Introducere in Contabilitate ID Cris Mihai

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE1
SUPORT DE CURS IDD
Introducere:
Acest curs se adresează studenţilor de la Facultatea Management, forma de învăţământ ID, fiind inclus în planul
de învăţământ în anul I, semestrul I.
Obiectivul acestui curs constă în: prezentarea principiilor de bază ale teoriei şi practicii de contabilitate, în
vederea formării aptitudinilor de comunicare în limbaj contabil.
Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

 Posibilitatea utilizării teoriei contabile pentru recunoaşterea şi contabilizarea principalelor
tranzacţii şi evenimente;
 Pregătirea, analiza şi interpretarea situaţiilor financiare.
Structura cursului:
Cursul INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE este structurat pe trei unităţi de învăţare (capitole).
Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

 evaluare continuă, pe baza temelor de control postate pe platformă (30%);
 evaluare la examen (70%) (pentru a se lua în calcul activitatea pe platformă în vederea stabilirii
notei finale, nota obținută la examen trebuie să fie minim 5).
1
Suportul a fost elaborat pe baza materialelor Bazele contabilităţii şi Bazele contabilităţii – aplicaţii şi studii de caz, coordonatori:
Caraiani, C. şi Dumitrana, M., autori: Lungu, C., Guşe, R., Calu, D., Olimid, L., Răileanu, S., Dascălu, C., Ştefănescu, A., Dumitru, M.,
Jianu, I., Jinga, G., Editura, Universitară, Bucureşti, 2010.
Cuprinsul cursului:
Unitatea de învăţare 1
1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor
contabile
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1
1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional
1.2.1. Forme de organizare a entităţilor
1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile
1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă.
1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile
1.3.1. Bilanţul/Situaţia poziţiei financiare
1.3.2. Contul de profit şi pierdere/Situaţia rezultatului global
1.3.3. Alte rapoarte financiare
1.3.4. Principii contabile
1.3.5. Documentele contabile
1.3.6. Evaluarea în contabilitate
1.4. Teste de evaluare
1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
1.6. Bibliografia unităţii de învăţare 1
1.7. Lucrarea de verificare nr. 1
2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă
2.2. Definiţia, forma şi structura contului
2.3. Planul de conturi
2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor
2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor
2.6. Stornarea
3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază
3.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările
3.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile
3.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele
3.5. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria 3.6. Conturile şi analiza contabilă privind
datoriile,
3.7. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii,
3.8. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele
Conţinutul cursului:
1. Contabilitatea disciplină informaţională: Rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor
contabile

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi dobândi cunoştinţe despre:
 Rolul contabilităţii şi informaţiile furnizate mediului economic;
 Tipurile de entităţi economice
 Situaţiile financiare întocmite de o întreprindere şi componenţa acestora;
 Documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile;
 Principiile contabile;
 Modificările ce survin în contabilitate pe parcursul activităţii unei întreprinderi
1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

Contabilitatea este o disciplină cu rol informaţional. Aceasta studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor
evenimente asupra situaţiei economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în scopul
informării utilizatorilor interni şi externi. Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei de către
un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul unei organizaţii. Dintre diferitele tipuri de organizaţii
(întreprinderi comerciale, fundaţii şi asociaţii non-profit, diferite instituţii publice etc.), acest curs este destinat
întreprinderilor al căror scop este obţinerea profitului.
1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

Potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, există următoarele tipuri de societăţi:
• Societatea cu răspundere limitată (SRL) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii
acţionarilor pentru obligaţiile societăţii la capitalul social subscris de fiecare acţionar. Capitalul este
împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între asociaţi;
• Societatea pe acţiuni (SA) păstrează limitarea răspunderii la capitalul subscris. Capitalul social este divizat
în acţiuni, deţinute de fiecare acţionar. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite liber, fără
consimţământul celorlalţi acţionari, acestea putând fi tranzacţionate pe piaţa de capital;
• Societatea în comandită simplă are două tipuri de asociaţi: comanditaţi şi comanditari. Faţă de asociaţii
comanditari, asociaţii comanditaţi au în plus dreptul de administrare a societăţii, dar răspund solidar şi
nemărginit. Riscul comanditarilor se limitează la capitalul subscris.
• Societatea în comandită pe acţiuni este similară din punct de vedere a caracteristicilor cu societatea în
comandită simplă. Spre deosebire de aceasta, există acţionari, iar capitalul social este compus din acţiuni.
• Societatea în nume colectiv (SNC) are drept caracteristică obligaţia solidară (în egală măsură) şi
nemărginită (cu întreaga avere) a asociaţilor pentru operaţiunile desfăşurate în numele societăţii.
1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

Principalii utilizatori ai informaţiei contabile sunt consideraţi:
• Investitorii. Aceştia doresc informaţii cu privire la performanţa capitalului investit, riscul estimat şi
dividende. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă;
• Angajaţii, sunt în principal interesaţi de informaţii despre profitabilitatea şi continuitatea activităţii, care le
sunt utile în aprecierea capacităţii întreprinderii de a oferi remuneraţii, pensii, participarea la profit, premii,
precum şi alte aspecte sociale (locuri de muncă, asigurări de sănătate etc.);
• Creditorii (băncile), dat fiind faptul că oferă împrumuturi şi garanţii bancare, doresc în principal informaţii
despre capacitatea întreprinderii de a rambursa creditele la scadenţă şi de a plăti dobânzile;
• Furnizorii şi alţi creditori comerciali doresc informaţii despre indicatorii de performanţă ai societăţii
(lichiditate, solvabilitate, rentabilitate etc.);
• Clienţii, doresc informaţii despre asigurarea continuităţii activităţii întreprinderii;
• Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de informaţii cu privire la politicile de alocare
centralizată a resurselor bugetare, fiscalitate şi agregarea informaţiilor la nivel macroeconomic; Publicul,
este interesat de mai multe tipuri de informaţii, interesele sale putând fi diverse.
• Managerii sunt consideraţi utilizatori interni ai informaţiei, deoarece ei dispun de orice informaţie doresc
cu privire la firma pe care o conduc, fiind interesaţi îndeosebi de informaţiile cu caracter intern (costul de
producţie al unui bun, pragul de rentabilitate, etc.), în vederea luării deciziilor.
1.2.3. Profesia contabilă şi reglementarea contabilă
 Profesia contabilă este compusă din:

• CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
• CAFR – Camera Auditorilor Financiari din România
 Reglementarea contabilă: În prezent, reglementările referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare pentru întreprinderile din România sunt prezentate prin OMFP 1802/2014 pentru aprobarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile
Au rolul de a prezenta o imagine asupra activităţii întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar contabil (în
România acesta este echivalent cu anul calendaristic). Potrivit legislaţiei din România, acestea sunt:
1. BILANŢUL
2. CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
3. SITUAŢIA FLUXURILOR DE NUMERAR
4. SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII
5. POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE
Primele două situaţii financiare (bilanţul şi contul de profit şi pierdere) sunt elaborate pe baza celor cinci elemente
(active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli şi venituri), următoarele trei au rolul de a oferi informaţii prelucrate
sau mai detaliate, asupra realităţii unei întreprinderi.
1. BILANTUL
Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar.
1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE BILANŢULUI (ACTIVE, CAPITALURI PROPRII,
DATORII)
Potrivit reglementărilor contabile din România (OMFP 1802/2014), elementele componente ale bilanțului sunt
următoarele:
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai mare de
un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima utilizare. Mecanismul prin care valoarea uzurii
(deprecierii ireversibile, consumului treptat) a imobilizărilor este recunoscută în contabilitate poartă numele de
amortizare. Aceasta reprezintă o alocare treptată a costului unui activ imobilizat pe toată durata de utilizare a
acesteia. Aceasta se recunoaşte în contabilitate la sfârşitul fiecărei luni, iar în bilanţ este scăzută din valoarea
activelor imobilizate (a se vedea elementele rectificative). România, metodele de amortizare agreate potrivit
reglementărilor în vigoare sunt:
• metoda liniară: valoarea amortizabilă se împarte în cote egale, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului;
• metoda degresivă: conduce la valori ale amortizării mai mari (şi descrescătoare) în primii ani de funcţionare a
imobilizării şi mai mici în ultimii ani, până la un nivel constant;
• metoda accelerată: presupune ca maxim jumătate din valoarea amortizabilă a unei imobilizări să fie amortizată
în primul an de utilizare, iar restul în mod egal pe durata de viaţă rămasă.
I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se prezintă sub
forma unor bunuri fără materialitate.
1. Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea şi fuziunea
întreprinderii numai când reglementările permit includerea acestora în bilanţ. Amortizarea se realizează
sistematic pe parcursul unei perioade de maximum 5 ani.
Exemple: Taxe și alte cheltuieli de înregistrare și înmatriculare, cheltuieli privind emiterea și vânzarea de acțiuni
și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de aceeași natură, legate de înființarea și de extinderea activității unei
entități.
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru aplicarea rezultatelor cercetării
sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea
stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Ele presupun realizarea unor obiective strict individualizate, a
căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată şi care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate.
Amortizarea se realizează sistematic pe durata pe care se estimează că vor fi folosite rezultatele activităţii
de dezvoltare.
Exemple: Costuri suportate în etapa de dezvoltare a unor produse/serviciu/tehnologii noi, referitoare la
proiectarea, construcția și testarea de prototipuri, modele, instrumente, șabloane, matrițe, tipare, dispozitive,
procese, produse, sisteme etc. înainte de faza de producție și utilizare.
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare includ costurile efectuate
pentru achiziţionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu (în cazul concesiunilor), a
unui brevet, a unui know-how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor drepturi similare de proprietate
industrială şi intelectuală. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe durata pentru care
întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizări.
Exemple: Un teren utilizat în baza unui contract de concesiune pe o perioadă de 50 ani, un soft pentru care
deținem o licență de utilizare.
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ cheltuielile efectuate pentru
prospectarea resurselor minerale (minereuri, petrol, gaze naturale și resurse similare neregenerative), în
intervalul cuprins între:
• T0. momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora într-o anumită zonă și
• T1. momentul în care a fost demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției
unei resurse minerale.
Aceste active trebuie reclasificate după momentul T1.
Exemple: Exemple de cheltuieli care pot fi recunoscute ca active de explorare și evaluare: cheltuieli cu achiziția
drepturilor de a explora, studii topografice, geologice, geochimice și geofizice, foraje de explorare, săpături,
eșantionare, activități de evaluare a fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției unei resurse
minerale.
5. Fondul comercial este reprezentat de elemente imateriale care nu pot fi recunoscute distinct în contabilitate,
spre exemplu clientela, vadul comercial, firma, reputația, dar care generează pentru entitatea deținătoare un
surplus de beneficii economice viitoare. Elementele menționate anterior nu pot fi recunoscute în
contabilitate deoarece atunci când ele rezultă în urma activității comerciale a unei entități (fond comercial
generat intern) nu este îndeplinit cel de-al doilea criteriu de recunoaștere: evaluarea credibilă.
Astfel, fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal numai atunci când rezultă din achiziția unei alte
întreprinderi al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor nete dobândite (activele dobândite
mai puțin datoriile preluate). În acest caz, se consideră că surplusul s-a plătit pentru elementele de fond comercial
achiziționate, iar valoarea poate fi calculată credibil, ceea ce conduce la recunoașterea unei imobilizări necorporale
în bilanțul cumpărătorului.
Fondul comercial se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. Totuși, entitățile pot să
amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, dar nu mai mare de 10 ani, cu
condiția ca această perioadă să fie prezentată și justificată în notele explicative.
6. Avansurile și alte imobilizări necorporale.
Avansurile sunt reprezentate de avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, în cazul în care
tranzacția de achiziție nu a fost finalizată, iar activele necorporale nu au fost încă livrate sau puse în funcțiune.
Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare, aceste elemente nu se amortizează.
Exemplu:
TRANZACȚII:
„X” Prima tranzacție: ofer o suma de bani furnizorului X pentru a „Y”
Furnizor primi un program informatic (scad banii) (Sunt contabilul lui
(Partenerul de la care A doua tranzacție: voi primi programul informatic pentru care Y, deci gândesc din
cumpăr ceva sau am oferit banii.
punctul lui de
primesc un serviciu se Până primesc programul informatic (tot în momentul primei vedere)
numește furnizor) tranzacții) Y va avea dreptul de a primi programul informatic,
adică un activ numit Avans acordat furnizorilor
În categoria alte imobilizări necorporale sunt incluse orice active necorporale care nu sunt nominalizate în grupele
precedente, cum ar fi programele informatice create de entitate sau achiziționate de la terți pentru necesități proprii
de utilizare, precum și rețete, formule, modele, proiecte și prototipuri. Acestea se amortizează pe durata prevăzută
pentru utilizarea lor de către entitatea care le deține.
II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor bunuri cu conţinut
material (corporal). Potrivit legislaţiei din România, sunt considerate imobilizări obiectul singular sau complexul
de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (1) au o valoare mai mare decât
limita stabilită prin lege (în prezent 2.500 lei); şi (2) au o durată normală de utilizare mai mare de un an. 1. Terenuri
şi construcţii.
Elementul terenuri cuprinde două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au durată de utilizare
nelimitată (sunt considerate resurse regenerabile) şi nu se amortizează. În schimb, investiţiile efectuate pentru
amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun amortizării.
Exemple de amenajări de terenuri: Terenul pe care a fost construit un stadion, un teren pe care a fost amplasată
o bază de agrement.
Construcţiile sunt reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau provenite din producţie proprie, care se supun
amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu toate că o construcţie nu poate fi separată de terenul pe
care îl ocupă, este importantă evidenţierea lor separată în bilanţ.
2. Instalaţiile tehnice şi maşinile sunt reprezentate de echipamente tehnologice, maşini, utilaje şi instalaţii
de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale şi plantaţii.
Exemple: Un laptop, un tractor, o combină, un strung, etc. care au valoare mai mare de 2.500 lei.
Remarcă: Un laptop care costă 2.499 lei nu va fi considerat imobilizare corporală, ci stoc (activ circulant).
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active neprecizate în mod explicit în grupele menţionate anterior.
Exemple: Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active
corporale.
4. Investițiile imobiliare sunt reprezentate de terenurile, clădirile sau părți ale acestor active, aflate în
proprietatea entității sau deținute în baza unui contract de leasing financiar, mai degrabă pentru a obține
venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului (ori ambele), decât în scopul utilizării sau vânzării.
Sunt incluse în această categorie și terenurile a căror utilizare viitoare nu a fost încă determinată, precum
și clădirile aflate în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.
Exemplu: Societatea X deține două apartamente identice, în valoare de 800.000 lei, fiecare. Unul este utilizat
ca sediu al societății și va fi clasificat ca fiind construcție, celălalt este închiriat unul angajat al societății și
va fi clasificat ca fiind investiție imobiliară.
5. Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale includ activele corporale utilizate
pentru prospectarea resurselor minerale, în intervalul T0-T1 (definit la imobilizările necorporale, categoria
1.4). Aceste active trebuie reclasificate în momentul în care este demonstrată fezabilitatea tehnică și
viabilitatea comercială ale extracției resursei minerale (după momentul T1).
Exemple: Instalațiile de forare și vehiculele specifice.
6. Active biologice productive sunt animalele vii sau plantele vii, care generează (dar nu reprezintă) produse
agricole.
Exemple: Animalele de lapte, vița de vie, pomii fructiferi, copacii din care se obține lemn de foc dar care nu sunt
tăiați.
7. Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de execuție (care
nu au fost finalizate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de terți, inclusiv sumele de bani
achitate în scopul dobândirii unor imobilizări corporale care nu sunt încă în posesia entității.
Deoarece nu sunt pregătite pentru utilizare și nu se folosesc, aceste active nu se amortizează.
Exemple: O clădire neterminată, un utilaj achiziționat care nu a fost pus în funcțiune, o sumă de bani dată unui
furnizor pentru achiziționarea unui utilaj.
III. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (numite și investiții financiare pe termen lung) reprezintă valorile
financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri (acțiuni) și creanțe financiare (împrumuturi
pe termen lung acordate altor entități, depozite bancare), în scopul obținerii de venituri financiare sub forma
dividendelor, dobânzilor sau redevențelor. Imobilizările financiare nu se amortizează.
Entitățile afiliate sunt entități care fac parte din același grup de societăți. Un grup de societăți este format dintr-o
societate-mamă și toate entitățile pe care aceasta le controlează (filiale).
Interesele de participare sunt acțiunile deținute, emise de alte societăți, dacă entitatea deține mai mult de 20% din
capitalul emitentului.
În funcție de relația existentă între entitatea deținătoare a titlurilor și emitent, acțiunile și împrumuturile acordate
pe termen lung se clasifică astfel:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de
participare
5. Investiții deținute ca imobilizări: acțiuni deținute la alte entități, în cazul în care participația este
sub nivelul de 20% din capitalul social al emitentului, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră
și certificatele verzi.
6. Alte împrumuturi: sumele acordate ca împrumuturi pe termen lung entităților care nu sunt
menționate în categoriile de mai sus, garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de entitate la terți.
Pentru simplificare, putem folosi termenii „titluri de participare” pentru toate acțiunile deținute pe
termen lung și „creanțe imobilizate” pentru toate împrumuturile acordate pe termen lung și purtătoare
de dobânzi.
B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea
întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în permanenţă forma.
Reglementările contabile în vigoare definesc activul circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau
este deţinută pentru consum sau vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal,
în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute fie pentru a fi vândute în
aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.
1. Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la generarea produselor,
regăsindu-se integral sau parţial în produsul finit.
Exemplu: Făina achiziționată pentru a fi utilizată pentru obținerea blatului de pizza
2. Materialele consumabile sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau ajută la
procesul de fabricaţie sau de exploatare, fără a se regăsi fizic în produsul finit. Exemplu: Făina utilizată
pentru tapetarea tăvii de pizza.
3. Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât limita
prevăzută de lege pentru a fi considerate imobilizări, indiferent de durata lor de utilizare sau cu o durată
mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora.
Exemple: Un laptop cu o valoare de 1.000 lei, echipamente de protecție cu o valoare de 500 lei.
4. Stocurile aflate la terţi reprezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea întreprinderii,
dar care fizic se găsesc la terţi, în custodie, prelucrare sau consignaţie.
5. Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau depozitării diverselor
active.
Exemplu: Navetele în care sunt transportate sticlele.
6. Stocurile în curs de aprovizionare
7. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele (stadiile) de prelucrare
prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice.
Se includ, de asemenea, lucrările şi serviciile în curs de execuţie. Exemplu: Un scaun
care nu are montate încă picioarele.
8. Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de fabricaţie şi care
pot parcurge în continuare procesul tehnologic al altor faze de fabricaţie sau pot fi livrate terţilor în forma
actuală.
Exemplu: Blatul de pizza pentru care există două posibilități: poate fi vândut ca atare sau urmează să reintre în
procesul de producție pentru a fi obținută pizza.
9. Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de procesul tehnologic
al întreprinderii, fiind depozitate în vederea vânzării către terţi. Exemplu: Pizza obținută din procesul de
producție.
10. Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie sub formă de rebuturi, materiale
recuperabile, deşeuri. Exemple: Pizza arsă parțial.
11. Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse agricole sau
vândute ca active biologice.
Exemple: Animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzării, peștii din fermele
piscicole, culturile și copacii crescuți pentru cherestea.
12. Produsele agricole sunt acele produse rezultate la momentul recoltării de la activele biologice ale
entității.
Exemple: Lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, fructe culese etc.
13. Mărfurile sunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere de la terţi în vederea revânzării.
Exemple: Făina achiziționată în vederea revânzării.
14. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie furnizorilor în
vederea aprovizionării cu bunuri de natura stocurilor (furnizori-debitori pentru cumpărări de stocuri).
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de întreprindere
terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un echivalent (o sumă de bani
sau un serviciu).
1. Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creanţele faţă de clienţi, efecte de
primit şi avansurile achitate furnizorilor de servicii.
• Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate, serviciile prestate, a
căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
• Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc., care atestă
existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe termen scurt, de obicei
până la 90 de zile.
• Avansurile pentru cumpărări de servicii reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor de servicii (furnizori-debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări).
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate: creanțe rezultate din relațiile de decontare cu filialele.
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare:
creanțe rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.
4. Alte creanțe sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile de decontare ale întreprinderii cu
personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurările sociale, protecția socială, debitori diverși
etc.
5. Creanțele privind capitalul subscris și nevărsat sunt reprezentate de creanțele generate de relațiile
întreprinderii cu acționarii săi, referitoare la subscrierile de capital social efectuate și nedepuse.
III. INVESTIȚIILE PE TERMEN SCURT reprezintă valorile financiare investite de
întreprindere în vederea realizării unui câștig pe termen scurt. În structura investițiilor financiare pe
termen scurt se includ:
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (dacă entitatea are intenția de a le valorifica în termen mai mic de
un an, prin vânzare)
2. Alte investiții pe termen scurt: acțiuni cotate și necotate, obligațiunile emise de entitate și răscumpărate,
obligațiunile și alte valori mobiliare achiziționate de entitate în vederea obținerii unui profit pe termen
scurt (de exemplu, în urma unor speculații bursiere), certificatele de emisii de gaze cu efect de seră,
certificatele verzi, depozite bancare pe termen scurt.
În literatura de specialitate, termenul „titluri de plasament” este folosit pentru a desemna acțiunile deținute la alte
entități, cumpărate în scop speculativ.
IV. CASA ŞI CONTURILE LA BĂNCI sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de bani, fiind
separate disponibilităţile în devize de cele în lei.
1. Conturile la bănci se referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume în curs de
decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate în conturile bancare pot funcţiona în mod curent sau la termen.
2. Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize şi sub forma
altor valori de trezorerie.
Exemple: În categoria altor valori de trezorerie sunt incluse timbrele fiscale și judiciare, biletele de călătorie, etc.
3. Acreditivele sunt depozite bancare deschise de entitate şi rezervate în vederea achitării unor obligaţii faţă
de anumiţi furnizori pe măsura îndeplinirii condiţiilor de livrare sau prestare de servicii. Funcţionarea
acestor conturi bancare este restricţionată (retragerile de numerar nu se pot efectua decât de către furnizor,
după îndeplinirea condiţiilor contractuale, sau de către client – cel care a deschis contul – dacă obligaţiile
contractuale nu sunt îndeplinite de către furnizor) şi condiţionată de derularea contractelor comerciale
care au stat la baza creării lor.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume în numerar, puse la dispoziţia
personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numele entităţii.
C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai
a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile înregistrate în avans.
CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE

Reglementările contabile din România prevăd următoarea clasificarea capitalurilor în ordinea descrescătoare a
exigibilității lor (termenul de decontare): Capitaluri proprii; Provizioane; Datorii (termen lung, termen scurt) și
Venituri în avans.
Pentru aceste elemente, prezentarea se va face în ordinea exigibilității.
A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (capitalul propriu) reprezintă sursele de finanţare stabile de care dispune o
întreprindere. Alături de datoriile pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor
permanente.
I. Capitalul social reprezintă sursa de finanţare a unei entităţi provenită de la investitori, mai exact contravaloarea
aportului proprietarilor în numerar sau în natură/bunuri. Acesta este constituit la înfiinţarea entităţii, când
proprietarii subscriu (promit) aporturile şi primesc în schimbul acestora acţiuni (acţionari, în cazul SA) sau părţi
sociale (asociaţi, în cazul SRL) emise de entitatea nou constituită. Astfel, capitalul social este divizat în acţiuni sau
părţi sociale de valori egale. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală.
Capitalul social se poate modifica pe parcursul desfăşurării activităţii, prin majorări sau reduceri de capital care
implică tranzacţii cu proprietarii pentru ajustarea numărului şi valorii titlurilor, astfel încât să fie valabilă permanent
relaţia:
Capital social = Număr acţiuni (părţi sociale) x Valoarea nominală Capitalul social se lichidează
odată cu desfiinţarea entităţii.
Capitalul social se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.
1. Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să îl pună la dispoziţia
întreprinderii, dar pe care nu l-au vărsat efectiv (nu au adus încă aporturile promise).
2. Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost deja pusă de către
proprietari la dispoziţia întreprinderii.
Exemple:
1. La data de 15 octombrie N se constituie SC ALFA S.A., prin emisiunea unui număr de 1.000 acţiuni,
cu o valoare nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care
sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
ACTIVE CAPITALURI PROPRII
Creanțe față de acționari: 25.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul)
DATORII
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
2. La data de 20 octombrie N acţionarii depun în contul bancar contravaloarea acţiunilor. Pe baza egalităţii
fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor, capitalurilor
proprii, respectiv a datoriilor.
Remarcă:
Depunerea contravalorii acțiunilor determină următoarele modificări, care se reflectă în activ:
• Scăderea creanței față de clienți cu suma de 25.000 lei;
• Creșterea disponibilităților bănești cu suma de 25.000 lei.
Pe de altă parte, din punct de vedre juridic are loc o reclasificarea capitalului social, astfel, ce se reflectă la nivelul
capitalurilor proprii:
• Scade capitalul subscris nevărsat cu suma de 25.000 lei;
• Crește capitalul subscris vărsat cu suma de 25.000 lei.

