierea nevrotism – semnificația subiectivă a stimulilor (interpretarea stimulilor ambigui ca amenințători

/ supraestimarea posibilității unor consecințe sau rezultate negative pentru evenimente
 Persoanele cu nivel ridicate de nevrotism tind să evite evenimente sau contexte care ar putea evoca emotii
negative
Fațetele nevrotismului
Anxietatea
Ostilitatea
Depresia
Hipersensibilitatea / anxietatea socială și timiditate
Impulsivitate
Slabă rezistență la stres
N1: Anxietatea - reprezintă tendința de a trăi temeri si îngrijorări în absența unei cauze anume.
Scorurile mari indică frică, nervozitate, neliniște, uneori fobii. Scorurile mici indică relaxare, calm.
N2: Ostilitatea – furie asociată cu agresivitate
Scorurile înalte implică tendința spre stări frecvente de mânie, frustrare, înverșunare. Aceste scoruri corelează
negativ cu agreabilitatea, altă dimensiune majoră a personalitații. Ostilitatea crescută se asociază cu
dezagreabilitatea.
Scorurile joase implică confort psihic, rezistență psihică la frustrare, amânarea descărcării afectelor. N3:
Depresia - cel mai bun predictor pentru starea de “fericire generală”.
Scorurile ridicate indică tendița de a trăi sentimente depresive, nefericire, sentimente de culpabilitate, descurajare,
lipsă de speranță.
Scorurile scăzute indică niveluri scăzute ale acestor stări, dar nu, cu necesitate, trăirea unor stări de veselie și lipsă
de griji, care sunt specifice extraversiei.
N4: Hipersensibilitatea (reactivitate la stimuli sociali) - un factor de anxietate socială si timiditate.
Scorurile mari indică accentuarea stărilor afective de rușine, sensibilitate la ridicol, stânjeneală în prezența altora,
tendința de a trăi sentimente de inferioritate.
Scorurile mici nu înseamnă neaparat încredere în sine sau abilități sociale, dar exprimă tendințe relativ scăzute de a
se tulbura în situații sociale.
N5: Impulsivitatea - se datorează incapacității de autocontrol al impulsurilor sau dorințelor.
Scorurile mari indică incapacitatea de a rezista unor dorinte (de a bea, a fuma, a poseda, a mânca ...), sau de a se
opune unor impulsuri (a reacționa violent, a țipa, a brusca ...),
Scururile mici indică rezistență la tentații si frustrări, deși acest aspect nu indică, cu necesitate, spontaneitate sau
conștientizarea riscului.
N6: Vulnerabilitatea în fața stresului.
Scorurile ridicate semnifică incapacitatea de a face față stresului, tendința de a se panica, de a-și pierde controlul si
speranța în situații de urgență.
Scorurile scăzute se acociază cu sentimentul competenței si cu rezistență la stres.
EXTRAVERSIA (E) indică intensitatea interacțiunilor sociale, nivelul de activism, nevoia de stimulare,
capacitatea de a se bucura.
Extravertul este o persoană sociabilă, comunicativă, activă, vorbăreață care se simte în largul său printre oameni și
în grupuri mari. Extravertului îi place tot ceea ce este excitant, stimulativ. El are in general o dispozitie afectivă
pozitivă, este energic si optimist.
INTROVERSIA (I)
Introvertul este rezervat, dar nu neprietenos, este independent, liniștit. Fără a suferi în mod necesar de anxietate
socială și fără a fi neaparat nefericiți sau pesimiști, acește persoane preferă singurătatea
Extraversia
Asocieri cu alte aspecte ale personalității: Extravesria se asociază cu gândirea divergentă și cu un stil cognitiv mai
creativ, orientat spre evaluarea / punerea la îndoială a soluțiilor prezentate de alte persoane.
Extraverții tind să evite orientarea atenției asupra stimulilor negativi
Extraverții sunt dominanți în relațiile lor cu alte persoane, plasându-se adesea în centrul rețelelor sociale. Introverții
dovedesc o mai mare rezistență la sarcini monotone
Fațetele extraversiei/introversiei
Căldura / entuziasmul
Spiritul gregar
Afirmarea
Activismul
Căutarea stimulării
Tonusul emoțional pozitiv
E1: Căldura / entuziasmul
Extraverții sunt afectuoși, prietenoși, se atașează ușor de alte persoane, sunt disponibili, sar în ajutorul celorlalți,
îsi oferă sprijinul, se entuziasmează rapid la o idee noua, se angajează, au inițiativă.
Introvertul nu este opusul extravertului, adică lipsit de compasiune, ostil, ci mai degrabă, distant formal, rezervat.
Acestă fațetă se apropie cel mai mult de agreabilitate, dar aduce în plus căldura afectivă și implicarea emoțională.
E2: Spiritul gregar
Scorurile mari indică preferința pentru compania oamenilor, deschidere la relații sociale, in timp ce scorurile mici
indică tendința de a evita compania celorlalți.
E3: Afirmarea
Persoanele care obțin scoruri mari la acest factor demonstrează ascendență socială, sunt dominanți, plini de forță,
vorbesc cu ușurință in public, mobilizează oamenii, devin liderii grupurilor din care fac parte.
Persoanele care obțin scoruri scăzute tind să rămână în umbră, doresc să treacă neobservați.
E4: Activismul
Persoanele cu scoruri mari sunt dinamice, energice, eficiente, rapide, în permanentă căutare a ceva de făcut.
Persoanele cu scoruri mici au un tempou mai relaxat, evita implicarea, sunt orientate mai mult spre loisir, deși nu
sunt leneșe sau comode.
E5: Căutarea stimulării
Acest factor indică o nevoie de stimulare si de viață excitantă. Persoanele cu scoruri ridicate se îmbracă în culori
vii, preferă mediile zgomotoase, înfruntă riscul.
Cei plasați în zona notelor joase prefera viața monotonă, ritualurile, procedurile, conformismul.
E6: Tonusul emoțional pozitiv
Persoanele cu scoruri ridicate trăiesc intens emoții pozitive precum bucuria, veselia, iubirea, fericirea, râd cu
ușurință, sunt optimiste si iubesc viața..
Scorurile mici apar la persoane mai putin exuberante si lipsite de vervă, fără a fi în mod necesar nefericite
DESCHIDEREA SPRE EXPERIENȚĂ (O)
se referă la măsura în care indivizii sunt deschiși la fantezie, estetică, sentimente, la acțiuni și idei noi, la valori
- Persoanele deschise preferă experiențe noi, intense, diverse și complexe, manifestă sensibilitatea estetică,
au trăiri interioare intense, demonstrează curiozitate intelectuală, independenţă în gândire, creativitate,
originalitate.
- Persoanele închise sunt convenționale, cu picioarele pe pământ, cu interese înguste, preferă sarcini
familiare și rutiniere, modalități de acțiune algoritmizate.
Asocieri cu alte aspecte ale personalității
- între deschidere si inteligența fluidă care favorizează inteligența cristalizată. Când deschiderea are scoruri
mari inteligenta fluidă prevalează (Ziegler, Danay, Heene, Asendorpf, și Buhner, 2012)
- Persoanele cu scoruri mari la deschiderea la experiență au un stil de gândire creativ, care pune la îndoială
perspectivele tradiționale (Zhang și Huang, 2001) și sunt mai inclinate să se orienteze asupra unor obiective
abstracte, intangibile și îndepărtate, mai degrabă decât pe îndatoriri concrete, tangibile sau pe detalii. (Vaughn,
Baumann, și Klemann, 2008)
Fațetele deschiderii
Deschiderea la fantezie
Deschiderea în plan estetic
Deschiderea spre propriile trăiri
Deschiderea în planul acțiunii
Deschiderea în plan ideatic
Deschiderea în planul valorilor
O1: Deschidere spre fantezie
Persoanele care au scoruri mari la acest factor au o imaginaţie vie, fiind înclinate spre visare pentru că astfel îşi
creează o viaţă interioară bogată.
Persoanele care obțin scoruri mici își limitează existența la ceea ce fac aici şi acum.
O2: Deschidere în plan estetic
Persoanele deschise in plan estetic apreciază arta şi frumosul (poezia, muzica, pictura), fără ca aceasta să implice şi
talent artistic dezvoltat sau bun gust; mai degrabă, acest tip de deschidere îi conduce spre lărgirea cunoştinţelor din
domeniile respective.
Scorurile mici se asociază cu lipsa de interes pentru artă şi frumos
O3: Deschidere spre propriile trăiri
Scorurile mari indică o apreciere faţă de trăirile şi sentimentele interioare, emoţiile fiind considerate ca o parte
importantă a vieţii.
Scorurile mici indică trăiri mai sărace și lipsite de nuanţe, cărora persoanele respective nu le acordă vreo atenţie
deosebită.
O4: Deschidere în planul acţiunilor
Scorurile mari indică nevoia de acțiune, nevoia de experiențe noi si diversificate (a testa noi metode, a mânca
lucruri noi, a avea tot felul de hobby-uri).
Scorurile mici exprimă nevoia de a se ancora în ceea ce este deja încercat și de a nu se schimba nimic.
O5: Deschiderea în plan ideatic
Acest factor numit de unii „curiozitate intelectuală“ (Fiske, 1949) implică o diversificare a intereselor și o
deschidere a „minţii“ pentru noi idei, aspecte neconvenţionale, preferinţa pentru discuţii şi argumentări filosofice,
putând astfel contribui la dezvoltarea potenţialului intelectual (Costa & McCrae).
Scorurile scăzute indică o curiozitate săracă, interese limitate, centrare pe o problematică restrânsă.
O6: Deschidere în planul valorilor
Persoane care obțin scoruri mari la acest factor sunt gata mereu să pună sub semnul îndoielii și să revizuiască
valorile sociale, politice, religioase etc.
Persoanele cu valori mici in acest factor sunt în general conservatoare şi dogmatice, fiind mai degrabă tentate să
accepte autoritatea şi tradiţiile, (Rokeach, 1960).
AGREABILITATEA (A)
Este un factor ce defineste calitatea relațiilor interpersonale, asemenea extraversiei.
- Scorurile mari definesc o persoană inimoasă, blajină, încrezătoare, săritoare, iertătoare, credulă,
nesofisticată. Comportamentul său este altruist, cooperant, simpatetic şi de ajutorare a altora. Costa & McCrae,
(1990) atrag atenția că uneori scorurile înalte indică şi o persoană dependentă.
- Scorurile mici sunt specifice unei persoane cinice, nepoliticoase, suspicioase, necooperante, răzbunătoare,
nemiloase, iritabile și manipulative. Comportamentul este dominant şi antagonist, egocentric, sceptic faţă de
intenţiile altora, competitiv. Costa & McCrae, (1990) consideră ca adesea, scorurile joase pot indica o persoană
narcisistă, antisocială sau paranoidă.
Faţetele agreabilităţii
încrederea, lealitatea, altruismul, bunăvoința, modestia, blândețea.
A1: Încrederea
Persoanele care obțin scoruri ridicate sunt încrezătoare, îi consideră pe ceilalţi oneşti şi bine intenţionaţi.
Scorurile mici caracterizează cinicii şi scepticii, care îi consideră pe ceilalţi fie periculoşi, fie lipsiţi de onestitate.
A2: Lealitatea
Scorurile mari indică un comportament deschis și sincer, care își exprimă opiniile și îi respectă pe ceilalți.
Scorurile joase indică persoane cărora le place să-i manipuleze pe ceilalţi prin flatări, înşelăciune, minciună pentru
a-și atinge scopurile, iar pe cei care se comportă altfel îi disprețuiesc și îi consideră naivi.
A3: Altruism
Persoanele altruiste doresc binele altora, sunt generoase, pline de consideraţie, gata să ajute.
Scorurile mici indică persoane centrate pe propria persoană, care evită să se amestece în problemele altora, ignoră
nevoile celorlalți.
A4: Bunăvoinţa
Persoanele binevoitoare nu sunt conflictuale, “lasă de la ele”, cedează primele, îşi inhibă agresivitatea, tind să să
uite și să ierte totul pentrui a menține buna înțelegere.
Persoanele lipsite de bunăvoință sunt agresive, orientate spre competiţie dau frâu liber mâniei, enervării, furiei.
A5: Modestia
Persoanele cu scoruri mari sunt modeste, deși nu sunt lipsite de încrederea în sine.
Cei cu scoruri mici sunt aroganţi, încrezuți și se consideră superiori altora. Nivelul patologic al lipsei de modestie
face parte din sindromul narcisist.
A6: Blândeţea
Blândețea caracterizează persoanele orientate spre semeni, sensibile la nevoile altora.
Scorurile mici indică persoane lipsite de milă, dure, cu inima „împietrită”.
CONŞTIINCIOZITATEA (C)
definește gradul de organizare, persistență și motivație în comportamentul orientat spre scop.
- Scorurile mari indică o persoană organizată, de încredere, muncitoare, auto-disciplinată, punctuală,

scrupuloasă, ambițioasă, perseverentă, capabilă de autocontrol, care își urmărește cu tenacitate scopurile.
- Scorurile scăzute semnifică superficialitate în atingerea scopurilor, lene, neglijență.
Faţetele conştiinciozităţii
competența, ordinea, simțul datoriei, dorința de auto-realizare, auto-disciplina, deliberarea.
C1: Competenţa
Scorurile mari indică sentimentul de a fi competent, capabil, eficient; sunt oameni în general pregătiţi pentru viaţă.
Scorurile mici semnifică un sentiment al ineficienței, încredere redusă în propriile capacităţi. Competenţa se
asociază cel mai bine cu stima de sine (Costa, McCrae şi Dye, 1991).
C2: Ordinea
Persoanele cu scoruri mari sunt organizate, sunt ordonate atât în idei cât și în comportament.
Scorurile mici indică un deficit de organizare si un stil de lucru mai puţin metodic.
C3: Simţul datoriei
Persoanele cu scoruri mari se orientează strict după principii etice, își asumă responsabilități, îşi urmăresc scrupulos
îndatoririle morale.
Scorurile mici indică un comportament labil, variabil sub aspectul reglărilor valorice, definind o persoană pe care
nu te poţi baza şi în care nu poţi avea încredere.
C4: Dorinţa de realizare
Persoanele care obțin scoruri mari au un nivel de aspiraţie ridicat și sunt perseverente în realizarea lui. Un nivel de
aspirație prea ridicat poate însă indica o excesivă investire a resurselor în această direcţie, a muncii, a carierei, ceea
ce definește sindromul „workoholic“, cu riscuri de epuizare până la exitus.
Persoanele cu scoruri mici sunt lipsite de ambiții, leneşe, fără motivație pentru activitatea desfășurată, fără nevoi de
autorealizare, fără dorinţa reuşitei și fără a trăi insatisfacţii legate de nivelul scăzut al reuşitei.
C5: Auto-disciplina
Scorurile mari indică capacitatea de a finaliza o sarcină, indiferent de obstacole, plictiseală, monotonie sau unor
distrageri ale atenţiei. O persoană capabilă de autodisciplină își stabileste propriile reguli si termene si se motivează
pentru al le respecta si a duce la bun sfârșit activitatea.
Scorurile mici indică tendinţa de amânare a acţiunii, de descurajare pe parcurs, de a abandona activitatea.
C6: Deliberarea
Acest factor reprezintă tendinţa de a analiza si evalua situația înainte de a acţiona, chibzuinţa şi precauţia fiind note
definitorii.
Persoanele cu scoruri mici sunt tentate să acţioneze pripit, fără a anticipa și evalua consecinţele. Varianta pozitivă ar
fi spontaneitatea în decizie.
Valentele modelului Big Five in explicarea personalității
- Big Five este un model unificator, integrator, care permite în egală măsură conceptualizarea personalității
normale, dar și a personalității patologice.
- Utilizarea fațetelor celor 5 factori permite realizarea unui profil tipic al personalităților anormale, care
corelează cu simptomele tulburării
- Big Five a generat o serie considerabilă de cercetări in scopul explorării relaţiei ce există între constructul
de tulburare de personalitate si funcţionarea unei personalităţi „normale”, dar si a unei personalități „anormale”.
- Widiger et al. (2002) realizează un profil dimensional al fiecărei tulburări de personalitate din DSM-IV,
identificând relațiile specifice dintre fațetele celor cinci factori si aceste tulburări.
DSM-5 – o noua perspectivă asupra tulburărilor de personalitate
 Grupul de lucru pentru DSM-5 a propus inițial o variantă semnificativ diferită față de DSM-IV, și anume
menținerea a 6 tulburări de personalitate, din cele 10 din DSM-IV și înlocuirea clasificării categoriale cu un
demers dimensional bazat pe trăsături.
 In varianta finală s-au menținut cele 10 tipuri de tulburare de personalitate existente si in DSM-IV, care se
regăsesc in Secțiunea II, dar elementul de semnificativă noutate este introducerea, in Secțiunea III a acestei
ediții a DSM, a unui sistem dimensional alternativ pentru evaluarea si diagnosticarea acestor tulburări
Definiția tulburărilor de personalitate (DSM 5)
Conform DSM-5 (APA 2013), tulburările de personalitate sunt asociate cu anumite modalități de a gândi și simți în
legătură cu sine și cu ceilalți, care afectează în mod semnificativ si negativ modul în care individul funcționează în
multe aspecte ale vieții.
Abordarea categorială
trăsăturile definitorii ale tulburărilor de personalitate se consideră a fi:
1. un pattern de gândire rigid, extrem și distorsionat (gânduri)
2. un pattern de răspuns emoțional problematic, incongruent (sentimente)
3. probleme legate de controlul impulsurilor (comportament)
4. probleme interpersonale semnificative (comportament)
Patternul de gândire distorsionat
- un pattern de gândire dihotomic, in alb / negru (ex. personalitatea borderline judecă lucrurile si oamenii
in termeni de bine – rău, fără nuanțe intermediare);
- pendularea intre idealizarea / devalorizarea propriei persoane sau a altor persoane (ex. personalitatea
narcisică trece rapid de la o imagine de sine idealizată la o autodevalorizare severă);
- idei de neîncredere, suspiciune (ex. personalitatea paranoidă, care nu are încredere in cei din jur si
suspicionează intenții ascunse in orice intervenție);
- gânduri care includ frecvent credințe neobișnuite sau ciudate, care sunt în contradicție cu standardele
culturale (ex. personalitatea schizotipală).
Răspunsuri emoționale incongruente

