Planificarea familială – un complex de măsuri profilactice şi informativ-educaţionale, îndreptat spre

formarea unei atitudini responsabile şi sigure în comportamentul sexual, preîntîmpinarea apariţiei unei
sarcini nedorite sau cu risc înalt, protejarea faţă de maladiile cu transmisie sexuală, reducerea
mortalităţii şi morbidităţii materne şi infantile.

Principiile internaţionale ale planificării familiei sînt următoarele: 1. Prevenirea sarcinii la femeile sub
19 ani. 2. Prevenirea sarcinii la femeile peste 35 ani. 3. Respectarea intervalelor între naşteri de 2-2,5
ani. 4. Prevenirea avorturilor la femeile din grupul “de risc” în legătură cu patologiile extragenitale de
care suferă. 5. Este recomandabilă concepţia în perioada de toamnă şi iarnă, dată fiind reducerea
ponderii mutaţiilor spontane şi a pericolului conflictului imunologic. 6. Femeia care lucrează în condiţii
nocive şi doreşte să aibă un copil va fi scoasă din zona contactului cu substanţele chimice cu două luni
înainte de concepţie. 7. Femeia cu afecţiuni somatice cronice va concepe doar în cazul remisiunii stabile
şi lipsei acutizărilor timp de 1-5 ani (în funcţiile de caracterul afecţiunii). 8. Femeile cu regim de muncă
influenţat de factori negativi va planifica sarcina după instalarea adaptării stabile (1-2 ani de lucru)

Obiectivele planificării familiale? • Să ajute cuplurile şi indivizii să-şi realizeze scopurile reproducerii. •
Să prevină sarcinile nedorite şi cu risc crescut. • Să reducă morbiditatea şi mortalitatea induse de
sarcină. • Să pună la dispoziţie servicii medicale de calitate, convenabile, acceptabile şi accesibile tuturor
ce au nevoie de ele şi le doresc. • Să îmbunătăţească calitatea consultaţiei, informaţiei, educaţiei,
comunicării, îndrumării şi serviciilor. • Să sporească participarea bărbaţilor şi să-i determine să-şi asume
responsabilitatea în practica curentă a planificării familiale. • Să promoveze alăptatul la sîn pentru a
mări intervalul între două naşteri. . abilitarea individului/cuplului de a decide daca si cînd sa aiba copii; .
prevenirea sarcinilor nedorite, avortului si abandonului de copii; . identificarea nevoilor personale în
vederea luarii unei decizii informate privind folosirea unei anumit contraceptive; . asigurarea utilizarii
corecte a contraceptivului ales; . prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala (ITS); . prevenirea si
depistarea precoce a cancerului de col si a cancerului de sân; . pastrarea/ameliorarea calitatii vietii de
cuplu.

Sănătatea reproducerii: o condiţie de bunăstare fizică, mintală şi socială deplină, sub toate aspectele
legate de sistemul reproducerii, de funcţiile şi procesele acestuia. Sănătatea reproducerii înseamnă nu
numai lipsa maladiilor sau dereglărilor sistemului reproductiv dar de asemenea faptul că femeia poate,
fără risc pentru sănătate, să aibă o sarcină şi să nască şi că relaţiile sexuale dintre parteneri nu prezintă
riscuri pentru sănătatea nici unuia dintre ei.

Sănătatea sexuală este o parte componentă a sănătăţii reproductive şi include: • O dezvoltare sexuală
normală şi o fertilitate neafectată. • O echitate, un respect reciproc între sexe şi o responsabilitate în
relaţiile sexuale. • Lipsa maladiilor sexuale, excluderea riscului molipsirii de o maladie sexual-
transmisibilă. • Protejarea femeilor, tinerilor şi copiilor contra abuzurilor, inclusiv abuzul sexual,
exploatarea, traficarea şi violenţa.