Disponibil în lei la bancă 25.000 lei Capital subscris vărsat 25.000 lei
DATORII
II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de majorare a capitalului prin noi emisiuni de
acţiuni, fuziune, aport în natură sau transformare a obligaţiunilor în acţiuni. La fiecare majorare a
capitalului social se emit acţiuni noi, care trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală cu a acţiunilor vechi
pentru a conferi drepturi egale deţinătorilor. Valoarea de emisiune a acţiunilor noi este de obicei diferită
de valoarea lor nominală, deoarece reflectă o valoare negociată. Diferenţa dintre valoarea de emisiune
(mai mare) şi valoarea nominală (mai mică) poartă denumirea de primă de capital. În funcţie de metoda
aleasă pentru majorarea capitalului, distingem:
1. Prime de emisiune: apar în cazul majorării de capital prin aporturi noi în numerar, ca diferenţă între
valoarea la care sunt vândute acţiunile noi (preţ de emisiune) şi valoarea nominală.
Exemplu:
Pe 20 decembrie N SC ALFA SA decide emiterea unui număr de 200 acţiuni, preţul de emisiune fiind 30 lei/acţiune,
iar valoarea nominală de 25 lei/acţiune. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt
elementele componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
Creanțe față de acționari: 30.000 lei Capital subscris nevărsat: 25.000 lei
(Decontări cu asociații privind capitalul) Prime de capital: 5.000 lei
DATORII
2. Prime de aport: apar când majorarea de capital se realizează prin aporturi noi în natură, ca diferenţă
între valoarea bunurilor primite de la acţionari şi valoarea nominală a acţiunilor emise şi atribuite lor.
3. Prime de fuziune: majorarea de capital se realizează prin fuziunea cu o altă entitate.
4. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: apar când majorarea de capital se realizează prin
transformarea unor titluri de credit în titluri de capital, ca diferenţă între valoarea nominală mai mare
a obligaţiunilor anulate (împrumut din emisiunea de obligaţiuni) şi valoarea nominală mai mică a
acţiunilor emise.
III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate,
ca diferenţă între valoarea reevaluată (mai mare) şi valoarea înregistrată anterior în contabilitate (mai
mică). Exemplu:
Pe 31 decembrie N SC BETA SA deţinea un teren cu o valoare de 20.000 lei, numerar în valoare de 5.000 lei şi
capital social în valoare de 25.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele
componente ale activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.
Teren: 20.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei DATORII
În data de 31 decembrie SC BETA SA decide reevaluarea terenului, noua valoare a acestuia fiind de
22.000 lei. Pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, explicaţi care sunt elementele componente ale activelor,
capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor, după reevaluarea terenului.
Teren: 22.000 lei Capital subscris vărsat: 25.000 lei
Casa: 5.000 lei Rezerve din reevaluare: 2.000 lei
DATORII
IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de reglementările
legale, de statutul societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor – AGA.
În structura lor se includ:
1. Rezervele legale: se constituie din profitul brut sau din primele de capital, fiind destinate protejării
capitalului.
2. Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor, conform prevederilor din
actul constitutiv al acestora.
3. Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite facultativ din profitul net potrivit
hotărârii AGA, cu respectarea prevederilor legale.
V. Rezultatul reportat (Profitul sau pierderea reportat(ă)) reprezintă rezultatul financiar sau partea
din rezultat a cărei repartizare a fost amânată de AGA. Rezultatul reportat poate fi pozitiv, în cazul
profitului nerepartizat, sau negativ, în cazul pierderilor neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI. Rezultatul exerciţiului (Profitul sau pierderea exercițiului) poate fi favorabil, caz în care reprezintă
un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau
statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această
ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.
B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la
sfârşitul exerciţiului.
Reglementările contabile din România definesc provizioanele ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.
Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală
sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care afectează beneficiile
economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii
obligaţiei.
Diferenţa dintre provizioane şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în incertitudinea care le afectează pe
primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa. În structura provizioanelor se includ:
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii sau obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane: pentru dezafectarea imobilizărilor corporale, pentru acțiuni de
restructurare și reorganizare, pentru terminarea contractului de muncă, pentru acordurile de concesiune,
pentru contracte cu titlu oneros, pentru diverse beneficii ce urmează a fi plătite angajaților sau persoanelor
dependente de aceștia (care nu sunt legate de pensii, restructurare, impozite sau terminarea contractului
de muncă), pentru cheltuieli legate de protecția mediului înconjurător, pentru obligații asumate în comun
cu o terță parte.
C. DATORIILE (capitalul străin sau capital împrumutat) sunt sursele de finanţare externe puse la
dispoziţia întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori sau terţi şi pentru care
întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Potrivit reglementărilor contabile din
România datoriile sunt clasificate în funcţie de exigibilitatea lor în datorii pe termen scurt sau datorii curente
(datorii care trebuie plătite într-o perioadă de un an) şi datorii pe termen lung (datorii care trebuie plătite într-
o perioadă mai mare de un an).
I. O datorie pe termen scurt este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului
de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. Ciclul
de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea materiilor prime
care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau sub forma unui instrument uşor convertibil în
numerar.
II. Datoriile pe termen lung reprezintă toate celelalte datorii.
Ambele categorii de datorii sunt clasificate apoi în funcţie de natura lor. Astfel, atât în structura datoriilor pe termen
lung, cât şi în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse următoarele categorii de datorii: (1) împrumuturi şi
datorii asimilate; (2) datorii comerciale, (3) datorii în cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare şi (5)
alte datorii. În funcţie de exigibilitate, există posibilitatea ca o datorie să fie separată în două componente, una pe
termen lung şi cealaltă pe termen scurt.
Exemplu: SC OMEGA SA a contractat la data de 31 decembrie N un credit bancar în valoarea de 36.000 lei, pe o
perioada de 3 ani. Care este valoarea ce trebuie recunoscută ca o datorie pe termen scurt şi care este valoarea ce va
fi recunoscuta ca o datorie pe termen lung? Datorie pe termen scurt: 12.000 lei; Datorie pe termen lung: 24.000
lei.
Astfel, atât în structura datoriilor pe termen lung, cât și în structura datoriilor pe termen scurt, sunt incluse
următoarele categorii de datorii:
1. Împrumuturile din emisiunea de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise de
entitate. Ele constituie surse de finanțare pe termen lung, asigurate prin vânzarea de titluri de credit
negociabile către public, de regulă prin intermediul unor instituții financiare. Obligațiunile sunt
rambursabile la termen sau eșalonat și purtătoare de dobânzi.
2. Sumele datorate instituțiilor de credit sunt reprezentate de împrumuturile primite de la bănci și alte
instituții financiare. Includ creditele pe termen lung și creditele pe termen scurt (credite de trezorerie),
precum și datoriile din contracte de leasing financiar. Aceste credite sunt purtătoare de dobânzi.
3. Avansuri încasate în contul comenzilor (clienți-creditori) reprezintă sumele încasate de la clienți,
pentru care entitatea urmează să livreze bunuri sau să presteze servicii.
4. Datorii comerciale - furnizori reprezintă datoriile entității, echivalente valorii bunurilor, lucrărilor și
serviciilor primite de la terți.
5. Efecte de comerț de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligația de plată a entității în
cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii.
6. Sume datorate entităților afiliate reprezintă datoriile rezultate din relațiile de decontare cu filialele.
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare:
datorii rezultate din relațiile cu entitățile menționate și cu entitățile asociate.
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările sociale: datoriile fiscale,
salariale, sociale ale entității față de bugetul statului (impozite și taxe), față de personalul angajat
(salariile și alte drepturi asimilate), față de asigurările sociale (contribuția la asigurările sociale), față
de asociați (capital de rambursat, dividende de plată), față de creditori diverși etc.
D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai
a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţiile pentru investiţii şi veniturile înregistrate
în avans.
• Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse
nerambursabile, de care beneficiază o entitate, destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau
alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de
natura investiţiilor. Valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit (donaţie) sau constatate plus la inventar
este asimilată în bilanţ subvenţiilor pentru investiţii
• Veniturile înregistrate în avans sunt valori contabilizate în cursul exerciţiului, ca sume încasate pentru
servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri ale perioadei
(de exemplu chirii sau abonamente încasate în avans). În bilanţ, veniturile în avans sunt clasificate în
funcţie de exigibilitate, în (1) Sume de reluat într-o perioadă de până la un an şi (2) Sume de reluat într-o
perioadă mai mare de un an.
Exemplu: Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:

Element Clasificare
Acţiuni emise de entitate Capital propriu, Capital social
Acţiuni deţinute în scop speculativ Active circulante, Investiții financiare pe termen scurt, Acțiuni
deținute la entitățile afiliate
Acţiuni deţinute în vederea deţinerii Active imobilizate, Imobilizări financiare, Acțiuni deținute la
controlului asupra unei firme entitățile afiliate
Obligaţiuni emise pe o perioadă de 4 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni
Obligaţiuni deţinute pe o perioadă de 6 Active circulante, Investiții financiare pe termen scurt, Alte
luni investiții pe termen scurt
Dreptul de joc asupra unui fotbalist Active imobilizare, Imobilizări necorporale, Concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare
Împrumuturi contractate pentru 7 ani Datorii, Datorii pe termen lung, Sumele datorate instituțiilor de
credit
Împrumuturi acordate pentru 2 ani unei Active imobilizate, Imobilizări financiare, Împrumuturi acordate
entități la care deținem acțiuni entităților afiliate
Împrumuturi acordate unei Active circulante, Creanțe, Sume de încasat de la entitățile afiliate
filiale pentru 9 luni
Avansuri de trezorerie Active circulante, Casa și conturi la bănci, Avansuri de trezorerie
Avansuri acordate personalului Active circulante, Creanțe, Alte creanțe
Avansuri plătite în vederea construcţiei Active imobilizare, Imobilizări corporale, Avansurile
unei clădiri și
imobilizările corporale în curs de execuție
Avansuri plătite în vederea primirii unor Active circulante, Stocuri, Avansurile pentru cumpărări de stocuri
stocuri
4.1. ELEMENTELE RECTIFICATIVE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA BILANTULUI
Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ, capital propriu sau datorii.
Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / din valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare
« reală » la momentul prezentării informaţiilor. Astfel de elemente sunt:
• Amortizările reprezintă reducerile ireversibile de valoare ale unor active imobilizate, apărute ca
urmare a utilizării (uzura fizică) sau neutilizării acestora (uzura morală).
Exemplu: SC DELTA SA deţine un automobil în valoare de 25.000 lei. După un an, se constată că deprecierea
acestuia este de 20%. Ştiind că societatea are o valoare a capitalului social de 23.000 lei, un profit de 4.000 lei şi
disponibil în contul bancar de 7.000 lei, pe baza egalităţii fundamentale a contabilităţii, prezentaţi structura
activelor, capitalurilor proprii, respectiv a datoriilor.

Autoturism: 20.000 lei2 Capital subscris vărsat: 23.000 lei
Disponibilități bancare: 7.000 lei Rezultatul exercițiului: 4.000 lei
DATORII
• Ajustările pentru depreciere reprezintă elemente echivalente reducerii reversibile de valoare a unor
active (reducere generată, de exemplu, de variaţia preţurilor pe piaţă pentru elementele de activ). Rolul
lor e de a permite evaluarea elementelor de activ la minimul dintre valoarea contabilă şi valoarea
actuală, în spiritul prudenţei. Valoarea bilanţieră a unui element de activ se determină ca diferenţă între
valoarea cu care acesta a fost recunoscut în contabilitate (de exemplu, costul de achiziţie, dacă activul
provine de la terţi) şi valoarea amortizărilor şi a ajustărilor pentru deprecierea elementului de activ.
Exemplu: SC DELTA SA deţine un stoc de cereale care a a fost achiziţionat în vederea revânzării, la costul de
achiziţie 6.000 lei. Valoarea de piaţă a acestui stoc la 31 decembrie N este de 4.000 lei. La ce valoare se face
prezentarea stocului în activul bilanţier?
• Repartizarea profitului reprezintă partea din rezultatul exerciţiului care a fost repartizată pe diverse
destinaţii. Aceasta este prezentată în categoria capitalurilor proprii, cu semnul minus.
Exemplu: SC DELTA SA a obţinut în cursul unui exerciţiu financiar un profit de 40.000 lei, pe care l-a repartizat
pentru constituirea de rezerve legale în valoare de 2.000 lei. Capitalul social este de 64.000. Care este structura
capitalurilor proprii prezentate în bilanţ?
Rezolvare: o Capital social – 64.000 lei; o Rezultatul
exercițiului – 40.000 lei; o Repartizarea profitului – (2.000)
lei; o Rezerve legale - 2.000 lei.
2
Pentru autoturism valoarea din bilanț se calculează astfel: 25.000 lei – 5.000 lei = 20.000 lei.
• Acţiunile proprii reprezintă un element cu rol rectificativ din structura capitalurilor proprii. Sunt
constituite din acţiunile emise de întreprindere, care au fost răscumpărate, de regulă, în vederea anulării
pentru reducerea capitalului social. Din acest considerent, elementul este prezentat cu semnul minus în
postul bilanţier Capital şi rezerve, deşi substanţa sa economică este cea a unui element de activ.
Primele privind rambursarea obligaţiunilor sunt calculate ca diferenţă între valoarea de emisiune şi
valoarea de rambursare a obligaţiunilor emise de entitate. Acestea corectează valoarea împrumuturilor
din emisiunea de obligaţiuni.
• Modele de bilanţ
Există două modele :
• Modelul cont (orizontal), bazat pe egalitatea:
Activ = Capitaluri proprii + Datorii, sau ACTIV = PASIV
• Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

Activ – Datorii= Capitaluri proprii.
Modelul cont are următorul format de prezentare:
BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………
ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITAL PROPRIU, din care:
Imobilizări necorporale Capital social
Imobilizări corporale Prime de capital
Imobilizări financiare Repartizarea profitului
B. ACTIVE CIRCULANTE Rezerve
Stocuri Creanţe Rezultat
B. PROVIZIOANE
Investiţii financiare pe termen scurt
C. DATORII
Casa şi conturile la bănci D. VENITURI ÎN AVANS
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
TOTAL ACTIV (A+B+C) TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D)
Modelul listă are următorul format de prezentare:

BILANŢ
întocmit la 31 decembrie ……………
ELEMENTE
A. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri Creanţe
Investiţii financiare pe termen scurt
Casa şi conturile la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII PE TERMEN SCURT
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E)
G. DATORII PE TERMEN LUNG
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
Capital social
Prime de capital
Rezerve
Rezultat reportat
Rezultat curent
Repartizarea rezultatului
1.3.1. Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global
În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element prezentat în
capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile şi cheltuielile (a se revedea
definiţiile acestora). Veniturile şi cheltuielile exerciţiului sunt structurate în două mari categorii:
cheltuieli şi venituri din exploatare, respectiv, cheltuieli şi venituri financiare.
• Veniturile din exploatare provin din activităţi întreprinse în vederea derulării obiectului de
activitate. Exemple:
Venituri din vânzarea mărfurilor, Venituri din prestarea serviciilor, Venituri din cedarea activelor imobilizate,
Venituri aferente costului stocurilor produselor obținute, etc.
În cadrul veniturilor de exploatare, un indicator foarte important este cifra de afaceri, determinată astfel:
Cifra de afaceri = Totalul veniturilor provenite din vânzări de stocuri, prestări de servicii și executări de lucrări –
Reducerile comerciale acordate
Cifra de afaceri netă = Cifra de afaceri + Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
• Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Exemple:
Cheltuieli cu mărfurile vândute, Cheltuieli cu materiile prime, Cheltuieli cu cedarea activelor imobilizate.
• Veniturile şi cheltuielile financiare provin din activitatea cu caracter financiar a întreprinderii.
Exemple:
Venituri din dobânzi, cheltuieli cu dobânzile, Venituri din diferențe de curs valutar, Cheltuieli din diferențe de curs
valutar, Venituri din sconturi acordate, Cheltuieli cu sconturile obținute.
În funcție de clasificările de mai sus, în contul de profit și pierdere se pot calcula următoarele tipuri de rezultate
(algoritmul de calcul al acestora este prezentat în macheta contului de profit și pierdere de mai jos): Rezultatul din
exploatare;
• Rezultatul financiar;
• Rezultatul curent (Rezultatul brut al exercițiului);
• Rezultatul net al exercițiului.
Remarcă privind rezultatul net al exercițiului:

Rezultatul net al exercițiului din contul de profit și pierdere este preluat în bilanț.
Cont de profit și pierdere (format listă, cu clasificarea elementelor după natura lor) întocmit la 31
decembrie ……………
ELEMENTE N-1 N
VENITURI DIN EXPLOATARE
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
A. Rezultatul din exploatare
(Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare)
VENITURI FINANCIARE
CHELTUIELI FINANCIARE
B. Rezultatul financiar
(Venituri financiare – Cheltuieli financiare)
C. Rezultatul curent (brut)
(Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale))
Cheltuieli cu impozitul pe profit
D. Rezultatul net al exercițiului
(Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit)
Exemplu: Se cunosc următoarele elemente ce aparţin unei societăţi comerciale la data de 31decembrie N:
Capital social 30.000 Rezerve 23.000 Amortizare clădiri 5.000
Conturi la bănci în lei 25.500 Credite bancare pe termen lung 48.000 Mărfuri 6.000
Clădiri 50.000 Cheltuieli cu asigurările plătite în avans 6.500 Personal-salarii datorate 7.000
Clienţi 15.700 Cheltuieli cu amortizarea 20.000 Cheltuieli de constituire 500
Rezultatul exerciţiului X Furnizori 12.000 Acțiuni deținute pe TS 7.500
Cheltuieli cu energia şi apa Y Venituri din prestări servicii 40.000 Cheltuieli cu dobânzile 600
Cheltuieli cu salariile 14.000 Venituri din chirii încasate în avans 3.000 Acțiuni deținute pe TL 2.200
Se cere: Utilizând ecuaţia de bază a contabilităţii, aflaţi mărimea elementelor „Rezultatul exerciţiului” şi
„Cheltuieli cu energia şi apa”, iar apoi întocmiţi contul de profit şi pierdere şi bilanţul societăţii la data de 31
decembrie N.
Bilanț simplificat (format cont) întocmit la data de 31.12.N
ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII SUME

A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700 A. CAPITAL PROPRIU, din care: 38.900
Imobilizări necorporale 500 Capital social: 30.000
Imobilizări corporale 45.0003 Prime de capital 0
Imobilizări financiare 2.200 Rezerve 23.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700 Rezultatul exerciţiului X4 = (14.100)
Stocuri 6.000 B. PROVIZIOANE 0
Creanţe 15.700 C. DATORII 67.0005
Investiţii financiare pe termen scurt 7.500 D. VENITURI ÎN AVANS 3.000
Casa şi conturile la bănci 25.500
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 6.500
TOTAL ACTIV (A+B+C) 108.900 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 108.900
Bilanț simplificat (format listă/vertical) întocmit la data de 31.12.N
ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 47.700
I. Imobilizări necorporale 500
II. Imobilizări corporale 45.000
III. Imobilizări financiare 2.200
B. ACTIVE CIRCULANTE 54.700
3
Calculat astfel: 50.000 – 5.000.
4
Determinarea rezultatului exercițiului are loc astfel: 108.900 = 30.000 + 23.000+X+67.000+3.000. În consecință X = - 14.100 lei. 5
Calculat astfel: 48.000 + 12.000 +7.000. 6 Calculat astfel: 12.000 +7.000.
I. Stocuri 6.000
II. Creanțe 15.700
III. Investiții pe termen scurt 7.500
IV. Casa și conturile la bănci 25.500
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 19.0006
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 39.200
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 86.900
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 48.000
H. PROVIZIOANE 0
I. VENITURI ÎN AVANS 3.000
J. CAPITALURI PROPRII 38.900
I. Capital social 30.000
Acțiuni proprii 0
II. Prime de capital 0
III. Rezerve din reevaluare 0
IV. Rezerve 23.000
V. Rezultat reportat (profitul sau pierderea reportat(ă)) 0
VI. Rezultatul exercițiului (profitul sau pierderea exercițiului financiar) (14.100)
Repartizarea profitului 0
Pentru verificarea egalității bilanțiere în cazul formatului de bilanț tip cont (Active- Datorii = Capitaluri proprii), trebuie făcut următorul
calcul suplimentar: F-G=J. În cazul nostru acesta devine: 85.900 – 48.000 = 38.900.
Contul de profit și pierdere întocmit la data de 31.12.N
ELEMENTE SUME
VENITURI DIN EXPLOATARE 40.000
CHELTUIELI DIN EXPLOATARE 34.0005 + Y
A. Rezultatul din exploatare (Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare) 6.000 - Y
VENITURI FINANCIARE 0
CHELTUIELI FINANCIARE 600
B. Rezultatul financiar (Venituri financiare – Cheltuieli financiare) (600)
C. Rezultatul curent (brut) (Rezultat din exploatare + Rezultat financiar sau Venituri totale – Cheltuieli totale)) 5.400 - Y
Cheltuieli cu impozitul pe profit 0
F. Rezultatul net al exercițiului (Rezultat brut – Cheltuieli cu impozitul pe profit) (14.100)8
Analizând informațiile se poate deduce Y (Cheltuieli cu energia şi apa) din egalitatea 5.400 – Y = -14.100. În consecință,
valoarea Cheltuielilor cu energia şi apa a fost de 19.500 lei.
1.3.2. Alte rapoarte financiare
Acestea sunt: Situaţia fluxurilor de numerar
Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada respectivă, clasificate pe
activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de venit ale întreprinderilor, precum şi
alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi
înstrăinarea de active pe termen lung. Activităţile de finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii
şi componenţei capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi.
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii
În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii:
 profitul net sau pierderea netă a perioadei;
 fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul
propriu, precum şi totalul acestor elemente;
 veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două elemente anterior
prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi celor minoritari; 
efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.
Politici contabile şi note explicative
5
Calculat astfel: 14.000 + 20.000 = 34.000. 8
Preluat din bilanț.
Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv, informaţii despre
diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare:
 Modificări bilanţiere
Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot fi active, capitaluri
proprii, datorii, cheltuieli sau venituri.
Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în mod direct în bilanţ,
orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce priveşte cele trei categorii de elemente
fiind posibilă, cu condiţia ca egalitatea Activ = Capitaluri proprii + Datorii să se menţină constantă. Aceste
modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc
direct la nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii).
Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de cheltuială sau venit, atunci
modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct
al elementului respectiv este remarcat la nivelul contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la
nivelul rezultatului exerciţiului. Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului
exerciţiului şi implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o majorare a
rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste modificări sunt numite în continuare
modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere.
Valoarea la care se realizează egalitatea bilanţieră în urma unei modificări poate fi constantă (modificarea este doar
de structură, la nivelul uneia din părţile egalităţii) sau se poate realiza la un nivel mai mare sau mai mic decât cel
al egalităţii anterioare.
1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la nivelul elementelor
de active, datorii sau capitaluri proprii)
1. Modificări numai în activ:
A + x - x = Cp + D
Exemplu: Se depune numerarul din casieria întreprinderii în sumă de 6.000 lei în contul de disponibilităţi din
bancă.
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în disponibilul de la bancă (creşte cu suma
de 6.000 lei) şi în numerarul din casă (scade cu suma de 6.000 lei). Ambele elemente sunt de activ.
Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 1.
A + x - x = C+D
50.000 Ai + 6.000 - 6.000 Casa = 50.000 Ci+Di

Conturi la bănci
50.000 A1 = 50.000 C1 +D1
2. Modificări numai în capitalul propriu:

A = (Cp + x - x) + D
3. Modificări numai în datorii;
A = Cp + ( D + x – x)
4. Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:
A = (Cp + x) + (D – x)
5. Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:
A = ( Cp – x ) + ( D + x)
6. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii:
A+x = ( Cp + x ) + D
7. Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii:
A+x = Cp + (D + x)
8. Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării:
A–x = ( Cp – x ) + D
9. Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării:
A–x = Cp + (D – x)
2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere
Exemplu: Se consumă materii prime în valoare de 2.000 lei în secţia de producţie.