- sensibilitate emotională exagerată și o tendință de a experimenta sentimente cu mare intensitate
(personalitatea borderline)
- răspunsuri emoționale sărace, nenuanțate (personalitatea schizoidă)
- aspecte de instabilitate extremă (personalitatea histrionică)
Problemele legate de controlul impulsurilor
- control excesiv (ex. tulburarea de personalitate evitantă își inhibă orice impuls de a încerca ceva nou de
teama de a nu eșua; personalitatea obsesiv compulsivă manifestă un control excesiv al impulsurilor, sub
presiunea regulilor, principiilor, cerințelor externe.
- absența controlului (ex. personalitatea antisocială care dă frâu liber impulsurilor agresive si sexuale,
angajându-se în activități riscante si fără a anticipa consecințele acțiunilor sale)
Abordarea dimensională - criterii
- disfuncție moderată sau mare în funcționarea personalității, la nivel individual / interpersonal”

(Criteriul A)
- „una sau mai multe trăsături de personalitate patologice” (Criteriul B)
- Deficiențele in functionarea personalității și în exprimarea trăsăturilor de personalitate ale individului sunt

relativ inflexibile și omniprezente într-o gamă largă de situații personale și sociale (Criteriul C)
- Deficiențele in funcționarea personalității și în exprimarea trăsăturilor de personalitate ale individului sunt

relativ stabile în timp, cu un debut care poate fi urmărit înapoi cel puțin în adolescență sau în maturitatea
timpurie. (Criteriul D)
(Criteriul A) Funcționarea personalității
presupune două planuri de analiză:
- nivelul Eului (personal) – implică: identitatea si auto-direcția;
- nivelul interpersonal – implică: empatia si intimitatea.
Nivelul personal
Identitate:
Experimentarea propriului Eu ca fiind unic, cu diferențieri clare între sine și alții;
stabilitatea stimei de sine și acuratețea auto-evaluării;
capacitatea și abilitatea de a regla experiența emoțională.
Auto-direcția:
Urmărirea unor țeluri coerente si semnificative de viață și pe termen scurt;
utilizarea unor standarde interne de comportament constructive și prosociale;
abilitatea unei reflecții productive asupra propriei persoane.
Nivelul interpersonal
Empatie:
Înțelegerea si aprecierea experiențelor si motivațiilor altora;
tolerarea unor perspective diferite;
înțelegerea efectelor propriului comportament asupra altora
Intimitate:
Profunzimea si durata relațiilor cu alții;
dorința si capacitatea de a iniția si menține relații apropiate;
reciprocitatea în comportamentul interpersonal
Evaluarea personalității
Fiecare dintre aceste 4 dimensiuni ale funcționării personalității poate fi evaluată pe un continuum. Pentru
evaluarea funcționării personalității pe cele 4 dimensiuni, DSM-5 propune o Scală a Nivelului de funcționare al
personalității cu 5 trepte, de la nivelul adaptativ / sănătos (Nivel 0), până la nivelul de severitate extremă a
disfuncției (Nivel 4).
Criteriul B - trăsături patologice de personalitate
- Trăsăturile de personalitate luate in considerare în acest sistem dimensional au fost selectate din modelul
Big Five si din modelul Five Factors
- Aceste trăsături, numite „domenii” în acest sistem, sunt:
Afectivitatea negativă (versus Stabilitate Emotională),
Detașarea (versus Extraversie),
Antagonismul (versus Agreabilitate),
Dezinhibiția (versus Conștiinciozitate),
Psihoticismul (versus Luciditate).
- Cei 5 factori au 25 de fațete, distribuite inegal
Afectivitate negativă (vs. Stabilitate Emotională)
Labilitate emoțională
Anxietate
Insecuritatea de separare
Submisivitate
Ostilitate
Perseverare
Depresie
Suspiciune
Afectivitate restrictivă (lipsa)
Detașare (vs. Extraversie)
Însingurare
Evitarea intimității
Anhedonia
Depresie
Afectivitate restrânsă
Suspiciune
Antagonism (vs. Agreabilitate)
Manipulare
Înșelăciune
Grandoare
Căutarea atenției
Nesimțire
Ostilitate
Dezinhibiție (vs. Conștiinciozitate)
Iresponsabilitate
Impulsivitate
Distractibilitate
Asumarea riscului
Perfectionism rigid
Psihoticism (vs. Luciditate)
Credinte si experiențe neobișnuite
Excentritate
Dereglare cognitivă si perceptuală
Tulburări de personalitate abordate dimensional
TP antisocială, TP Evitantă, TP Borderline, TP Narcisică, TP Obsesiv-compulsivă, TP Schizotipală
Descriere dimensională
Fiecare persoalitate este descrisă printr-un nivel de funcționare (Criteriul A) si trăsături patologice (Criteriul B).
- ex. Pentru tulburarea de personalitate antisocială caracteristicile tipice sunt: o lipsă de conformare la
comportamentul legal și etic și o lipsă egocentrică și dură de preocupare pentru alții (Criteriul A), însoțite de
înșelăciune, iresponsabilitate, manipulare și / sau de asumarea de riscuri (Criteriul B);
- Caracteristicile tipice ale tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă sunt: dificultăți în stabilirea și

menținerea relațiilor apropiate (Criteriul A), asociate cu perfectionismul rigid, inflexibilitate și exprimarea
limitată a emoțiilor (Criteriul B).
Curs III.
TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ
Criteriul A.
1. Identitate: Egocentrism; stima de sine alimentată din câștiguri personale, putere sau plăcere.
2. Autodirecționare: Stabilirea obiectivelor bazate pe satisfacții personale; absenta standardelor interne,

prosocial, asociate cu eșecul de a se conforma la norme etice, culturale si legale de comportament
3. Empatie: Lipsa de preocupare pentru sentimentele, nevoile sau suferința altora; lipsa de remușcări dupa ce
au ranit sau maltratat pe altul.
4. Intimitatea: Incapacitate pentru relații intime reciproce, exploatarea fiind un mijloc esential de relationare
cu alte persoane, inclusiv prin înșelăciune și constrângere; utilizarea dominanței sau intimidării pentru a-i
controla pe alții.
Criteriul B
Manipulare – (aspect al Antagonismului). Folosirea frecventă a unor subterfugii pentru a influența sau controla
alte persoane; utilizarea seductiei, farmecului, volubilității sau insinuărilor pentru a-și atinge scopurile.
Duritate (un aspect al Antagonismului): Lipsă de preocupare pentru sentimentele sau problemele altora; lipsa
sentimentului de vinovăție sau a remușcărilor cu privire la efectele negative sau dăunătoare ale acțiunilor proprii
asupra celorlalți; agresiune; sadism.
Înșelăciunea (un aspect al Antagonismului): Lipsă de onestitate si tendințe frauduloase, mistificare a imaginii
propriei persoane, înfrumusețarea sau denaturarea evenimentelor atunci cînd este în folosul propriu.
Ostilitate (un aspect al Antagonismului): sentimente de furie persistente sau frecvente; furie sau iritabilitate ca
răspuns la desconsiderările minore și insulte; comportament urât, răzbunătoare.
Asumarea riscului (un aspect al Dizinhibiției): Implicarea în activități periculoase, riscante și potențial auto-
dăunătoare, inutil și fără a ține seama de consecințe; inițierea unor activități nechibzuite pentru a contracara
plictiseala; lipsa de preocupare pentru limitele cuiva și negarea realității pericolului personal
Impulsivitate (un aspect al Dezinhibării): tendința de a acționa pe baza impulsului de moment ca răspuns la
stimulării imediate; acțiune spontană, fără un plan sau luarea în considerare a rezultatelor; dificultăți în stabilirea și
urmărirea planurilor.
Iresponsabilitate (un aspect al Dezinhibării); Desconsiderarea sau nerespectarea obligațiilor financiare și / sau a
altor angajamente; lipsa de respect și pentru- lipsa de urmărire prin intermediul on-acorduri și promisiuni.
Desconsiderare pentru și nerespectarea obligațiilor honor- financiare și a altor sau angajamente; Nerespectarea si
neurmărirea acordurilor și promisiunilor.
TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTA
Criteriul A
1. Identitate: stima de sine scăzută, asociate cu o auto-evaluare ca fiind inadaptat social, neatrăgător sau
inferior; sentimente excesive de rușine.
2. Autodirecționarea: standarde nerealiste pentru comportament asociate cu reținerea în a-și urmări

obiectivele, a-și asuma riscuri personale sau a se angaja în noi activități care implică contacte interpersonale.
3. Empatie: Preocupare și sensibilitate la critica sau respingere, asociată cu inferențe distorsionate asupra
perspectivelor altora ca fiind negative.
4. Intimitatea: Reticenta de a se implica in relație cu oamenii, mutualitate diminuată în cadrul relațiilor

intime, din cauza fricii de a fi făcut de rușine sau ridiculizat.
Criteriul B
1. Anxietate (un aspect al afectivității negative): sentimente intense de nervozitate,încordare, sau panica, de
multe ori ca reacție la situații sociale: ingrijorari privind efectele negative ale experiențelor neplăcute din trecut
și posibilitățile negative, viitoare;senzație de frică, teamă, sau amenințat in situatii de incertitudine; teama de nu
se simti jenat.2.
2. Retragerea (un aspect al Detasarii); Reticențe în situații sociale; evitarea contactelor sociale și a activității;
lipsa de initiere a contactelor sociale.
3. Anhedonia (un aspect al Detasarii): Lipsa de energie in a se bucura, a se angaja sau implica în experiențele
vieții; deficit in capacitatea de a simti placere sau de a acorda un interes lucrurilor
4. Evitare intimitatii (un aspect al Detasarii); Evitarea relatiilor romantice sau intime, a atașamentelor
interpersonale și a relațiilor sexuale intime.
TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE
Criteriul A
1. Identitatea: O imagine de sine semnificativ sărăcită, slab dezvoltată sau instabilă de multe ori asociată cu
auto-critica excesivă; sentimente cronice de gol interior; stări disociative sub stres.
2. Autodirecționarea: Instabilitate în scopuri, obiective, aspirații, valori sau planuri de carieră.
3. Empatie: O inabilitatea de a recunoaște sentimentele și nevoile altora, asociate cu hipersensibilitate

interpersonal (ex. predispus să se simtă desconsiderat sau insultat); percepția altora în mod selectiv deformată
de atribute negative sau vulnerabilități.
4. Intimitate: relații interpersonale intense, instabile și conflictuale, marcate de neîncredere si anxietate

marcată legată de abandonul real sau imaginar; relații intime adesea văzute în extreme, de la idealizare la
devalorizare și alternare între supraimplicare și retragere
Criteriul B - Patru sau mai multe dintre următoarele șapte trăsături de personalitate patologice, cel puțin una dintre
acestea trebuie să fie (5) Impulsivitate, (6) asumarea unor riscuri, sau (7) Ostilitate:
1. Labilitate emoțională (un aspect al afectivității negative): experiențe emoționale instabile și frecvente
schimbări de dispoziție; emoțiile, care sunt ușor de declanșat, intense și / sau disproporționate în raport cu
evenimentele și circumstanțele reale.
2. anxietate (un aspect al afectivității negative): sentimente intense de nervozitate, încordare, sau panica, de
multe ori ca reacție la tensiunile interpersonale; îngrijorari în legătură cu efectele negative ale experiențelor
neplăcute din trecut și posibilitățile negative, viitoare; senzație înfricoșătoare, de teamă sau amenințare in
situații de incertitudine; teama de pierdere a controlului.
3. Nesiguranța de separare (un aspect al afectivității negative ): Temerile legate de respingere și / sau separare
de persoane semnificative, asociată cu teama de dependență excesivă și pierderea completă a autonomiei.
4. Depresie (un aspect al afectivității negative): sentimente frecvente de a fi la pământ, de a se simți

mizerabil, și / sau fără speranță; dificultate de revenire de la astfel de stari de spirit; pesimism legat de viitor;
stare de rușine generalizată; sentimente de auto-devalorizare, gânduri de sinucidere și comportament suicidar.
5. Impulsivitate (un aspect al Dizinhibiției): acțiune sub impulsul momentului, ca răspuns la stimuli imediați;
acțiuni spontane, fără un plan sau considerarea rezultatelor si consecințelor; dificultăți în stabilirea sau
urmărirea planurilor; un sentiment de urgență și comportament automutilant sub stres emoțional.
6. Asumarea Riscului (un aspect al Dezinhibiției): Implicarea în activități periculoase, riscante, și potențial
auto-dăunătoare, inutil și fără a ține cont de consecințe; lipsa de preocupare pentru limitele cuiva și negarea
realității pericolului personal.
7. Ostilitate (un aspect al Antagonismului): sentimente de furie persistente sau frecvente; furie sau iritabilitate,
ca răspuns la desconsiderările minore și insulte.
TULBURAREA NARCISICĂ
Criteriul A - O insuficiență moderată sau mare în funcționarea personalității, manifestată prin dificultăți
caracteristice în două sau mai multe dintre următoarele patru domenii:
1. Identitatea: referință excesivă la alții pentru auto-definirea și reglarea stimei de sine; o auto-evaluare
exagerată sau oscilând între extreme; reglarea emoțională oglindește fluctuații în stima de sine.
2. Autodirecționarea: Stabilirea obiectivelor pe baza obținerii aprobării din partea altora; standarde personale
nejustificat de mari, în scopul de a se confirma pe sine ca fiind excepțional, sau prea scăzute, bazate pe
sentimentul că are întotdeauna dreptate; adesea nu-și cunosc motivațiile proprii.
3. Empatie: inabilitatea de a recunoaște sau de a identifica sentimentele și nevoile altora; excesiv de sensibili
la reacțiile altora, dar numai dacă acestea sunt percepute ca fiind relevante pentru el însuși; supra- sau
subevaluare a propriilor efecte asupra altora.
4. Intimitate: relații superficiale și în mare parte subordonate nevoilor de reglare a stimei de sine; mutualitate
constrânsă de puținul interes real pentru experiențele altora și dominarea nevoii de câștig personal.
Criteriul B -Ambele din următoarele trăsături de personalitate patologice: Grandoare (Antagonism); egocentrism;
ferma convingerea că cineva este mai bun decât altii; condescendență față de alții.Solicitarea atentiei (un aspect al
Antagonismului): încercări excesive de a atrage și de a fi în centrul atenției; caută admirație.
TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV COMPULSIVĂ
Criteriul A.
1. Identitate: Sentimentul de sine legat predominant de muncă sau de productivitate; experiența și exprimare
îngustată a emoțiilor puternice.
2. Autodirecționarea: Dificultăți în executarea sarcinilor și realizarea obiectivelor, asociate cu standarde