BENEFICIILE PLANIFICARII FAMILIALE

Pentru copii: . Copiii doriti sunt mai bine îngrijiti, mai bine alimentati, mai bine educati, mai sanatosi; .
Scaderea morbiditatii datorate nasterii premature, greutatii mici la nastere si scaderea mortalitatii in
minimum 20 % daca intervalul dintre nasteri este de minimum 2 ani; . Scaderea morbiditatii prin infectii
respiratorii si boli diareice acute datorate malnutritiei; . Alimentatia naturala protejeaza copiii de diaree
si alte boli infectioase.
Pentru femei: . Reducerea avorturilor la cerere si avorturilor empirice, deci a morbiditatii si mortalitatii
materne; . Scaderea morbiditatii si mortalitatii materne prin spatierea nasterilor; . Reducerea
problemelor legate de sarcina si nastere; . Prevenirea unor boli: sarcina ectopica, cancerul de ovar si de
endometru, chisturile ovariene, noduli sân, s menstruale abundente si anemia secundara acestora,
dismenoreea; . Prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala; . îmbunatatirea relatiei de cuplu.

Pentru barbati: . Prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala; . îmbunatatirea relatiei de cuplu; .

Randament crescut de munca

Pentru familie: . Viata de cuplu armonioasa; . Oportunitati educationale/profesionale crescute; .

Alegerea momentului potrivit de a avea copii doriti, care vor fi mai bine îngrijiti; . Reducerea cheltuielilor
legate de medicamente, servicii medicale în cazul avortului si îmbolnavirilor sarcinilor nedorite

Pentru comunitate: . Prevenirea fenomenul de abandon al copiilor în maternitati si spitale - cu folosirea

respectivilor bani în a comunitare/bugetare; . Reducerea nasterilor de copii nedoriti, cu reducerea nevoii
de institutionalizare; . Pastrarea unei bune stari de sanatate permite oamenilor sa îsi foloseasca
potentialul professional; . Redistribuirea fondurilor care nu sunt consumate pentru probleme de
sanatate ce pot fi evitate catre alte comunitatii.

Pentru personalul medical: . Stare de sanatate mai buna a femeilor si copiilor prin spatierea nasterilor; .
Stare de sanatate mai buna a femeilor si barbatilor prin prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala, a
canc . Copiii doriti sunt mai bine îngrijiti în familie, deci necesita mai rar asistenta medicala; . Serviciile
preventive oferite vor duce la economie de timp, prin reducerea morbiditatii si îmbunatatirea sanatate a
populatiei asistate.

Maternitatea în condiţii de siguranţă presupune: • Evaluarea, îngrijirea şi excluderea riscurilor

preconcepţionale. • Prevenirea sarcinilor nedorite sau cu risc înalt. • Evitarea avorturilor ilegale sau
efectuate în condiţii nesigure. • Accesul la informaţie şi asistenţă calificată pe parcursul perioadei
gestaţionale intra- şi postnatale.

Planificarea familială favorizează supravieţuirea, starea sănătăţii şi dezvoltarea copiilor prin mai multe
mijloace: ¾ lungeşte intervalul dintre sarcini; ¾ micşorează numărul de naşteri a copilului în vîrstă
matură şi adolescenţă; ¾ asigură un suport psiho-emoţional mai mare din partea părinţilor; ¾
oportunitatea mai bună pentru educaţie. Copiii prea aproape după vîrstă sînt: - mai vulnerabili la
malnutriţie – puţină mîncare pentru multe guri; - mai vulnerabili la boli şi infecţii; - probabil, se vor
dezvolta mai încet şi cu probleme; - probabil, vor prezenta abateri la comportament.

Planificarea familială înseamnă sănătatea familiei. Aşa dar, care sînt priorităţile planificării familiale?
Răspunsul e simplu – sănătatea şi viaţa noastră, a tuturor.