Analiza. Valoarea materiilor prime consumate constituie o cheltuială pentru entitate, deoarece reprezintă o
diminuare a beneficiilor economice sub forma reducerii valorii unui activ (stocul de materii prime). Aceasta
determină o scădere a capitalurilor proprii (rezultatul exerciţiului) ca urmare a consumului de materii prime în
activitatea de producţie şi nu prin distribuirea acestora către proprietarii de capital. Astfel, tranzacţia determină
modificări în structura şi volumul ambelor părţi ale bilanţului: o modificare directă în activ, la elementul Materii
prime (care scade cu 2.000 lei) şi o modificare indirectă în capitalurile proprii, la elementul Rezultatul exerciţiului
(care scade cu 2.000 lei, ca urmare a creşterii Cheltuielilor cu materiile prime cu 2.000 lei).
Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 10.
A - x = C - x+D
4 3.000 A 9 - 2 .000 = 4 3.000( C 9+ D 9) - 2 .000

Materii Rezultatul
prime exerciţiului
41 .000 A 10 = 41 .000 ( C 10 + D 10 )
1.3.3. Principii contabile

În România reglementările contabile conţin un set de principii corelate cu cerinţele normelor contabile europene şi
internaţionale. Prezentăm în continuare aceste principii. Contabilitatea de angajamente Elementele prezentate în
situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilităţii de
angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi
evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate
în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.
Exemplu. O societate primeşte factura telefonică în valoare de 1.000 lei la data de 1.03.200N. Plata facturii are loc
la data de 10.04.200N. Conform conceptului contabilităţii de angajamente, cheltuiala cu serviciile de telefonie se
recunoaşte în contabilitate la data de 1.03.200N, odată cu creşterea valorii datoriei faţă de furnizori. Astfel,
recunoaşterea cheltuielii nu se corelează cu plata serviciilor consumate, realizată la data de 10.04.200N.
Principiul continuităţii activităţii
Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în
imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia. În contabilitate, se pleacă de la
prezumţia că viaţa unei entităţi este infinită, cu excepţia cazului în care există motive serioase care să dovedească
încetarea activităţii în viitorul previzibil. Dacă întreprinderea ar fi în această din urmă situaţie, toate resursele sale
(de exemplu: clădiri, utilaje, stocuri de materii prime, produse etc.) ar fi măsurate la valoarea care s-ar putea obţine
prin vânzarea lor impusă de imposibilitatea continuării activităţii. Principiul permanenţei metodelor
Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate
şi prezentarea elementelor situaţiilor financiare, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Dacă
însă activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru că s-a schimbat contextul economic, fie
pentru că alegerea iniţială a metodei s-a făcut în mod eronat, sau pentru că o reglementare contabilă impune o astfel
de modificare, societatea are posibilitatea schimbării acelei metode. Principiul prudenţei
Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, ce presupune că nu este permisă
supraevaluarea activelor şi veniturilor şi nu este permisă subevaluarea cheltuielilor şi datoriilor.
Principiul independenţei exerciţiului
Conform acestui principiu, pentru întocmirea situaţiilor financiare se iau în considerare toate veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data
încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)
În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă
fiecărui element individual de activ, de capitaluri proprii şi de datorii.
Principiul intangibilităţii
Principiul cere ca valorile şi structura bilanţului de deschidere ale unui exerciţiu să corespundă cu cele din bilanţul
de închidere al exerciţiului precedent. Altfel spus, chiar dacă ulterior întocmirii situaţiilor financiare pentru
perioada încheiată, apar modificări care ar trebui să afecteze elementele din acea perioadă, societatea nu poate face
corecţii ale valorilor în situaţia iniţială a perioadei curente, dacă acele corecţii nu se regăsesc în situaţiile financiare
deja întocmite. Ele vor fi considerate erori, iar pentru a prezenta o imagine corectă a societăţii, vor fi corectate
conform unor tratamente precizate în standardele contabile.
Principiul necompensării
Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă
datorii/capitaluri, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor admise de Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară. Altfel spus, societatea trebuie să prezinte informaţii detaliate despre toate
activele şi datoriile societăţii şi despre toate cheltuielile şi veniturile, fără a le anula (compensa) unele prin altele.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi
tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică. Principiul pragului de semnificaţie
Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind
necesară prezentarea lor separată.
1.3.4. Documentele contabile

În raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-decizional, documentele contabile
pot fi:
 documente de bază (justificative);  registre de contabilitate;
 documente de sinteză şi raportare (situaţii financiare).
Pentru exemplificare, prezentăm unele din documentele justificative utilizate în mod frecvent în activitatea unei
societăţi.
• Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi mărfurilor livrate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document de înregistrare în contabilitatea
furnizorului şi cumpărătorului. Se întocmeşte în trei (3) exemplare în momentul livrării bunurilor sau
prestării serviciilor pe baza avizului de însoţire, a dispoziţiei de livrare sau a altor documente care atestă
executarea lucrărilor.
• Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a bunurilor materiale
destinate vânzării, trimise spre prelucrare către terţi, în custodie sau păstrare, pentru scăderea din
gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire în timpul transportului sau
ca document de recepţie la cumpărător când nu s-a primit factura. Atunci când factura nu se poate
întocmi în momentul livrării datorită unor condiţii obiective, produsele sunt livrate însoţite pe timpul
transportului de avizul de însoţire.
• Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (nota de intrare recepţie) serveşte ca document pentru
recepţia bunurilor achiziţionate, pentru încărcarea în gestiune şi ca document justificativ de înregistrare
în contabilitate. Se întocmeşte de regulă în două exemplare, unul rămâne la gestiune/magazie pentru
încărcarea în gestiune a bunurilor iar celălalt ajunge la compartimentul contabilitate şi este ataşat
documentelor de livrare (factura şi/sau avizul de însoţire a mărfii).
• Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii
şi pentru înregistrarea în Registrul de casă şi în contabilitate. Se întocmeşte în două (2) exemplare cu
ocazia încasării în numerar a sumelor de primit de la terţi. Un exemplar circulă la plătitor iar celălalt
rămâne în carnet. Ordinul de plată este instrumentul pe care emitentul (plătitorul) îl depune la
banca la care are deschis cont, dându-i dispoziţie acesteia să plătească unui furnizor sau unui alt creditor
o sumă de bani prin transfer bancar. Se întocmeşte în trei exemplare care se vizează de către bancă,
unul circulă la beneficiar, unul la plătitor iar unul rămâne la bancă.
• Extrasul de cont este documentul care atestă tranzacţiile cu disponibilităţi. Extrasul de cont, fiind emis
de bancă, reprezintă punctul de vedere al acesteia. Astfel, în extrasul de cont o sumă în dreptul căreia
este scris debit va reprezenta o plată efectuată de întreprindere, iar o sumă în dreptul poziţiei credit va
reprezenta o intrare de disponibilităţi în contul întreprinderii. Bonul de consum serveşte ca document
de eliberare din magazie pentru consum a materiilor prime şi materialelor şi de scădere din gestiune a
acestora. Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul care eliberează stocurile spre
consum. Un exemplar rămâne la magazia care a dat în consum materialele iar al doilea ajunge la
compartimentul contabilitate pentru înregistrarea costurilor.
• Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru operaţiile
care nu au la bază documente justificative. Se întocmeşte într-un exemplar de către compartimentul
financiar-contabil. Modelul documentului se prezintă astfel:
1.3.5. Evaluarea în contabilitate

Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situaţiilor financiare vor fi recunoscute
în momentul înregistrării tranzacţiilor şi evenimentelor generate de activitatea societăţii şi în momentul întocmirii
situaţiilor financiare.
Caracteristicile procesului de evaluare sunt:
 Bazele de evaluare (atributele evaluării); şi  Momentele evaluării.
Normalizarea contabilă defineşte un cumul de baze de evaluare generice. Acestea includ:
 Costul istoric:
Reprezintă costul cunoscut în contabilitate în momentul intrării bunului:
o cost de achiziţie (preţ de cumpărare + ch. accesorii + ch. de transport + ch. de punere
în funcţiune – reduceri comerciale obţinute)
o cost de producţie (costuri directe + cheltuieli indirecte proporţional determinate) o
valoare de utilitate pentru bunuri intrate ca donaţii.
 Costul curent:
Este privit din perspectiva unui cumpărător potenţial şi reprezintă valoarea ce poate fi atribuită bunului dacă acesta
ar urma să fie achiziţionat în momentul respectiv.
 Valoarea de decontare a unei obligaţiuni (valoarea realizabilă netă)
Este privită din perspectiva vânzătorului potenţial. „Cât obţine pentru bunul respectiv în ipoteza vânzării acestuia”.
 Valoarea actualizată a fluxurilor de numerar.
Reprezintă pentru un activ viitoarele intrări de numerar generate de deţinerea bunului.
Bază de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare este costul istoric.
Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evaluare.
În raport de natura elementelor situaţiilor financiare, de sensul mişcărilor intervenite în averea societăţii şi de
momentul în care este necesară efectuarea evaluării se delimitează următoarele reguli şi forme de evaluare: 
evaluare la intrare;
 evaluare ulterioară: o evaluare la inventar; o evaluare la bilanţ; şi  evaluarea la ieşire.
Evaluarea la intrare se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative. Costul istoric are
statutul de valoare la prima înregistrare sau valoare contabilă de intrare.
Evaluarea la inventar se întemeiază pe valoarea actuală, care primeşte statutul de valoare de inventar şi se
determină în momentul inventarierii elementelor (de obicei la sfârşitul exerciţiului financiar, înainte de întocmirea
situaţiilor financiare). Valoarea actuală este stabilită în funcţie de utilitatea bunului în economia întreprinderii şi
de preţul pieţei. Pentru estimarea unei asemenea valori se utilizează referinţele şi tehnicile cele mai adecvate, cum
sunt: preţurile de piaţă, baremele, mercurialele, indicii specifici de preţuri.
Evaluarea la bilanţ implică compararea a două valori şi reţinerea acelei valori care nu conduce la un rezultat
supraevaluat. Aceste două valori sunt:
 valoarea contabilă – valoarea înregistrată în contabilitate pe baza documentelor justificative; şi 
valoarea stabilită la inventar. În situaţiile financiare se reţine:
 pentru active – valoarea cea mai mică;
 pentru datorii – valoarea cea mai mare.
Evaluarea la ieşire. La data ieşirii din evidenţa contabilă (pentru active este vorba de momentul vânzării,
consumului sau decontării, iar pentru datorii de momentul decontării), elementele situaţiilor financiare se evaluează
la valoarea de intrare.
1.4. Teste de evaluare:

Testul 1
Dispunem de următoarele informaţii privind averea societăţii comerciale ALFA:
ELEMENTE VALORI (lei)
Amortizarea clădirilor 250.000
Amortizarea mijloacelor de transport 20.000
Autoturism Dacia 120.000
Avansuri acordate furnizorilor de servicii 30.000
Avansuri primite de la clienţi 45.000
Brevete, licenţe, mărci 85.000
Cacao 70.000
Capital social 600.000
Abonamente de plată înregistrate în avans 150.000
Cheltuieli de înregistrare şi înmatriculare 15.000
Clădiri 650.000
Clienţi 145.000
Contribuţia la asigurările sociale 40.000
Creditori diverşi 55.000
Cutii pentru ambalat bomboane 20.000
Disponibil în cont la bancă 175.000
Echipamente de lucru (halate) 75.000
Fond comercial 150.000
Furnizori 80.000
Impozite şi taxe datorate 140.000
Împrumuturi acordate altor societăţi 60.000
Împrumuturi pe termen lung contractate de la bănci, din care 25.000 rambursabile în anul următor 525.000
Linguriţe 30.000
Numerar în casierie 20.000
Prăjituri 120.000
Prime de capital 30.000
Provizioane pentru litigii 125.000
Rezerva legală 80.000
Rezultat (profit) 120.000
Repartizarea profitului 100.000
Salarii datorate 300.000
Terenuri 400.000
Titluri de plasament 40.000
Chirii de încasat înregistrate în avans 100.000
Zahăr 55.000
 Întocmiţi bilanţul tip cont şi bilanţul tip listă.
Testul 2
Se dau următoarele elemente ale societăţii comerciale ALFA:
Cheltuieli cu amortizarea echipamentelor 24.000
Cheltuieli cu despăgubiri, amenzi şi penalităţi 15.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000
Cheltuieli cu materiile prime 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli privind cedarea activelor imobilizate 180.000
Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar 25.000
Cheltuieli privind dobânzile 87.500
Cheltuieli privind mărfurile 80.000
Subvenţii pentru investiţii virate la venituri 25.000
Venituri din cedarea activelor imobilizate 20.000
Venituri din diferenţe de curs valutar 30.000
Venituri din exproprierea unui teren în scop de utilitate publică 130.000
Venituri din interese legate de participare 27.000
Venituri din sconturi obţinute 50.000
Venituri din prestări de servicii 100.000
Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 170.000
Venituri din vânzarea mărfurilor 110.000
Venituri din vânzarea produselor finite 500.000
 Întocmiţi contul de profit şi pierdere.
Testul 3:
Identificaţi modificările contabile ce afectează bilanţul şi analizaţi situaţiile următoare:
a) Pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) o parte din rezervele constituite, în valoare de
3.000 lei, se utilizează pentru mărirea capitalului social.
b) Întreprinderea refinanţează un credit bancar, acesta devenind din credit bancar pe termen scurt, credit bancar
pe termen lung, în valoare de 1.000 lei.
c) Societatea ALFA transformă datorii în valoare de 2.000 lei în capital social, prin emisiunea de acţiuni pe
care le oferă furnizorilor.
d) La solicitarea unor acţionari se aprobă de către AGA capitalul de restituit acestora în valoare de 5.000 lei.
Testul 4: Alegeţi varianta corectă şi justificaţi răspunsul

ales.
1. La sfârşitul exerciţiului 200N, preţurile curente ale produselor aflate în depozitul societăţii comerciale ALFA
SA sunt superioare costului de achiziţie al acestora. În urma studiilor de piaţă efectuate, se constată că motivul este
cererea în creştere pe pieţele internaţionale. Directorul societăţii propune creşterea valorii stocurilor. Soluţia
contabilă adecvată se bazează pe aplicarea unuia din următoarele principii contabile: a) principiul permanenţei
metodelor;
b) principiul costului istoric;
c) principiul prudenţei;
d) principiul necompensării;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
În calitatea dumneavoastră de contabil, identificaţi principiul contabil ce justifică soluţia aleasă. Precizaţi această
soluţie.
2. La sfârşitul exerciţiului 200N, contabilul societăţii ALFA SA constată că nu a primit factura telefonică pentru
luna decembrie. Acesta se gândeşte că poate să contabilizeze datoria simultan cu achitarea acesteia, în luna ianuarie,
datorită incertitudinii asupra sumei de plată. În calitate de contabil, dumneavoastră îi sugeraţi o altă soluţie.
Argumentul opţiunii dumneavoastră este unul din următoarele principii contabile: a) principiul permanenţei
metodelor;
b) principiul continuităţii activităţii;
c) principiul prudenţei;
d) principiul intangibilităţii;
e) principiul independenţei exerciţiilor.
Identificaţi principiul contabil ce acţionează în această situaţie şi prezentaţi soluţia adecvată.
Testul 1:
Bilanţul tip cont:

ACTIVE CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000 A. CAPITAL PROPRIU: 730.000
Imobilizări necorporale 250.0009 Capital social 600.000
Imobilizări corporale 900.00010 Prime de capital 30.000
Imobilizări financiare 60.000 Rezerve 80.000
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000 Rezultat 20.00011
Stocuri Creanţe 370.000678 B. PROVIZIOANE 125.000
175.00012 C. DATORII 1.185.00012
Investiţii pe termen scurt
40.000 D. VENITURI ÎN AVANS 100.000
Casa şi conturile la bănci
195.00010
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 13
150.000
TOTAL ACTIV (A+B+C) 2.050.000 TOTAL CAPITAL ŞI DATORII (A+B+C+D) 2.140.000
Bilanţul tip listă:
ELEMENTE SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000

Imobilizări necorporale 250.000
Imobilizări corporale 900.000
60.000
Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE 780.000
Stocuri Creanţe 370.000
175.000
Investiţii pe termen scurt
40.000
Casa şi conturile la bănci 195.000
D. DATORII PE TERMEN SCURT 685.00013
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII CURENTE NETE (B+C-D-I) 145.000
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII PE TERMEN SCURT (A + E) 1.355.000
G. DATORII PE TERMEN LUNG 500.00014
H. PROVIZIOANE
125.000
I. VENITURI ÎN AVANS
100.000
J. CAPITAL PROPRIU, din care:
730.000
Capital social
600.000
Prime de capital
30.000
Rezerve
80.000
Rezultat curent
120.000
Repartizarea rezultatului
(100.000)15
Testul 2:
Contul de profit şi pierdere
ELEMENTE SUME
6
Compus din: 70.000 + 20.000 + 30.000 + 120.000 + 55.000+75.000+30.000
7
Compus din: 30.000 + 145.000
8
Compus din: 175.000 + 20.000
9
Compus din: 85.000 + 15.000 + 150.000
10
Compus din:120.000 + 650.000 + -250.000-20.000+400.000
11
Compus din: 120.000 – 100.000
12
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 525.000 + 300.000
13
Compus din: 450.000 + 40.000 + 55.000 + 80.000 + 140.000 + 25.000 + 300.000
14
Determinat ca diferenţă între 525.000 şi 25.000.
15
Sumele trecute între paranteze în cadrul unei situaţii financiare se scad.
Cifra de afaceri 710.000 16
Alte venituri din exploatare 215.000 17
Total venituri din exploatare 925.000
Cheltuieli cu materiile prime şi consumabilele 350.000
Cheltuieli cu salariile 220.000
Cheltuieli cu amortizarea activelor imobilizate 24.000
Alte cheltuieli din exploatare 415.000 18
Total cheltuieli din exploatare 999.000
A. Rezultatul din exploatare 186.000
Venituri financiare 107.000 19
Cheltuieli financiare 112.500 20
B. Rezultatul financiar (5.500)
I. Rezultatul din activitatea ordinară 180.500
Rezultatul exerciţiului (I+II) 180.500
Cheltuieli cu impozitul pe profit 76.000
Rezultatul net al exerciţiului 104.500
Testul 3:
a) Modificări numai în capitalul propriu:
A = (Cp + x - x) + D
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte cu suma de 3.000
lei) şi în rezerve (scad cu suma de 3.000 lei). Ambele elemente sunt cuprinse în capitalul propriu. Unul creşte
(Capital social), altul scade (Rezerve). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de
tranzacţia 2.
A = C + x - x + D
50.000 = 50. 000 + 3. 000 - 3.000

Capital Rezerve
social
50 . 000 A 2 = 50.000 (C 2 + D 2)
b) Modificări numai în datorii;

A = Cp + ( D + x – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări în datoriile întreprinderii faţă de bancă pe termen lung (cresc cu
1.000 lei) şi la nivelul celor pe termen scurt (scad cu 1.000 lei). Elementul Credite bancare pe termen scurt şi
elementul Credite bancare pe termen lung sunt de datorii. Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat
modificărilor determinate de tranzacţia 3.
A = C + D + x - x
50.000 A2 = 50.000 + 1.000 - 1.000

credite credite
bancare pe termen bancare pe
scurt termen lung
16
Compus din: 100.000 + 110.000 + 500.000
17
Compus din: 25.000 + 20.000 + 170.000
18
Compus din: 15.000 + 180.000 + 80.000+115.000
19
Compus din: 30.000 + 27.000 + 50.000
20
Compus din: 25.000 + 87.500
c) Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensul micşorării:
A = (Cp + x) + (D – x)
Analiza. Această tranzacţie determină modificări, după cum observaţi, în capitalul social (creşte cu suma de 2.000
lei, ca urmare a emisiunii de noi acţiuni) şi în datoriile faţă de furnizori (scad cu 2.000 lei). Ambele elemente sunt
parte a capitalurilor, unul fiind capital propriu, iar celălalt datorie. Unul creşte (Capital social), altul scade
(Furnizori). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 4.
A = C + x + D - x
-
50.000 A 3 = 50.000 + 2.000 - 2.000

Capital Furnizori
social
50.000 A4 = 50.000 (C4 + D4)
d) Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

A = ( Cp – x ) + ( D + x)
Analiza. Retragerea capitalului social de către acţionari determină creşterea datoriei întreprinderii faţă de acţionari
(Alte datorii/acţionari cresc cu 5.000 lei) concomitent cu diminuarea capitalului social (Capitalul social scade cu
5.000 lei). Introducem datele în tipul de ecuaţie adecvat modificărilor determinate de tranzacţia 5.
A = C - x + D + x
-
50.000 A 4 = 50.000 - 5.000 + 5.000

Capital Alte datorii/
social acţionari
50.000 A5 50.000 (C5 + D5)
Testul 4
1. Răspuns corect: c. Potrivit principiului prudenţei, care nu permite supraevaluarea activelor, stocurile
trebuiesc păstrate la valoarea lor iniţială.
2. Răspuns corect: e. Potrivit principiului independenţei exerciţiilor soluţia contabilă adecvată este
contabilizarea

 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară, Bucureşti
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE. Aplicaţii şi studii de caz, Ed. Universitară,
Bucureşti
 Ristea, M., Dumitru, C. (2005), INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară, Bucureşti  Călin, O., Ristea, M.
(200N) – INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1. Definiţi imobilizările. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Prezentaţi tipul de modificare bilanţieră pe care îl generează următoarea tranzacţie: se achită datoria faţă
de furnizori în valoare de 600 lei în numerar.
3. Exemplificaţi o tranzacţie care generează următorul efect asupra bilanţului: A + X = C + (D + x)
4. Calculaţi rezultatul, valoarea elementului Clienţi şi întocmiţi bilanţul cunoscând următoarele elemente:
Capital social 5.850 lei; Credite bancare 625 lei; Materii prime 1.500 lei; Capital social 325 lei; Clienţi
1.175 lei; Profit 1.325 lei; Clădiri 7.000 lei; Mărfuri 1.300 lei; Venituri din chirii 1.225 lei; Furnizori
4.500 lei; Materiale consumabile 250 lei; Cheltuieli cu mărfurile 350 lei; Imobilizări financiare 525 lei; Imobilizări
necorporale 1.375 lei; Cheltuieli cu salariile 200 lei; Clienţi ? lei; Venituri din vânzarea mărfurilor 1.525 lei;
Rezerve 400 lei.
2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă

 Sistemul de codificare contabilă;
 Sistemul de înregistrare în contabilitate;
 Modul în care sunt analizate tranzacţiile şi evenimentele.
2.2. Definiţia, forma şi structura contului