interne de comportament rigide, nejustificat de mari și inflexibile; atitudini excesiv de conștiincioase și
moralizatoare.
3. Empatie: dificultate de înțelegerea și apreciere a ideilor, sentimentelor sau comportamentelor altora.
4. Intimitate: Relațiile intime sunt considerate ca fiind secundare muncii și productivității; rigiditatea și
încăpățânarea afectează negativ relațiile cu ceilalți.
Criteriul B. 3 sau mai multe dintre următoarele 4 trăsături p p, dintre care 1 trebuie să fie perfecționism rigid:
1. perfecționismul rigid (un aspect al Conștiinciozității extreme) (polul opus al detașării): insistența rigidă
ca totul să fie perfect, fără erori sau defecte, inclusiv performanța proprie dar și a altora; dorința de a asigura
corectitudinea în fiecare detaliu; credința că există doar un singur mod corect de a face lucrurile; dificultăți în
schimbarea ideilor și / sau punctelor de vedere; preocuparea pentru detalii, organizare și ordine.
2. perseverare (un aspect al Afectivității negative ): Persistența în sarcină mult timp după ce comportamentul
a încetat să fie funcțional sau eficace; perpetuarea aceluiași comportament în ciuda eșecurilor repetate.
3. evitarea intimității (un aspect al Detașării): Evitarea relațiilor apropiate sau romantice, a atașamentelor
interpersonale și a relațiilor sexuale intime.
TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ
Criteriul A.
1. Identitatea: granițe confuze între sine și altii; concept de sine distorsionat; expresie emoțională de multe ori
incongruentă cu contextul sau experiența internă.
2. Autodirecționarea: obiective ireale sau incoerente; absența unui set clar de standarde interne.
3. Empatie: pronunțată dificultate de înțelegerea a impactului comportamentelor proprii asupra altora;

frecvente interpretări greșite ale motivațiilor și comportamentelor altora.
4. Intimitate: marcate deficiente in dezvoltarea unor relatii strânse, asociate cu neîncredere și anxietate.
Criteriul B. - Patru sau mai multe dintre următoarele șase trăsături de personalitate patologice:
1. dereglare cognitivă și perceptivă (un aspect al Psihoticismului): procese de gândire neobișnuite sau
ciudate; gândire sau vorbire stereotipă, vagă, circumstanțială, metaforică, sau supraelaborată.; senzații ciudate
în diverse modalități senzoriale.
2. credințe și experiențe neobișnuite (un aspect al Psihoticismului): conținutul gândurilor și punctele de

vedere asupra realității sunt văzute de alții ca fiind bizare sau idiosincratice; experiențe neobișnuite ale
realității.
3. Excentricitatea (un aspect al Psihoticismului): comportament sau aspect ciudat, neobișnuit sau bizar ;
spune lucruri neobișnuite sau nepotrivite.
4. Afectivitate restricționată (un aspect al Detașarii): Slabă reacție la situații cu puternică încărcătură
emoțională; experiență emoțională și exprimare îngustată; indiferenţă sau răceala.
5. Retragerea (un aspect al Detașarii): Preferința pentru a fi singur în loc de a fi cu alții; reticențe în situații
sociale; evitarea contactelor sociale și a activității; lipsă de inițiere a contactului social.
6. Suspiciozitate (un aspect al Detașarii): Așteptări și sensibilitate sporită la semne ale unor relații
interpersonale rău intenționate sau vătămătoare; îndoieli cu privire la loialitatea și fidelitatea altora; sentimente
de persecuție.
Curs IV
Tulburarea de personalitate schizotipală

Scopuri
- Reducerea rezistenței la tratament
- Dezvoltarea scopurilor
- Îmbunătățirea abilităților sociale
- Reducerea izolării
- Îmbunătățirea abilităților de comunicare
- Îmbunătățirea stimei de sine
Focus in tratament
1. Rezistența la tratament
- Explicați scopul intervenției terapeutice
- Explicați persoanei că există riscul încetării premature a terapiei, din cauza dificultății de a
construi o relație de încredere cu terapeutul
- Evaluați modul de gândire distorsionat
2. Lipsa scopurilor
- Identificați ce dorește și ce nevoi are persoana
- Dezvoltați și utilizați resurse care să sprijine eforturile în vederea atingerii obiectivelor identificate
- Feedback-ul pozitiv și de consolidare pentru eforturile depuse și realizări
3. Abilități sociale ineficiente
- Facilitarea creșterii conștientizării pentru supraimplicarea în fantezii și credințe personale
- Creșterea gradului de conștientizare a comportamentului ciudat și excentric

- Creșterea gradului de conștientizare a modului în care persoana este percepută de ceilalți
- Organizați jocuri de rol in diferite situații sociale pentru a demonstra răspunsurile adecvate și
eficiente
- Feedback-ul pozitiv și de consolidare pentru eforturi și realizările
4. Izolarea socială
- Identificarea unor modalități de a diminua izolarea cu un nivel minim de distress
- Încurajați participarea regulată la activități pentru a facilita dezvoltarea nivelului de confort legat
de familiaritate
5. Comunicare ineficace
Antrenați comunicarea asertivă
- Jocuri de rol pentru dezvoltarea unor strategii de comunicare asertiva în diverse contexte sociale
- Identificați grupuri disponibile sau alte interacțiuni sociale unde pot fi exersate abilitățile
dezvoltate
6. Stimă de sine scăzută
- Identificați și concentrați-vă pe punctele forte si realizări
- Facilitarea dezvoltării comunicării asertive
- Identificați scopuri realiste și divideți-le înpași ușor de gestionat pentru succes

Tulburarea de personalitate schizoidă
Scopuri
1. Reducerea rezistenței la tratament
2. Dezvoltarea scopurilor
3. Îmbunătățirea abilităților sociale
4. Reducerea izolării
5. Îmbunătățirea abilităților de comunicare
6. Îmbunătățirea stimei de sine
Focus in tratament si obiective
1: Rezistența la tratament
- Explicați scopul terapiei
- Încurajați persoana să discute despre sentimentele cu privire la participarea la terapie
2: Lipsa scopurilor
- Facilitarea dezvoltării unor obiective adecvate
- Evaluarea gândirii disfuncționale
3: Interacțiuni sociale ineficiente
- Creșterea gradului de conștientizare pentru modul în care persoana este percepută de ceilalți (rece,
detașat)
- Jocuri de rol pentru exersarea unor răspunsuri adecvate și eficiente pentru diverse situații sociale
- Facilitați conștientizarea experiențelor emoționale în legătură cu ceilalți
- Facilitați conștientizarea impactului asupra celorlalți a atitudinii sale rece, distantă E. Feedback-ul
pozitiv și de consolidare pentru eforturi și realizări
4:Izolarea socială
- Facilitați identificarea experienței persoanei
- Facilitați dezvoltarea scopurilor. Ele trebuie să fie realiste și defalcate în pași mici pentru a fi ușor
de gestionat.
- Manifestați respect pentru nevoia persoanei de intimitate
5. Comunicare ineficace
- Antrenați comunicarea asertivă
- Jocuri de rol pentru dezvoltarea unor strategii de comunicare asertiva în diverse contexte sociale
- Identificați grupuri disponibile sau alte interacțiuni sociale unde pot fi exersate abilitățile
dezvoltate
- Feedback-ul pozitiv și de consolidare pentru eforturi și realizări
- Identificați și concentrați-vă pe punctele forte si realizări
- Identificați scopuri realiste și divideți-le în pași ușor de gestionat pentru succes
Tulburarea de personalitate narcisică

Scopuri
- Dezvoltarea unor scopuri realiste
- Creșterea sensibilității față de ceilalți
- Îmbunătățirea abilităților de rezolvare a problemelor

- Creșterea conștiinței de sine
Focus in tratament
1. Lipsa de scopuri pentru creștere și dezvoltare personală
- Descompunerea scopurilor în pași rezonabili
- Identificarea și rezolvarea problemelor legate de factorii care au inhibat anterior atingerea

obiectivelor
- Dezvoltarea unor așteptări și limite realiste (aceste persoane se simt de multe ori inadecvate și
neajutorate atunci când nu reușesc să își îndeplinească obiectivele nerealiste)
2. Lipsa sensibilității față de alții
- Încurajați persoana să se pună în locul altora pentru a crește nivelul de înţelegere
- Încurajați persoana să exprime ce simte atunci când alți oameni sunt insensibil la nevoile sale
- Feedback-ul
3. Rezolvarea inadecvată a problemelor
- Antrenarea abilităților de rezolvare a problemelor
- Identificarea unui eșantion de probleme pentru care vor fi utilizate noile competențe
- Facilitarea conștientizării sporite a modului în care sentimentul său că are întotdeauna dreptate
interferează cu rezolvarea eficientă a problemelor
- Identificarea beneficiilor secundare care inhibă progresul spre schimbare
- Îmbunătățirea modalităților de coping prin creșterea gradului de conștientizare a confruntării între

nevoia intensă a persoanei de a fi admirată de o persoană considerată importantă și senzația de furie de
a fi dezamăgiți de acea persoană
4. Slabă capacitate de autocunoaștere
- Încurajarea de a ține un jurnal scris pentru a identifica ganduri, sentimente si comportamente
- Încurajarea auto-evaluării oneste
- Facilitarea conștientizării crescute a măsurii în care căutarea constantă de dragoste, admirație și

atenție din partea altora a acestor persoane le îngreunează foarte mult asumarea responsabilității
pentru ele însele și de învățare pentru a umple sentimentul de gol interior
- Facilitarea constientizării sentimentelor de inadecvare și vulnerabilitate
5. Stima de sine scăzută
- Identificarea și concentrarea pe punctele forte si realizari
- Facilitarea auto-monitorizării eforturilor în scopul atingerii obiectivelor dorite
- Facilitarea dezvoltării și întreținerii realiste a conceptului propriei valori
- Feedback-ul pozitiv și de consolidare
Tulburarea de personalitate histrionică

Scopuri
- Dezvoltarea unor afecte si modalități de exprimare a emoțiilor
- adecvate
- Comportamentul social adecvat
- Accent pe aspectul corespunzătoare
Focus in tratament
1. Lipsa scopurilor
- Identificați grupul adecvat pentru a facilita clarificarea obiectivelor precum și eforturile spre
progres
2. Afecte inadecvate
- Facilitați creșterea gradului de conștientizare a manifestărilor emoționale exagerate.
- Facilitarea creșterii gradului de conștientizare a comportamentului seducător
- Explorați nevoia persoanei de atenție și experiențe excitante
- Facilitați cresterea gradului de conștientizare pentru modul în care supra-reacția emoțională

afecteaza relaţiile persoanei
- încurajați gestionarea furiei
- Incurajați clarificarea sentimentelor și exprimarea lor adecvată, congruentă
- Încurajați persoana să își asume responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor sale
- Tulburarea de personalitate histrionică
3. Interacțiunea socială dramatizantă
- Facilitarea conștientizării sporite a răsp sociale inadecvate și a ef. pe care îl au asupra relat.
persoanei
- Joc de rol cu răspunsuri adecvate la diferite situații sociale
- facilitarea identificării anumitor zone de dificultate pe care persoana le experiementează în a se

exprima pe sine (de exemplu, cum răspunde persoana atunci când se simte ignorată)
- Creșterea gradului de conștientizare pentru comportament manipulator
- Fiți suortivi si empatici față de dificultățile emoționale / sociale ale persoanei
- Creșterea gradului de conștientizare și îmbunătățirea acurateții imaginii de sine (inflaționistă /

distorsionată)
- Adresati-vă comportamentului provocator, care caută atenție
4. Supraaccentuarea aspectului exterior
- Facilitarea identificării credințelor distorsionate și suprainvestițiile în aspectul exterior
- Creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a lipsei de congruență între a arăta bine pe

exterior și vidul intern / lipsa îndeplinirii
- Facilitarea identificării temerilor asociate îmbătrânirii, care va afecta aspectul
- Facilitarea identificării lipsei de dezvoltare efectivă a resurselor interne, deoarece energia

persoanei este utilizată în mod constant pentru a "arata bine", fie prin aspectul fizic, fie prin lucruri pe
care le deține
- Facilitarea conștientizării sporite a acțiunilor centrate pe sine pentru a obține satisfacție imediată
5. Comunicare Ineficientă
- Antrenați comunicarea asertiva - jocuri de rol
- Încurajați persoana să țină un jurnal pentru a crește gradul de conștientizare pentru sinceritate,
centrare pe sine și tendința spre superficialitate
- Facilitați înțelegerea sporită pentru schimbarea emoțiilor inadecvate, exagerate, precum și tendința
de a fi în centrul atenției, care sunt comunicate celorlalți. Explorați impactul pe care acest lucru îl are
asupra satisfacerii nevoilor persoanei și a relațiilor interpersonale
- D Feedback-ul pozitiv și de consolidare pentru eforturi și realizări
- Facilitarea dezvoltării de scopuri
- Facilitarea auto-monitorizarii eforturilor în scopul atingerii obiectivelor dorite
- Facilitarea dezvoltării comunicării asertiva
Tulburarea de personalitate borderline

Scopuri
- Exprimarea adecvată a emoțiilor
- Creșterea gradului de conștientizare a intensității relațiilor
- Reducerea comportamentelor auto-distructive
- Reducerea comportamentului manipulator
- Clarificarea limitelor
- Îmbunătățirea comunicării

Focus in tratament
1. Lipsa scopurilor
- Facilitarea dezvoltării unor obiective adecvate pentru creștere personală și schimbare

comportamentală
- Facilitarea dezvoltării încrederii și a limitărilor realiste
2. Exprimarea inadecvată a emoțiilor
- Facilitarea conștientizării crescute a modului de exprimare inadecvat, exagerat al emoțiilor

(instabilitate emoțională)
- Facilitarea conștientizării crescute a impactului exprimării inadecvate a emotiilor asupra relaţiilor

interpersonale
- Facilitarea conștientizării crescute a impactului exprimării inadecvate a emotiilor asupra

satisfacerii propriilor nevoi
- Facilitarea constientizarii impactului exprimarii inadecvate a emotiilor asupra stimei de sine
3. Comportamentul inadecvat și lipsa auto-conștientizării
- Facilitarea creșterii gradului de conștientizare cu privire la comportamentul adecvat
- Facilitarea conștientizării crescute a modului în care comportamentul inadecvat are impact asupra
relațiilor
- Facilitarea conștientizării crescute a modului în care comportamentul inadecvat interferează cu

satisfacerea nevoilor
- Facilitarea conștientizării crescute a modului în care comportamentul inadecvat are impact asupra
stimei de sine
- Jocuri de rol și modele adecvate pentru răspunsuri comportamentale
4. Comportament autodistructiv
- Facilitarea conștientizării crescute a tendinței de a fi ușor copleșit de furie și frustrare care de

multe ori duce la comportament impulsiv, manipulator și / sau auto-distructive
- Managementul furiei
- Încurajarea exprimării adecvata a sentimentelor și a gândurilor
- Automutilare
- Identificarea naturii și amplorii comportamentului auto-mutilant