Prin contraceptie se intelege o metoda de planificare familiala cu caracter profilactic, constand in

prevenirea aparitiei sarcinii prin utilizarea de metode contraceptive. Calitatile ideale ale unui
contraceptive sunt: 1. Siguranta completa; 2. Eficacitate 100%; 3. Absenta efectelor secundare; 4.
Reversibilitate rapida si usoara; 5. Pretul scazut; 6. Disparitia necesitatii controlului medical; 7.
Independent fata de momentul contactului sexual; 8. Buna acceptabilitate.

COC sunt preparate de estrogen si progesteron sintetic cu o eficacitate crescuta in evitarea sarcinii.
Exista doua tipuri de COC: - monofazice – o concentratie fixa de hormoni estrogeni si progesteroni pe tot
parcursul ciclului. - multifazice – doua (bifazice) sau trei (trifazice) cu concentratii diferite de estrogeni si
progesteroni pe parcursul unui ciclu. COC sunt disponibile sub forma de folie cu 21 sau 28 de pilule.
Mecanismul de actiune: efectul contraceptiv al COC este datorat in principal inhibarii ovulatiei; ele
determina de asemenea modificarea consistentei mucusului cervical ce se constituie intr-un obstacol in
calea patrunderii spermatozoizilor in cavitatea uterina si trompele uterine si modificari ale
endometrului. COC sunt recomandate femeilor care: - Necesita o metoda contraceptiva cu eficacitate
crescuta insa reversibila; - Nu doresc ca metoda sa interfere cu actul sexual si nu doresc sa depinda de
partener; - Au in antecedente cazuri de sarcina ectopica; - Au dismemoree; - Au chisturi ovariene
benigne; - Au antecedente sau risc de afectiuni pelviene inflamatorii. Administrate corect COC au o
eficienta de 99%. Nu trebuie insa uitat ca pilula combinata nu protejeaza impotriva bolilor cu
transmitere sexuala.

Pilule numai cu progestageni (PNP) Sunt contraceptive hormonale orale care contin doar progestagen,
intr-o doza mai mica decat pilulele combinate. Eficacitatea PNP este similara cu cea a pilulelor
combinate daca sunt administrate corect. Mecanismul de actiune: PNP produce modificari ale mucusului
cervical, devenind vascos si redus cantitativ, inhiband penetrarea spermatozoizilor. Progestagenii
actioneaza la nivelul hipotalamusului si al hipofizei si suprima varful de descarcare a LH care este
responsabil de producerea ovulatiei. In cel putin jumatate de cicluri nu se produce ovulatie. PNP pot fi
utilizate de femei care: - nu pot folosi sau accepta pilulele combinate; - alapteaza; - fumatoare peste 35
de ani; - sunt diabetice; - sunt obeze; - au HTA; - au migrena sau au avut migrena in timpul utilizarii
pilulelor combinate; - au prezentat complicatii legate de componenta estrogenica a pilulelor combinate.
PNP nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Contraceptive injectabile numai cu progestagen (INP) Sunt compuse din hormoni steroizi sintetici care
se aseamana cu hormonul feminin progesteron. Preparatul se elibereaza progresiv de la locul injectiei
intramusculare in curentul sangvin. O singura injectie ofera un efect contraceptiv sigur si foarte eficient
pe o perioada de doua-trei luni. Mecanismul de actiune este acelasi ca si in cazul contraceptivelor orale
numai cu progesteron. INP sunt recomandate femeilor care doresc sa foloseasca o metoda hormonala si
care: - doresc o metoda contraceptiva cu eficienta mare; - Alapteaza; - au probleme cu administrarea
zilnica a contraceptivelor orale; - nu trebuie sa utilizeze contraceptive care contin estrogen. Pe perioada
utilizarii INP se pot produce modificari ale ciclului menstrual: dereglari ale menstruatiei (sangerari de
privatie), amenoree. Revenirea la normal a ciclului menstrual are loc intr-un interval de 6 luni de la
intreruperea injectabilelor.