Contul. Rolul, forma şi structura
În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens contrar (creşteri, micşorări)
ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom folosi instrumentul (model, procedeu) denumit
cont. Fiecărui element de active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri îi este ataşat un cont.
Structura contului
În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente:
1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului;
2. Debitul şi creditul;
3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont;
4. Rulajul (mişcarea) contului;
5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului;
6. Soldul contului.
Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”
Exemplu:
531 Casa
( Creşteri) (Micşorări )
Sold iniţial 0
2.000 750
500 350
750 250
250 650
3.500 2.000
1.500 Sold fin al
1. Titlul contului exprimă conţinutul economic al elementului bilanţier (bun economic, sursă de finanţare,
proces economic sau rezultat financiar) a cărui evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv. În general,
denumirea unui cont reflectă obiectul înregistrat în contul respectiv.
2. Partea stângă a oricărui cont este denumită debit iar partea dreaptă este denumită credit. Sumele trecute în
partea stângă sunt debitoare, iar cele din partea dreaptă creditoare. A debita un cont înseamnă a înregistra
o sumă în partea stângă a contului, iar a credita un cont înseamnă a înregistra o sumă în partea dreaptă.
3. Explicaţia descriptivă a tranzacţiilor şi evenimentelor înregistrate în cont constă în prezentarea naturii
operaţiei, a persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operaţiei, a documentului justificativ utilizat
etc., iar explicaţia contabilă constă în indicarea sub formă de simbol cifric a contului sau conturilor
corespondente. 4. Mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în debitul sau
creditul unui cont ca urmare a creşterilor şi micşorărilor determinate de tranzacţii (evenimente) reprezintă
rulajul contului. Acesta este de două feluri: rulaj debitor şi rulaj creditor. Rulajul debitor reprezintă
totalitatea înregistrărilor efectuate în debitul unui cont într-o perioadă de gestiune. Rulajul creditor
reprezintă totalitatea înregistrărilor efectuate în creditul unui cont într-o perioadă de gestiune. Le abreviem
de regulă cu RD şi respectiv RC.
5. Totalul sumelor unui cont este de două feluri: total sume debitoare şi total sume creditoare. Prin adunarea
rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprimă, în partea de debit sau de credit, soldul iniţial
reflectat de cont la începutul perioadei de gestiune, se obţine total sume debitoare şi total sume creditoare
ale contului respectiv. Le abreviem de regulă cu TSD şi respectiv TSC.
6. Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul reprezintă soldul
contului. Se stabileşte ca diferenţă între total sume debitoare şi total sume creditoare. În funcţie de mărimea
sumelor, soldul poate fi debitor, sold creditor sau sold balansat (cont soldat). Astfel, dacă totalul sumelor
debitoare din cont este mai mare decât totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor, iar dacă totalul
sumelor creditoare este mai mare decât totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor. Le abreviem de
regulă cu SD şi respectiv SC.
Relaţiile de calcul pentru sold sunt :
1. TSD – TSC = SD, când TSD > TSC 2. TSC – TSD = SC, când TSC >
TSD 3. TSD – TSC = 0, când TSD = TSC
Soldurile se stabilesc de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune, reprezentând solduri finale care, la începutul
perioadei următoare de gestiune apar ca solduri iniţiale (Si).
2.3. Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare cont este delimitat
printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă. Astfel se asigură uniformitate şi unitate de
conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor (de exemplu, planul de conturi). În simbolizarea conturilor
se aplică sistemul zecimal. În planul de conturi general se cuprind 9 clase de conturi:
Clasa 1 - Conturi de capitaluri
Clasa 2 - Conturi de imobilizări
Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de
execuţie
Clasa 4 - Conturi de terţi
Clasa 5 - Conturi de trezorerie
Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
Clasa 7 - Conturi de venituri
Clasa 8 - Conturi speciale
Clasa 9 - Conturi de gestiune
2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

Regulile de funcţionare a conturilor au drept scop să stabilească partea contului (debit sau credit) în care urmează
să se înregistreze soldul iniţial existent în fiecare cont la deschiderea acestuia, modificările (creşteri sau micşorări)
valorii elementului la care se referă contul, determinate de tranzacţiile, evenimentele, operaţiile economice şi soldul
final al conturilor existent la închiderea acestora. Acestea au ca punct de plecare bilanţul cu structurile sale (active,
capitaluri şi datorii). Se porneşte de la dubla reprezentare (activele în partea stângă a egalităţii, iar capitalurile
proprii şi datoriile în partea dreaptă a egalităţii).
1. Toate conturile de activ încep a funcţiona prin a se debita şi se debitează cu soldul iniţial; toate conturile
de capitaluri încep a funcţiona prin a se credita şi se creditează cu soldul iniţial.
2. Toate conturile de activ se debitează cu creşterile (intrările) elementelor de activ; toate conturile de
capitaluri se creditează cu creşterile (intrările) elementelor de capitaluri.
3. Toate conturile de activ se creditează cu micşorările (ieşirile) elementelor de activ; toate conturile de
capitaluri se debitează cu micşorările elementelor de capitaluri.
4. Toate conturile de activ au întotdeauna sold final debitor sau zero, iar toate conturile de capitaluri au
întotdeauna sold final creditor sau zero.
Aceste reguli de functionare sunt ilustrate mai jos.
D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri C

SI SI
+ - - +
SFD SFC
Nota 1: În cazul în care elementele influenţează în mod indirect bilanţul (cazul cheltuielilor şi veniturilor) efectul
modificărilor produse de acestea este analizat prin prisma modificărilor survenite asupra rezultatului exerciţiului,
element component al capitalurilor proprii.
Nota 2: În cazul în care un element este rectificativ, acesta va fi analizat din prisma efectului pe care îl produce
asupra totalului bilanţier.
Nota 3: Există anumite conturi numite bifuncţionale, adică în anumite situaţii reflectă un element de activ, iar în
altele un element de capitaluri sau datorii.
2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în contabilitate, trebuie să fie supusă
analizei contabile în vederea determinării efectului dual asupra conturilor. Această analiză are drept rezultat
stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii şi în ce mod. De asemenea, acest rezultat trebuie să respecte cele
două ecuaţii fundamentale:
 Activ = Capital propriu + Datorii
 Debit = Credit Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:
 Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce trebuie înregistrată în
contabilitate.
 Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor
bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi, tipurile de modificări bilanţiere sunt:
A + x – x = C + D; A = (C + x – x) + D; A = C + (D + x – x);
A = (C + x) + (D – x); A = (C – x) + (D + x); A + x = (C
+ x) + D; A + x = C + (D + x); A – x = (C – x) + D; A – x = C +
(D – x).
 Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor corespondente în care urmează să se
înregistreze tranzacţia, baza elementelor bilanţiere modificate.
 Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a părţii din fiecare
cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia.
 Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei (egalităţii)
contabile.
Rezultă că scopul final al analizei contabile îl constituie întocmirea formulei contabile, pe baza căreia se
înregistrează tranzacţiile în contabilitate.
Formula contabilă exprimă, sub formă grafică, modificările pe care le determină fiecare tranzacţie pe baza dublei
înregistrări, sub formă de egalitate valorică.
Structura formulei contabile se reflectă prin:
Conturile corespondente;
Semnul „=”;
Semnul „%”, utilizat în înţelesul de „următoarele”, atunci când în formula contabilă intră în
corespondenţă mai mult de două conturi; Sumele.
În formula contabilă, contul (conturile) care se debitează se aşează în stânga semnului egalităţii, deoarece debitul
este partea stângă a unui cont, iar contul (conturile) care se creditează se aşează în partea dreaptă a semnului
egalităţii, deoarece creditul este partea dreaptă a unui cont. Prin ataşarea explicaţiei descriptive a operaţiunilor în
cauză la elementele formulei contabile rezultă noţiunea de articol contabil.
În funcţie de numărul conturilor corespondente care compun formula contabilă, putem avea: o
formule contabile simple; şi o formule contabile compuse.
1. Formule contabile simple: tranzacţia generează modificări numai la două elemente bilanţiere, un cont care se
debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = Cont creditor Suma
Exemplu: Se constituie o întreprindere cu un capital de 1.000 lei; un număr de cinci persoane subscriu să cumpere
cele 500 de acţiuni emise, în valoare nominală de 2 lei/acţiune.
Pentru a înregistra tranzacţia efectuăm analiza contabilă astfel:

 Natura operaţiei. Subscrierea capitalului social pentru înfiinţarea întreprinderii.
 Modificările bilanţiere. Recunoaştem o creştere a dreptului de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor,
element de activ şi, simultan, o creştere (constituire) a capitalului social, element de capitaluri proprii.
Dacă aţi urmărit totul până acum, veţi observa că tranzacţia supusă analizei se încadrează în modificarea
bilanţieră de tipul:
A + x = ( C + x ) + D
1.000 1.000
Acţionari Capital
 Conturi corespondente. Pentru elementele bilanţiere modificate sunt destinate conturile: 456 Decontări
cu asociaţii privind capitalul şi 1011 Capital subscris nevărsat.
 Debit sau credit. Acum cunoaşteţi regulile de funcţionare ale conturilor, nu ne rămâne decât să le aplicăm:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, cont bifuncţional, cu funcţia contabilă de activ, având de înregistrat
o creştere, se debitează;
1011 Capital subscris nevărsat, cont de capitaluri proprii, având de înregistrat o creştere, se creditează.  Formula
contabilă. Să ne reamintim elementele structurale şi nu ne rămâne decât să întocmim formula contabilă:
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat
Această tranzacţie generează modificări în cele două elemente reflectate prin intermediul T-urilor astfel:
456 Decontări cu asociaţii 1011 Capital

D privind capitalul C D subscris nevărsat C
1/101 1.000 1/456 1.000
O altă modalitate de deducere a formulei contabile fără a mai urma, în mod expres, etapele generale ale analizei
contabile este următoarea:
 Cunoaşterea încadrării corecte a elementelor în structurile de activ (A) şi capitaluri (C+D), respectiv, în conturile
prevăzute în planul de conturi general. S-au prezentat în acest capitol puncte de sprijin în vederea sporirii
accesibilităţii la planul de conturi;  Cunoaşterea regulilor de funcţionare a conturilor.
Pentru a susţine această variantă, reluăm tranzacţia 1 şi stabilim formula contabilă astfel: subscrierea
capitalului social
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, se constituie creanţa întreprinderii fată de acţionari, A+ Debit
1011 Capital subscris nevărsat, constituirea capitalului subscris nevărsat, C+ Credit
456 = 1011 1.000 lei
Decontări cu asociaţii privind capitalul Capital subscris nevărsat
2. Formule contabile compuse: tranzacţia generează modificări la mai mult de două elemente bilanţiere, astfel:
 Două sau mai multe conturi care se debitează şi un cont care se creditează. Modelul este de forma:
% = Cont creditor Suma
Conturi debitoare
Exemplu: Întreprinderea se aprovizionează cu materii prime şi mărfuri în valoare de 500 lei, respectiv 800 lei,
conform facturii furnizorului.
Analiza. În mod evident, creşte valoarea stocurilor de materii prime şi de mărfuri în întreprindere (A+) şi, în acelaşi
timp, cresc datoriile întreprinderii faţă de furnizor (D+). Stabilirea formulei contabile pentru înregistrarea în
contabilitate a tranzacţiei, implică:
aprovizionarea cu materii prime şi mărfuri 301 Materii
prime, A+ Debit
371 Mărfuri, A+ Debit
401 Furnizori, D+ Credit
% = 401 Furnizori 1.300
301 Materii prime 371 Mărfuri 800
D 301 Materii prime CD 401 Furnizori C
3/401 500 3/301 1.300
371
D 371 Mărfuri C
3/401 800
 Un cont se debitează şi două sau mai multe conturi se creditează. Modelul este de forma:
Cont debitor = % Suma
Conturi creditoare
Exemplu: La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii), întreprinderea a realizat încasări în numerar în sumă de 400 lei
din servicii prestate terţilor şi 700 lei din vânzări de mărfuri.
Analiza. Cum plata s-a efectuat pe loc, creşte disponibilul în numerar (A+) şi, în acelaşi timp, se obţin venituri din
prestarea de servicii şi din vânzarea mărfurilor (C+).
încasări în numerar
531 Casa, A+ Debit
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, C+ Credit
707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C+ Credit
Stabilim formula contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacţiei
531 Casa = % 1.100
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate
707 Venituri din vânzarea mărfurilor 400
704 Venituri din lucrări executate şi

D 531 Casa CD servicii prestate C
4/704 1.100 4/531 700
707
D 707 Venit din vânzarea mărfurilor C
4/531 400
2.6. Stornarea
Un mod specific contabilităţii de corectare a erorilor intervenite la înregistrarea tranzacţiilor în conturi este
reprezentat de operaţiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de corectare) pot fi:
1. formule contabile de stornare în negru,
2. formule contabile de stornare în roşu.
1. Formulele contabile de stornare în negru constau în anularea înregistrării efectuate anterior greşit, prin
inversarea conturilor corespondente din formula contabilă respectivă şi apoi întocmirea şi înregistrarea formulei
contabile corecte.
Exemplu:
Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 1.000 lei de la furnizori.
Presupunem ca analiza contabila a tranzacţiei a fost efectuată astfel (în mod eronat):
Achiziţie mărfuri de la furnizori

345 Produse finite, creste valoarea produselor finite, A +  D
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP -  C
345 Produse finite = 401 Furnizori 500 lei GRESIT!!!
Pentru a anula formula contabila înregistrată eronat prin stornare în negru, inversăm conturile corespondente din
formula de mai sus:
401 Furnizori = 345 Produse finite 500 lei
Înregistram formula contabilă corectă.
Achiziţie mărfuri de la furnizori

371 Mărfuri, creşte stocul de mărfuri , A +  D
401 Furnizori, creşte datoria faţă de furnizori, CP -  D
371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei

2. Formulele contabile de stornare în roşu constau în anularea unei formule contabile efectuate anterior greşit
prin întocmirea şi înregistrarea unei noi formule contabile similară cu cea eronată, însă cu sumele înscrise în roşu
(sau în negru, dar încadrată în chenar). Înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia în contabilitate a unor valori
cu semnul “–”, având ca efect anularea sumei înscrisă anterior în mod eronat. Exemplu:
Întreprinderea încasează suma de 2.000 lei în numerar, de la un client.
Presupunem ca analiza contabila a acestei tranzacţii a fost efectuata, în mod eronat, astfel:
Încasare numerar de la clienţi

4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A -  C
401 Furnizori, scade datoria faţă de furnizori, CP -  D
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei GRESIT!!!
Pentru a anula formula contabila greşită prin stornare în roşu, întocmim aceeaşi formulă contabilă, dar cu suma
încadrată în chenar:
401 Furnizori = 4111 Clienţi 2.000 lei
Înregistrăm formula contabila corectă.

Încasare numerar de la clienţi.
4111 Clienţi, scade creanţa faţă de clienţi, A -  C
531 Casa, creşte disponibilul din casierie, A +  D
531 Casa = 4111 Clienţi 2.000 lei
Întocmim în continuare Cartea Mare (T-urile) conturilor utilizate, pentru a urmări modul în care Tranzacţia eronată
a fost corectată prin stornare în roşu.
Test 1
Răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor pentru active, datorii şi capitaluri proprii?
2. De ce regulile de funcţionare a conturilor sunt identice pentru datorii şi capitaluri proprii?
3. Care sunt etapele analizei contabile a unei tranzacţii?
4. Ce reprezintă stornare şi de câte feluri este aceasta?
Test 2
Efectuaţi analiza contabilă şi scrieţi formula contabilă pentru următoarea tranzacţie:
Acţionarii depun suma de 1.000 lei în contul de la bancă al întreprinderii, reprezentând contravaloarea acţiunilor
primite de la societate.
Test 1
Răspunsuri: 1. Regulile de
funcţionare:
D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri C
SI SI
+ - - +
SFD SFC
2. Deoarece conturile de capitaluri proprii şi datorii se află în aceeaşi parte, în cadrul dublei reprezentări.
3. Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) Determinarea naturii operaţiei: se referă la stabilirea conţinutului tranzacţiei care este supusă
analizei;
b) Stabilirea modificărilor care se produc în structura elementelor bilanţiere, a conţinutului şi sensului
modificării;
c) Identificarea conturilor corespondente: se referă la stabilirea conturilor corespondente, în care
trebuie să se înregistreze Tranzacţia, aşa cum sunt ele prezentate în Planul de conturi;
d) Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a se stabili partea din fiecare cont (debit sau
credit) în care urmează să se înregistreze Tranzacţia;
e) Stabilirea formulei contabile.
4. Stornarea reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea curentă, respectiv
la înregistrarea tranzacţiilor în conturi. Formulele contabile de stornare pot fi formule de stornare în roşu
sau formule de stornare în negru.
Stornarea în negru constă în anularea înregistrării greşite prin inversarea conturilor corespondente din formula
contabila greşită şi, apoi, înregistrarea formulei contabile corecte.
Stornarea în roşu constă în anularea formulei contabile greşite prin înregistrarea unei formule contabile similare
cu cea greşită, însa cu sumele înscrise în roşu sau în chenar (în contabilitate, înscrierea unei sume în roşu are
semnificaţia unei valori cu semnul “-”).
Test 2
Această tranzacţie reprezintă micşorarea creanţelor întreprinderii asupra acţionarilor (A-) şi, în acelaşi timp,
creşterea disponibilului întreprinderii păstrat în contul de la bancă (A+).
Stabilim formula contabilă pentru tranzacţia de mai sus:
vărsarea capitalului subscris
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A- Credit
512 Conturi curente la bănci, A+ Debit
512 = 456 1.000 lei

Conturi curente la bănci Decontări cu asociaţii privind capitalul
Reflectarea informaţiilor în conturi se face astfel:
456 Decontări cu asociaţii 512 Conturi curente
D privind capitalul C D la bănci C
1/101 1.000 2/512 1.000 1/456 1.000

 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară, Bucureşti
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE. Aplicaţii şi studii de caz, Ed.
Universitară, Bucureşti
 Dumitrana, M., Vulpoi, M. şi Nichita, M. (2007) – Principles of Accounting, Ed. Universităţii Româno-Britanice, Bucureşti
 Ristea, M., Dumitru, C. (2005), INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Universitară, Bucureşti  Călin, O., Ristea, M.
(200N) – INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Recunoaşterea în contabilitate a tranzacţiilor şi evenimentelor de bază

 Modul de funcţionare al conturilor de active, datorii şi capitaluri proprii
 Modul de funcţionare al conturilor de cheltuieli şi venituri
 Contabilizarea tranzacţiilor economice
3.2. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările
Clasa 2 Conturi de imobilizări cuprinde: conturile de imobilizări corporale, necorporale şi financiare, conturile de
amortizări privind imobilizările şi conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor. Imobilizările se evaluează
în următoarele momente ale activităţii întreprinderii: la intrare - cu ocazia primei recunoaşteri în contabilitate (la
cost de achiziţie, dacă provin din tranzacţii de cumpărare, la cost de producţie dacă provin din producţia proprie
sau la valoarea justă, dacă provin din aporturile acţionarilor sau au fost obţinute cu titlu gratuit), la inventariere
(la valoarea de inventar), la data închiderii exerciţiului financiar – pentru a stabili valoarea lor bilanţieră prin
aplicarea principiului prudenţei şi la ieşire – la data încetării recunoaşterii în contabilitate (la valoarea de intrare
sau o altă valoare care a substituit-o).
Este permisă reevaluarea periodică a activelor imobilizate, pentru ca acestea să fie evidenţiate în contabilitate la
valori cât mai apropiate de valorile lor reale. Operaţia de reevaluare are drept efect majorarea sau reducerea valorii
activelor şi înregistrarea plusurilor sau a minusurilor de valoare din reevaluare cu ajutorul conturilor de capitaluri
proprii (rezerve din reevaluare), cheltuieli sau venituri, după caz.
3.2.1. Conturile de active imobilizate

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de active imobilizate înregistrează existenţa şi mişcarea
bunurilor nemateriale, materiale sau de natură financiară deţinute de întreprindere şi care produc beneficii
economice pe o durată mai mare de 12 luni sau pe o durată care depăşeşte durata unui ciclu de exploatare. Din
punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de imobilizări sunt conturi de activ. Debitul lor reflectă soldul iniţial
(valoarea imobilizărilor deţinute la începutul exerciţiului) şi intrările sau creşterile apărute ca urmare a tranzacţiilor
de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie sau reevaluare. Creditul reflecta ieşirile sau
micşorările, apărute ca urmare a tranzacţiilor de vânzare, casare sau scoatere din funcţiune, reevaluare. Soldul final
este debitor sau zero şi reflectă valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările

În timp, activele imobilizate se uzează; uzura lor poate interveni ca urmare a factorilor de mediu, a utilizării în
activitatea de producţie (uzura fizică), dar şi ca urmare a progresului tehnic (uzura morală). Expresia acestei uzuri
în contabilitate este amortizarea, care delimitează de fapt un consum parţial al valorii imobilizării identificat pe o
perioada specifică – este deci şi o cheltuială. Amortizarea caracterizează numai imobilizările necorporale şi
corporale cu o durata de viaţă limitată.
Pentru calculul amortizării se pot utiliza mai multe metode, al căror scop este de a determina valoarea amortizării
care trebuie recunoscută în contabilitate în fiecare perioadă. Odată aleasă, o metodă de amortizare trebuie aplicată
consecvent de la o perioada la alta. Reglementările contabile actuale recunosc trei metode de calcul al amortizării
şi anume: metoda liniară, metoda degresivă şi metoda accelerată. Din punct de vedere al conţinutului economic,
conturile de amortizări reflectă o parte din costul imobilizărilor transferat asupra rezultatului procesului productiv
(asupra produselor obţinute), corespunzător uzurii fizice sau morale a imobilizării respective. în contabilitate, rolul
amortizărilor este unul rectificativ: ele diminuează valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere, la întocmirea
bilanţului. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de amortizări sunt conturi cu rol rectificativ de activ.
Creditul lor reflectă soldul iniţial (valoarea la începutul exerciţiului a amortizării aferente imobilizărilor deţinute
de întreprindere) şi creşterile sub forma amortizării înregistrate în cursul exerciţiului. Debitul reflectă micşorările
de valoare, sub forma amortizării aferente imobilizărilor care sunt cedate, casate sau scoase din uz. Soldul final
este creditor şi reflectă valoarea amortizărilor aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul
exerciţiului.
3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor

Valoarea imobilizărilor poate să scadă în timp şi ca urmare a variaţiei preţurilor de piaţă. Acest minus de valoare
se constată la sfârşitul anului, cu ocazia inventarierii şi se recunoaşte în contabilitate sub forma ajustărilor pentru
depreciere.
Din punct de vedere al conţinutului economic, ajustările pentru deprecierea imobilizărilor reflectă acele reduceri
de valoare cu caracter reversibil aferente imobilizărilor, determinate de cele mai multe ori de variaţia preturilor de
piaţă pentru respectiva categorie de active. În contabilitate, rolul lor este rectificativ: ele diminuează valoarea
bilanţieră a imobilizărilor. Pentru imobilizările care nu se amortizează, ajustările pentru depreciere reprezintă
singura categorie de deprecieri recunoscută în contabilitate. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de
ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial
al ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere şi creşterile de valoare sub forma
ajustărilor recunoscute cu ocazia inventarierii. Debitul reflectă reducerile de valoare sub forma ajustărilor pentru
deprecierea imobilizărilor care au fost anulate, în cazul în care valoarea de inventar s-a majorat sau imobilizarea
aferentă a fost cedată, casată sau scoasă din uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea ajustărilor pentru
depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările pentru

depreciere Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de
9.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia va determina creşterea valorii imobilizărilor necorporale şi a datoriei faţă de furnizor. Contul
de datorii folosit ori de cate ori întreprinderea achiziţionează imobilizări corporale sau necorporale este 404
Furnizori de imobilizări. Valoarea datoriei faţă de furnizori cuprinde costul de achiziţie. Forma sintetică a analizei
contabile este prezentată în continuare.
• 208 Alte imobilizări necorporale, creste valoarea imobilizărilor necorporale, A +  Debit
• 404 Furnizori de imobilizări, creste datoria faţă de furnizorii de imobilizări, D +  Credit
208 Alte imobilizări necorporale = 404 Furnizori de imobilizări 9.000 lei
Tranzacţia 2. Se obţine din producţie proprie mobilier de birou al cărui cost de producţie este de 35.000 lei. Soluţie.
Tranzacţia implică o majorare a valorii imobilizărilor corporale, ca urmare a activităţii proprii a entităţii, pentru
care nu sunt datorate echivalente valorice terţilor şi care nici nu provine din aportul acţionarilor. De aceea, creşterea
valorii activului trebuie recunoscută în contabilitate sub forma unui venit. Pentru producţia acestei imobilizări,
întreprinderea a efectuat o serie de cheltuieli în valoare totală de 35.000 lei, care la sfârşitul perioadei sunt preluate
de contul de profit şi pierdere (deoarece conturile de cheltuieli sunt conturi temporare). Deoarece aceste cheltuieli
nu sunt de fapt pierderi, ci au fost efectuate pentru producţia piesei de mobilier, prin recunoaşterea unui venit de
valoare egală cu a cheltuielilor impactul acestei activităţi asupra contului de profit şi pierdere este nul.
• 214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie, creşte valoarea imobilizărilor corporale, A +
 Debit
• 722 Venituri din producţia de imobilizări corporale, creşte valoarea veniturilor, V + (sau C +)  Credit
214 Mobilier, aparatură birotică, = 722 Venituri din producţia de imobilizări 35.000 lei echipamente de protecţie
corporale
Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă mobilierului de birou.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii amortizării aferente utilajelor şi a valorii cheltuielilor cu amortizarea
imobilizărilor corporale, înregistrate în debitul contului 6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor (pentru
creşterea valorii cheltuielii, care determină reducerea capitalurilor proprii prin intermediul rezultatului exerciţiului)
şi în creditul contului 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice (pentru creşterea valorii amortizării, care
va determina reducerea valorii bilanţiere a elementului de activ Mobilier). Forma sintetică a analizei contabile, pe
care o puteţi deduce din cele de mai sus, este prezentată în continuare.
• 6811 Cheltuieli privind amortizarea imobilizărilor, cresc cheltuielile, Ch + (sau C-)  Debit
• 2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, creşte valoarea amortizării, A-  Credit
Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei.