- Evaluarea gravității comportamentului și să crearea unui mediu sigur, atunci când este necesar
- Clarificarea și interpretarea dinamicii comportamentului auto-mutilant
- Încurajarea ventilării gândurilor și a sentimentelor asociate cu comportamentul
- Facilitarea dezvoltării unor alternative adecvate pentru a lupta cu sentimentele neplacute care
precipită un comportament auto-mutilant
- Facilitarea dezvoltării comunicării adecvate
- Facilitarea clarificării dorințelor și nevoilor și a modului corespunzător de a le îndeplini
- Clarificarea dorințele și nevoilor care vor fi îndeplinite de către individ, comparativ cu cele care
urmează să fie îndeplinite într-o relaţie
- Dezvoltarea alternativelor adecvate de răspunsuri comportamentale
- Facilitarea recunoașterii modului de autoaparare si a comportamentelor auto-distructive care

interferează cu satisfacerea nevoile
- Facilitarea creșterii gradului de conștientizare și înțelegere a sensului care stă la baza

comportamentelor auto-distructive.
5. Comportamentul manipulativ
- Creșterea gradului de conștientizare a utilizării comportamentului de manipulare
- Creșterea gradului de conștientizare a scopului din spatele comportamentului de manipulare
- Facilitarea conștientizării beneficiilor asociate cu eliminarea comportamentului de manipulare
- Jocul de rol pentru lărgirea repertoriului de comportamente adecvate
6. Lipsa limitelor adecvate
- Facilitarea conștientizării sporite pentru lipsa granițelor persoanei
- Facilitarea conștientizării crescute a dificultăților relaționale asociate cu lipsa de limite
- Facilitarea conștientizării crescute a fricii de abandon și a rolului pe care îl joacă în lipsa limitelor
și a altor comportamente și expresii inadecvate a emoțiilor (toate problemele legate de limitele
adecvate în interacțiunea interpersonală)
- Facilitarea conștientizării dificultăților create de relațiile autodistructive, cum ar fi:
 Relații instabile și intense,

 idealizare și devalorizare
 Manipulare
7. Comunicare Ineficientă
- Antrenarea comunicării asertive
- Facilitarea conștientizării comportamentelor inadecvate și a expresiilor verbale ca
- încercări ineficiente de a comunica
- Identificarea sentimentelor din spatele expresiilor comportamentale și emoționale inadecvate și

facilitarea rezolvării problemelor în vederea realizării scopurilor
- Jocul de rol și modele adecvate de comunicare asertiva
- Facilitarea auto-monitorizării eforturilor în scopul atingerii obiectivelor dorite
- Facilitarea dezvoltării unui comportament adecvat și a comunicării verbale
Tulburarea de personalitate evitantă

Scopuri
1.Reducerea rezistenței la intervenție benefică / schimbare
1. Dezvoltarea unor scopuri adecvate pentru dezvoltare personală si schimbarea comportamentului

2. Îmbunătățirea interacțiunilor sociale
3. Reducerea comportamentului evitant
4. Rezolvarea problemele legate de pierdere
5. Îmbunătățirea abilităților de coping
6. Restructurarea cognitivă
7. Reducerea sensibilității
8. Îmbunătățirea stimei de sine
Focus in tratament
1.Reducerea rezistenței la intervenție benefică / schimbare
stabili o relație terapeutică de încredere
A nu angaja persoana în problemele clinice prea repede
A nu face presiuni asupra persoanei prin așteptările legate de tratament
2. Dezvoltarea unor scopuri adecvate pentru dezvoltare personală si schimbarea comportamentului
Îmbunătățirea interacțiunilor sociale
- A facilita identificarea temerilor (respingere, etc.), precum și sentimentul că mediul este nesigur
- Educarea în ceea ce privește efectul de anxietate în comportamentul evitant
- Facilitarea identificării unor așteptări realiste în ceea ce privește schimbările în comportamentul

evitant
- Dezvoltarea unui progresii pas cu pas a interacțiunilor sociale
- A facilita identificarea fricii de respingere și da hipersensibilității. Creșterea gradului de

conștientizare a unor modalități alternative de a înțelege reacțiile celorlalți versus personalizare.
- Terapie de grup pentru a crește gradul de conștientizare și practica hipersensibilității
- Facilitarea pașilor mici spre riscuri calculate pentru satisfacerea socială / personală
- Feedback pozitiv și întărire pentru eforturi și realizări
4. Reducerea comportamentului evitant
- Desensibilizare sistematică / expunere
- Antrenarea comunicării asertive - Joc de rol, modelare, răspunsuri si comportamente oneste, dar
neagresive
- Realizarea schimbărilor de comportament în pași mici posibil de gestionat

- Fiți suportivi, concentrati-vă pe aspectele pozitive
- Feedback-ul pozitiv și armare pentru eforturile și realizările
5.Rezolvarea problemele legate de pierdere
- Facilitarea identificării sentimentele de singurătate, de a fi un outsider, etc.
- Identificarea comportamentelor care contribuie la izolare și singurătate
- Facilitarea rezolvării sentimentului de pierdere prin ventilarea emoțiilor, închiderea unor probleme
dacă este adecvat, rezolvarea problemelor și schimbări de comportament
6.Îmbunătățirea abilităților de copping
- Stabilirea unei relatii de incredere, pe bază de respect reciproc, prin respectarea termenelor si
promisiunilor, fiind cinstit, autentic, etc. în cadrul terapeutic
- Facilitarea identificarea sentimentelor
- Încurajarea ventilației corespunzătoare a sentimentelor
- Explorarea unor alternative pentru a face față situațiilor stresante în loc de evitarea lor
- Identificarea scopurilor pentru modificările dorite de comportament și descompunerea acestora în

pași posibil de gestionat, pentru modelarea unor noi comportamente
- Educarea cu privire la rolul negativ al vorbirii de unul singur
- Învățarea unor tehnici de relaxare: relaxarea musculara progresiva, imageria vizuală / meditație,
managementul timpului
- Feedback-ul pozitiv și armare pentru eforturi și realizări
7.Restructurarea cognitivă, înlăturarea credintelor distorsionate
- Confruntarea cu gândurile, credințele, atribuirile iraționale,
- Modificarea credințelor și situațiilor pentru a oferi alternative raționale, credibile
- Intervenții paradoxale
- Prescriere unor comportamente evitante. Această intervenție poate fi uneori folosită pentru a
încetini răspunsul evitant și a limita modelele evitante de comportamentul prin atribuirea unor
comportamente evitante specifice.
- Prescrierea unor respingeri. Pentru a îndeplini această intervenție, să caute situații care sunt
previzibil și sub control.
8.Reducerea sensibilității
- Facilitarea creșterii gradului de conștientizare a sensibilității acută 1. Este dificil ca persoana să

beneficieze de feedback de la alții, pentru că acesta este privit ca fiind critica sau dezaprobarea 2.
teama de răspuns negativ din partea altei persoanei
- Joc de rol cu situații sociale pentru a reduce frica / anxietatea
- Inițierea persoanei să vorbească sincer despre sine însăși
- Explorarea problemelor legate de auto-acceptare
- Participarea la terapie de grup pentru a facilita cresterea gradului de constientizare a sensibilității

acute și pentru desensibilizarea
9.Îmbunătățirea stimei de sine
- Fiți toleranți și respectoși cu persoana
- Identificați și concentrați-vă pe punctele tari și pe realizări
- Facilitați auto-monitorizarea eforturilor spre obiectivele dorite
- Facilitați dezvoltarea comunicării asertive
- Încurajați și întăriți pozitiv eforturile și realizările
Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă

Scopuri
- Evaluarea acuzelor / sesizărilor
- Reducerea perfecționismului
- Reducerea comportamente ritualice
- Reducerea gândurilor obsesive, ruminative
- Dezvoltarea unui comportament funcțional, constructiv
Focus in tratament
1.Evaluarea recomandărilor
- evaluarea medicamentației,
- evaluarea altor resurse familiale / comunitare adecvate (pentru creșterea gradului de conștientizare
a mecanismelor de adaptare dezadaptative și pentru întărirea pozitivă a eforturilor și schimbării
2.Dezvoltarea scopurilor
- Facilitarea dezvoltării unor obiective adecvate pentru creșterea personală și schimbare de
comportament
- Facilitarea înțelegerii și acceptării faptului că terapia poate fi un proces lung, lent atunci când se
ocupă cu astfel de probleme. Evita luptele pentru putere. Aceste persoane pot fi extrem de rezistente la
schimbare și au dificultăți atunci când se confruntă cu probleme de putere și autoritate.
3.Reducerea perfecționismului
- A facilitarea identificării sentimentelor și a tendinței de a minimaliza sentimentele
- Facilitarea ventilării sentimentelor
- Exploreaza problemele legate de control și frustrare asociate cu perfecționismul
4.Reducerea ritualurilor obsesive
- Identificarea naturii si extinderii compulsiilor
- B Identificarea impulsurilor interne si externe pentru compulsii
- Antrenarea individului pentrui a invăța să întrerupă compulsiile si să le substituie cu

comportamente adecvate
- A identifica dinamica compulsiilor
- Lucrul cu dinamica compulsiilor
- Desensibilizarea sistematică față de anxietatea asociată compulsiilor
- Explorarea gîndurilor inacceptabile si a trăirilor emoționale intense care nu sunt exprimate

(reprimate)
- Explorarea fricii asociate cu exprimarea emoțiilor și gîndurilor
- Facilitarea folosirii jurnalului comportamental
- Dezvoltarea valorilor de bază
- Dezvoltarea unui program rațional pentru descreșterea frecvenței ritualurilor comportamentale
- Consolidarea focusării pe aspectele pozitive si realizări
5. Reducerea gândurilor și ruminațiilor obsesive
- Identificarea naturii si extinderii obsesiilor
- B Identificarea impulsurilor interne si externe pentru obsesii
- Antrenarea individului pentrui a invăța să întrerupă compulsiile si să le substituie cu gînduri

raționale
- A identifica dinamica obsesiilor

- Lucrul cu dinamica obsesiilor
- Incurajarea luarii deciziilor
- confruntarea gîndurilor iraționale cu realitatea
- Facilitarea monologului pozitiv, rațional
- Facilitarea utilizării strategiilor de stopare a gândurilor
- Încurajarea alegerii de auto-distragere de la ruminațiile obsesive, prin utiloizarea activităților fizice

sau de altă natură
- Explorarea relațiilor dintre gîndurile obsesive si comportamentele compulsive
- Menținerea focusării asupra tratamentului emoțiilor persoanei (deoarece indivizii tind să utilizeze
defense intelectuale împotriva trăirilor amenințătoare
6. Intervenția asupra managementului defectuos al timpului
- Facilitarea unei constientizări crescînde privind modul în care obsesiile și compulsiile interferează
cu funcționarea zilnică normală
- Facilitarea identificării pierderilor, activităților la care persoana nu are timp să participe sau a
temerilor care împiedică participarea la aceste activități
- Dezvoltarea unei structuri zilnice a activităților
- Persoanele care acordă support trebuie să fie conltiente de obiectivele lor si de impactul sistemului
de suport asupra eforturilor spre schimbare
- Capitalizarea afectelor pozitive experimentate în cazul în care persoana rupe modelul obsesiv
compulsiv, cum ar fi îmbunătățirea respectului de sine, bucuria vieții, și sentimente de control asupra
vieții sale
7.Îmbunătățirea abilităților de comunicare
- Antrenarea managementului furiei
- Utilizarea jocului de rol, utilizarea unor strategii de rezolvarea problemelor pentru dezvoltarea
unor răspunsuri adecvate la o mare varietate de situații
- Învățarea de a spune nu, de a evita manipulările, stabilirea limitelor si granițelor
- Acordarea de feed-back si întăriri pentru eforturile depuse si realizările obținute
8.Îmbunătățirea stimei de sine
- Identificarea unor scopuri, expectații si limite realiste
- Identificarea factorilor care afectează stima de sine

- Overcome emoțiile negative față de sine
- Comunicarea asertivă
- Monologul si afirmatiile pozitive
- Identificarea trăirilor ignorate sau negate
- Focus pe efort și realizare
- Acordarea de feed-back si întăriri pentru eforturile depuse si realizările
Tulburarea de personalitate dependentă

Scopuri
1. Creșterea independenței în comportament
2. Dezvoltarea scopurilor personale
3. Dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor
4. Dezvoltarea abilităților de comunicare
5. Dezvoltarea abilităților de auto-management
6. Promovarea restructurării cognitive
7. Reducerea hipersensibilității
8. dezvoltarea stimei de sine
1.Comportamentul dependent
- Evitarea presiunii asupra persoanei înainte ca aceasta să fie pregătită pentru schimbare
- Identificarea temerile asociate cu comportamentele independente
- Identificarea modului în care comportamentele dependente limitează îndeplinirea nevoilor

persoanei și / sau participarea la stabilirea intereselor
- Identificarea moduuil în care comportamentele dependente comunică un mesaj mixt sau incorect
celorlalți
- Facilitarea identificării propriilor competențe proprii și auto-valorizării
- Asigurarea persoanei că experim autonomiei nu va fi dăunătoare pentru sine sau pentru alții
2.Lipsa scopurilor
- Facilitarea dezvoltării unor obiective adecvate pentru creșterea personală și schimbarea

comportamentală
3.Dificultatea luării deciziilor

- antrenarea abilității de luare a deciziilor
- antrenarea abilității de rezolvare a problemelor
- Facilitarea scăderii comportamentului autocritic / a dialogului intern
4.Comunicare Ineficace
- Utilizarea jocului de rol și a modelelor de comunicare asertiva
- Feedback-ul pozitiv și de consolidare pentru eforturile și realizările in rezolvarea de probleme
5.Managementul ineficient al stresului
- Expuneti persoana la situații provocatoare de anxietate
- Dezvoltarea de situații în care persoana să aibă succes în îndeplinirea sarcinilor simple, care
provoacă în mod normal, stres / anxietate
- Informati persoană în ceea ce privește influența monologului negativ asupra stresului
- Facilitarea dezvoltării monologului pozitiv
- Educați persoana în ceea ce privește etapele relațiilor, care includ pierderi și cum pot face față
acestora
- Identificarea fricii pers de a fi singur - Identif gândirii iraționale în spatele frica de a fi singur
- Învățarea unor tehnici de relaxare
- relaxarea musculara progresiva
- imagerie vizuală / meditatie
- Managementul timpului
6.Gândirea irațională
- Identificați credințele iraționale și oferiți substitute plauzibile
- Facilitați clarificari atunci când informațiile comunicate apar a fi deformate
- Recadrați situații văzute anterior ca fiind negativ ca o oportunitate de schimbare și de creștere

atunci când este cazul
- Facilitați înlocuirea credințelor iraționale cu gînduri raționale
- Consolidați gândirea bazată pe realitate
- Hiper-sensibilitate
- Facilitați creșterea gradului de conștientizare dificultăților pe care persoana are le resimte atunci
cînd feedback-urile primite de la alții sunt văzute ca fiind critice sau dezaprobatoare
- Creșterea înțelegerii efectului hipersensibilității în contextul unei relație și a modului în care

aceasta limitează comunicarea onestă
- Facilitarea identificării fricii de abandon și a modului în care această teamă afectează persoana și
modul în care acestea se relaționează cu alte persoane
- Incurajarea persoanei să se concentreze pe rezultate pozitive și realizări
- Identificarea obiectivelor și divizarea lor în pași mici, ușor de gestionat, astfel încât persoana
poatea se vedea progresul și să se simtă pozitiv cu privire la aceasta
- Facilitarea identificării competențelor persoanei și a valorii proprii.
Etiologia tulburarilor de personalitate
Curs V Etiologia tulburarilor de personalitate
Identificarea cauzelor tulburărilor de personalitate
Dificultăți:
- nu se cunoaște rata lor de apariție si manifestare,
- nu se cunoaște dacă aceste tulburări există – comorbiditatea cu Axa I
- nu se știe dacă diagnosticul pus este valid.
Alternative
Millon (2004) - patogeneză de dezvoltare
- mai aproape de abordarea dimensională
- mai aproape de personogeneză
Lăzărescu & Nireștean (2007) - personogeneza patologică
Patogeneza de dezvoltare
- identificarea unui ansamblu de factori determinanți
- stabilirea importanței relative a acestor factori în dezvoltarea anormală a personalității
Tipuri de factori
- Factori predispozanti - influență pe termen lung (ereditatea, statutul socio-economic, atmosfera de

familie, deprinderi comportamentale învățate)
- Factori precipitanți - evenimentele care, fie aduc la suprafață, fie grăbesc apariția unei dispoziții
patologice (moartea unui părinte, un accident grav de mașină, destrămarea bruscă ale unei relații
romantice etc.)
Perspectiva biologică asupra tulburărilor de personalitate
- Predispoziţii genetice - mediate de factori de mediu
- Factori genetici – cercetari:
Rețele neuronale
Neurotransmițători
Temperamentul
Influența temperamentului
- Temperamentul se exprimă in comportament prin dinamism, un mod de raportare la stimuli și la

oameni, o nuanță emoțională etc.
- Reacțiile părinților – de la încîntare la frustrare.
- Reacțiile părinților vor întări comportamentul inițial, îl vor intensifica și / sau accentua -
influențând învățarea, relațiile cu ceilalți si capacitățile adaptative ale copilului (ex. dinamism /
pasivitate)
- Adaptarea practicilor educaționale la temperamentului copilului
- Temperament – atașament
Perspectiva psihodinamică asupra tulburărilor de personalitate
- Rolul experiețelor timpurii
- Modelul structural - eșecul Eului în raport cu presiunile Sinelui, Supraeului și realității