Contraceptive injectabile combinate (CIC) CIC contin un estrogen cu actiune scurta si un progestagen cu
actiune lunga. Preparatul este eliberat lent la locul injectiei timp de 28 de zile. In fiecare luna se
administreaza o injectie. Mecanismul de actiune – suprimarea ovulatiei si modificari ale mucusului
cervical, devenind vascos si redus cantitativ.

Implantul subdermic Reprezinta o metoda contraceptiva cu o doza mica de progestagen, deosebit de

sigura, cu durata lunga de actiune si reversibila. Implantul consta in 6 capsule moi de silastic (cauciuc
siliconic) ce contine 36 mg levonorgestrel. Capsulele sunt inserate subdermic in zona superioara a
bratului sau in zona antebratului femeii printr-o procedura chirurgicala minora efectuata sub anestezie
locala. Dupa insertie, capsulele sunt palpabile, dar putin vizibile. Efectul contraceptiv este dobandit
printr-o eliberare lenta si constanta a levonorgestrelului prin difuziune prin membrana silasticului in
curentul sanguin. Protectia fata de sarcina se instaleaza la 24 h de la insertie si dureaza aproximativ 5
ani. Fertilitatea se redobandeste aproape imediat dupa ce se scot capsulele

Inelul vaginal Este un inel mic, flexibil, transparent ce contine 2 hormoni: estrogen (etinilestraniol) si
progesteron (etonogestrel). Hormonii sunt absorbiti prin peretele vaginal direct in circulatia sanguina.
Inelul contraceptiv este pastrat in vagin timp de 3 saptamani fiind indepartat in cea dea patra
saptamana, perioada in care femeia va avea sangerarea vaginala lunara. Modul local de administrare
este benefic deoarece evita primul pasaj hepatic iar eficienta contraceptiva nu este afectata de
tulburarile gastrointestinale (varsaturi, diaree).

DISPOZITIVE INTRAUTERINE Este o metoda sigura si eficienta de contraceptie, constand intr-un

dispozitiv flexibil care se introduce in cavitatea uterina unde actioneaza ca si contraceptiv prin mai multe
mecanisme, in functie de tipul de dispozitiv utilizat. Exista trei tipuri: 1. Cu eliberare de cupru – inhiba
migrarea spermatozoizilor in tractul genital superior al femeii, inhiba transportul ovulului, inhiba
fertilizarea. 2. Cu eliberare de progestativ (levonorgestrel) – in plus fata de mecanismele mentionate
mai sus, determina si modificari ale cantitatii si vascozitatii mucusului cervical, inhiband penetrarea
spermatozoizilor in cavitatea uterina. 3. Inerte (nemedicamentoase). Aceasta metoda contraceptive
este recomandata femeilor care: - Au copii si necesita o metoda contraceptive reversibila, cu durata
lunga de actiune si foarte eficienta; - Prefera o metoda care nu necesita o administrare zilnica; -
Alapteaza; - Prezinta riscuri crescute pentru folosirea metodelor hormonale; - Nu mai doresc copii dar
nu vor sterilizare. Este eficienta imediat, nu afecteaza actul sexual si in mod normal, fertilitatea revine
imediat dupa extragere; nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

METODE CHIRURGICALE Sterilizarea chirurgicala feminina si masculina (ligatura tubara, vasectomia)

sunt metodele de contraceptie cele mai eficiente, disponibile femeilor si barbatilor care nu mai doresc
copii. Tehnicile de sterilizare blocheaza fie ductele spermatice (vasele deferente), fie trompele uterine,
facand imposibil contactul spermatozoizilor cu ovulele.