Soluţie. Tranzacţia determină micşorarea valorii utilajelor întreprinderii (A-) şi, concomitent, diminuarea
amortizării corespunzătoare imobilizării casate (A+). Contul 281 Amortizări privind imobilizările corporale se
debitează cu micşorarea amortizării şi 2131 Echipamente tehnologice se creditează cu costul utilajului scos din
funcţiune. Formula contabilă este:
281 Amortizări privind imobilizările = 2131 Echipamente tehnologice 3.500 lei corporale
Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei. Costul de achiziţie este de 9.000
lei, iar amortizarea înregistrată până în momentul vânzării este de 4.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea creanţei întreprinderii asupra debitorului la preţul de
vânzare (A+), concomitent cu evidenţierea venitului din vânzarea autoturismului (C+). Conturile utilizate sunt: 461
Debitori diverşi, cont de activ care se debitează cu creşterea creanţei faţă de cumpărător şi 7583 Venituri din
vânzarea activelor şi alte operaţiuni de capital, cont de capitaluri proprii care se creditează cu creşterea veniturilor
din vânzare. Formula contabilă este:
461 Debitori diverşi = 7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii 7.000 lei de capital 5.2 Descărcarea
din gestiune. Scoaterea din evidenţă a autoturismului determină diminuarea valorii de intrare a mijloacelor de
transport (A-), înregistrată în creditul contului 2133 Mijloace de transport în echivalenţă cu micşorarea amortizării
(A+) în debitul contului 281 Amortizări privind imobilizările corporale (A -) şi recunoaşterea sub forma unei
cheltuieli a costului neamortizat (C-) prin debitarea contului
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital. Formula contabilă este:
% = 2133 Mijloace de transport 9.000 lei
281 Amortizări privind imobilizările 4.000 lei
corporale
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi
alte operaţii de capital 5.000 lei
Tranzacţia 6. Se înregistrează la data de 31.12 o ajustare pentru deprecierea programului informatic, a cărui valoare
de piaţă a scăzut cu 1.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu ajustările pentru depreciere (Ch+ sau C-), care se
înregistrează în debitul contului 6813 Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru depreciere şi, simultan, o
creştere a ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor (A-), reflectată în creditul contului 2808 Amortizările privind
deprecierea altor imobilizări necorporale. Formula contabilă este:
6813 Cheltuieli de exploatare privind = 2808 Amortizările privind deprecierea altor 1.000 lei ajustările pentru
depreciere imobilizări necorporale
Notă. Pentru rezolvarea corectă a tranzacţiilor este important, în primul rând, să deducem dacă tranzacţia determină
creşterea sau reducerea valorii unui activ imobilizat, direct sau indirect, prin intermediul elementelor de amortizări,
respectiv ajustări pentru depreciere. Pasul următor este stabilirea corespondenţei între elementul de imobilizări
aferent modificării identificate şi un alt element al situaţiilor financiare, cu respectarea regulilor privind
modificările bilanţiere pe care le cunoaştem de la Unitatea de învăţare nr. 2. Astfel, o serie de corespondenţe sunt
frecvent întâlnite, unele dintre acestea fiind deja exemplificate în cele de mai sus, iar celelalte fiind utile pentru
rezolvarea testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare ce urmează. În cazul tranzacţiilor de achiziţie a
imobilizărilor, creşterea valorii imobilizărilor are drept corespondent creşterea datoriei faţă de furnizor. Pentru
evidenţierea datoriei faţă de vânzător se foloseşte contul 404 Furnizori de imobilizări.
• În cazul tranzacţiilor de vânzare a imobilizărilor, creşterea creanţei faţă de cumpărător are drept
corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de cumpărător, se foloseşte contul
461 Debitori diverşi.
• Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a imobilizărilor, fie datorită casării, fie datorită
vânzării, trebuie să ne amintim să anulăm valoarea amortizării aferente imobilizării vândute (dacă este
cazul), valoarea neamortizată urmând a fi evidenţiată ca o cheltuială.
• În cazul tranzacţiilor de recunoaştere a amortizărilor sau a ajustărilor pentru depreciere, creşterea valorii
acestor elemente rectificative reprezintă un indiciu privind reducerea valorii unui activ. Prin urmare, în
corespondenţă cu conturile de amortizări sau ajustări pentru depreciere se folosesc conturile de cheltuieli.
• În cazul tranzacţiilor de anulare sau reducere a ajustărilor pentru depreciere, se folosesc conturile de
venituri. În cazul tranzacţiilor de reevaluare, creşterea sau reducerea valorii activelor au drept
corespondent modificări ale capitalurilor proprii, recunoscute în contul 105 Rezerve din reevaluare sau în
conturi de cheltuieli sau venituri, în conformitate cu reglementările legale.
• În cazul tranzacţiilor de primire/rambursare a aportului de la/către acţionari, creşterea/reducerea valorii
activelor (imobilizări, dar şi stocuri, disponibilităţi băneşti etc.) are drept corespondent un element de
creanţe/datorii care reflectă relaţia cu acţionarii, respectiv contul de 456 Decontări cu asociaţii privind
capitalul.
3.3. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile

Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie cuprinde conturile de stocuri de materii prime şi
materiale, producţie în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi, animale, mărfuri , ambalaje, conturile de
ajustări pentru deprecierea stocurilor şi conturile de diferenţe de preţ aferente diverselor categorii de stocuri.
Evaluarea stocurilor se face conform regulilor prezentate anterior. Particularităţi prezintă evaluarea la ieşire, care
se face la valoarea de intrare, determinată prin metoda identificării specifice (dacă se poate stabili cu exactitate care
a fost costul stocului) sau printr-o metodă convenţională. Metodele convenţionale se folosesc dacă nu se poate
determina cu exactitate costul stocului: de exemplu, în cazul în care aprovizionarea cu materii prime s-a făcut în
mai multe etape în cursul lunii, la preţuri diferite şi stocurile au fost depozitate într-un singur recipient, separarea
loturilor nu se poate realiza şi nu se poate spune cu precizie cărui lot i-a aparţinut un anumit stoc consumat. Din
această categorie de metode fac parte: metoda FIFO (ultimul intrat, primul ieşit); metoda CMP (cost mediu
ponderat); metoda LIFO (ultimul intrat, primul ieşit).
3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de stocuri reflecta existentul şi mişcările stocurilor deţinute
de întreprindere în vederea vânzării sau utilizării în activitatea proprie. Din punct de vedere al funcţiei contabile,
sunt conturi de activ. Debitul acestor conturi reflectă soldul iniţial (valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la
începutul exerciţiului) şi intrările de stocuri rezultate în urma tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la
capitalul social, donaţie, plus cantitativ constatat la inventariere. Creditul reflectă ieşirile rezultate în urma
tranzacţiilor de consum, vânzare, minus cantitativ constatat la inventariere. Soldul final este debitor sau zero şi
reflectă valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă valoarea diferenţelor de preţ dintre costul
efectiv/real/consemnat în documente (de achiziţie sau de producţie) al stocurilor şi costul standard/prestabilit al
acestora, în cazul în care în contabilitatea curentă stocurile nu sunt evidenţiate la cost efectiv, ci la cost standard.
Diferenţele de preţ pot fi favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât costul standard (s-a realizat o
economie de resurse faţă de preţul prestabilit) sau nefavorabile, atunci când costul efectiv este mai mare decât
costul standard.
3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor

Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă diferenţa dintre costul stocurilor, mai mare,
şi valoarea lor de inventar (valoare realizabilă netă), mai mică. Se constată cu ocazia inventarierii stocurilor şi au
un rol rectificativ, deoarece diminuează valoarea bilanţieră a stocurilor, astfel încât prezentarea în bilanţ să se facă
la valoarea cea mai mica dintre cost şi valoarea de inventar. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi
rectificative de activ. Se creditează cu stocul iniţial (valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor deţinute de
întreprindere la începutul exerciţiului) şi cu intrările sau majorările: valoarea ajustărilor constituite la inventariere,
daca valoarea de inventar este mai mică decât costul stocurilor. Se debitează cu ieşirile sau micşorările: valoarea
ajustărilor pentru deprecierea stocurilor anulate sau reluate, aferente stocurilor vândute, consumate sau a căror
valoare de inventar a înregistrat o creştere faţă de perioada precedentă. Soldul final este creditor sau zero şi reflectă
valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.
3.3.4. Exemple de tranzacţii privind stocurile
Tranzacţia 1. Societatea ALFA achiziţionează materii prime în valoare de 250 lei de la furnizori.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii stocului de materii prime (A+) înregistrată în debitul contului 301
Materii prime şi, simultan, se recunoaşte o datorie faţă de furnizor (D+) reflectată în creditul contului
401 Furnizori. Formula contabilă este:
301 Materii prime = 401 Furnizori 250 lei
Tranzacţia 2. Se eliberează pentru consum tehnologic materii prime în valoare de 140 lei.
Soluţie. Eliberarea din depozit a stocurilor pentru consum determină micşorarea valorii stocului de materii prime
(A-) înregistrată în creditul contului 301 Materii prime şi concomitent, consumul materiilor prime reprezintă
momentul recunoaşterii cheltuielii de exploatare (C-) în debitul contului 601 Cheltuieli cu materii prime. Formula
contabilă este:
601 Cheltuieli cu materii prime = 301 Materii prime 140 lei

Tranzacţia 3. Societatea ALFA vinde mărfuri clienţilor la preţul de 5.700 lei, costul de achiziţie 2.500 lei. Soluţie.
Aşa cum am observat la tranzacţia precedentă privind cedarea imobilizărilor, tranzacţia de vânzare determină două
înregistrări în contabilitate:
3.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+)
înregistrată în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din vânzarea mărfurilor (C+),
reflectată în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor. Formula contabilă este:
411 Clienţi = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 5.700 lei
3.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a mărfurilor determină o scădere a valorii stocului de mărfuri
(A-) înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, o creştere a cheltuielilor la nivelul costului de
achiziţie al mărfurilor vândute (C-), care se înregistrează în debitul contului 607 Cheltuieli privind mărfurile.
Formula contabilă este următoarea:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 2.500 lei
Tranzacţia 4. Societatea ALFA obţine din procesul de fabricaţie produse finite în valoare de 900 lei, pe care le
transferă în depozit pentru a fi preluate în gestiune.
Soluţie. Obţinerea produselor finite determină creşterea valorii stocului de produse finite (A+), care se înregistrează
în debitul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o creştere a veniturilor din producţia proprie (C+) prin
creditarea contului 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse. Formula contabilă este:
345 Produse finite = 711 Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 900 lei Tranzacţia 5. Societatea ALFA
vinde produse finite clienţilor la preţul de 1.200 lei, costul de producţie 700 lei.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină două înregistrări în contabilitate:
5.1 Vânzarea propriu-zisă. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+), care
se înregistrează în debitul contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor
finite (C+), reflectată în creditul contului 701 Venituri din vânzarea produselor finite Formula contabilă este:
411 Clienţi = 701 Venituri din vânzarea produselor finite 1.200 lei
5.2 Descărcarea din gestiune. Scoaterea din evidenţă a produselor finite determină o micşorare a valorii stocului
de produse finite (A-), care se înregistrează în creditul contului 345 Produse finite şi, concomitent, o micşorare a
veniturilor din producţia proprie aferente producţiei vândute (C-) prin debitarea contului 711 Venituri aferente
costurilor stocurilor de produse. Formula contabilă este:
711 Venituri aferente costurilor stocurilor de producţie = 345 Produse finite 700 lei
Notă. În analiza tranzacţiilor privind stocurile, o serie de corespondenţe sunt frecvent întâlnite şi au fost
exemplificate sau urmează a fi folosite la rezolvarea testelor de autoevaluare şi a lucrărilor de verificare. Astfel:
În cazul tranzacţiilor de achiziţie, creşterea valorii stocurilor are drept corespondent creşterea datoriei faţă de
furnizor. Pentru evidenţierea datoriei faţă de vânzător se foloseşte contul 401 Furnizori.
• În cazul tranzacţiilor de vânzare a stocurilor, în etapa de vânzare propriu-zisă, creşterea creanţei faţă de
cumpărător are drept corespondent recunoaşterea unui venit. Pentru evidenţierea creanţei faţă de
cumpărător, se foloseşte contul 411 Clienţi.
• Atunci când se parcurge etapa de descărcare din gestiune a stocurilor, fie datorită consumului, fie datorită
vânzării sau minusurilor cantitative constatate la inventar, reducerea valorii stocurilor este recunoscută în
corespondenţă cu creşterea valorii unei cheltuieli. Excepţie de la această regulă fac ieşirile de stocuri
provenite din producţie proprie, pentru care reducerea valorii activului are drept corespondent reducerea
veniturilor, prin intermediul contului 711 Venituri aferente costului stocurilor de produse. În cazul
tranzacţiilor de recunoaştere, reducere sau anulare a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor, se folosesc
drept corespondent conturile de cheltuieli şi venituri, conform regulilor amintite anterior la conturile de
imobilizări.
3.4. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele
În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relaţii cu mediul economico-social. Astfel,
pentru a-şi asigura veniturile ce conduc la obţinerea unui profit, ea vinde produsul activităţii sale (bunuri, servicii)
în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanţele.
Creanţele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma tranzacţiilor cu persoane
juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare
şi pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de până la
un an. Creanţele sunt recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are
dreptul legal de a primi numerar sau echivalente de numerar.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de creanţe furnizează informaţii privind existenţa şi
mişcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii faţă de terţi (creanţe comerciale, creanţe în cadrul grupului,
creanţe salariale, creanţe sociale, creanţe fiscale şi creanţe diverse). Din punct de vedere al funcţiei contabile,
conturile de creanţe sunt conturi de activ. Ele se debitează cu constituirea creanţelor, ca urmare a tranzacţiilor cum
ar fi vânzări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii; acordarea de avansuri furnizorilor de bunuri, lucrări
sau servicii; acordarea de avansuri salariaţilor; evidenţierea drepturilor întreprinderii faţă de bugetul de stat, a
drepturilor asupra acţionarilor din subscrierea capitalului social, a drepturilor faţă de terţe persoane fizice sau
juridice care au adus pagube întreprinderii etc. Se creditează cu decontarea creanţelor prin încasarea contravalorii
bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute; diminuarea creanţei faţă de personal prin reţinerile din salarii; anularea
creanţei faţă de furnizori prin apariţia datoriei etc. Soldul final este debitor şi reflectă creanţele întreprinderii faţă
de terţi la un moment dat.
Notă. Un caz particular privind creanţele fiscale este reprezentat de taxa pe valoare adăugată aferentă tranzacţiilor
de cumpărare. Pentru o înţelegere completă a problematicii privind TVA, ea va fi abordată în cadrul unei secţiuni
distincte din cadrul acestei unităţi de învăţare, atât pentru situaţia în care TVA reprezintă o creanţă, cât şi pentru
situaţia în care reprezintă o datorie.
Exemple de tranzacţii privind creanţele

Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de vânzare de 10.000 lei. Costul de
producţie al produselor livrate a fost de 7.000 lei. Ulterior, AB S.A. încasează contravaloarea produselor livrate
prin contul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape:
1.1. Vânzarea produselor finite (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.2. Descărcarea gestiunii (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.3. Încasarea creanţei faţă de clienţi, recunoscută la etapa 1.1. Tranzacţia de încasare a creanţei determină
creşterea disponibilului din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente
la bănci şi, concomitent, o micşorare a creanţei faţă de clienţi (A-), reflectată în creditul contului
411 Clienţi. Formula contabilă este:
512 Conturi curente la bănci = 411 Clienţi 10.000 lei
Tranzacţia 2. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii emise chiria diverselor locaţii date spre folosinţă
terţilor, în valoare de 2.500 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii creanţelor întreprinderii faţă de clienţi (A+) înregistrată în debitul
contului 411 Clienţi şi, concomitent, recunoaşterea veniturilor din chirii (C+) reflectată în creditul contului 706
Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii. Formula contabilă este:
411 Clienţi = 706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii 2.500 lei
Tranzacţia 3. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de 15.000 lei, din numerarul existent în
casieria întreprinderii. Soluţie. Acordarea avansului determină o scădere a numerarului (A-), reflectată în creditul
contului 531 Casa şi, în acelaşi timp, o creştere a creanţei întreprinderii faţă de salariaţi (A+), care se înregistrează
în debitul contului. 425 Avansuri acordate salariaţilor. Formula contabilă este:
425 Avansuri acordate personalului = 531 Casa 15.000 lei

Remarcă. Uneori, întreprinderile acordă salariile şi alte drepturi cuvenite personalului în două tranşe. Astfel,
chenzina I acordată în a treia decadă a lunii curente se plăteşte salariaţilor ca o sumă fixă care reprezintă aproximativ
40% din salariu. Această sumă reprezintă un avans acordat salariaţilor din datoria pe care urmează să o constituie
întreprinderea la sfârşitul lunii faţă de angajaţi pentru serviciile prestate. Din punct de vedere al întreprinderii, acest
avans reprezintă o creanţă, deoarece suma a fost transferată salariaţilor înainte ca ei să îşi îndeplinească obligaţia
asumată prin contractul de muncă, şi anume aceea de a presta servicii angajatorului pe parcursul întregului interval
de o lună.
Tranzacţia 4. La înfiinţarea societăţii BETA, capitalul subscris de către acţionari este de 4.000 lei, reprezentat de
100 de acţiuni a 40 lei/acţiune valoare nominală. Din cele 100 de acţiuni subscrise, 50 sunt acţiuni pentru aport în
natură şi 50 sunt acţiuni pentru aport în numerar.
Soluţie. Subscrierea capitalului determină o creştere a creanţei întreprinderii asupra acţionarilor (A+), reflectată în
debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi, totodată, o creştere a capitalului subscris dar
nevărsat (C+), care se înregistrează în creditul contului 1011 Capital subscris nevărsat. Formula contabilă este
următoarea:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 4.000 lei Tranzacţia 5.
Acţionarii depun capitalul subscris în numerar direct în contul de disponibil de la bancă. Soluţie. Depunerea
capitalul subscris în numerar determină creşterea disponibilului în contul de la bancă (A+) şi scăderea dreptului
de creanţă a întreprinderii asupra acţionarilor (A-).
Creşterea de activ se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci, iar scăderea de activ se
înregistrează în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.
512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 2.000 lei
1.4. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria

Trezoreria unei întreprinderi însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie, disponibil în conturile
bancare (conturi curente, acreditive), viramente interne, investiţii financiare pe termen scurt şi alte valori de
trezorerie. Dintre aceste elemente, majoritatea au făcut obiectul Unităţii de învăţare nr. 1, fiind componente ale
elementului bilanţier de active circulante Casa şi conturile la bănci. Viramentele interne reprezintă transferurile
disponibilităţilor între conturile de trezorerie.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de trezorerie furnizează informaţii privind existenţa şi
mişcarea numerarului sau echivalentelor de numerar (investiţii financiare pe termen scurt, conturi la bănci, casa,
acreditive, viramente interne). Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de trezorerie sunt conturi de
activ. Se debitează cu intrările de numerar sau echivalente de numerar din achiziţii de acţiuni, obligaţiuni; încasări
de creanţe de la clienţi sau debitori diverşi; aport în numerar; depuneri de numerar aflat în casieria întreprinderii;
primirea unui credit bancar etc. Se creditează cu valoarea ieşirilor de numerar sau echivalente de numerar prin
vânzare de acţiuni, obligaţiuni; plăţi faţă de furnizori, creditori diverşi, bugetul statului; transferuri de numerar;
rambursări de împrumuturi etc. Soldul final este în mod curent debitor şi reflectă numerarul sau echivalente de
numerar existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.
Remarcă. Din punct de vedere al funcţiei contabile, contul 512 Conturi curente la bănci este bifuncţional, ceea ce
înseamnă că poate avea şi sold final creditor. Această situaţie indică faptul că banca a efectuat plăţi în numele şi
pentru societatea titulară a contului bancar respectiv, peste limita de sumă existentă în contul de disponibilităţi al
întreprinderii respective, pe baza unui acord stabilit între cele două părţi privind limita de creditare. Soldul creditor
poate persista o perioadă scurtă de timp şi doar în limita unui anumit plafon.
Exemple de tranzacţii privind trezoreria

Cele mai frecvente tranzacţii care afectează conturile de trezorerie sunt tranzacţiile de încasări şi plăţi, prin casierie
sau prin conturile bancare. Dintre acestea, tranzacţii privind încasarea şi plata prin casierie şi prin conturile bancare
au fost deja exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la conturile de creanţe. În continuare, vom rezolva
împreună tranzacţii care nu au fost exemplificate prin secţiunile anterioare. Tranzacţia 1. Se achiziţionează de la
furnizori materii prime în valoare de 10.000 lei, cheltuielile de transport fiind de 1.000 lei. Se achită furnizorii din
disponibilul de la bancă.
Soluţie. Tranzacţia complexă descrisă mai sus presupune parcurgerea mai multor etape, corespunzătoare circuitului
documentelor.
1.1. Achiziţia materiilor prime (este o tranzacţie cunoscută, exemplificată la secţiunea Stocuri)
1.2. Plata furnizorului prin contul bancar. Tranzacţia de plată a datoriei determină scăderea disponibilului din
contul de la bancă (A-), care se înregistrează în creditul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o
micşorare a datoriei faţă de furnizări (D-), reflectată în debitul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:
401 Furnizori = 512 Conturi curente la bănci 10.000 lei
Tranzacţia 2. Societatea ALFA achiziţionează de pe piaţa de capital 100 de acţiuni la preţul de cumpărare de 10
lei/acţiune, cu plată directă din contul de disponibil de la bancă.
Soluţie. Cumpărarea de acţiuni determină o creştere a valorii acţiunilor (A+), care se înregistrează în debitul
contului 501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate şi, concomitent, o diminuare a disponibilităţilor băneşti din contul
de la bancă (A-) reflectată în creditul contului 512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă este următoarea:
501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate = 512 Conturi curente la bănci 1.000 lei
Tranzacţia 3. Societatea ALFA primeşte un împrumut bancar în valoare de 300 lei pe o perioadă de 10 luni. Soluţie.
Tranzacţia de încasare a împrumutului determină creşterea disponibilităţilor băneşti (A+), care se înregistrează în
debitul contului 512 Conturi curente la bănci şi, concomitent, o creştere a datoriilor pe termen scurt faţă de bancă
(D+), reflectată în creditul contului 519 Credite bancare pe termen scurt. Formula contabilă este următoarea:
512 Conturi curente la bănci = 519 Credite bancare pe termen scurt 300 lei
Tranzacţia 4. Se ridică din contul de disponibil de la bancă suma de 300 lei care este depusă în casieria unităţii.
Soluţie. Tranzacţia de transfer al numerarului determină modificarea celor două elemente de disponibilităţi,
respectiv contul curent şi casa. Datorită faptului că cele două elemente nu se modifică simultan, existând o perioadă
de timp în care disponibilităţile băneşti se află în tranzit între cele două posturi de trezorerie (fapt reflectat şi prin
circuitul documentelor contabile ce atestă tranzacţia), pentru a evidenţia acest decalaj se vor realiza două
înregistrări în contabilitate, prin utilizarea elementului de trezorerie Viramente interne.
4.1 Ridicarea numerarului din cont. Ridicarea numerarului din contul de la bancă determină micşorarea
disponibilului din bancă (A-) şi transferarea sumei în alt element de trezorerie (A+). Conturile utilizate sunt 512
Conturi curente la bănci, care se creditează cu diminuarea de disponibil şi 581 Viramente interne, care se debitează
cu creşterea sumei transferate interimar. Formula contabilă este următoarea:
581 Viramente interne = 512 Conturi curente la bănci 300 lei
4.2 Depunerea numerarului în casierie. Depunerea numerarului în casieria întreprinderii determină transferarea
sumei din contul de trezorerie interimar (A-) şi creşterea numerarului (A+). Conturile utilizate sunt: 581 Viramente
interne care se creditează cu micşorarea sumei transferate şi 531 Casa care se debitează cu creşterea de numerar.
Formula contabilă este următoarea:
531 Casa = 581 Viramente interne 300 lei
Notă. Evidenţierea numerarului aflat în tranzit între casierie şi conturile bancare se face tot cu ajutorul contului 581
Viramente interne, într-o succesiune de două înregistrări contabile, după modelul Tranzacţiei 4.
Tranzacţia 5. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în numerar, în valoare de 1.000 lei, în vederea achitării
unor datorii ale întreprinderii.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor din casieria întreprinderii (A-), care se înregistrează în
creditul contului 531 Casa şi, simultan, creşterea disponibilităţilor aflate la dispoziţia salariatului (A+), care se
înregistrează în debitul contului 542 Avansuri de trezorerie. Formula contabilă este următoarea:
= 531 Casa 1.000 lei
542 Avansuri de trezorerie
Tranzacţia 6. Salariatul rambursează suma de 300 lei, rămasă neutilizată, din avansul de 1.000 lei. Valoarea
datoriilor faţă de furnizori achitate de salariat este de 700 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină reducerea disponibilităţilor aflate la dispoziţia salariatului (A-) cu suma de 1.000 lei,
înregistrată în creditul contului 542 Avansuri de trezorerie şi, simultan, reducerea datoriei faţă de furnizori (D-) cu
suma de 700 lei, reflectată în debitul contului 401 Furnizori, precum şi creşterea disponibilităţilor aflate în casieria
întreprinderii (A+) cu suma de 300 lei, reflectată în debitul contului 531 Casa. Formula contabilă este următoarea:
% = 542 Avansuri de trezorerie 1.000

lei
401 Furnizori 700 lei
531 Casa 300 lei
1.5. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile

Astfel, pentru a-şi asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau
altor bunuri necesare desfăşurării propriei activităţi (procesul de aprovizionare), întreprinderea cumpără bunuri
economice de diverse forme de la alte persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi creează datorii. Datoriile
rezultă şi din alte obligaţii, cum ar fi cele contractuale şi legale, pe care entitatea şi le asumă pe parcursul
desfăşurării activităţii sale.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin decontarea cărora
se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. În această categorie sun incluse
datoriile curente, care (1) se aşteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
(2) sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului, precum şi datoriile pe termen lung. Termenul de datorii
acoperă şi provizioanele, cunoscute şi sub denumirea de datorii incerte. Stingerea datoriilor recunoscute se poate
realiza sub formă de: plată în numerar, transfer de alte active, prestarea de servicii, înlocuirea acelei obligaţii cu
alta, conversia obligaţiei în capital propriu etc.
Evaluarea datoriilor se face în corelaţie cu evaluarea activelor‚ cheltuielilor, veniturilor şi se bazează pe valoarea
istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de bunuri, lucrări sau
servicii, utilizarea forţei de muncă, plata impozitelor şi taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o
plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la un an. Datoriile pe termen scurt trebuie recunoscute
doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are obligaţia legală de a plăti.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de datorii prezintă informaţii privind existentul şi mişcarea
obligaţiilor întreprinderii faţă de terţi (datorii comerciale, datorii în cadrul grupului, datorii salariale, sociale, fiscale,
alte datorii, împrumuturi şi datorii asimilate) pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un
echivalent valoric. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de datorii. Se creditează cu constituirea
datoriilor din: achiziţii de bunuri, lucrări sau servicii; avansul acordat de clienţi; drepturile cuvenite salariaţilor
conform contractelor; drepturile cuvenite acţionarilor pentru rambursări de capital social; drepturi sociale şi fiscale;
contractarea de împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, a creditelor bancare pe termen lung şi a altor datorii
asimilate; constituirea şi majorarea provizioanelor etc. Se debitează la decontarea datoriilor, prin plata contravalorii
bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate; diminuarea datoriilor salariale cu reţinerile din salarii pentru:
avansurile acordate, impozitul pe salarii, asigurări sociale, fondul de şomaj, fondul de sănătate, alte reţineri de
forma ratelor, chiriilor; plata salariilor, datoriilor sociale şi fiscale; rambursarea împrumuturilor şi a altor datorii
asimilate; micşorarea sau anularea provizioanelor etc. Soldul final este creditor şi reflectă datoriile întreprinderii
faţă de terţi existente la un moment dat.
Exemple de tranzacţii privind datoriile

Cele mai frecvente tranzacţii realizate de o entitate şi care generează datorii sunt cele cu natură comercială,
respectiv cele rezultate în urma procesului de aprovizionare. Tranzacţiile privind recunoaşterea datoriilor generate
de aprovizionarea cu bunuri au fost deja exemplificate în cadrul secţiunilor referitoare la imobilizări şi stocuri.
Tranzacţiile privind achitarea datoriilor comerciale au fost exemplificate în cadrul secţiunii referitoare la trezorerie.
Vom urmări în continuare tranzacţiile privind aprovizionarea cu servicii, precum şi pe cele care se referă la datoriile
fiscale, salariale sau de altă natură decât cea comercială.
Tranzacţia 1. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii de energie primite de la furnizori consumul lunar în
valoare de 1.500 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul contului 401 Furnizori
şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli
privind energia şi apa. Formula contabilă este:
605 Cheltuieli privind energia şi apa = 401 Furnizori 1.500 lei
Tranzacţia 2. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au calculat şi s-au înregistrat datoriile totale faţă de salariaţi în
sumă totală de 60.000 lei.
Soluţie. Înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi determină recunoaşterea cheltuielilor cu salariile personalului (C-
), care se înregistrează în debitul contului 641 Cheltuieli cu salariile personalului şi, concomitent, o creştere a
datoriei salariale (D+) reflectată în creditul contului 421 Personal – salarii datorate. Formula contabilă este:
641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal-salarii datorate 60.000 lei
Tranzacţia 3. Se înregistrează reţinerile din salarii, astfel: 4.000 lei asigurări sociale, 15.000 lei avans şi 6.000 lei
impozit pe salarii.
Soluţie. Înregistrarea reţinerilor din salarii determină micşorarea datoriilor salariale ale întreprinderii faţă de
personal (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii datorate şi, concomitent: creşterea datoriilor
privind asigurări sociale (D+), reflectată în creditul contului 4315 Contribuţia la asigurări sociale, creşterea
datoriilor privind impozitul pe salarii (D+), reflectată în creditul contului 444 Impozitul pe venituri de natura
salariilor şi micşorarea creanţei asupra personalului privind avansul acordat (A-) înregistrată în creditul contului
425 Avansuri acordate personalului.
421 Personal-salarii datorate = % 25.000 lei

4315 Contribuţia la asigurări sociale 4.000 lei
444 Impozitul pe venituri de natura salariilor 6.000 lei
425 Avansuri acordate
personalului 15.000 lei
Notă. Asemănător tranzacţiei nr 3 se înregistrează contribuţia de orice natură aferente salariilor, datorate bugetului
de stat.
Tranzacţia 4. Se achită prin casierie salariile datorate personalului, în valoare de 35.000 lei (60.000 lei salarii brute
calculate şi înregistrate la sfârşitul lunii minus 25.000 lei reţineri din salarii).
Soluţie. Plata către salariaţi determină micşorarea numerarului din casieria întreprinderii (A-), înregistrată în
creditul contului 531 Casa şi, concomitent, o scădere a datoriei faţă de salariaţi pentru restul de plată datorat după
efectuarea reţinerilor din salarii (D-), înregistrată în debitul contului 421 Personal-salarii datorate. Formula
contabilă este:
421 Personal-salarii datorate = 531 Casa 35.000 lei
Tranzacţia 5. Se înregistrează contribuția asiguratorie pentru muncă în valoare de 1.350 lei

Soluţie. Înregistrarea contribuţiei asiguratorie pentru muncă (suportată de angajator) determină recunoaşterea
cheltuielilor de exploatare (C-), reflectată în debitul contului 646 Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru
muncă şi, concomitent, în echivalenţă, o creştere a datoriile sociale (D+), înregistrată în creditul contului 436
Contribuţia asiguratorie pentru muncă. Formula contabilă este:
645 Cheltuieli privind asigurările = 436 Contribuţia asiguratorie pentru 1.350 lei şi protecţia socială muncă.
Tranzacţia 6. Se înregistrează impozitul pe profit datorat bugetului de stat, în sumă de 700 lei.
Soluţie. Înregistrarea impozitului pe profit determină recunoaşterea cheltuielilor întreprinderii cu impozitul pe
profit (C-), reflectată în debitul contului 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit şi, concomitent, o creştere a datoriilor
fiscale (D+), reflectată în creditul contului 441 Impozitul pe profit. Formula contabilă este:
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit = 441 Impozitul pe profit 700 lei
Tranzacţia 7. Societatea ALFA înregistrează încasarea în contul de la bancă a unui credit bancar pe termen lung
în valoare de 10.000 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de creditul bancar pe termen lung
(D+), reflectată în creditul contului 162 Credite bancare pe termen lung şi, concomitent, o creştere a disponibilului
din contul de la bancă (A+), care se înregistrează în debitul contului 512 Conturi curente la bănci. Formula contabilă
este:
512 Conturi curente la bănci = 162 Credite bancare pe termen lung 10.000 lei
Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului, suportat de consumatorul final şi bazat pe
criteriul deductibilităţii. Taxa pe valoarea adăugată este aferentă transferului de proprietate asupra bunurilor,
prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări. Din punct de vedere contabil, TVA nu afectează cheltuielile sau
veniturile întreprinderilor, astfel este neutră în ceea ce priveşte rezultatul. Prin excepţie, se recunoaşte o cheltuială
când TVA nu este deductibilă conform reglementărilor fiscale în vigoare.
Întreprinderile sunt obligate la plata TVA pentru achiziţiile efectuate şi conform reglementărilor naţionale solicită
TVA clienţilor prin documentele fiscale.
Consumatorul final este persoana care suportă acest impozit, conform legii. Cum se explică acest lucru?
Un comerciant cumpără bunuri, lucrări sau servicii de la furnizori, contabilizând separat costul bunului achiziţionat
de taxa pe valoarea adăugată. TVA aferentă acestei tranzacţii de cumpărare poartă numele de TVA deductibilă
şi reprezintă o creanţă fiscală a comerciantului, deoarece acesta va solicita la sfârşitul perioadei statului deducerea
(rambursarea) TVA suportată la cumpărare, nefiind consumator final.
La rândul său, comerciantul revinde bunurile unui client, înregistrând separat preţul de vânzare de TVA aferentă
lucrărilor sau serviciilor înscrise în documentele fiscale. TVA aferentă tranzacţiei de vânzare poartă denumirea de
TVA colectată şi reprezintă o datorie fiscală, deoarece comerciantul a făcut doar oficiul de a colecta TVA de la
consumatorul final, urmând să plătească această sumă bugetului de stat, în calitate de colector al tuturor impozitelor.
Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa plătită furnizorilor (TVA deductibilă) este plătită
de comerciant statului în cazul în care datoria fiscală privind TVA colectată este mai mare este primită de la stat în
situaţia inversă, când creanţa fiscală privind TVA deductibilă este mai mare. Cu alte cuvinte, se realizează o singură
decontare cu bugetul de stat, egală ca valoare cu diferenţa între TVA deductibilă şi cea colectată. Sensul decontării
este dat de suma cea mai mare dintre cele două tipuri de TVA recunoscute în cursul lunii.
Conturile de TVA deductibilă şi colectată se închid la sfârşitul lunii prin compensare, diferenţa fiind transmisă într-
un cont de datorii fiscale (TVA de plată) sau de creanţe fiscale (TVA de recuperat), după caz. Tranzacţia prin care
se închid cele două conturi şi se evidenţiază sensul decontării de efectuat cu bugetul de stat poartă denumirea de
regularizarea TVA.
Tranzacţiile de vânzare şi cumpărare înregistrate anterior nu au folosit informaţia privind TVA. În continuare,
prezentăm forma completă a acestui tip de tranzacţii.
Tranzacţia 8. Se achiziţionează de la furnizori mărfuri în valoare de 7.000 lei, cheltuielile de transport 700 lei,
TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de achiziţionare a mărfurilor determină creşterea valorii stocului de mărfuri (A+), înregistrată
în debitul contului 371 Mărfuri, constituirea creanţei fiscale (A+), reflectată în debitul contului 4426 TVA
deductibilă şi, concomitent, în echivalenţă, se recunoaşte o datorie faţă de furnizori (D+), care se înregistrează în
creditul contului 401 Furnizori. Formula contabilă este:
% = 401 Furnizori 9.163 lei
371 Mărfuri 7.700 lei
4426 TVA deductibilă 1.463 lei
Tranzacţia 9. Societatea ALFA înregistrează factura de energie de la furnizori în valoare de 1.500 lei, TVA 19%.
Soluţie: Tranzacţia determină creşterea datoriei faţă de furnizori (D+), reflectată în creditul contului 401 Furnizori
şi, concomitent, se recunosc cheltuielile privind energia (C-), care se înregistrează în debitul contului 605 Cheltuieli
privind energia şi apa şi creanţa fiscală (A+), care se înregistrează în debitul contului 4426 TVA deductibilă.
Formula contabilă este:
% = 401 Furnizori 1.785 lei
605 Cheltuieli privind energia şi apa 1.500
lei
4426 TVA deductibilă 285 lei
Tranzacţia 10. Se vând mărfuri clienţilor pe bază de factură în valoare de 15.700 lei, TVA 19%.
Soluţie. Tranzacţia de vânzare determină o recunoaştere a veniturilor din vânzarea de mărfuri (C+), care se
înregistrează în creditul contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, constituirea datoriei fiscale (D+) înregistrată
în creditul contului 4427 TVA colectată şi, concomitent, în echivalenţă, creşterea creanţei întreprinderii asupra
clienţilor (A+), reflectată în debitul contului 411 Clienţi. Formula contabilă este:
411 Clienţi = % 18.683 lei

707 Venituri din vânzarea mărfurilor 15.700 lei
4427 TVA colectată 2.983 lei
Tranzacţia 11. La societatea ALFA, TVA colectată este de 2.983 lei, iar TVA deductibilă este de 1.748 lei. Se
regularizează TVA.
Soluţie. Pentru suma de 1.748 lei, TVA deductibilă şi colectată se compensează, nefiind necesară decontarea. Se
va deconta diferenţa de 2.983 – 1.748 lei, care reprezintă datoria fiscală rămasă necompensată.
Astfel, în urma tranzacţiei de regularizare a TVA, se înregistrează o reducere a TVA deductibilă (A -,
Credit, contul 4426) şi a TVA colectată (D-, Debit, 4427), precum şi o creştere a datoriei fiscale privind TVA (D+,
Credit) în contul 4423 TVA de plată. Procedura de închidere în acest caz, când taxa colectată este mai mare decât
taxa deductibilă, este:
4427 TVA colectată = % 2.983 lei

4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4423 TVA de plată 1.235 lei
Din modelul de mai jos reiese că cele două conturi de TVA deductibilă şi colectată au sold zero la sfârşitul lunii,
iar diferenţa a fost transferată în contul 4423 TVA de plată.
D TVA deductibilă C D TVA colectată C

3/401 1. 463
4/401 3285 6/4427 1. 748 6/4426 1. 748 5/411 2.983
RD 1. 748 RC 1. 748
TSD 1 .748 TSC 1 .748 6/4423 1. 235
D TVA de plată C
6/4427 1. 235
RD 0 RC 1. 3 235 RD 2 .983 RC 2 .983

TSD 0 TSC 1. 235 TSD 2 .983 TSC 2 .983
SFC
1. 3 235
Remarcă. În cazul în care TVA deductibilă este 1.748 lei, iar TVA colectată este 1.500 lei, procedura de închidere
este:
% = 4426 TVA deductibilă 1.748 lei
4427 TVA colectată 1.500 lei
4424 TVA de recuperat 248 lei
1.6. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii

Vom urmări în continuare conţinutul economic, funcţia contabila a conturilor de capitaluri şi principalele tipuri de
tranzacţii care impun utilizarea acestor conturi.
Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de capitaluri proprii furnizează informaţii privind existenţa
şi mişcarea surselor proprii de finanţare (capital social, prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul
reportat şi rezultatul exerciţiului), informaţii necesare cunoaşterii situaţiei nete a entităţilor economice. Funcţia
contabilă a conturilor de capitaluri proprii este de capitaluri proprii (C). Se creditează cu constituirea capitaluri
proprii prin: capitalul subscris de asociaţi/acţionari; profitul realizat destinat creşterii capitalului; transformări
interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi din alte surse. Se debitează cu micşorarea capitalurilor proprii
prin: retragerea capitalului social de către asociaţi/acţionari; acoperirea pierderilor din capitalurile proprii;
transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi alte micşorări. Soldul final este creditor şi reflectă
sursele proprii de finanţare existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.
Excepţie de la această regulă fac conturile de rezultate (Rezultatul exerciţiului şi Rezultatul reportat) care sunt
bifuncţionale, precum şi contul Repartizarea profitului, care are rol rectificativ.
Exemple de tranzacţii privind capitalurile

Tranzacţia 1. Se constituie S.C. ALFA S.A. cu un capital social de 200.000 lei, împărţit în 200 acţiuni; 6 persoane
subscriu să cumpere aceste acţiuni la valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţionarii aduc un aport în natură,
sub forma unui teren în valoare de 120.000 lei, şi un aport în numerar, în valoare de 80.000 lei.
Soluţie. Constituirea unei societăţi comerciale presupune parcurgerea a trei etape:
Etapa 1. Se înregistrează capitalul subscris de către acţionari: 200.000 acţiuni x 1.000 lei/acţiune valoare nominală.
în această etapă, subscrierea de capital de către acţionari determină creşterea dreptului de creanţă a întreprinderii
asupra acţionarilor (A+), evidenţiată în contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi creşterea capitalului
subscris, dar nevărsat (C+), evidenţiată în contul 1011 Capital subscris nevărsat. Formula contabilă este
următoarea:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevărsat 200.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează depunerea aporturilor subscrise, în natură şi în numerar. În această etapă, depunerea
aporturilor subscrise de acţionari va determina creşterea valorii elementelor de activ corespunzătoare bunurilor
primite (A+), care se înregistrează în debitul conturilor 211 Terenuri şi 512 Conturi curente la bănci, precum şi
reducerea creanţei faţă de acţionari (A-), înregistrată în creditul contului
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul. Formula contabilă este următoarea:
% = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 200.000 lei

211 Terenuri 120.000 lei
512 Conturi curente la bănci 80.000 lei
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat. Ca urmare, scade
valoarea capitalului subscris nevărsat (C-), înregistrată în debitul contului 1011 Capital subscris nevărsat şi creşte
valoarea capitalului subscris vărsat (C+), înregistrată în creditul contului 1012 Capital subscris vărsat. Formula
contabilă este următoarea:
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 200.000lei
Tranzacţia 2. La solicitarea unor acţionari, AGA aproba restituirea către aceştia a capitalului social subscris şi
vărsat, în valoare de 60.000.000 lei, în numerar.
Soluţie. Restituirea către acţionarii care se retrag din societate a aportului subscris şi vărsat presupune parcurgerea
a două etape.
Etapa 1. Se înregistrează retragerea acţionarului sau diminuarea capitalului social cu valoarea nominală a acţiunilor
pe care le-a subscris acţionarul respectiv. Astfel, în debitul contului 1012 Capital subscris vărsat se înregistrează
scăderea valorii capitalului subscris vărsat (C-), iar în creditul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
se înregistrează creşterea datoriei faţă de acţionari (C+). Formula contabilă este următoarea:
1012 Capital subscris vărsat = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 60.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează plata către acţionari a sumelor reprezentând valoarea aportului retras. Această tranzacţie
reprezintă plata unei datorii, pentru care există un model la secţiunile precedente.
Tranzacţia 3. După doi ani de la constituire, societatea ALFA, cu un capital social format din 200 acţiuni cu
valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune decide să îşi majoreze capitalul social cu 20.000 lei, pentru care emite 20
acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţiunile sunt vândute la valoarea lor reală de 1.300 lei/acţiune.
Etapa 1. Se înregistrează subscrierea acţiunilor nou emise cu valoarea de emisiune (1.300 x 20) > valoarea
nominală (1.000 x 20). Din relaţia de calcul a valorii capitalului social, rezultă că valoarea primei de emisiune este
de 300 x 20 = 6.000 lei. Subscrierea unor acţiuni noi cu primă de emisiune determină creşterea dreptului de creanţă
asupra acţionarilor (A+), care se înregistrează în debitul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul şi,
concomitent, o creştere a capitalului social (C+) cu valoarea nominală a acţiunilor, reflectată în creditul contului
1011 Capital subscris nevărsat şi o creştere a primelor de emisiune
(C+) cu diferenţa dintre valoarea de emisiune şi cea nominală a acţiunilor, reflectată în creditul contului
1041 Prime de emisiune. Formula contabilă este:
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul % 26.000 lei

1011 Capital subscris nevărsat 20.000 lei
1041 Prime de emisiune 6.000 lei
Etapa 2. Se înregistrează încasarea contravalorii acţiunilor nou emise, de 1.300 lei/acţiune x 20 acţiuni =
26.000 lei prin contul la bancă (vezi pentru analiză tranzacţia 1).
512 Conturi curente la bănci = 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 26.000 lei
Etapa 3. Se înregistrează transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat, cu valoarea
nominală a acţiunilor emise: 1.000 lei/acţiune x 20 acţiuni – 20.000 lei (vezi pentru analiză tranzacţia 1).
1011 Capital subscris nevărsat = 1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei
Tranzacţia 6. Se înregistrează utilizarea primelor de emisiune astfel: 2.000 lei pentru majorarea capitalului şi 3.000
lei pentru majorarea rezervelor.
Soluţie. Încorporarea primelor de emisiune în capital şi rezerve determină micşorarea valorii primelor de emisiune
(C-), care se înregistrează în debitul contului 1041 Prime de emisiune şi, concomitent, o creştere a capitalului social
(C+), reflectată în creditul contului 1012 Capital subscris vărsat şi o creştere a rezervelor
(C+), reflectată în creditul contului 106 Rezerve. Formula contabilă este:
1041 Prime de emisiune = % 5.000

1012 Capital subscris vărsat lei
106 Rezerve 2.000 lei
3.000
lei
Tranzacţia 7. S.C. ALFA constată ca terenul în valoare de 120.000 lei are o valoare justă de 150.000 lei şi decide
reevaluarea acestuia.
Soluţie. Tranzacţia determină creşterea valorii terenului cu 30.000 lei (A+), care se înregistrează în debitul contului
211 Terenuri precum şi recunoaşterea acestui plus de valoare ca rezervă din reevaluare (C+), în creditul contului
105 Rezerve din reevaluare. Formula contabilă este:
211 Terenuri = 105 Rezerve din reevaluare 120.000 lei
1.7. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele

Am constatat pe parcursul secţiunilor anterioare că există anumite tranzacţii care generează apariţia de cheltuieli
şi/sau venituri. În cadrul acestei secţiuni vom realiza o sistematizare a acestora. Pentru o a avea o perspectivă
complexă asupra cheltuielilor şi veniturilor este necesar să ne reamintim următoarele informaţii: Definiţiile
cheltuielilor şi veniturilor, ce au fost prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1, secţiunea Contul de profit şi
pierdere;
Gruparea cheltuielilor şi veniturilor pe două activităţi: exploatare și financiare, descrisă în cadrul
aceleiaşi unităţi de învăţare.
3.8.1. Conturile de cheltuieli

În momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o reprezintă fie
diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii. Reciproca însă nu este valabilă, adică nu orice diminuare de
activ implică recunoaşterea simultană a unei cheltuieli, după cum nici orice majorare a datoriilor nu generează în
mod automat o cheltuială.
Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 6 Cheltuieli. Funcţia contabilă
a conturilor de cheltuieli este asociată în mod indirect capitalurilor proprii. Astfel, apariţia unei cheltuieli este
reflectată în contabilitate ca o diminuare de capitaluri proprii (C-), dat fiind faptul că efectul produs este acela de
diminuare a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se debitează cu valoarea recunoscută
în contabilitate ca urmare a diminuării unui activ sau apariţiei unei datorii. Se creditează cu valoarea cheltuielilor
transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinării rezultatului
exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a diminuării unui activ