(personalitatea evitanta, personalitatea obsesiv compulsivă)
- Tipul caracterial – fixarea intr-un stadiu de dezvoltare (tipul oral, tipul anal, tipul narcisic)
- constelația particulară a mecanismelor de apărare
Mecanisme de apărare TABEL
Teoria relațiilor cu obiectul
- Abordează dezvoltarea persoanei in contextul relațiilor dintre mamă si copil.
- Tulburările psihice sunt efectul eșecului de a stabili relații reușite la începutul vieții - individul nu
reușește să-și construiască un sens adecvat al sinelui, să-și construiască o personalitate coerentă si să
dezvolte relații pozitive cu ceilalți. Aceste aspecte sunt foarte relevante in personalitățile borderline si
narcisice
Perspectiva cognitivistă asupra tulburărilor de personalitate
- scheme cognitive dezadaptative – distorsionează interpretarea informației
- Trăsăturile de personalitate precum dependent, arogant sau suspicios reprezintă strategii

interpersonale mediate de aceste structuri de profunzime (scheme)
Credințe si strategii asociate cu tulburările de personalitate TABEL
Perspectiva cognitiv comportamentală
- comportamente disfuncționale asociate cu scheme cognitive dezadaptative (ex. evitarea unor

situații interpersonale este un comportament învățat, ca urmare a repetării unor experiențe
traumatizante depreciative în context familial, care s-au asociat cu suferință și cu o afectare dramatică
a stimei de sine. )
- eșecul învățării unor abilități sociale și comunicaționale (abilitatea de a stabili un contact social,
de a iniția o comunicare, de a da un răspuns asertiv).
- Eșecul în învațare se datorează aproape în exclusivitate unor strategii educaționale inadecvate în

familie
Influența factorilor sociali asupra dezvoltării tulburărilor de personalitate
- factorii sociali pot amplifica anumite trăsături de personalitate, care vor da nota patologică unor
manifestări comportamentale in funcție de măsura in care aceștia sunt în contradicție cu expectanțele
sociale.
- Pragul de toleranță față de ceea ce este considerat acceptabil și ceea ce este considerat inacceptabil
in comportament va fi diferit în culturi diferite (culturi tradiționale – conformismul; culturile vestice –
individualismul)
- risc semnificativ - schimbările sociale majore si rapide, care supun unui efort major de adaptare
resursele personalității
Curs VI
Rolul familiei în etiopatogenia tulburărilor de personalitate
A. Experientele timpurii
I. Învățările dezadaptative timpurii
- Evenimente negative repetate ►scheme cognitive dezadaptative
- Schemele privesc
- propria persoană (ex. „dacă plâng mama se supără și pleacă”),
- pe cei din jur și modul în care aceștia își joacă rolurile (ex. „Mama este întotdeauna supărată și nu are timp
de mine.”),
- evenimentele trăite (ex. „Când vine tata acasă, mama plânge”).
- Schemele constituie un mijloc de evaluare a situațiilor
- schema negativă se asociază cu frustrări și anxietate: o schema distorsionată intră in conflict cu schemele
celorlalți ► comportamente dezadaptative si dificultăți relaționale
Conținutul învățărilor timpurii
- Învățarea anxietății – prin imitație sau prin asocierea cu evenimente negative
- Invățarea culpabilității – reproșuri, învinovățiri explicite („din cauza ta s-a înbolnăvit mama”)
* Confuzia dintre Eul real si cel ideal – inautenticitate
- Invățarea sentimentului de inadecvare – condiționarea pe eșec
- Atitudini dezadaptative față de sine și față de alții
II.Traumele copilăriei
 Carson (2004) definește trauma ca fiind orice experiență aversivă care produce o afectare
psihologică severă
 Mecanismele traumei – evenimentul traumatic declanșează o activare neuronală intensă, care

implică o iradiere a excitației pe o mare suprafață a scoarței, favorizând o multitudine de asociații neuronale
►mulți stimuli declanșatori ai anxietății legată de traumă (Millon)
 Evenimente traumatice
- Pierderea mamei - imaturitate, ostilitate, dependență, tendință de manipulare, impulsivitate și prag

scăzut pentru abuzul de alcool și de droguri la vârsta adultă
- Risc major de depresie si tulburări de personalitate
III.Deprivarea parentală
- Deprivarea se poate produce in diverse situații:
 părinții neglijează sau resping copiii
 copilul este separat de părinții săi, fiind internat în spital sau într-o instituție;
 copilul este abandonat de părinții săi;
 copilul este orfan.

- Consecințele deprivării:
 Freud – fixarea in stadiul oral
 Erikson - răceala mamei va împiedica dezvoltarea încrederii
 Skinner – în lipsa unor întăriri adecvate copilul nu va putea să diferențieze comportamentele

dezirabile de cele neadaptative
 Bowlby - copiii cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani, separați de părinți o lungă perioada pot trăi
anxietate de separare și o detașare în momentul reunirii, care vor favoriza dezvoltarea unui atașament
nesigur.
 Rogers și Maslow - Copilul privat de dragoste și atenție și ale cărui performanțe sunt ignorate va
înlocui tendințele de auto-actualizare cu tendințe defensive și de evitare
 Back - absența “psihologică” a părinților va favoriza dezvoltarea unor scheme cognitive

disfuncționale
IV.Abuzul
- constituie o altă traumă semnificativă a copilăriei.
- Tipuri de abuz: Abuzul sexual, Abuzul fizic,Abuzul emoțional, Abuzul verbal,
- Consecințele abuzului in planul dezvoltării
 Se asociaza cu tulburari de persoalitate mediata de atasamentul nesigur
 dificultăți în dezvoltarea lingvistică si serioase probleme în funcționarea emoțională și socială
 coeziune scăzută și control ridicat, care vor favoriza dezvoltarea unei personalități histrionice
 Familiile dezorganizate – personalitatea borderline
V.Atașamentul
- Tipuri de atașament – M. Ainsworth: Atasamentul sigur, Atasamentul evitant, Atasamentul "ambivalent"

sau "rezistent"
- Bartolomeu și Horowitz (1991)
 Atasamentul sigur - capacitatea de a menține relații strânse, cu păstrarea autonomiei
 Atasamentul de tip respingere – imagine de sine pozitivă; afectivitate restrânsă

 Atasamentul preocupat - supraimplicare în relații apropiate, o dependență de acceptarea altora
 Atasament temator - evitarea relațiilor apropiate, din cauza fricii de respingere
B.Patologia parentală
- Anxietatea corelează negativ cu căldura afectivă – copiii manifestă stângăcie/ distractibilitate, non-
complianță, nervozitate, accese de furie, hiperactivitate, retragere anxioasă, dispoziție negativă
- Depresia bipolară - comportament parental inconsecvent si inconsistent. Copiii prezintă oscilații

comportamentale, tulburări de adaptare
- Tulburări de personalitate
 Influente genetice
 Influente educaționale - construirea unor relații de atașament dezadaptative, abuz, deprivare sau
respingere parentală, metode disciplinare inadecvate, ceea ce creează condițiile și contextul dezvoltării unei
patologii de personalitate la copii
Familia patogena
 Tipuri de familii dezadaptative
 Structuri familiale patogene
Tipuri de familii dezadaptative
Kumar și Tiwari (2000)
Familia inadecvată - nu dispune de resursele fizice și psihologice pentru îndeplinirea cerințelor cotidiene; nu
poate da copiilor sentimentul de siguranță și de securitate sau sa le ghideze în mod adecvat dezvoltarea
competențelor esențiale.
Familia perturbata - caracteristici: (1) prezența părinților care se luptă să-și mențină propriul echilibru și care nu
sunt în măsură să dea copilului dragostea și îndrumarea necesare (2) expunerea copilului la modele parentale
emoțional inadecvate (3) includerea copilului în conflictele emoționale ale părinților.
Familia antisocială - adoptă stiluri de comportament si valori neacceptate de către comunitate, încalcă standardele
și interesele societății. Aceste familii perpetuează, prin modelare, necinstea, înșelăciunea și alte modele de
comportament indezirabil ca stil de viață al copiilor.
Familia perturbată prin lipsa unui parinte, ca urmare a decesului, divorțului, separării sau a altei condiții.
Delincvența și alte comportamente dezadaptative sunt mult mai mari în rândul copiilor și adolescentilor care
provin din familiile perturbate.
Familia discordantă este aceea în care domină sentimentele de frustrare, ca urmare a faptului că unul sau ambii
părinți nu resimt satisfacție maritală. Ei își pot exprima deziluzia în moduri ostile.
Structuri familiale patogene
 Familiile cu tensiuni și conflicte – confruntare perpetuă, comunicare irațională; atragerea copiilor

in conflictele emoționale ale părinților – roluri parentale corupte, personalitati narcisice, borderline
 Familiile divorțate – roluri parentale corupte, personalitati anxioase
 Familiile monoparentale, ca urmare a decesului unui părinte - culpabilizare, personalitate

borderline, antisociala
Efecte ale structurilor patogene
 Agresivitatea verbală și ostilitatea produc copilului emoții negative, auto-blamare si teama de a nu

fi implicat în conflict
 Observarea modului in care părinții se tratează unul pe celălalt poate afecta schemele cognitive
privind relațiile cu ceilalți
 conflictele maritale repetate pot afecta capacitatea copiilor de a-și regla emoțiile.
 expunerea la conflict ostil si fizic poate provoca o reactivitate emoțională și fiziologică mai mare la
copii și duce la externalizarea comportamentelor.
 strategiile de retragere sau evitare a conflictului poate duce la tensiune cronică și incertitudine.
Relații inadecvate în familie.
Respingerea
Supraprotecția
Permisivitatea / Indulgența
Cerințele nerealiste.
Disciplina inadecvată
Modele parentale inadecvate.
Relatiile dintre frati
 Gelozia la apariția unui nou născut – frustrare si regresie

 Pe termen lung – lipsa de încredere in oameni suspectați a fi versatili
 Rivalitatea - comparația între copii
 Sentimentul inechității cerințelor
Curs. VII Interactiunea părinte copil in etiologia tulburărilor de personalitate
Obiective
 Identificarea comportamentelor parentale dezadaptative, cu potential patogen
 Descrierea strategiilor parentale corupte
 Realizarea portretului părintelui cu tulburare de personalitate
Concepte
 Practici parentale
 Strategii parentale
 Dimensiunile comportamentului parental
 Stiluri parentale.
 Comportamente parentale alienate
Modele teoretice ale socializarii
 Modelul matritei sociale, Hartup (1978)
 Modelul efectelor reciproce, Lerner & Spanier (1978)
 Teoria coercitiei, Petterson (1986)
 Modelul ecologic al mediului de îngrijire, Bronfenbrenner (1979)

 Calitatea relatiilor in familie, calitatea relatiei maritale,Cowan & Cowan ( 2000).
Practicile parentale
Stormshak et all (2000) propun spre analiză cinci practici parentale asociate cu dezvoltarea problemelor de
comportament:
(a) disciplină punitivă (urlete, cicăleală, amenințări),
(b) lipsă de consistență a comportamentului parental,
(c) lipsă de căldură și implicare pozitivă,
(d ) agresiune fizică (lovirea, bătaie),
(e) pedeapsă corporală.
 Afecțiunea scăzută, lipsa dragostei părintești și a comportamentelor corespunzătoare, timp redus

petrecut cu copilul, o comunicare nesatisfăcătoare, o insuficientă grijă si supraveghere a copilului, aspirații
reduse pentru copil etc. au fost asociate cu sentimente de insecuritate, cu dificultăți de reglare emoțională, cu
crize de furie frecvente ale copilului, încăpățânare și nerespectarea regulilor, manifestări care fac parte din
comportamentul opozițional, sfidător, caracteristic tulburărilor de conduită.
 Absența întăririlor pozitive, a recompenselor favorizează un comportament internalizat, inclusiv

retragerea socială, și un nivel ridicat de anxietate (Cole & Rehm, 1986). Personalitatea evitantă sau
personalitatea borderline se dezvolta în acest mediu „fertil”.
 Controlul - gradul de supraveghere pe care părinții îl exercită asupra copiilor, deciziile pe care
părinții le iau referitor la activitățile și prietenii copiilor și regulile pe care părinții le stabilesc pentru copiii lor.
(Amatto, 2000)
 Barber (1996) diferențiază controlul psihologic de controlul comportamental
 Controlul psihologic (''presiune de socializare”) se referă la comportamentul parental de

manipulare care perturbă lumea psihologică a copilului. (Soenens, Vansteenkiste, 2010)
Controlul psihologic
 culpabilizarea, care se referă la manipularea sentimentului de vinovăție pentru a creea presiune

asupra copiilor pentru a se conforma cerințelor părinților; („de aceea e mami bolnavă, pentru că tu niciodată nu
o asculți”)
 dragostea condiționată sau amenințarea de retragere a dragostei, în cazul în care părinții

condiționează atenția, preocuparea si afecțiunea acordată copiilor de atingerea standardelor parentale; („dacă nu
vei învăța bine , mami nu o să te mai iubească”)
 inducerea anxietății, pentru a-i obliga pe copii să dea curs cererilor părinților; („doamna
educatoare mi-a spus că în loc să desenezi tu te joci cu un alt copil; nu se va alege nimic bun de tine”);
 invalidarea perspectivei copilului, care se referă la obstrucționarea exprimării spontane a