METODE DE BARIERA 1. Prezervativul este o membrana din latex destinata sa acopere penisul in
erectie. El colecteaza lichidul spermatic si actioneaza ca o bariera ce impiedica intrarea spermatozoizilor
in vagin. Reprezinta o metoda de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala. 2. Diafragma este o
membrana de cauciuc in forma de cupola, cu o margine flexibila ce acopera colul uterin. Inaintea
insertiei, in interiorul cupolei se pune crema sau gel spermicid. Efectul contraceptiv al diafragmei
depinde, pe de o parte de actiunea ca o bariera intre lichidul spermatic si colul uterin, iar pe de alta
parte de functia diafragmei ca suport pentru spermicid. Nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere
sexuala. 3. Spermicidele sunt substante chimice care inactiveaza si distrug spermatozoizii. Suportul
spermicidelor poate fi reprezentat de creme, geluri, ovule, tablete sau spume. Au eficienta
contraceptiva mica; au eficienta sporita cand se utilizeaza impreuna cu o alta metoda de bariera. Nu
asigura protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Metode naturale Coitus interruptus; Metoda calendarului; Metoda simptotermala; Metoda mucusului
cervical; Metoda temperaturii bazale; Abstinenta periodica reprezinta o metoda contraceptiva care
interpune o bariera temporala intre spermatozoid si ovul, prin evitarea contactului sexual in timpul fazei
fertile a ciclului menstrual. Din acest motiv, metoda depinde de abilitatea cuplului de a identifica fazele
fertile ale fiecarui ciclu menstrual, de motivatia si disciplina cuplului de a practica abstinenta atunci cand
este necesar.

CONTRACEPTIA DE URGENTA Este o metoda de contraceptie care se foloseste in situatii de urgenta

pentru a preveni o sarcina nedorita in urma unui contact sexual neprotejat. Pentru contraceptia de
urgenta pot fi folosite urmatoarele metode: - Pilule contraceptive de urgenta – contraceptive combinate
estroprogestative si contraceptive pe baza de progestageni; trebuie administrate in primele 3 zile dupa
contactul sexual neprotejat; - DIU cu cupru – poate fi utilizat in primele 5 zile dupa contact sexual
neprotejat.
ITS sunt cauzate de bacterii şi viruşi, răspândiţi prin contact sexual. Infecţiile pot fi depistate în fluidele
corpului, cum ar fi sperma, pe pielea organelor genitale şi zonele din jurul acestora, iar unele şi în gură,
gât şi rect. Unele ITS nu produc simptome. Altele pot cauza disconfort sau durere. Dacă nu sunt tratate,
unele pot cauza boală inflamatorie pelvină, infertilitate, durere pelvină cronică şi cancer de col uterin.

Gonoreea (denumită popular blenoragie sau sculament) este o boală cu transmitere sexuală cauzată de
bacteria Neisseria gonorrhoeae. Este o infecție foarte răspândită, cu transmisibilitate ridicată, localizată
în principal în zona penisului, vaginului sau anusului, dar poate afecta și gâtul în cazul sexului oral
neprotejat. Cauze:Se transmite cel mai des prin contactul sexual cu o persoană infectată, însă există
posibilitatea infectării și in afara actului sexual, prin contactul zonei genitale cu obiecte sau suprafețe
contaminate (lenjerie intimă, prosoape folosite în comun, scaune de WC, jucării erotice contaminate).
Chiar dacă bacteria rezistă doar o perioadă scurtă de timp în mediul exterior, riscul există și trebuie
considerat. Există riscul transmiterii gonoreei la nastere, de la mama infectată la făt.Simptomele apar,
de obicei, după o perioadă de 2 zile până la 3 săptămâni după expunerea la infecție. Există, însă, și cazuri
frecvente în care simptomele lipsesc, prezența bolii ind semnalată târziu, prin complicații severe. La
femei simptomele sunt: senzație dureroasă/ usturime la urinat (disurie), secreții vaginale de culoare
galbenă, fragilitate vasculară, dureri în timpul contactului sexual (dispareunie). În cazul bărbaților,
gonoreea se manifestă prin durere sau senzație de usturime la urinat și secreții uretrale purulente, de
culoare galben-verzuie, în special dimineața. În cazul în care gonoreea a fost transmisă prin contact
sexual anal sau oral, atât la bărbat cât și la femeie, pot apărea infecții ale gâtului sau anusului, inamații și
uneori scurgeri anale. Diagnosticul se face pe baza culturilor din secrețiile vaginale, în cazul femeilor,
respectiv secrețiile uretrale, în cazul bărbaților. În mod normal, infecția gonococică se vindecă cu succes
prin tratamentul cu antibiotice. Tratamentul modern cu antibiotice se bazează pe cefalosporine,
azitromicină, cezimă, ceftriaxonă, ciprooxacină, kanamicină, cotrimoxazol.