Am amintit anterior că există tranzacţii în cadrul cărora diminuarea unui activ poate avea drept consecinţă apariţia
unei cheltuieli. În funcţie de cauza care a dus la apariţia cheltuielii respective (activitatea de exploatare sau
financiară) cheltuiala se va încadra în una din aceste trei categorii. În acest sens distingem:
• Cheltuieli de exploatare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu micşorarea unui stoc sau a unui
activ imobilizat, ca urmare a ieşirii acestuia prin consum sau vânzare. În această categorie putem sesiza
existenţa a două situaţii: diminuarea activului este recunoscută în mod direct (prin tranzacţii cunoscute, ca
de exemplu consum de materii prime, descărcarea gestiunii în cazul bunurilor vândute) sau diminuarea
activului este recunoscută în mod indirect, prin intermediul elementelor rectificative: amortizări sau
ajustări pentru depreciere (prin tranzacţii cunoscute, ca de exemplu înregistrarea amortizărilor sau a
ajustărilor pentru depreciere).
• Cheltuieli financiare generate de diminuarea unui activ, ca de exemplu pierderile din diferenţe de curs
valutar constatate la decontarea unei creanţe sau datorii în valută sau la regularizarea lunară a sumelor în
valută;
Tranzacţia 1. Pornind de la situaţia explicată anterior, se înregistrează în contabilitate plata sumei de 10 lei,
generată de creşterea cursului valutar.
Soluţie. Plata suplimentară a sumei de 10 lei, reprezentând diferenţa nefavorabilă de curs valutar, determină o
diminuare a disponibilităţilor în valută (A-), înregistrată în creditul contului 5124 Conturi la bănci în valută şi,
concomitent, recunoaşterea cheltuielii financiare (C-) în debitul contului 665 Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar. Formula contabilă este:
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar = 5124 Conturi la bănci în valută 10 lei
Tranzacţia 2. Ca urmare a ruperii unui dig, depozitul unei societăţi comerciale este inundat, iar mărfurile aflate în
interiorul acestuia, în valoare de 1.000 lei, sunt distruse integral.
Soluţie. Distrugerea mărfurilor ca urmare a unei inundaţii determină o diminuare a stocului de mărfuri (A-),
înregistrată în creditul contului 371 Mărfuri şi, concomitent, recunoaşterea unei cheltuieli din exploatare (C-
) în debitul contului 6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare. Formula contabilă este:
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare = 371 Mărfuri 1.000 lei
Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei datorii

Recunoaşterea unei cheltuieli ca urmare a apariţiei unei noi datorii este generată de cele mai multe ori de operaţiuni
de exploatare, respectiv financiare.
• Cheltuielile de exploatare generate de apariţia unei noi datorii cuprind, în principal, cheltuielile generate
de următoarele tipuri de datorii: (1) datorii generate de servicii şi/sau utilităţi primite de la terţi (ex. energie,
apă, servicii poştale, servicii de telecomunicaţii) sau salariaţi; (2) datorii generate de obligaţii legale
(impozite, taxe şi contribuţii directe i); (3) datorii generate de obligaţii contractuale (înregistrarea chiriei,
înregistrarea unei asigurări); (4) datorii probabile (înregistrarea unui provizion); (5) datorii ce sunt
recunoscute ca urmare a aplicării unor principii contabile.
• Cheltuielile financiare generate de apariţia unei noi datorii includ cheltuielile generate, de regulă, de
recunoaşterea unei obligaţii contractuale (înregistrarea unei dobânzi aferente unui împrumut contractat)
sau de aplicarea unor principii contabile (recunoaşterea diferenţelor de curs valutar ca urmare a principiului
independenţei exerciţiilor).
Tranzacţia 3. Societatea ALFA are ca obiect de activitate producerea de televizoare. Acestea au o perioadă de
garanţie de 3 ani. Pe baza experienţei anterioare, s-a constatat că valoarea defecţiunilor intervenite în perioada de
garanţie, pentru fiecare lot de televizoare distribuite într-un an este, în medie, de 2.000 lei. Soluţie. Tranzacţia
determină apariţia unei datorii probabile generate de defecţiunile potenţiale ce vor trebui remediate în perioada de
garanţie (D+), reflectată în creditul contului 1512 Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor şi, concomitent,
se recunosc cheltuielile de exploatare corespunzătoare (C-), care se înregistrează în debitul contului 6812 Cheltuieli
de exploatare privind provizioanele. Formula contabilă este:
6812 Cheltuieli de exploatare privind

provizioanele
= 1512 Provizioane pentru garanţii

acordate 2.000 lei clienţilor
Tranzacţia 4. Societatea ALFA înregistrează dobânda de 12% anual, aferentă unui credit bancar
de 10.000 lei, contractat la 1 decembrie 200N, pe o perioada de 5 ani. Dobânda aferentă lunii
decembrie: 10.000 lei x
12% x 1 lună/12 luni = 100 lei.
Soluţie. Tranzacţia determină apariţia unei datorii faţă de bancă, reprezentată de dobânda aferentă
creditului bancar pe termen lung (D+), reflectată în creditul contului 1682 Dobînzi aferente
creditelor bancare pe termen lung şi, concomitent, se recunoaşte apariţia unei cheltuieli financiare
(C-), care se înregistrează în debitul contului 666 Cheltuieli cu dobânzile. Formula contabilă este:
666 Cheltuieli cu dobânzile = 1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung 100 lei
3.8.2. Conturile de venituri

În momentul în care este recunoscut în contabilitate un venit, cauza apariţiei acestuia o reprezintă
fie apariţia unui activ, fie diminuarea unei datorii. Raţionamentul invers nu este valabil, adică nu
orice apariţie a unui activ implică recunoaşterea simultană a unui venit, după cum nici orice
diminuare a unei datorii nu generează în mod automat apariţia unui venit.
Veniturile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 7 Venituri.
Funcţia contabilă a conturilor de venituri este asociată funcţiei capitalurilor proprii, prin efectul
pe care îl produce în mod indirect apariţia unui venit la nivelul acestora. Astfel, apariţia unui venit
este reflectată în contabilitate ca o majorare de capitaluri proprii (C+), dat fiind faptul că efectul
produs este acela de creştere a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii.
Se creditează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a creşterii unui activ; sau
diminuării unei datorii. Se debitează cu valoarea veniturilor transferate în contul de profit şi
pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinări rezultatului exerciţiului. La
sfârşitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.
Recunoaşterea unui venit ca urmare a apariţiei unui activ

În cazul recunoaşterii unui venit ca urmare a apariţiei unui activ, distingem:
• Veniturile din exploatare generate de apariţia unui activ sunt rezultate din tranzacţii
cunoscute, cum ar fi: vânzarea (livrarea) unui bun; prestarea unui serviciu; obţinerea din
producţie proprie/în regie proprie a unui bun (produs finit, clădire etc.)
• Veniturile financiare generate de apariţia unui activ includ, în principal: dobânda
disponibilităţilor păstrate în contul bancar; câştigurile ce pot surveni în situaţia în care o
întreprindere derulează tranzacţii cu parteneri comerciali din alte ţări şi deţin creanţe sau
datorii în valută.
Tranzacţia 5. La sfârşitul lunii în curs, se calculează şi înregistrează în contabilitate dobânda

aferentă disponibilităţilor păstrate în contul bancar, în valoare de 20 lei.
Soluţie. Operaţia determină o creştere a disponibilităţilor bancare (A+) care se înregistrează în
debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi, simultan, creşterea veniturilor din dobânzi (C+)
care se înregistrează în creditul contului 766 Venituri din dobânzi. Formula contabilă este:
5121 Conturi la bănci în lei = 766 Venituri din dobânzi 20 lei

Tranzacţia 6. La data de 31 decembrie a anului precedent societatea avea o creanţă faţă de un
client în valoare de 100 Euro. La data contractării acesteia cursul valutar leu/euro era de 3,7
lei/euro, iar la data de 31 decembrie de 3,8 lei/euro.
Soluţie. Operaţia determină o creştere a creanţelor faţă de clienţi (A+) care se înregistrează în
debitul contului 4111 Clienţi şi, simultan, creşterea veniturilor din diferenţe de curs valutar (C+)
care se înregistrează în creditul contului 765 Venituri din diferenţe de curs valutar. Formula
contabilă este:
4111 Clienţi = 765 Venituri din diferenţe de curs valutar 10 lei Tranzacţia 7. Societatea ALFA
SA primeşte o subvenţie de 2.000 lei pentru refacerea unei exploatări agricole afectată de inundaţii
ca urmare a ruperii unui dig.
Soluţie. Primirea unei subvenţii pentru refacerea unei exploatări agricole determină o majorare la
nivelul disponibilităţilor (A+), înregistrată în debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei şi,
concomitent, recunoaşterea unui venit din exploatare (C+) în creditul contului 7417 Venituri din
subvenţii de exploatare în caz de calamități și alte evenimente similare. Formula contabilă este
5121 Conturi la bănci în lei = 7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de 2.000 lei
calamități și alte evenimente similare
Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii

Recunoaşterea unui venit ca urmare a diminuării unei datorii este un caz întâlnit mai rar şi este
generată de cele mai multe ori de operaţiuni de exploatare. În consecinţă, vom prezenta doar
următoarea situaţie: anularea (diminuarea) unei datorii probabile, de exemplu anularea
(diminuarea) unui provizion.
Tranzacţia 8. SC ALFA SA câştigă procesul intentat de un partener pentru care constituise la
sfârşitul anului precedent un provizion pentru litigii în valoare de 4.000 lei.
Soluţie. Câştigarea procesului determină anularea provizionului pentru litigii constituit (D-), care
se înregistrează în debitul contului 1511 Provizioane pentru litigii şi, concomitent, o creştere a
veniturilor din provizioane (C+) prin creditarea contului 7812 Venituri din provizioane. Formula
contabilă este:
1511 Provizioane pentru litigii = 7812 Venituri din provizioane 4.000 lei
3.8.3. Determinarea rezultatului exerciţiului

Determinarea rezultatului exerciţiului ce este prezentat în cadrul situaţiilor financiare implică
parcurgerea următoarelor etape:
• Determinarea rezultatului contabil. La sfârşitul fiecărei luni are loc determinarea
rezultatului contabil, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dat fiind faptul că veniturile
şi cheltuielile sunt contabilizate pe parcursul fiecărei perioade în mod distinct, pentru
determinarea rezultatului este necesar transferul acestora într-un singur cont, 121 Profit şi
pierdere, la nivelul căruia se determină rezultatul exerciţiului. Astfel, cheltuielile, care pe
parcursul perioadei au fost înregistrate în debit, sunt transferate tot în partea de debit a
contului 121 Profit şi pierdere, iar veniturile, care pe parcursul perioadei au fost
înregistrate în credit, sunt transferate tot în partea de credit a contului 121 Profit şi
pierdere. Aceste două operaţiuni poartă denumirea de închiderea conturilor de cheltuieli,
respectiv închiderea conturilor de venituri.
• Determinarea rezultatului fiscal. Pentru determinarea rezultatului impozabil (fiscal), la
sfârşitul exerciţiului se recurge la corectarea rezultatului (soldul contului 121 Profit şi
pierdere) cu o serie de elemente deductibile (care diminuează baza impozabilă), respective
nedeductibile (care sunt reintegrate în bază de impozitare), astfel:
Rezultatul Rezultatul exerciţiului Cheltuieli Deduceri

= + -
fiscal înainte de impozitare nedeductibile fiscale
Potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, cota impozitului pe profit este de 16%. Impozitul pe profit se
calculează lunar, cumulat de la începutul anului, dar se achită trimestrial.
Dintre cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, sau este admisă doar parţial, în funcţie de
anumiţi algoritmi prezentaţi în cadrul legislaţiei în vigoare, amintim: impozitul pe profit datorat;
amenzile şi penalităţile datorate statului; sumele utilizate pentru constituirea, majorarea rezervelor
şi provizioanelor peste limitele legale. Din categoria deducerilor fiscale, amintim doar veniturile
din dividende încasate de la o persoană juridică română sau străină şi veniturile corespondente
unor cheltuieli nedeductibile.
Determinarea rezultatului exerciţiului (rezultatului net contabil). Rezultatul net contabil
(rezultatul exerciţiului) se calculează scăzând din rezultatul contabil înainte de impozitare
cheltuiala cu impozitul pe profit, astfel:
Rezultatul net al Rezultatul înainte de Cheltuiala cu impozitul
= -
exerciţiului impozitare pe profit
Exemplu. Prezentăm, pe baza tranzacţiilor înregistrate în cadrul acestui capitol, închiderea

conturilor de cheltuieli şi venituri:
Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 Profit şi = % 3.110 lei
pierdere 665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 10 lei
6587 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare 1.000 lei
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele 666 Cheltuieli privind
dobânzile 2.000 lei
100 lei
Închiderea conturilor de venituri:
% = 121 Profit şi 6.030

766 Venituri din dobânzi pierdere lei 20
765 Venituri din diferenţe de curs valutar lei
7417 Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamități și alte 10 lei
evenimente similare 2.000 lei
7812 Venituri din provizioane
4.000 lei
În urma efectuării acestor operaţii, contul de profit şi pierderi reflectă în credit suma veniturilor
exerciţiului, iar în debit suma cheltuielilor. Soldul intermediar debitor sau creditor al contului 121
Profit şi pierdere reprezintă rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (rezultatul contabil).
Reluând datele exemplului de mai sus, avem următoarea situaţie:
Rezultat contabil = 6.030 lei – 3.110 lei =

2.920 lei + Cheltuieli nedeductibile:
cheltuieli cu provizioanele 2.000 lei
- Deduceri fiscale
venituri din provizioane (4.000) lei
= Rezultat fiscal 920 lei
Continuând exemplul prezentat anterior, rezultatul net contabil (ce figurează în bilanţ) se
determină astfel:
Cheltuiala cu impozitul pe profit = 16 % x 920 lei = 147,2 lei
Rezultatul net al exerciţiului = 2.920 lei – 147,2 lei = 2.772,8 lei
Din punct de vedere al formalizării contabile, înregistrarea prin care rezultatul din contul 121 este
afectat prin transferul impozitului pe profit este următoarea:
121 Profit şi pierdere = 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit 147,2 lei
Rezultatul net al exerciţiului poate fi profit sau pierdere. Profitul realizat, ce figurează ca sold
creditor în contul 121 Profit şi pierdere, respectiv pierderea înregistrată, ce se regăseşte sub formă
de sold debitor al aceluiaşi cont sunt repartizate sau reportate, după caz.
Testul 1
A. La S.C. ALFA S.A., la data de 01.12.200N, soldurile conturilor se prezintă astfel:
1011 Capital subscris nevărsat 10.000 lei
1012 Capital subscris vărsat 20.000 lei
104 Prime de capital 30.000 lei
106 Rezerve 5.000 lei
117 Rezultat reportat 10.000 lei
161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 65.000 lei
5121 Conturi la bănci în lei 130.000 lei
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul 10.000 lei (sold debitor)
În cursul lunii decembrie au loc următoarele tranzacţii:
01.12.200N Se încasează suma de 10.000 lei în numerar, reprezentând tranşa a doua a aportului în
numerar de la acţionari;
05.12.200N Se contractează un credit bancar pe termen lung, în valoare de 150.000 lei;
07.12.200N Se încorporează în capitalul social prime de capital în valoare de 1.000 lei şi rezerve
în valoare de 2.000 lei;
08.12.200N Se emit 1.000 acţiuni: valoare nominală 1 leu/acţiune, preţ de emisiune 1,2 lei/acţiune
şi se vând acţionarilor; încasarea se realizează prin contul curent la banca;
09.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă împrumutul din emisiunea de obligaţiuni
în valoare de 65.000 lei;
10.12.200N Se rambursează prin contul curent la bancă prima rată a creditului în valoare de
5.000 lei;
15.12.200N AGA aprobă retragerea din societate a unui acţionar, posesor a 500 acţiuni; aportul
iniţial i se rambursează acestuia prin contul la bancă;
22.12.200N AGA aprobă acoperirea unei pierderi reportate în valoare de 9.000 lei din capitalul
social; restul pierderii se acoperă din rezerve.
Cerinţe.
A. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea capitalurilor
proprii ale societăţii ALFA la 31.12.200N.
B. La ce valoare se găsesc acţiunile/părţile sociale în capitalul social?
C. Indicaţi modul de calcul al capitalului social când se emit noi acţiuni. Cum se calculează
valoarea primele de capital?
D. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a operaţiei de transformare a capitalului din
categoria 1011 Capital subscris nevărsat în categoria 1012 Capital subscris vărsat?
a. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Conturi la bănci în lei 100 lei

b. Decontări cu asociaţii privind capitalul = Casa în lei 100 lei
c. Capital subscris nevărsat = Decontări cu asociaţii privind capitalul 100 lei
d. Capital subscris vărsat = Capital subscris nevărsat 100 lei
e. Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat 100 lei
Testul 2
A. La S.C. BETA S.A., la data de 1.11.200N, situaţia în conturi se prezintă astfel:
1012 Capital subscris vărsat 50.000 lei
2111 Terenuri 10.000 lei
212 Construcţii 100.000 lei
208 Alte imobilizări necorporale (programe informatice) 17.000 lei
261 Titluri de participare 22.000 lei
2812 Amortizarea construcţiilor 80.000 lei
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale 7.000 lei 2911 Ajustări pentru deprecierea
terenurilor 2.000lei
În cursul lunii noiembrie au loc următoarele tranzacţii:
08.11.200N Se emit 1.000 acţiuni cu valoarea nominală 100 lei/acţiune pentru a remunera un aport
în natură al unui acţionar, constând într-un autoturism în valoare de 120.000 lei;
05.11.200N Se achiziţionează 200 acţiuni ca titluri de participare, la preţul de 2 lei/acţiune;
07.11.200N Se achiziţionează mobilier de birou la preţul de 30.000 lei, TVA 19%;
09.11.200N Se achiziţionează un echipament tehnologic la preţ de cumpărare 200.000 lei, TVA 19%.
În cursul lunii decembrie, la societatea BETA au loc următoarele tranzacţii:
08.12.200N Se vinde autoturismul primit de la acţionar la preţ de vânzare de 125.000 lei, TVA
19%;
31.12.200N Se anulează ajustarea pentru deprecierea terenului, în valoare de 2.000 lei;
31.12.200N Se înregistrează o ajustare pentru deprecierea clădirii, în valoare de 6.000 lei;
31.12.200N Se înregistrează amortizarea echipamentelor tehnologice: regimul de amortizare ales
este cel liniar, pe o durata de viaţă utilă de 5 ani.
31.12.200N Se înregistrează amortizarea aferenta imobilizărilor deţinute, astfel: amortizarea
construcţiilor,
1.000 lei, amortizarea programelor informatice, 500 lei; 31.12.200N
Se închid conturile de venituri şi cheltuieli;
31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabiliţi cu ajutorul conturilor valoarea brută
şi valoarea bilanţieră a imobilizărilor societăţii ALFA la 31.12.200N.
B. Analizaţi semnificaţia informaţiilor :

a. rulajul debitor al contului 211 Terenuri;
b. soldul final al contului 2133 Mijloace de transport;
c. rulajul creditor al contului 2812 Amortizarea construcţiilor;
d. rulajul creditor al contului 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor.
Testul 3
A. Societatea comerciala X S.A. prezintă la data de 1.05.200N următoarele solduri iniţiale pentru
conturile de stocuri: 301 Materii prime – 200.000 lei, 371 Mărfuri – 30.000 lei, 345 Produse
finite – 800.000 lei. În cursul lunii mai au loc următoarele tranzacţii:
10.05.2003 se achiziţionează mărfuri la preţ de cumpărare 100.000 lei şi materii prime la preţ de cumpărare
8.000 lei, TVA 19%, de la acelaşi furnizor, pe bază de factura;
12.05.2003 se consumă întregul stoc disponibil de materii prime în procesul de producţie;
13.05.2003 se obţin produse reziduale la cost de producţie 50.000 lei.
15.03.2003 se vând mărfuri la preţ de vânzare de 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie al mărfuri lor
vândute este de 80.000 lei;
15.05.2003 se obţin produse finite la cost de producţie de 300.000 lei.
Cerinţe. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus şi întocmiţi fişele de cont la sfârşitul
lunii mai pentru conturile de stocuri.
B. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de descărcare din gestiune a
mărfurilor în valoare de 100 lei constatate lipsă la inventar?
a. Mărfuri = Alte cheltuieli din exploatare 100 lei
b. Cheltuieli cu ajustările pentru deprecierea activelor circulante = Ajustări pentru
deprecierea mărfurilor 100 lei
c. Cheltuieli privind mărfurile = Mărfuri 100 lei
d. Cheltuieli privind calamităţile = Mărfuri 100 lei
e. Mărfuri = Cheltuieli cu mărfurile 100 lei
C. Societatea X S.A. prezintă la începutul lunii martie 200N următoarele solduri iniţiale pentru
conturile de stocuri: 371 Mărfuri – 180.000 lei, 345 Produse finite – 260.000 lei, 302 Materiale
consumabile 10.000 lei. În cursul lunii martie au loc următoarele tranzacţii:
1.03.200N societatea achiziţionează de la furnizori materiale consumabile (hârtie de scris) la preţ de
cumpărare 100.000 lei, TVA 20%;
2.03.200N se vând mărfuri la preţ de vânzare 200.000 lei, TVA 19%. Costul de achiziţie al mărfurilor
vândute este de 160.000 lei;
4.03.200N se vând produse finite la preţ de vânzare 300.000 lei, TVA 19%. Costul de producţie al
produselor finite vândute este de 120.000 lei;
28.03.200N se primeşte factura de energie electrică în valoare totală de 124.000 lei, din care TVA 19%;
30.03.200N se achită prin contul curent la bancă factura de energie electrică şi contravaloarea materialelor
consumabile cumpărate;
30.03.200N se înregistrează regularizarea TVA.
lunii martie pentru conturile de stocuri şi de TVA.
Testul 4
A. Societatea X prezintă la 1.02.200N următoarea situaţie a conturilor de creanţe şi datorii pe
termen scurt (lei): Furnizori – 20.000, Personal-salarii datorate – 23.000, TVA de plată –
160.000, Contribuţia la asigurările sociale – 80.000, Contribuţia la asigurări sociale de
sănătate – 60.000. În luna februarie au loc următoarele tranzacţii:
12.02.200N se achită TVA de plată aferentă lunii precedente din disponibilul în contul la bancă;
13.02.200N se achită în numerar salariile datorate personalului;
24.02.200N se acordă salariaţilor un avans chenzinal în valoare de 6.000 lei, în numerar;
28.02.200N se înregistrează pe baza statului de salarii salariile datorate personalului angajat în valoare de
30.000 lei;
28.02.200N se înregistrează reţinerile din salarii: CAS 300 lei, CASS 500 lei, impozit pe salarii 1.000 lei
şi avansuri 6.000 lei;
28.02.200N se achită datoriile fiscale şi sociale aferente lunii precedente din disponibilul în contul la
bancă.
lunii februarie 200N pentru conturile din clasa 4 - Terţi.
B. Ce reprezintă rulajul creditor al contului 4426 TVA de plată?