gândurilor și sentimentelor de către copil, negarea sau minimalizarea ideilor, emoțiilor, trăirilor acestora. („Ei,
te doare stomacul! Spui asta doar ca să nu te apuci de lecții”)
Controlul comportamental
 Controlul comportamental – linii directoare de conduită – reduce riscul de externalizare
 Monitorizarea - (urmărire și supraveghere) – reduce riscul de delicvență
Suportul parental
 Înseamnă căldură, acceptare – răspundere, implicare și sensibilitatea față de nevoile copilului
 Se asociaza cu diverse comportamente anormale, nu atât prin absența suportului, cât prin expresia
sa negativă (respingerea, neglijarea și ostilitatea)
Comportamente parentale alienate
 Parentificarea
 Adultificarea
 Infantilizarea
Parentificarea
 Inversare de roluri între părinte și copil
 Nevoile copilului sunt sacrificate pentru a satisface nevoile unuia sau altuia dintre părinți sau a
altor membri ai familiei
 Reprezinta o forma de abuz asupra copilului
Parentificare – caz ilustrativ
La trei ani după divorț, domnul Smith a revenit la tribunal cu propunere a ca fiica sa în vârstă de nouă ani,
Henrietta, să fie trecută în custodia lui. El a susținut că mama copilului ar fi înstrăinat-o pe fiica sa de el și nu ar
susține activitatea școlară a acesteia. Instanța a solicitat ca familia să participe la o evaluare centrată pe copil
pentru a identifica modul în care ar fi satisfăcute mai bine nevoile copilului. In timpul acestei evaluari Henrietta a
fost pusa in situația de a comunica cu tatăl si cun mama sa separat. In interviu Henrietta vorbește pozitiv despre
ambii părinți, nu judeca si nu face evaluari polarizate (Mama e buna tatăl e rau) . Cu toate acestea, copilul cu
lacrimi în ochi reafirmă că nu dorește să-și petreacă timpul cu tatăl ei, fără alte explicații substanțiale. Observați
împreună, tatăl și fiica interacționează cu căldură și corespunzător, deși Henrietta își verifică frecvent ceasul, ca și
cum ar dori ca reuniunea să se încheie. Interacțiunea Henriettei cu mama ei a fost la fel de caldă și adecvată și
distrasă în mod similar de preocuparea copilului pentru trecerea timpului. Pe măsură ce reuniunea se prelungea,
Henrietta făcea eforturi vizibile de a-si păstra calmul în fata examinatorului. În cele din urmă, intrebată cu privire
la supărarea ei, Henrietta a mărturisit că este îngrijorată deoarece mama ei trebuie sa ia la ore fixe un
medicament si aceasta ora a trecut deja. Dacă nu ia medicamentul mama se simte foarte rău. Într-un interviu
ulterior, Doamna Smith a dezvăluit că suferă de o tulburare cu convulsii pe care a negat-o anterior de teamă să nu
piardă custodia copilului. Ingrijorarea „parentificată” a Henriettei pentru sănătatea mamei ei și credința că mama
ei ar neglija medicamentația și s-ar "imbolnăvi" în absența ei, s-a dovedit a fi cel mai important motiv al copilului
pentru care a rezistat contactului cu tatăl și a neglija activitatea școlară. Garber B.D. (2011)
Aplicatie
Identificati si explicati comportamentul de parentificare din exemplul anterior
Adultificarea
 Consta în asumarea de către copil a unor roluri care, in mod tradițional aparțin adultului.
 Mai frecvent după un divorț, când copilul adultificat devine prieten, confident și aliat al părintelui
cu care a rămas, de regulă mama, împărțind responsabilitățile fizice și emoționale cu acesta.
 Adultificarea expune adesea tinerii prematur și inadecvat la cunoștințe pentru adulți și îi obligă să
își asume roluri și responsabilități de adulti în cadrul rețelelor lor de familie" Burton ( 2007).
Adultificarea – caz ilustrativ
După ce in mod repetat doamna M, divorțată de 3 ani de soțul său, a solicitat să petreacă week-endul cu cei trei
copii ai săi (o fetiță de 8 ani si doi băieți gemeni de 5 ani) și nu a reusit să-i convingă, ea a cerut o evaluare a
situației. Încă de la început, domnul M a afirmat că încurajează cu tărie faptul ca fiica sa în vârstă de opt ani și cei
doi gemeni să o viziteze pe mama lor, dar toți cei trei refuză violent orice contact cu ea. Dna M a acceptat
responsabilitatea pentru fostul său comportament de abuz de alcool și și-a exprimat regretul pentru experiențele
timpurii ale fiicei sale provocate de chefurile făcute, dar a negat ca era beată atunci când gemenii au fost
concepuți și ca s-ar mai fi îmbătat ulterior nasterii acestora. În interviurile individuale, toți cei trei copiii au vorbit
cu frică evidentă despre crizele de furie ale mamei lor, atunci când se îmbăta și despre alte experiențe extrem de
traumatizante. De ex, ei au relatat evenimente concrete de neglijare din partea mamei lor, vorbind despre situația
în care „ea a intrat cu mașina într-un stejar mare, fiind cu copiii în mașină" sau „afaptul că a scăpat un copil pe
scări".
După ce referințele actuale despre doamna M. au confirmat abstinenta acesteia interviurile ar fost reluate. Avan in
vedere faptul ca divortul s-a produs când gemenii aveau 2 ani, nici unul dintre cei doi gemeni nu au putut afirma
ca ar fi vazut-o vreodată pe mama lor bând, beată sau periculoasă. Ambii au spus că știu aceste lucruri de la sora
lor mai mare care le-a povestit ce s-a întâmplat. În vârstă de opt ani fetița a raportat ca are numai amintiri vagi
despre purtările „ciudate” ale mamei sale, dar a vorbit cu plăcere evidentă despre discuțiile repetate referitopare
la aceste experiențe negative pe care ea și tatăl ei le-au avut. De asemenea a povestit cu multă căldura despre tatăl
ei pe care îl vedea ca pe un erou care o salvează de comportamentul neglijent și violent al mamei.
Adultificarea – aplicatie
Identificati si explicați comportamentul de adultificare din exemplul anterior
Infantilizarea
Se datorează, fie incapacității părintelui de a accepta creșterea și maturizarea propriului copil, fie temerii părintelui
de a nu fi părăsit de copilul care i-a satifăcut toate nevoile emoționale până atunci
Strategii:
Părintele îl împiedica pe copil să își facă prieteni, îi interzice să participe la activități specifice vârstei, îl
culpabilizează pentru orice tentativă de a-și afirma independența,
în extremis va induce si va mentine ideea ca copilul este foarte bolnav si are nevoie de îngrijire permanenta. (fost
Sindrom Munchaussen, actual Tulburare cu procură)
Infantilizarea – caz ilustrativ
La cei nouă ani ai săi, Charles urma o dietă foarte strictă și lua cinci medicamente pentru ceea ce medicii au
diagnosticat în cele din urmă ca tulburare de tranzit lent, o dificultate intestinală care a făcut ca Charles să devină
extrem de constipat. Mama lui Charles l-a învoit frecvent de la școală și a anulat contactele cu tatăl său, explicând
că ea trebuie să îl trateze pentru a evita disconfortul și simptomele jenante. Când mama lui Charles a fost arestată
și a stat inchisă pentru scurt timp pentru probleme legate de propriul ei abuz de substanțe, Charles a refuzat să se
mute în casa tatălui său și în cele din urmă a fost plasat în asistență maternală. Părinții adoptivi au observat că
Charles nu își ia medicamentele regulat si, odată ce el a primit medicamentele în mod corespunzător, scaunul lui a
devenit normal. Burta i s-a dezumflat repede. Apetitul și comportamentul său general s-au îmbunătățit. Ancheta
care a urmat a dovedit că mama lui Charles i-a administrat rareori medicamente copilului în mod corespunzător
și că l-a dus in mod excesiv la medic în căutare de diagnostice, rețete și tratamente inutile. Charles a dezvăluit
ulterior psihoterapeutului său că el a crezut că tatăl său nu l-ar iubi, nu l-ar înțelege și nu ar avea grijă de nevoile
sale speciale medicale. Tratat corespunzător, fără nici un disconfort și cu încrederea reînnoită, Charles a fost în
cele din urmă plasat în custodia tatălui său unde a evoluat corespunzător și a început să își viziteze mama sub
supraveghere.
Infantilizarea – aplicatie
Identificati si explicați comportamentul de infantilizare din exemplul anterior
Părintii cu tulburări de personalitate
 Premise genetice ale tulburării
 Comportamente inadecvate, relatii de atașament dezadaptative, abuz, respingere, disciplina

inadecvată
Mama cu tulburare de personalitate
 Controlul excesiv, triangulatie (personalitățile narcisice si cele obsesiv compulsive)

 Imaturitate emoțională. Părinții imaturi emoțional iși parentifică adesea copiii, adică îi fac pe
aceștia responsabili de satisfacerea nevoilor emoționale ale lor și ale celorlalți frați.
 Un Ego nesigur. Mama cu tulburare de personalitate (narcisică, histrionica) este adesea geloasă pe
copiii ei și le este concurentă pentru dragostea, atenția și admirația celorlalti. Ea își asumă orice succes al
copilului, considerând că acesta i se datorează exclusiv ei.
 Lipsă de empatie si egocentrism. Mama ignoră nevoile copilului, recurge la hărțuire și intimidare,
nu își asumă responsabilitatea comportamentului său.
 Frica de abandon. Mamele cu tulburări de personalitate se tem să nu fie părăsite de copii, de aceea
tind sa-și mențină copiii infantili si dependenti. Acesti părinti nu suporta sa-și vadă copiii ca se dezvoltă și își
dobândesc independența.
Portrete ale părintilor cu tulburare de personalitate.
 Studentii, lucrând in echipă:
1. vor realiza: portretul părintilor cu:
- Tulburare de personalitate antisociala
- Tulburare de personalitate narcisica
- Tulburare de personalitate histrionica
- Tulburare de personalitate borderline
- Tulburare de personalitate obsesiv - compulsiva
2. vor prezenta un joc de rol in care evolueaza părintele portretizat
Părinții histrionici
 Dramatizează si tanjesc dupa atentie si aprobare; manipuleaza dinamica evenimentelor pentru a fi

în centrul atenției,
 Copiii lor cresc într-un mediu disfuncțional, modelat de nevoia părinților de a fabrica tensiuni
emoționale și izbucniri emotionale frecvente.
 Atunci când primesc atenție negativă, dacă acești părinți nu pot găsi ceva în neregulă, vor produce
ceva rău, iar dacă nu este posibil, vor proclama că ceva imaginar este greșit pentru a declanșa drama.
 Comportamentul părinților histrionici este în conflict direct cu nevoile de securitate, regularitate și

stabilitate a copiilor, precum și de nevoia lor normală de dezvoltare de a fi în centrul atenției părinților
 Ei pot exagera sau se pot preface bolnavi pentru a obține atenție.
 Părinții histrionici pot avea dificultati de a empatiza corespunzător cu copiii lor și sunt auto-
centrati.
 Acești părinți nu sunt buni ascultători sau grijulii și, de obicei, copiii lor sunt prinsi între nevoia lor
de "atenție din partea părinților” și nevoia părinților de atenția lor. Copiii lor intră în maturitate cu o mare
nevoie de a fi în cele din urmă auziti, văzuti și înțelesi, dar și cu așteptarea obișnuită că nu vor fi băgați în
seamă
Parintii narcisici
 Sunt exclusiv focusați pe ei înșiși, pentru a-i observa pe copiii.
 Copiii servesc doar nevoii părinților de a fi iubiți și admirati
 Părinții narcisici au două fețe – una pe care o îmbracă în public si alta acasă. In public sunt cei mai
iubitori părinții, acasa ignoră copilul cu desăvârșire.
 Părinții narcisici își tratează copiii doar ca pe o extensie sau o reflecție a lor înșiși.
 Unii părinți narcisisti își controlează copiii până la sufocare.
 Părinții narcisisti nu își tratează copiii ca indivizi autentici, care au propriile lor caracteristici și
nevoi, ci doar ca ecrane per care proiectează propriile lor nevoi
 “Fiind centrate în jurul capriciilor și dorințelor unui părinte cu adevărat egoist”, familiile narcisiste
sunt extrem de disfunctionale si nu permit copiilor să-și exprime propriile îndoieli si nevoi.
 Există condiții de abuz emoțional, control parental excesiv și neglijare parentală
 Copiii adulți ai părinților narcisisti își descriu părinții ca falsi, preocupati de sine, evaluativi,
imaturi și manipulativi.
Părinții borderline
 Părinții borderline sunt neajutorați și impulsivi. Imaginea lor de sine este instabilă și se tem de
abandon. Ele sunt turbulenti si auto-distructivi emotional.
 Părinții borderline experimentează extreme emoționale și nu pot oferi stabilitatea emoțională și un

mediu constant, rezonabil și previzibil pentru copiii lor. Copiii cresc într-un mediu disfuncțional, instabil
emotional, unde nu pot ști, de la un moment la altul, dacă vor fi iubiti sau urâti și din ce motive.
 Copiii părinților borderline resimt lumea ca un loc imprevizibil, în care nu sunt niciodată cu
adevărat siguri și nu pot avea încredere deplină că cei apropiati vor fi în măsură să le îndeplinească nevoile cu
consecvență și calm.
Părinții antisociali
 Părintele tipic antisocial este înșelător, iresponsabil și indiferent față de sentimentele altora. Lipsa
de remușcări pentru vină și impulsivitatea sunt trăsături obișnuite.
 Părinților sociopați le lipsește o busolă morală. Ei au o desconsiderare marcată pentru drepturile și

sentimentele altora. Sunt, în general insensibili, manipulatori, ascunși, necinstiti, reci.
 Acesti părinți au fost descriși ca fiind "lipsiti de întreaga gamă de emoții umane" sau dominati de
propriul interes și de mânie. Familiile părinților antisociali sunt adesea printre cele mai puternic disfunctionale
și abuzive.
Părinții cu personalitate obsesiv-compulsivă
 Sunt perfectioniști, inflexibili si au dificultati imense în a accepta imperfecțiunile, în a permite

copiilor să facă lucrurile în felul lor și în ritmul lor , să experimenteze sau să facă greșeli normale.
 Daca la un examen copiii au rezolvat corect sarcinile in proportie de 99%, ei vor fi penalizati
pentru acel 1% care nu a fost indeplinit. Acesta va face obiectul analizelor, reproșurilor si va conduce la
ridicarea standardelor si multiplicarea exercițiilor anterioare.
 Părinți cu personalitate obsesiv compulsivă sunt concentrati pe activitățile orientate spre sarcini,
mai mult decât pe rolul de părinți.
 Ei nu asigură libertatea necesară copiilor lor de a-și dezvolta propriile aptitudini în felul lor și, de la
o vârstă fragedă, acești copii învață că nu pot fi siguri că au făcut lucrurile destul de atent, destul de repede sau
destul de bine. Ei se simt controlați, frustrati, sub presiune, și tentați să se revolte
Curs VIII Tratamentul psihologic al tulburarilor de personalitate

Principii si strategii in tratarea tulburarilor de personalitate (Livesley, 2005)
Principii de bază, strategii și intervenții
 Principiile specifica modul in care tratamentul urmează să fie organizat și desfășurat.
 Strategiile traduc principiile în acțiuni terapeutice (De exemplu, principiul optimizării componentei
nespecifice a terapiei este implementat prin intermediul unor strategii, cum ar fi construirea unei relații de
colaborare și menținerea unui tratament coerent.)
 Intervențiile sunt tehnicile specifice utilizate pentru obținerea schimbării. Acestea includ
medicamente si tehnici specifice cognitive, comportamentale sau psihodinamice
1. Tratamentul corect necesită o combinație de intervenții
 Studiile privind rezultatele terapiei sugereaza ca terapiile psihodinamice si cognitive sunt la fel de
eficiente
 În loc de a antagoniza diferitele terapii ca fiind concurente, poate fi mai productiv să se adopte o
abordare eclectică, care combină cele mai eficiente componente ale fiecăreia - o sugestie consistentă cu natura
multidimensională a PD.
 Cazurile tipice prezintă mai multe probleme, care includ simptome, probleme situaționale, emoții și
dereglari ale impulsurilor, trasaturi dezadaptative, modele interpersonale dezadaptative și un Ego slab dezvoltat.
Nici un tratament adecvat nu poate abordea această diversitate, iar aceste probleme sunt puțin probabil să
răspundă în egală măsură la o abordare dată (4).
2. Intervențiile multiple ar trebui să fie livrate într-o manieră integrată și coordonată
 abordare eclectică:
- riscul de a crea confuzie cu privire la care intervenție să se utilizeze, la un moment dat.
- poate incuraja medicii să schimbe interventiile frecvent, ceea ce duce la un tratament haotic.
 Soluția: existența unui cadru larg pentru coordonarea intervențiilor – plan de tratament
 Integrarea este, de asemenea, necesară pentru a ajuta pacientii să-și formeze un Eu mai coerent,
care să conecteze diversele aspecte ale personalității
3.Tratamentul implica strategii generale și strategii specifice
 Tulburările de personalitate implică probleme de bază (trăsăturile definitorii ale oricărei TP) și
caracteristici specifice care variază în funcție de pacient și tipul de TP
 Strategiile generale sunt utilizate pe tot parcursul tratamentului, pentru a aborda patologia de bază
(un self slab dezvoltat și probleme interpersonale cronice);
 Intervențiile specifice abordează probleme specifice.
4. Oferirea de suport, Empatia și validarea