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală cauzată de bacteria Treponema pallidum .Calea principală
de transmitere este contactul sexual, dar se poate transmite și de la mamă la făt în timpul sarcinii sau al
nașterii, rezultând sifilisul congenital. Simptomele diferă în funcție de cele patru stadii ale sifilisului
(primar, secundar, latent, și terțiar). În stadiul primar se prezintă, în general, o singură ulcerație (o zonă
a pielii fermă, nedureroasă, fără mâncărimi), sifilisul secundar prezintă o erupție difuză ce implică
frecvent palmele mâinilor și tălpile picioarelor, sifilisul latent prezintă foarte puține simptome sau nici
unul, iar sifilisul terțiar cu gome, simptome neurologice sau cardiace. Sifilisul mai este numit și „marele
imitator” din cauza prezenței simptomatice atipice. Depistarea bolii se face, de obicei, printr-un test
serologic, dar bacteriile pot fi văzute și la microscop. Sifilisul poate fi tratat eficient cu antibiotice,
metoda preferată fiind administrarea intramusculară de penicilină G (administrată intravenos în cazul
neurosifilisului) sau ceftriaxonă, iar bolnavilor cu alergie acută la penicilină li se
administrează doxiciclinăsau azitromicină pe cale orală.

Chlamydia, boală denumită științic Clamidioză, este o infecție bacteriană dezvoltată în principal la
nivelul organelor genitale. Organele afectate de această infecție la femei sunt uretra, canalul cervical și
organele reproductive, în timp ce la bărbați este afectată în principal uretra. În anumite cazuri, boala
poate merge mai departe și poate afecta chiar și alte părți ale corpului, cum ar rectul, suprafața oculară
sau pleoapele. Cauzele ce pot declanșa infecția sunt multiple, dar cele mai comune includ contactul
sexual neprotejat cu un partener infectat, o viață sexuală foarte activă cu mai mulți parteneri
necunoscuți(crește riscul ca unul dintre ei să e infectat), începerea vieții sexuale înainte de vârsta de 18
ani sau pur și simplu un sistem imunitar foarte slăbit din anumite cauze. . De asemenea, infecția poate
transmisă și copiilor nou-născuți prin intermediul mamei, dacă aceasta este deja bolnavă. Cel mai
problematic aspect al modului în care se manifestă boala este direct legat de lipsa simptomelor.
Simptome:La femei: dureri abdominale, urină tulbure, conjunctivită, dureri la urinare, sângerări
menstruale neregulate, mâncărimi genitale, febră, senzație de oboseală constantă, usturime la nivelul
organelor genitale, inamarea glandelor bartoliniene (glandele poziționate la deschiderea vaginului). La
bărbați: apariția unor cruste pe capul penisului, conjunctivită, urină tulbure, secreții apoase la nivelul
penisului, usturime în timpul urinării, creșterea sensibilității anusului sau scrotului.