C.
C. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de reţinere a avansului în
valoare de 100 lei plătit salariaţilor la sfârşitul lunii curente?
a. Avansuri acordate personalului = Casa în lei 100 lei
b. Avansuri acordate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei
c. Salarii datorate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei
d. Salarii datorate personalului = Avansuri acordate personalului 100 lei
e. Salarii de plătit = Conturi curente la bănci 100 lei
Testul 5
A. Societatea comercială X prezintă la data de 1.03.200N următoarele solduri iniţiale ale
conturilor de trezorerie: 5121 – 20.000 lei, 5191 – 6.000 lei, 501 – 1.000 lei, 5311 – 60.000
lei, 5124 – 42.000 lei (1.000 Euro x 4,2 lei/Euro).
În luna martie au loc următoarele tranzacţii:
1.03.200N se contractează un credit bancar pe termen scurt în valoare de 15.000 lei;
5.03.200N se înregistrează şi se achită dobânda aferentă creditelor bancare pe termen scurt în valoare de
1.000 lei;
7.03.200N se rambursează suma de 6.000 lei reprezentând rata scadentă a unui credit bancar pe termen
scurt;
12.03.200N se încasează suma de 6.000 Euro de la un client; cursul valutar este de 4,25 lei/Euro; la data
evidenţierii creanţei, cursul valutar era de 3,8 lei/Euro;
16.03.200N se achiziţionează acţiuni în scop speculativ la preţul de 3.000 lei, cu plata imediată din contul
curent la bancă;
28.03.200N se vând acţiunile deţinute la preţul de 12.000 lei, cu încasarea imediată prin contul curent la
bancă.
30.03.200N se ridică din contul curent la bancă suma de 1.000 lei şi se depune în casierie, în scopul
achitării datoriilor faţă de furnizori.
lunii martie 200N pentru conturile din Clasa 5 - Trezorerie.
B. Care dintre următoarele elemente nu reprezintă o componentă a trezoreriei: a. conturi la bănci;

b. investiţii financiare pe termen scurt;
c. casa;
d. titluri de participare;
e. acreditive.
C. Cum se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile bancare şi casierie?
1.9. Răspunsuri şi comentarii la testele de evaluare
Notă. Răspunsurile la testele de autoevaluare ataşate acestei unităţi de învăţare sunt prezentate
folosind forma sintetică a analizei contabile, în următoarea succesiune de etape: identificarea
modificărilor bilanţiere, identificarea contului corespondent fiecărei modificări, aplicarea regulilor
de funcţionare a conturilor.
Testul 1
A. Analiza contabilă a tranzacţiilor
01.12.200N Încasare aport în numerar
Etapa 1 – încasarea aportului de la acţionari, în numerar
• scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
• creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit
5311 = 456 10.000 lei
Etapa 2 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat
• scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit
creste valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit 1011
= 1012 10.000 lei
05.12.200N Contractare credit bancar pe termen lung
• creşte valoarea datoriilor pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D + Credit
• creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 1621 150.000 lei
07.12.200N Încorporare prime şi rezerve în capitalul social
• creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
• scade valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C – Debit
• scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit
% = 1012 3.000.lei
106 2.000.lei
104 1.000.lei
08.12.200N Emisiune acţiuni, cu încasare în numerar, la preţ de emisiune > valoarea
nominală
Etapa 1 – emisiunea acţiunilor
• creşte valoarea capitalului social, 1011 Capital subscris nevărsat, C + Credit
• creşte valoarea creanţei faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A +
Debit creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit
456 = % 1.200 lei
1011 1.000 lei
104 200 lei
Etapa 2 – vânzarea acţiunilor (încasarea preţului de emisiune)
• scade creanţa faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, A – Credit
• creşte valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 456 1.200 lei
Etapa 3 – transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat (numai pentru
valoarea nominală a acţiunilor)
• scade valoarea capitalului subscris nevărsat, 1011 Capital subscris nevărsat, C – Debit
creşte valoarea capitalului subscris vărsat, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit 1011
= 1012 1.000 lei
09.12.200N Rambursare împrumut din emisiunea de obligaţiuni
• scade datoria pe termen lung, 161 Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, D – Debit
• scade valoarea disponibilului din contul bancar, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit
161 = 5121 65.000 lei
10.12.200N Rambursare credit bancar pe termen lung
• scade datoria pe termen lung, 1621 Credite bancare pe termen lung, D – Debit
• scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A –
Credit 1621 = 5121 5.000 lei
15.12.200N Retragere acţionar şi rambursare aport prin contul bancar
Etapa 1 – reducerea capitalului social
• scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit
• creşte datoria faţă de acţionari, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D + Credit
1012 = 456 500 lei (valoarea nominală x nr. acţiuni rambursate)
Etapa 2 – plata sumelor datorate acţionarului
• scade datoria faţă de acţionar, 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, D – Debit
• scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A – Credit
456 = 5121 500 lei
22.12.200N Acoperire pierdere reportată din rezerve şi capital social
• scade valoarea pierderii reportate, 117 Rezultat reportat (cont bifuncţional), A – Credit
• scade valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C – Debit
• scade valoarea rezervelor, 106 Rezerve, C – Debit
% = 117 10.000 lei
1012 9.000 lei 106 1.000
lei
Remarcă. Valoarea bilanţieră a capitalurilor proprii la sfârşitul perioadei se calculează însumând
soldurile finale ale conturilor de capitaluri proprii care rezultă din rezolvarea de mai sus.
B. Acţiunile sunt evaluate la valoarea nominală.
C. Capitalul social este evaluat pe baza formulei de calcul: număr acţiuni aflate în circulaţie x
valoarea nominală a unei acţiuni. Primele de capital se calculează ca diferenţă între valoarea
de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor emise în scopul majorării capitalului social.
D. Răspuns corect: e
Testul 2
08.11.200N Aport în natură
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A + Debit
• creşte valoarea capitalului social, 1012 Capital subscris vărsat, C + Credit
• creşte valoarea primelor de capital, 104 Prime de capital, C + Credit
2133 = % 120.000 lei
1012 100.000 lei
104 20.000 lei
05.11.200N Achiziţie titluri de participare
• creşte valoarea imobilizărilor financiare, 261 Titluri de participare, A + Debit
• creşte valoarea datoriilor, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
261 = 404 400 lei
07.11.200N Achiziţie mobilier de birou
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 214 Mobilier, aparatura birotică etc., A + Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizorii de imobilizări, 404 Furnizori de imobilizări, D +
Credit
% = 404 35.700 lei
214 30.000 lei
4426 5.700 lei
09.11.200N Achiziţie echipament tehnologic
• creşte valoarea imobilizărilor corporale, 2131 Echipamente tehnologice, A + Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 404 Furnizori de imobilizări, D + Credit
% = 404 238.000 lei
2131 200.000 lei
4426 38.000 lei
08.12.200N Vânzare autoturism
neamortizat Etapa 1 – vânzarea propriu –
zisă
• creşte creanţa faţă de debitorii diverşi, 461 Debitori diverşi, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7583 Venituri din cedarea activelor şi alte
operaţii de capital, C + (V+) Credit
• creşte valoarea datoriei fiscale privind TVA, 4427 TVA colectată, D + Credit
461 = % 148.750 lei
7583 125.000 lei
4427 23.750 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune (cazul unei imobilizări neamortizate)
• scade valoarea imobilizărilor corporale, 2133 Mijloace de transport, A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6583 Cheltuieli cu cedarea activelor şi alte
operaţii de capital, C – (Ch +) Debit
6583 = 2133 120.000 lei
31.12.200N Anularea ajustării pentru deprecierea terenului
• scade valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor,
A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 7813 Venituri din ajustări pentru deprecierea
imobilizărilor, C+ (V +) Credit
2911 = 7813 2.000 lei
31.12.200N Înregistrare ajustare pentru deprecierea clădirii
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6813 Cheltuieli de exploatare cu ajustările
pentru deprecierea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
• creşte valoarea ajustărilor pentru depreciere, 2912 Ajustări pentru deprecierea
construcţiilor, A – Credit
6813 = 2912 6.000 lei
31.12.200N Înregistrarea amortizării echipamentelor

• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
• creşte valoarea amortizărilor, 2813 Amortizarea echipamentelor, instalaţiilor etc., A –
Credit 6811 = 2813 3.333 lei
(200.000 lei : 5 ani = 40.000 lei/an; 40.000 lei/an : 12 luni = 3.333 lei/lună)
31.12.200N Înregistrarea amortizării pentru construcţii şi programe informatice
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 6811 Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizărilor, C – (Ch +) Debit
• creşte valoarea amortizărilor, 2812Amortizarea construcţiilor, A – Credit
• creşte valoarea amortizărilor, 2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale, A – Credit
6811 = % 1.500 lei
2812 1.000 lei
2808 500 lei
31.12.200N Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Închiderea conturilor de cheltuieli:
• scade valoarea cheltuielilor prin transfer asupra rezultatului, C + (Ch –) Credit
• scade valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea cheltuielilor, 121 Profit şi pierdere,
C – Debit
121 = % 130.833 lei
6583 120.000 lei
6813 6.000 lei
6811 4.833 lei Închiderea conturilor de
venituri:
• scade valoarea veniturilor prin transfer asupra rezultatului, C – (V –) Debit
• creşte valoarea rezultatului exerciţiului prin preluarea veniturilor, 121 Profit şi pierdere,
C + Credit
% = 121 127.000 lei
7583 125.000 lei
7813 2.000 lei
31.12.200N Se înregistrează regularizarea TVA

TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii decembrie = 0 (creanţă fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii decembrie = 30.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, întreprinderea are o datorie fiscală privind TVA: TVA de plată
• scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
• creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = 4423 30.000 lei
Remarcă. Valoarea brută a activelor imobilizate se calculează însumând soldurile finale ale
conturilor de imobilizări rezultate în urma rezolvărilor de mai sus. Valoarea bilanţieră a activelor
imobilizate se calculează prin deducerea din valoarea brută a deprecierilor de valoare, sub forma
soldurilor creditoare ale conturilor de amortizări şi ajustări pentru depreciere.
B. Semnificaţia este:
a. Rulaj debitor 2111 Terenuri: creşterile de valoare ale terenurilor înregistrate în cursul
perioadei, în urma tranzacţiilor de achiziţie, aport la capitalul social, donaţie, reevaluare
etc.
b. Sold final debitor 2133 Mijloace de transport: valoarea brută a mijloacelor de transport
deţinute de o entitate la sfârşitul perioadei.
c. Rulaj creditor 2812 Amortizarea construcţiilor: creşterile de valoare aferente amortizării
construcţiilor în cursul perioadei, ca urmare a tranzacţiilor de înregistrare a amortizării
construcţiilor sau de majorare în cazul reevaluării unor clădiri prin metoda valorii brute.
d. Rulaj creditor 2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor: creşterile de valoare aferente
ajustărilor pentru deprecierea terenurilor în cursul perioadei, ca urmare a constatării
acestor deprecieri la sfârşitul perioadei.
Testul 3
10.05.200N Achiziţie mărfuri şi materii prime
• creşte valoarea stocurilor de mărfuri, 371 Mărfuri , A + Debit
• creşte valoarea stocurilor de materii prime, 301 Materii prime, A + Debit
• creşte creanţa fiscală privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit creşte valoarea
datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
% = 401 128.520 lei
371 100.000 lei
301 8.000 lei
4426 20.520 lei (108.000 x 19%)
12.05.200N Consum materii prime
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 601 Cheltuieli cu materiile prime, C – (Ch +)
Debit
• scade valoarea stocului de materii prime, 301 Materii prime, A – Credit
601 = 301 208.000 lei
(valoarea stocului de materii prime la un moment dat se determina calculând soldul intermediar al
contului 301 Materii prime: 200.000 stoc iniţial + 8.000 cumpărări)
13.05.200N Obţinere produse reziduale
• creşte valoarea produselor reziduale, 346 Produse reziduale, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, C +
(V+) Credit
346 = 711 50.000 lei
15.03.200N Vânzare mărfuri

Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă, la preţ de vânzare 200.000 lei
• creşte valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfuri lor, C + (V+)
Credit
4111 = % 238.000 lei

707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute, la cost de achiziţie de 80.000 lei
• scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch +)
Debit 607 = 371 80.000 lei
15.05.200N Obţinere produse finite
• creşte valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A + Debit
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, C+ (V +) Credit
345 = 711 300.000 lei Remarcă. Tranzacţia care a avut loc la data de 15.03 nu va fi luată în
considerare la întocmirea situaţiei în conturi pentru luna mai.
B. Răspuns corect: c
C. Analiza contabilă a tranzacţiilor

1.03.200N Achiziţie materiale consumabile
• creşte valoarea materialelor consumabile, 302 Materiale consumabile, A + Debit
• creşte valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D + Credit
• creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
302 100.000 lei
4426 19.000 lei
2.03.200N Vânzare mărfuri
Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, C + (V+)
Credit
4111 = % 238.000 lei
707 200.000 lei
4427 38.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a mărfuri lor vândute
• scade valoarea stocului de mărfuri, 371 Mărfuri , A – Credit
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 607 Cheltuieli privind mărfuri le, C – (Ch+)
Debit 607 = 371 160.000 lei
4.03.200N Vânzare produse finite
Etapa 1 – vânzarea propriu – zisă
• creşte valoarea veniturilor din exploatare, 701 Venituri din vânzarea produselor finite, C
+ (V+) Credit
4111 = % 357.000 lei
701 300.000 lei
4427 57.000 lei
Etapa 2 – descărcarea din gestiune a produselor finite vândute
• scade valoarea stocului de produse finite, 345 Produse finite, A – Credit
• scade valoarea veniturilor din exploatare, 711 Venituri aferente costului stocurilor de
produse, C–
(V–) Debit
711 = 345 120.000 lei
28.03.200N Înregistrare factură (consum) energie electrică
• creşte valoarea datoriilor comerciale, 401 Furnizori, D + C
• creşte valoarea cheltuielilor de exploatare, 605 Cheltuieli cu energia şi apa, C – (Ch+)
Debit
• creşte valoarea creanţei fiscale privind TVA, 4426 TVA deductibilă, A + Debit
% = 401 119.000 lei
605 100.000 lei
4426 19.000 lei
30.03.200N Plată furnizori
• scade valoarea datoriei faţă de furnizori, 401 Furnizori, D – Debit
401 = 5121 238.000 lei (119.000 + 119.000)
30.03.200N Regularizarea TVA
TVA deductibilă înregistrată în cursul lunii = 40.000 lei (creanţa fiscală)
TVA colectată înregistrată în cursul lunii = 120.000 lei (datorie fiscală)
La sfârşitul lunii, societatea are o datorie fiscală de 120.000 – 48.000 = 72.000 lei
• scade creanţa fiscală înregistrată în contul temporar 4426 TVA deductibilă, A – Credit
• scade datoria fiscală înregistrată în contul temporar 4427 TVA colectată, D – Debit
• creşte datoria fiscală înregistrată în contul permanent 4423 TVA de plată, D + Credit
4427 = % 95.000 lei
4426 38.000 lei
4423 57.000 lei
Testul 4
12.02.200N Plata TVA
• scade valoarea datoriei fiscale, 4423 TVA de plata, D – Debit
4423 = 5121 160.000 lei (vezi soldul iniţial)
13.02.200N Plata salariilor
• scade datoria faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit scade valoarea
disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit
421 = 5311 23.000 lei
24.02.200N Plată avans la salarii
• scade valoarea disponibilului în casierie, 5311 Casa în lei, A – Credit
• creşte valoarea creanţei faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A + Debit
425 = 5311 6.000 lei
28.02.200N Înregistrarea datoriilor privind salariile lunii curente
• creşte valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D + Credit
• creşte valoarea cheltuielilor cu salariile, 641 Cheltuieli cu salariile personalului, C –
(Ch+) Debit 641 = 421 30.000 lei
28.02.200N Înregistrarea reţinerilor din salarii: CAS, şomaj, impozit, avansuri
• scade valoarea datoriei faţă de salariaţi, 421 Personal – salarii datorate, D – Debit
• creşte valoarea datoriei privind contribuţia personalului la asigurările sociale, 4315 D +
Credit
• creşte datoria privind contribuţia personalului la fondul de şomaj, 4316 D + Credit
• creşte datoria privind impozitul pe salarii, 444 Impozit pe salarii, D + Credit
• scade creanţa faţă de salariaţi, 425 Avansuri acordate personalului, A – Credit
421 = % 7.800 lei
4315 300 lei
4316 500 lei
444 1.000 lei
425 6.000 lei
28.02.200N Plata datoriilor fiscale şi sociale aferente lunii precedente
B. Rulajul creditor al contului 4426 TVA deductibilă reprezintă reducerea de valoare a TVA aferentă
tranzacţiilor de cumpărare din cursul lunii, înregistrată la sfârşitul lunii prin operaţia de regularizare a TVA;
fie prin compensarea TVA colectată, fie prin transfer în contul de TVA de recuperat.
C. Răspuns corect: c
Testul 5

1.03.200N Contractare credit bancar pe termen scurt
• creşte valoarea datoriilor faţă de bancă, 519 Credite bancare pe termen scurt, D + Credit
• creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
5121 = 519 15.000 lei
5.03.200N Înregistrarea şi plata dobânzii aferente creditului bancar pe termen
scurt Etapa 1 – înregistrarea dobânzii datorate:
• creşte valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe
termen scurt, D + Credit
• creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C – (Ch+) Debit
666 = 5198 1.000 lei Etapa 2 – plata dobânzii:
• scade valoarea datoriilor pe termen scurt, 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe
termen scurt,
D – Debit
5198 = 5121 1.000 lei
sau (direct)
• creşte valoarea cheltuielilor financiare, 666 Cheltuieli privind dobânzile, C- (Ch+) Debit
666 = 5121 1.000 lei
7.03.200N Rambursare credit bancar pe termen scurt
scade valoarea datoriei pe termen scurt, 519 Credite bancare pe termen scurt, D – Debit
519 = 5121 6.000 lei
12.03.200N Încasare creanţă în valută
• creşte valoarea disponibilului în contul la bancă, 5124 Conturi la bănci în valută, A + Debit
(cu suma de 600 EURO transformată în lei la cursul zilei = 6.000 x 4,25 = 25.500 lei)
• scade valoarea creanţei faţă de clienţi, 4111 Clienţi, A – Credit (cu valoarea înregistrată
în contul 411 Clienţi, de 6.000 EURO, la cursul din ziua înregistrării creanţei: 6.000 x 3,8
= 22.800 lei)
• creşte valoarea veniturilor financiare, 765 Venituri din diferenţe de curs valutar, C + (V+)
Credit (cu diferenţa favorabilă de curs valutar: 6.000 x 0,45 = 2.700 lei)
5124 = % 25.500 lei
4111 22.800 lei
765 2.700 lei
16.03.200N Achiziţie titluri de plasament

• creşte valoarea investiţiilor financiare pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi
afiliate, A + Debit
501 = 5121 3.000 lei
sau, dacă plata nu se efectuează
imediat: Etapa 1 – achiziţia
acţiunilor
• creşte valoarea investiţiilor financiare pe termen scurt, 501 Acţiuni deţinute la entităţi
afiliate, A + Debit
• creşte valoarea datoriilor, 462 Creditori diverşi, D + Credit
503 = 462 3.000 lei Etapa 2 – plata datoriei
scade valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A –
Credit scade valoarea datoriei, 462 Creditori diverşi, D – Debit
462 = 5121 3.000 lei
28.03.200N Vânzare investiţii financiare pe termen scurt (titluri de plasament), la un preţ
superior costului de achiziţie.
• scade valoarea acţiunilor, 503 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate, A – Credit (cu costul
de achiziţie de 2.000 lei = sold iniţial 1.000 + cumpărări 1.000)
• creşte valoarea disponibilului din contul la bancă, 5121 Conturi la bănci în lei, A + Debit
(cu preţul de vânzare de 12.000 lei)
• creşte valoarea veniturilor financiare, 7642 Câştiguri din cedarea investiţiilor financiare
pe termen scurt, C+ (V+) Credit
5121 = % 12.000 lei
501 4.000 lei (sold iniţial 1.000 + achiziţii 3.000) 7642 8.000 lei
Remarcă. Prin excepţie, în cazul vânzării de investiţii financiare pe termen scurt, nu se parcurg
două etape în înregistrare (vânzarea la preţ de vânzare şi descărcarea din gestiune la cost), ci una
singură: diferenţa dintre preţul de vânzare şi cost este înregistrată, după caz, ca venit financiar sau
cheltuială financiară.
30.03.200N Ridicare numerar din casierie şi depunere în contul bancar
Etapa 1 – ridicarea numerarului din contul la bancă
• creşte valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581
Viramente interne,
A + Debit
581 = 5121 1.000 lei Etapa 2 – depunerea
numerarului în casierie
• scade valoarea numerarului aflat în tranzit între două elemente de trezorerie, 581
Viramente interne, A – Credit
• creşte valoarea disponibilului din casierie, 5311 Casa în lei, A + Debit
5311 = 581 1.000.000 le21
Remarcă. Contul 581 se foloseşte şi în cazul depunerii numerarului din casierie la bancă, pe
perioada transferului de sume între casierie şi contul bancar.
B. Răspuns corect: d Transferul de sume între cele două elemente de trezorerie se înregistrează
C. în două etape, corespunzătoare ridicării şi respectiv depunerii numerarului, folosind contul 581
Viramente interne pentru a evidenţia disponibilităţile aflate în tranzit între contul bancar şi
casierie.

 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) – Bazele contabilității, Ed. Universitară, Bucureşti
 Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) (2010) - Bazele contabilității. Aplicaţii şi studii de caz, Ed.
Universitară, Bucureşti
 Ristea, M., Dumitru, C. (2005), Bazele contabilității, Ed. Universitară, Bucureşti
 Călin, O., Ristea, M. (200N) – Bazele contabilității, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

1. Prezentaţi şi exemplificaţi funcţia economică şi funcţia contabilă a conturilor de stocuri.
2. Care este semnificaţia rulajului creditor al contului 1011 Capital subscris nevărsat?
3. Societatea comercială ALFA S.A. prezintă următoarea situaţie la data de 01.01.N (lei):
Capital social 20.000 Furnizori 16.000
Conturi curente la bănci 5.000 Materii prime 3.000
Construcţii 30.000 Rezerve 2.000
În cursul lunii ianuarie au loc următoarele tranzacţii:
• 05.01 Se încorporează rezerve în valoare de 1.000 lei în capitalul social.
• 08.01 Se achiziţionează mărfuri la preţul de cumpărare de 4.000 lei.
12.01 Se achită prin contul bancar o datorie faţă de furnizori în valoare
de 2.000 lei.
Cerinţe:
21
Diferenţa dintre impozitele, taxele şi contribuţiile directe şi cele indirecte este aceea că cele directe reprezintă cheltuieli ale
întreprinderii, iar cele indirecte sunt suportate de populaţie (spre exemplu sub forma plăţii unei sume mai mari pentru un produs
sau serviciu, sumă ce include şi TVA).
a. analiza contabilă a tranzacţiilor şi stabilirea formulei contabile;
b. înregistrarea sistematică a tranzacţiilor în conturi.

Introducere in Contabilitate ID Cris Mihai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Introducere in Contabilitate ID Cris Mihai

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere in Contabilitate ID Cris Mihai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATE1

SUPORT DE CURS IDD

Competenţele dobândite după parcurgerea şi asimilarea acestui curs sunt:

Evaluarea cunoştinţelor se va realiza sub două forme:

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1

1.2. Contabilitatea ca sistem informaţional

1.2.1. Forme de organizare a entităţilor

1.2.2. Utilizatorii informaţiei contabile

 Profesia contabilă este compusă din:

1.3. Situaţiile/rapoartele financiare şi comunicarea informaţiilor contabile

CAPITALUTRILE PROPRII ŞI DATORIILE

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

Exemplu: Încadraţi următoarele informaţii, în funcţie de structura prezentată anterior:

4.1. ELEMENTELE RECTIFICATIVE SI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA BILANTULUI

ACTIVE CAPITALURI PROPRII

• Modelul listă (vertical), bazat pe egalitatea:

Modelul cont are următorul format de prezentare:

Modelul listă are următorul format de prezentare:

1.3.1. Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global

• Cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor.

Remarcă privind rezultatul net al exercițiului:

Bilanț simplificat (format cont) întocmit la data de 31.12.N

ACTIVE SUME CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII SUME

Bilanț simplificat (format listă/vertical) întocmit la data de 31.12.N

50.000 Ai + 6.000 - 6.000 Casa = 50.000 Ci+Di

50.000 A1 = 50.000 C1 +D1

2. Modificări numai în capitalul propriu:

2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere

Exemplu: Se consumă materii prime în valoare de 2.000 lei în secţia de producţie.

4 3.000 A 9 - 2 .000 = 4 3.000( C 9+ D 9) - 2 .000

1.3.3. Principii contabile

1.3.4. Documentele contabile

1.3.5. Evaluarea în contabilitate

1.4. Teste de evaluare:

Testul 4: Alegeţi varianta corectă şi justificaţi răspunsul

1.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

Bilanţul tip cont:

Bilanţul tip listă:

A. ACTIVE IMOBILIZATE 1.210.000

50.000 = 50. 000 + 3. 000 - 3.000

b) Modificări numai în datorii;

50.000 A2 = 50.000 + 1.000 - 1.000

50.000 A 3 = 50.000 + 2.000 - 2.000

50.000 A4 = 50.000 (C4 + D4)

d) Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensul creşterii:

50.000 A 4 = 50.000 - 5.000 + 5.000

50.000 A5 50.000 (C5 + D5)

1.6. Bibliografia unităţii de învăţare 1

1.7. Lucrarea de verificare nr. 1

1. Definiţi imobilizările. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Sistemul de contabilitate în partidă dublă

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2

2.2. Definiţia, forma şi structura contului

2.3. Planul de conturi

2.4. Tipurile şi regulile de funcţionare a conturilor

D Conturi de activ C D Conturi de capitaluri C

2.5. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

Pentru a înregistra tranzacţia efectuăm analiza contabilă astfel:

456 Decontări cu asociaţii 1011 Capital