 Atitudinea cea mai potrivita pentru a trata TP în acord cu alte principii care reglează relația
terapeutică, cum ar fi oglindirea, răspunsul empatic, facilitarea mediului
 această poziție pune o presiune minimă asupra aliantei terapeutice și reduce activarea modelelor
reactive care ar amenința terapia
5. Tratamentul ar trebui să maximizeze efectele factorilor comuni
 Acești factori au o componentă de susținere bazată pe relația terapeutică și o componentă tehnică

care implică noi experiențe de învățare.
 Dovezile din cercetari demonstreaza că intervențiile de susținere stimulează în mod eficient

schimbare
6. Progresul tratamentului poate fi descris ca o serie de faze distincte
 Prima etapă începe cu gestionarea crizelor, în care obiectivul este de a asigura siguranța
pacientului și a celorlalți.
 Cea de-a doua fază are drept obiectiv stabilizarea afectelor și impulsurilor, restabilirea controlului
comportamental, în mare parte prin utilizarea strategiilor generale, eventual suplimentate cu medicamente.
 Cea de a treia etapă, de control și de reglementare, se concentreaza pe reducerea simptomelor și

dezvoltarea unor abilități de învățare pentru auto gestionarea afectelor si impulsurilor. În acest stadiu, strategiile
generale sunt completate cu strategii comportamentale, cognitive și intervenții farmacologice.
 In faza a patra tratamentul se mută treptat spre explorare și schimbare, cu un accent mai mare pe
analiza cognițiilor dezadaptative, a modelelor interpersonale disfuncționale și a altor trăsături dezadaptative ca
submisivitate sau evitarea socială. Acest lucru necesită de obicei o combinație de intervenții cognitive,
interpersonale și psihodinamice.
 Faza finala - integrare și sinteză - este o activitate pe termen lung. Aceasta presupune construirea
unui Self mai adaptiv, împreună cu reprezentări integrate a celorlalți, folosind mai mult tehnici psihodinamice
și construcționiste.
7. Schimbarea se produce printr-o serie de etape, și intervențiile trebuie să fie adecvate etapei de schimbare
în care se află pacientul
Modificările în patologia personalității - proces în 4 etape.
 Schimbarea începe cu o recunoașterea a problemei și dezvoltarea unui angajament de a se schimba
 Etapa a doua constă în explorare, care creează o mai bună înțelegere a unei probleme date și a
sentimentelor și gândurilor asociate, prin examinarea secvenței de evenimente care duc la problemele de
comportament și consecințele acestor comportamente.
 A treia etapă - achiziționarea de alternative - este, în esență, o etapă de rezolvare a problemelor

menite să identifice noi soluții pentru probleme vechi.
 În etapa finală - consolidarea și generalizarea - noile învățări sunt consolidate și generalizate în

situațiile de zi cu zi.
8. Terapia se bazează pe descrierea corelată a problemelor și psihopatologiei pacienților și a efectului

acestora asupra vieții și relațiilor sale
- Conceptualizarile asupra activității terapeutice diferă în mod considerabil de la o orientare la alta.

Psihanaliza clasică pune accentul pe asocierea liberă și atitudinea neutră a terapeutului care clarifică, confruntă
și interpretează asociațiile produse de pacienți.
- Terapia cognitiv pledează pentru colaborare și un schimb socratic.
- Constructivismul ofera metafora terapiei ca fiind o "elaborare conversațională“
 Descrierea colaborativă urmărește să crească capacitatea de auto-cunoaștere a pacienților, ajutându-

i să înțeleagă cum pattern-urile repetitive de acțiune și de experiență contribuie la problemele lor.
 Pe măsură ce are loc procesul și obstacolele în calea cunoașterii de sine sunt depășite, rezultă o
nouă înțelegere care încurajează pacientii de a identifica noi moduri de comportament.
 Descrierea colaborativă este un principiu director care îi ajută pe terapeuți să înțeleagă cum pot să
realizeze obiectivele terapiei, cum să se adreseze obstacolelor în tratament și cum pot pune în aplicare alte
strategii.
9.Trăsăturile fiecarei TP diferă în stabilitate si potențial de schimbare
 Caracteristicile TP formează o ierarhie aproximativă de stabilitate. Cele mai supuse schimbării

sunt simptomele, urmate de modelele interpersonale, modurile dezadaptative de gândire, expresiile
caracteristice ale trasaturilor și unele atitudini față de sine (în special, stima de sine). În cele din urmă,
trăsăturile și înclinațiile patologice și interpersonale patologie sunt foarte stabile.
 Obiectivele tratamentului și strategiile de intervenție ar trebui să țină cont de stabilitatea

personalității și de durata anticipată a tratamentului - etapele timpurii ale tratamentului și terapiile de scurtă
durată ar trebui să se concentreze pe componente care pot fi schimbate mai ușor ale TP.
 Trăsăturile par să se schimbe puțin pe parcursul vîrstei adulte (22), probabil deoarece acestea au o
componentă ereditară substanțială și consolidată de factorii de mediu și de interacțiunea mediu - factori
genetici. Din aceste motive, trasaturi majore, cum ar fi retragere socială, labilitate afectivă, și căutarea
senzațiilor sunt puțin probabil să fie modificate în mod substanțial prin intervenții disponibile.
 În loc de schimbări radicale în trăsături pare a fi mai productiv a ajuta pacienții să se adapteze la, și
să utilizeze aceste caracteristici de bază - atenuarea unor forme extreme de expresie, promovarea unor expresii
mai adaptabile ale trasaturii de baza etc.
Componentele de bază ale tratamentului
 cadrul terapiei, care oferă un context pentru activitatea terapeutică, definește limitele tratamentului
și creează condiții pentru schimbare;
 strategiile terapeutice generale care pun în practică componenta generică de tratament și susțin
intervențiile specifice.
Cadrul terapiei
 Cadrul este definit de orientarea terapeutică contextul tratamentului și contractul terapeutic.
- Mediul de tratament are un impact substanțial, deoarece, în majoritatea situațiilor pacienții au contact cu
mai mulți profesioniști, ceea ce creează risc de confuzie și incoerență. Aceste probleme pot fi evitate în cazul în
care toți cei implicați în îngrijirea unui pacient urmeze același plan de tratament.
- Contractul "definește scopul, formatul, termenii și limitele terapiei". Cei mai mulți terapeuți sunt de acord
ca un acord structurat contribuie la stabilitate și ajută la crearea unei mediu sigur și coerent.
- Structura este asigurată de colaborarea cu pacientul pentru a defini obiectivele de tratament si modul în care
acestea vor fi atinse - include aranjamente practice pentru terapie, inclusiv frecvența și durata sesiunilor și
durata tratamentului.
Strategii terapeutice generale
 Strategia 1: Construirea și menținerea unei relații colaborative (eventual repararea aliantei)
 Strategia 2: Menținerea unui proces terapeutic consecvent (aderarea la cadrul terapiei)
 Strategia 3: Stabilirea și menținerea unui proces terapeutic validant (implică recunoașterea

legitimității experienței pacientului)
 Strategia 4: Construirea și menținerea motivației pentru schimbare
Terapia centrata pe scheme
Concepte
 Scheme precoce inadaptate – vizează autonomia, capacitatile relationale, valorile morale si limitele
standardelor sociale (Young – 18 scheme)
 Constelatiile – grupari de scheme care orienteaza catre anumite evenimente si obliga la alegeri
nefavorabile si ilogice
 Modurile cognitive – activarea repetitiva a unor scheme cognitive –
 Modurile pot fi adaptative la un moment dat (ex. dependenta copilului) dar devin dezadaptative la
varsta adulta (ex. personalitatea dependenta)
Terapia centrata pe scheme (ST) - evolutie
 ST derivă din terapia cognitiv comportament (TCC) si a fost inițial dezvoltat de Jeffrey Young
pentru pacienții care nu au răspuns la standardul TCC (pacienți cu probleme psihologice, cronice, rigide,
complexe șiTP comorbide).
 ST este caracterizată printr-o combinație de tehnici tipice TCC cu un accent deosebit pe tehnici
experiențiale și o conceptualizare specifică a relației terapeutice ca "reparenting limitat".
 Modelul modului ofera un cadru foarte structurat. Aceasta ajută atat pacientul cât si terapeutul să
înțeleagă simptomele curente și problemele interpersonale și ghidează tratamentul.
Avantaje ale lucrului cu modelul de mod
 Conceptualizarea cazului individual : la începutul tratamentului un concept de caz idiosincratic este

elaborat cu fiecare pacient. Modelul mod individual explică problemele și simptomele pacientului și le pune în
context, cu experiențele patogene din copilărie. În cursul terapiei toate problemele și simptomele sunt legate de
acest model de mod. Dacă este necesar modelul poate fi ușor adaptat pentru a încorpora probleme care nu au
fost clare de la început.
 Focus pe elemente esențiale: Modelul mod sumarizează toate problemele si simptomele chiar si la
pacientii cu probleme foarte complexe și comorbiditate ridicată într-un model clar și plauzibil. Pe baza lui
terapeuți și pacienții ajung rapid la o înțelegere a problemelor esențiale și le pot aborda în mod direct.
 Constituie un ghid transparent pentru intervenții specifice asupra modului: Scopurile tratamentului
sunt derivate din modelul mod, transparent pentru pacienți. Fiecare mod este legat de scopuri specifice,
rezultând o "foaie de parcurs" pentru întreaga terapie. Această "foaie de parcurs" ghidează intervențiile
terapeutice și poate fi transferată în viața de zi cu zi de către pacient.
 Validarea și schimbare: emoțiile curente, cognițiile si comportamentele pot fi conceptualizate în

Modelul mod și pot să fie validate. În același timp, pacienții pot fi, in manieră empatică, confruntați cu
consecințele problematice ale comportamentului lor și cu necesitatea de schimbare.
 Normalizarea problemelor psihologice: Modelul Mod încorporează atât un spectru larg de

psihopatologie, dar și emoții, cogniții și comportamente sănătoase. Ideea că toată lumea are moduri
maladaptative și adaptive de comportament este o ușurare pentru majoritatea pacienților și poate fi promovată
prin abilități de auto-dezvăluire de către terapeut.
 Experiențe emoționale și interpersonale corective: Utilizarea intensivă a tehnicilor experiențiale în

cadrul unei relatii terapeutice securizate conduce la experiențe corective, în ceea ce privește emoțiile, nevoile și
relațiile interpersonale și are potențialul de a sparge modele cronice disfunctionale.
Schemele cognitive
 Toată lumea dezvolta scheme in timpul copilariei. Schemele sunt definite ca fiind modele extinse
de prelucrare a informației, care cuprind gânduri, emoții, amintiri și preferințele atenționale
 Schemele sănătoase se dezvoltă atunci când nevoile de bază emoționale sunt îndeplinite în
copilărie. Acest fapt permite copiilor să dezvolte opinii pozitive despre ei înșiși, relația cu alții și lumea ca un
întreg.
 Nevoile de bază ale copiilor includ:
- Siguranță (atașament sigur, stabilitate, îngrijire)
- Conexiunea cu alții, incluziunea socială
- Autonomie, competență, identitate
- Exprimarea nevoilor, emoțiilor și opiniilor
- Acceptare și laudă
- Limite realiste
- Dragoste și atenție
- Spontaneitate, joc
Scheme dezadaptative
- Când aceste nevoi nu sunt îndeplinite, se pot dezvolta scheme dezadaptative. Young a descris 18 scheme
dezadaptative:
- Autonomie: dependenta, supunere, vulnerabilitate, teama de a pierde controlul de sine
- Relatii cu ceilalti: nesatisfacerea nevoilor emotionale, teama de abandon / separare, neincredere,