Hepatite virale: Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a catului, care
constă în distrugerea celulelor hepatice și care poate duce în timp la apariția cirozei sau a cancerului
hepatic. Simptome ale hepatitei virale sunt: oboseală; anxietate; senzaţie de greutate; dureri în
abdomen în partea dreaptă; pierderea poftei de mâncare; îngălbenirea sclerei (partea albă a ochiului) şi
a pielii; greaţă şi vomă; urină brună . Hepatita virală B Este o boală infecţioasă produsă de virusul HBV
Virusul este prezent în toată lumea, dar răspândirea cea mai mare o are în Africa şi Asia. Cum se
transmite? Prin contactul cu fluide biologice infectate, cum ar fi sângele şi produsele de sânge, saliva,
mucusul nazal, bila. În timpul sarcinii, de la mamă la făt. În trimestrul I şi al II-lea de sarcină riscul este
scăzut, în trimestrul al III-lea este mare. În momentul naşterii şi în perioada de după naştere riscul e
foarte mare. Dacă este prezent în cantităţi mari, virusul se poate transmite nou-născutului şi prin laptele
matern. Prin contact sexual neprotejat (prezervativ), prin intermediul spermei sau al secreţiilor vaginale.
Prin simplul contact cu obiectele contaminate, întrucât virusul HBV rezistă în medii exterioare până la 7
zile. Au un risc mai mare de a se infecta: persoanele care au raporturi sexuale cu un partener infectat
sau cu mai mulţi parteneri; utilizatorii de droguri injectabile; personalul medical; copiii născuţi din mame
infectate; cei care trăiesc împreună cu persoane infectate; persoanele care au primit multe transfuzii de
sânge . Semnele şi simptomele în faza acută sunt: lipsa poftei de mâncare; starea de rău general, febra;
greaţa şi vărsăturile; durerile abdominale; coloraţia galbenă (icterul) a pielii şi a albului ochilor; urina
închisă la culoare. Majoritatea bolnavilor cu hepatită B se vindecă. La 5-10% din pacienţi boala devine
cronică persistentă (benignă) sau activă (agresivă). În această fază a bolii majoritatea pacienţilor sunt
asimptomatici şi nu ştiu că pot fi încă contagioşi. Alţii pot să prezinte icter, stare de rău general, mărire a
splinei, înrăutăţire a funcţiei hepatice. În 20% din cazuri hepatita cronică evoluează spre ciroză hepatică
(cu slăbiciune fizică şi scădere în greutate, pete închise la culoare pe piele, înroşire a palmelor şi a
picioarelor, edeme

HIV Virusul Imunodeficienței Umane,acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria
retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).
Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri
are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o
perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA. Virusul HIV (HIV) se
transmite prin sânge, spermă, secreții genitale, lichid cefalorahidian (LCR) și lapte matern. Porțile de
intrare cele mai frecvente sunt rănile proaspete, sângerânde din mucoasă (oculară, bucală, vaginală,
anală) sau rănile nevindecate sau insuficient protejate de pe oricare parte a pielii corpului. Căile de
transmitere cele mai frecvente sunt cele vaginale sau anale datorate nefolosirii prezervativelor și
practica sexuală orală. La toxicomani folosirea în comun a acelor de seringă poate fi, de asemenea, un
mod de transmitere prin consumul de droguri pe cale intravenoasă. Grupul homosexualilor este
considerat ca fiind un grup de risc, din cauza contactului sexual anal. Gradul de risc depinde direct de
concentrația de virusuri din secreția vaginală, spermă sau sânge.

Ciclul menstral reprezinta o serie de schimbari fiziologice care se produc sub control hormonal la femeia
in perioada fertila. Prima menstruatie se numeste menarha si apare in jur de 11-13 ani. Sfarsitul
perioadei reproductive a femeii se numeste menopauza si apare intre 45-55 ani (in medie la 50-51 ani).
Ciclul menstrual poate fi impartit in trei faze: foliculara, ovulatorie si luteala. Durata fiecarei faze poate
varia de la o femeie la alta si la aceeasi femeie, de la un ciclu la altul. Doar 10-15% din cicluri dureaza
exact 28 zile, astfel incat se considera ca o durata normala a unui ciclu ovulator este de 21 pana la 35
zile. Prima zi a menstruatiei (sangerarii) este prima zi a ciclului menstrual. Faza foliculara incepe cu
prima zi a sangerarii si dureaza pana in ziua ce precede varful preovulator al hormonului luteinizant LH.
Durata fazei foliculare este cea mai variabila dintre cele trei faze, avand in medie intre 10 si 14 zile. In
aceasta faza, sub influenta hormonului de stimulare foliculara FSH la nivelul unui ovar se recruteaza mai
multi foliculi. Acesti foliculi contin ovule imature. Doar unul din acesti foliculi va fi ales pentru ovulatie,
mecanismul de selectie fiind necunoscut. Acest folicul devine foliculul dominant, iar ovulul continut se
transforma in ovul matur. Ceilalti foliculi selectionati isi inceteaza dezvoltarea si sufera atrezia. De la
nivelul foliculului dominant se secreta in circulatie estrogen, ceea ce va duce la scaderea secretiei de FSH
si la o crestere de LH.Sub influenta estrogenilor, endometrul incepe sa se ingroase putand fi studiat la
ecografia transvaginala; de asemenea, colul uterin va produce mucus cervical fertil (mai putin vascos,
care va permite trecerea rapida a spermatozoizilor din vagin in cavitatea uterina) care poate fi remarcat
de catre femeia care isi monitorizeaza fertilitatea. Faza ovulatorie incepe cu o eliberare masiva de LH
sub influenta estrogenilor. Acest varf de secretie al LH este indispensabil pentru ovulatie deoarece
produce maturarea completa a foliculului; astfel, la 16-32 ore de la inceputul varfului de LH se elibereaza
ovulul din foliculul matur (ovulatie). Ovulul este apoi captat de catre trompa uterina. Daca in 24 de ore
nu se produce fecundarea de catre un spermatozoid, ovulul nefecundat se va dezintegra la nivelul
trompei uterine; daca ovulul este fecundat, procesul de dezvoltare sau embriogeneza va incepe imediat.
Ovulul fecundat isi va continua calatoria catre uter in aproximativ 3-4 zile, iar in alte 3-4 zile va fi inclus la
nivelul endometrului (mucoasa ce captuseste cavitatea uterina). Faza luteala incepe dupa ovulatie;
lungimea acestei faze este cea mai constanta, cu o durata medie de 14 zile la femeia care nu este
gravida si se sfarseste cu ziua 1 a urmatoarei menstruatii. Dupa eliminarea ovulului, foliculul restant se
transforma in corpul galben; acesta secreta cantitati mari de progesteron, un hormon care ajuta
endometrul sa se pregateasca pentru implantarea embrionului (sarcina). Daca implantarea nu survine,
corpul galben degenereaza, nivelul de progesteron scade si apare menstruatia, iar apoi ciclul se reia.

Ovogeneza este procesul, în cazul reproducerii sexuate, de diferențiere și transformare al ovulului unui
organism femel într-o celulă capabilă de a continua procesul de creare al unei noi ființe după fertilizarea
sa de către gametului mascul.[2]Procesul de ovogeneză se realizează prin dezvoltarea oocitului primar
prin maturare. Oogeneza este inițiată încă din faza embrionică la organismele de sex feminin.
La ambele sexe, una din cele două diviziuni de maturație este reducțională cromozomial, prin procesul
numit meioză. Ca atare, nucleul ovului matur (precum spermatozoidul, în cazul masculin) va avea doar
jumătate din cromozomii tipici, caracteristici acelei specii. În acest caz, cei doi gameți, feminin și
masculin se găsesc în fază haploidă.
Fenomenul similar al organismelor masculine, care se înmulțesc prin reproducere sexuată, se
numește spermatogeneză