sentimentul de a nu aparține grupului
- Valori personale: Incompetență, absența posibilității de a fi iubit, culpabilitate, rusine
- Limite ale standardelor sociale: fie impunerea unor standarde foarte ridicate, independent de fericirea
personala, fie, dimpotrivă, absenta limitelor si satisfacerea impulsivă a dorințelor
Strategii de copping
- Atunci când o schemă maladaptativă este activată, aceasta provoacă emoțiile aversive, cum ar fi frica,
tristețe, rușine sau furie.
- Oamenii fac față acestor emoții cu ajutorul a trei strategii majore de copping: compensarea în exces,
evitarea sau predarea / abandonarea luptei.
- Multitudinea de scheme și strategii de adaptare (18 scheme x 3 stiluri de adaptare = 54 posibilități diferite)
conduce la o complexitate neadecvată,care suprasolicită atât pacientul cât și terapeutul.
Modul
- Un mod este o combinație de scheme activate și strategii de copping și descrie starea emoțională-cognitiv-
comportamentală curentă. Prin urmare, este tranzitoriu, în timp ce o schemă este de durată (schemă = trăsătură,
modul = stare)
- Modurile sunt de obicei declanșate de stimuli specifici și influențează emoțiile, cognițiile, comportamentele
și focusul atențional în situația respectivă. (metafora unui DVD: În cazul în care un DVD este încărcat într-un
DVD-player, ecranul afișează automat o anumită succesiune de imagini și muzică. Încărcarea "modului DVD"
este declanșată de condițiile externe specifice sau stimuli interni, cum ar fi gânduri, sentimente sau senzatii
corporale ( "butoane emoționale"). Odată încărcat un mod, este procesat imediat un pattern tipic de sentimente,
gânduri, reacții corporale și comportamente Atentia se concentreaza pe informatiile congruente cu modul și
toate informațiile sunt prelucrate în lumina modului.
- Toata lumea are moduri adaptive și maladaptative. Modurile adaptive sunt flexibile și ajută la procesarea
informațiilor într-un mod sănătos. Modurile dezadaptative sunt inflexibile, consolidează schemele
disfuncționale și conducă pe termen lung la probleme intra și interpersonale.
- Cei mai mulți oamenii nu sunt conștienți de modul lor activ. In terapia pacientii invata sa recunoasca curent
"modul lor și antecedentele sale biografice. Astfel, ei obțin o mai bună înțelegere a cognitiilor lor, emoțiilor și
comportamentelor. În cazul în care modul este problematic, pacienții învață în pasul următor cum să schimbe
modul, astfel încât să își satisfacă nevoile într-un mod mai sănătos.
Modele de mod disfuncționale
1. Modul disfuncțional copil se dezvolta atunci când nevoi majore, în special nevoile de atașament nu au fost
îndeplinite în mod adecvat în copilărie. Modurile copil sunt asociate cu intense emoții negative, de exemplu,
teamă de abandon, neputință, tristețe (modurile copil vulnerabil), furie, sau impulsivitate ( modurile copil
impulsiv furios).
2. Modurile părinte disfuncțional (punitive sau solicitante) sunt caracterizate de auto-devalorizare, ura de
sine sau standarde extrem de ridicate. Noi le privim ca internalizări ale răspunsurilor parentale disfuncționale
față de copil. Ele reflectă convingeri negative internalizate despre sine, pe care pacientul le-a dobândit în
copilărie din cauza comportamentului și reacțiilor altora semnificativi (părinți, profesori, colegi).
3. Modurile disfuncționale de adaptare servesc la diminuarea durerii emoționale a modului copil și părinte
și descriu utilizarea excesivă a strategiilor de copping de tip predare, evitarea sau supra-compensare. Aceste
moduri sunt de obicei, dobândită devreme în copilărie pentru a proteja copilul de rău și devalorizare și de a face
durerea emoțională mai suportabilă ( "strategii de supraviețuire").
4. Modurile sănătoase includ modul adult sănătos și modul copil fericit. În modul adult sănătos, oamenii pot
face față emotiilor, rezolva problemele și creează o relație sănătoasă. Ei sunt conștienți de nevoile, posibilitățile
și limitările lor și acționează în conformitate cu valorile, nevoile și scopurile. Modul copil fericit este asociat cu
bucurie, distracție, joacă și spontaneitate. Modurile sănătoase sunt de obicei slabe la începutul terapiei.
Scopurile terapiei centrate pe scheme
- Pentru fiecare mod există obiective specifice, rezultând dintr-o "Foaie de parcurs":
- Pentru modurile de copil este important să se afle nevoile nesatisfăcute, și să se cunoască nevoile de aici și
acum. Modurile de copii sunt susținute și protejate în terapie; astfel, nevoile frustrate sunt îndeplinite și noi
scheme mai sănătoase pot fi învățate.
- Modurile părinte disfuncțional sunt descurajate, reduse, chiar se "lupta" împotriva modului mamă punitivă.
Modurile de copping sunt puse sub semnul întrebării și înlocuite cu strategii mai sănătoase. Un obiectiv
important este acela de a consolida modul adult sănătos, în orice maniera posibilă.
- Pentru a atinge aceste obiective, sunt utilizate modalitati specifice cognitive, experiențiale și intervenții
comportamentale.
- În cadrul limitelor profesionale terapeutul se comportă față de pacient ca un bun părinte și îndeplinește
unele dintre nevoile pacientului pierdute in copilarie. Aceasta serveste ca un antidot la experiențele traumatice
anterioare și duce la experiențe interpersonale corective. Reparentingul limitat include căldură, îngrijire,
protecție și empatie. Totuși, el poate însemna, de asemenea, și stabilirea unor limite sau încurajarea unei mai
mari autonomie în comportament.
Fazele procesului terapeutic
- Există trei faze care se suprapun în terapie:
- În prima fază (modul de conștientizare) se lucrează la alianța terapeutică, investigarea problemelor curente
și a biografiei pacientului și la educarea pacientului cu privire la moduri și nevoile sale. Un obiectiv major al
acestei faze este dezvoltarea conceptualizării cazului individual.
- A doua etapă (schimbarea modului) începe atunci când modelul de mod este bine stabilit. Toate problemele
și comportamentele care apar sunt clasificate în modelul de mod și, în principal, sunt prelucrate prin tehnici
experientiale. De obicei, modurile de adaptare trebuie abordate în primul rând pentru a obține acces la modurile
subterane de copil. Terapeutul ajută pacientul pentru a identifica modurile sale de adaptare, a le evalua și a
identifica modul în care acestea au fost dezvoltate inițial în copilărie. În cazul în care modurile de copil sunt
activate, acestea ar trebui să fie sprijinite, în special, cu exerciții de imagini, prin relația terapeutică și
dezvoltarea altor relații utile, de ex. în terapia de grup. Modurile-mamă disfunctionale sunt tranșant înlăturate.
- A treia fază - autonomie. De-a lungul întregului proces de tratare modul de adult sănătos este întărit, astfel
încât pacienții să poată lua decizii cu privire la aceste sarcini și în cele din urmă să poată dobîndi autonomie.
Aici, pacientul trebuie să-și asume cât mai multă responsabilitate și să dezvolte alte relații utile, sănătoase în
afara relației de terapie. Contactele terapeutice sunt reduse treptat, un contact după încheierea tratamentului este
posibil, dar nu este necesar.
Abordarea comportamentala a tulburarilor de personalitate
Demersul comportamental in TP
- Conceptul de "personalitate" a fost istoric evitat de behavioristi, care se concentrează asupra cauzelor
externe (adică, de mediu), mai degrabă decât pe cele interne ale comportamentului.
- Principiile comportamentale de bază pot fi aplicate cu succes la tulburări de personalitate, care au fost
conceptualizate de mulți ca fiind "caracterologice"
- Hayes și colab. (2006) a sprijinit acest accent pus pe teoria comportamentului, observând că focusarea pe
principiile de bază ale tratamentului comportamental (nu doar tehnicile în sine), facilitează confruntarea cu o
gamă largă de probleme clinice.
- Unii clienti cu tulburare de personalitate prezintă rezistență la structura unui tratament comportamental
- un pachet de tratament pentru tulburările de personalitate nu există încă, este proiectat un astfel de pachet
numai pentru tulburarea de personalitate borderline.
Selecția comportamentelor țintă sau a obiectivelor de tratament
- Trebuie specificate obiectivele de tratament ale clientului individual, darsSarcina de selecție a tratamentului
este foarte dificilă.
- Criteriile de diagnostic ale DSM sunt relativ specifice, dar criteriile de diagnostic conțin numai categorii de
simptome. Trebuie să se stabilească care dintre criteriile de diagnostic sunt aplicabile unui client special,
precum și specificarea conținutului din cadrul acestui criteriu de diagnostic care ar putea constitui un obiectiv
de tratament pentru fiecare client in parte. De exemplu, în cazul tulburării de personalitate evitantă, care sunt
acele situații sociale pe care clientul le evită în prezent și de care ar dori să fie în măsură să se apropie?
- Valorile clientului trebuie să fie incluse în selecția obiectivelor de tratament. Terapia comportamentală a
recunoscut de mult timp rolul clientului în precizarea scopurilor:
Selecția unei strategii de tratament
 Trei abordări diferite pentru selectarea strategiile de tratament (Nelson,1988)
- Utilizarea diagnosticului. DSM a furnizat lista tratamentelor validate empiric (comportamentale si cognitiv-
comportamentale)
- Identificarea și modificarea claselor de răspuns critice. Cei mai multi clienti se prezinta cu multiple
probleme de comportament. Unele tratamente nu se concentreze pe categorii de diagnostic, ci pe clase de
răspunsuri problematice, cum ar fi furia excesivă sau lipsa de asertivitate
- Analiza funcțională care relaționează evaluarea și tratamentul. Sunt identificate variabilele care controlează
în prezent comportamentul țintă, variabilele de mediu antecedente și consecvente, și, uneori, variabilele
biologice sau cognitive
Tipuri de interventii comportamentale

Terapia comportamentală dialectică
- Inițial dezvoltata ca un mijloc de scădere a comportamentului parasuicidal.
- Componenta de terapie individuala se concentreaza in principal pe probleme motivaționale - motivația de a

rămâne în viață, înlocuirea gândurilor și acțiunilor dezadaptative cu un comportament abil, și angajamentul de a
construi o viață bazată pe valori.
- Componentele trainingului de formare de competențe se concentrează pe modulele de autoconstientizare,

toleranță la stres, eficacitate interpersonală și reglare emoțională.
2. Terapia cognitiv comportamentală.
- Componentele cognitive includ în mod tipic: identificarea și evaluarea gândurilor automate, restructurarea
cognitivă, și examinarea credințelor intermediare și de bază
- Componentele comportamentale includ tehnici de relaxare, expunere (imaginară sau in vivo) și joc de rol.
3. Terapia de Grup cognitiv-comportamentală.
- Furnizarea de tratament in forma de terapie de grup poate fi deosebit de benefică în abordarea și

ameliorarea dificultăților interpersonale care sunt comune tulburări de personalitate.
- Tulburări de personalitate evitantă: dezvoltarea unor abilitati de baza: abilități de comunicare, repetiția unor
comportamente publice, emiterea unor declarații pozitive, desensibilizarea sistematica, expunere in vivo și
modelare.
- Tulburări de personalitate schizoidă – constructia de relații sociale
Terapii din al treilea val
 Psihoterapia Funcțională Analitică este un tratament comportamental care utilizeaza relatia

terapeutica pentru a imbunatati dificultățile interpersonale ale clientului.
 PFA utilizează principii de întărire și de sancționare pentru a modifica comportamentele

problematice.
 PFA subliniază importanța relației client-terapeut și modul în care aceasta poate fi folosită pentru
schimbarea terapeutică.
 PFA presupune că
- cele mai multe dificultăți ale clientului apar în contextul (sau urmare a problemelor interpersonale,
- raspunsul terapeutului în sesiune este mecanismul de schimbare propus și
- consolidarea comportamentelor interpersonale este mai eficientă în cazul în care întărirea este
livrată mai aproape în timp și spațiu de comportament.
 terapeutul are posibilitatea de a utiliza relația terapeutică pentru a ajuta clientul să își dezvolte
abilități interpersonale mai eficiente, răspunzând la comportamentele clientului în sesiune și ajutând clientul să
stabilească noi răspunsuri față de terapeut.
Terapia prin Acceptare și Angajament. (ACT)
 ACT (Hayes și colab., 1999) promovează acceptarea emoțiilor negative, stării de spirit și a altor
stări interne, spre deosebire de "lupta" împotriva lor.
 Această strategie de acceptare este proiectată pentru a reduce evitarea experiențială, care ar putea
afecta persoanele sub aspect funcțional.
 ACT subliniază, de asemenea, angajamentul față de atingerea obiectivelor și efectuarea unor

comportamente în serviciul propriilor valori ale vieții (de exemplu, familie, spiritualitate, educație).
Selecția tratamentului bazat pe clase de răspuns
strategii comportamentale alternative care pot fi utile atunci când nu există nici un tratament standard pentru a
ghida terapie.
Anxietate
 Intervențiile bazate pe expunere și interventiile cognitiv comportamentale sunt cele mai frecvent
utilizate pentru a aborda anxietatea.
 Clientul lucrează cu terapeutul pentru a recunoaște proprii săi declanșatori ai anxietății.
 Tehnici de relaxare (in special de relaxare musculară Jacobson) și tehnici de restructurare cognitive
sunt apoi predate.
 În continuare, clientul este expus în mod repetat la gândurile îngrijorătoare specifice care au fost
problematice.
 În cele din urmă, clientul învață cum să aplice abilitățile nou-dobândite la situații reale de viață care
pot fi întâlnite.
Furie / ostilitate.
 Această intervenție presupune psihoeducație despre originile și efectele problemelor de

management al furiei, urmată de o analiză funcțională a comportamentului furie.
 Strategia de tratament este o abordare cognitiv-comportamentală, care începe cu învățarea relaxării

(adică, construcția scenei de relaxare, respiratie profunda si relaxarea musculara progresiva).
 Restructurarea abilităților cognitive este apoi antrenată pentru a ajuta clientii sa identifice modele
de gândire dezadaptative care declanșează și mențin experimentarea furiei.
 În cele din urmă, modulele "abilitati de adaptare" sunt folosite pentru a ajuta clientul să pună în
aplicare aceste strategii în "scene de furie", care variază de la scăzut la experiențe ușoare până la moderate, apoi
până la cele mai rele scene de furie.
Deficitul de competențe sociale.
 Tulburările de personalitate din Cluster A (paranoidă, schizoidă și schizotipală) sunt caracterizate

prin detașarea de relații sociale și de comportamente adesea bizare și excentrice.
 Formarea abilităților sociale este o abordare bazată pe mai multe principii ale teoriei învățării
sociale și condiționării operante. În general, ea implică predarea comportamentelor sociale și interpersonale mai
eficiente și mai adecvate cu scopul de a îmbunătăți funcționarea în aceste domenii (Pratt & Mueser, 2002).
Datorită beneficiilor inerente oferite de învățarea comportamentului social într-un cadru social, este preferabil
să se efectueze acesta terapie în format de grup.
 În primul rând, este introdusă o nouă abilitate și o justificare pentru utilizarea acestuia este
explicată.
 În al doilea rând, sunt prezentați pașii necesari pentru utilizarea deprinderii (ex. listati în mod
public pe o tablă) și sunt apoi explicați.
 a treia componentă a formării abilităților sociale implică practica comportamentală a aptitudinilor

sub forma unui joc de rol. Membrii grupului joaca aceste abilități și primesc feedback pozitiv și sfaturi
constructive.
 În cele din urmă, sunt date teme pentru acasă pentru a ajuta la generalizarea abilităților în mediului
natural al clientului.
Asertivitate.
 Clienții care prezintă tulburări de personalitate borderline, histrionice și dependente raportează,

uneori, probleme legate de exprimarea preferințelor sau nevoile lor interpersonal. Aceste persoane și-ar putea
inhiba un astfel de comportament, în scopul de a menține relațiile dorite.
 Cei cu tulburare de personalitate dependentă pot afișa un deficit, bazându-se pe alții pentru a lua
cele mai multe decizii pentru ei.
 abordare a formării asertivității ar include:
 discuție în ceea ce privește actualul model al comportamentului interpersonal al clientului. Jocul de rol
observațional poate fi de ajutor pentru acest scop.
 După identificarea stilului interpersonal ca prea agresiv sau prea pasiv, clienții invata sa recunoasca scenarii
interpersonale care declanșează comportamentul non-asertiv.
 Apoi sunt predate tehnici eficiente de exprimare a gândurilor, sentimentelor și dorințelor, inclusiv utilizarea
abilităților de ascultare și a limbajului corporal asertiv.
 După ce a practicat aceste abilități aceste competențe pentru situații aplicabile (ex. joc de rol), clientul
invata strategii pentru evitarea manipulării de către alții atunci când se utilizează abilitățile asertive.

CPTP

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CPTP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Personalitatea normală versus personalitatea anormală

Curs I. Personalitatea și definirea ei

(Ionescu, 1997) Personalitatea este „cheia de boltă a psihologiei și a psihopatologiei

Variabilitate versus stabilitate

Personalitatea nu este o structură omogenă si armonică

Constanță versus Plasticitate

Inflexibilitate versus plasticitate

În extremis, aceste caracteristici definesc o tulburare de personalitate.

Caracteristici ale tulburării de personalitate (Shives, 19 90)

Comportamentul este rigid şi inflexibil (rezistent la schimbare);

Persoana prezintă o toleranţă scăzută la stres şi o inabilitate crescută de a reacţiona la anxietate;

Persoana este în contact cu realitatea, deşi are dificultăţi de interacţiune cu ea;

Apar tulburări de dispoziţie (depresie, anxietate).

1801, Pinel – „manie sans delir”

J.C. Prichard – „nebunie morală”

Tulburările de personalitate (Shives, 1990, p.335).

 Dezvoltarea personalității anormale urmează aceeași dinamică procesuală ca și personalitatea normală, în

 Afectivitate (de exemplu, gama, intensitatea, labilitatea, și gradul de adecvare a răspunsurilor

E. Pattern-ul de comportament nu reprezintă o manifestare sau o consecință a altei tulburări mintale.

Curs II. Aspecte controversate

 asocierea între cei doi termeni „tulburare” şi „personalitate”

 Multe cercetări au fost generate de nemulțumirea legată de abordarea categorială;

Premise ale abordării dimensionale

 Scorurile joase indică calm, relaxare, echilibru emoțional

Asocieri cu alte alte aspecte ale personalității

 Asocierea nevrotism – semnificația subiectivă a stimulilor (interpretarea stimulilor ambigui ca amenințători

Hipersensibilitatea / anxietatea socială și timiditate

Slabă rezistență la stres

N2: Ostilitatea – furie asociată cu agresivitate

N4: Hipersensibilitatea (reactivitate la stimuli sociali) - un factor de anxietate socială si timiditate.

N5: Impulsivitatea - se datorează incapacității de autocontrol al impulsurilor sau dorințelor.

N6: Vulnerabilitatea în fața stresului.

Scorurile scăzute se acociază cu sentimentul competenței si cu rezistență la stres.

Extraverții tind să evite orientarea atenției asupra stimulilor negativi

Tonusul emoțional pozitiv

E1: Căldura / entuziasmul

E2: Spiritul gregar

E5: Căutarea stimulării

E6: Tonusul emoțional pozitiv

DESCHIDEREA SPRE EXPERIENȚĂ (O)

Asocieri cu alte aspecte ale personalității

Deschiderea în plan estetic

Deschiderea spre propriile trăiri

Deschiderea în planul acțiunii

Deschiderea în plan ideatic

Deschiderea în planul valorilor

O1: Deschidere spre fantezie

O2: Deschidere în plan estetic

Scorurile mici se asociază cu lipsa de interes pentru artă şi frumos

O3: Deschidere spre propriile trăiri

O4: Deschidere în planul acţiunilor

O5: Deschiderea în plan ideatic

O6: Deschidere în planul valorilor

Este un factor ce defineste calitatea relațiilor interpersonale, asemenea extraversiei.

încrederea, lealitatea, altruismul, bunăvoința, modestia, blândețea.

Blândețea caracterizează persoanele orientate spre semeni, sensibile la nevoile altora.

Scorurile mici indică persoane lipsite de milă, dure, cu inima „împietrită”.

definește gradul de organizare, persistență și motivație în comportamentul orientat spre scop.

- Scorurile mari indică o persoană organizată, de încredere, muncitoare, auto-disciplinată, punctuală,

- Scorurile scăzute semnifică superficialitate în atingerea scopurilor, lene, neglijență.

C3: Simţul datoriei

C4: Dorinţa de realizare

Valentele modelului Big Five in explicarea personalității

DSM-5 – o noua perspectivă asupra tulburărilor de personalitate