Cauze si manifestari ale accelerării dezvoltării

copilului

În ultimul secol s-a constatat o accelerare a dezvoltării fizice, psihice şi

sociale a copilului, mai ales în unele regiuni dezvoltate socioeconomic. Acest
fenomen complex cuprinde creşterea greutăţii copiilor la naştere, creşterea
mai rapidă în timpul copilăriei şi adolescenţei, precocitatea pubertăţii, avansul
dezvoltării intelectuale.

Mulţi oameni de ştiinţă au încercat să explice acest fenomen.

Astfel, au ajuns la concluzia că aceste modificări sunt determinate de

condiţiile de viaţă câştigate în decursul dezvoltării industriale şi care se
acumulează în generaţiile următoare.
Şi în ţara noastră s-a constatat existenţa acestui fenomen. Profesorul Ştefan
Milen mai susţine că un factor favorizant în dezvoltarea copiilor şi tinerilor, în
condiţiile industrializărilor şi concentrărilor urbane, îl constituie amestecul
populaţiilor.

Din acest proces apar „hibrizi“ rezultaţi din fonduri genetice depărtate, cu
favorizarea dezvoltării unor generaţii noi, cu caractere noi, mai bune.
Încă din 1949, Lentz aduce în discuţie teoria nutriţională, în sprijinul căreia
prezintă numeroase studii statistice privind îmbunătăţirea hranei şi igienei în
ultimul secol. Consumul de alimente calitativ superioare au efect asupra
activităţii glandelor endocrine şi a proceselor metabolice.
 O altă cauză a accelerării dezvoltării biopsihosociale o
reprezintă scăderea numărului de copii într-o familie.

Se mai remarcă diferenţa de dezvoltare a copiilor şi a tinerilor, în funcţie de

mediul lor de viaţă, urban sau rural. Mediul urban este mai favorabil
dezvoltării biopsihosociale a copiilor şi a adolescenţilor decât mediul rural.
Dar şi în mediul rural se constată diferenţele acestui fenomen. Astfel, copiii
din familii mai înstărite prezintă o dezvoltare biopsihosocială mai avansată
decât copiii proveniţi din familii sărace.
La apariţia acestui fenomen contribuie şi viaţa sportivă şi expunerea la soare.
Tot mai mulţi copii practică o activitate sportivă organizată sau nu, cu mari
beneficii asupra dezvoltării biopsihosociale.

Copiii sunt mult mai sănătoşi, mai robuşti, mai activi

Acest fenomen, de accelerare a dezvoltării, a dus la creşterea pondero-
staturale. Copiii se nasc cu o greutate şi o talie mai mari la naştere. Apoi,
creşterea în greutate şi în lungime se constată pe tot parcursul vieţii, până la
maturitate.
Un alt fenomen binecunoscut îl reprezintă accelerarea pubertăţii, cu
numeroase implicaţii biologice.
Accelerarea dezvoltării somato-fiziologice se însoţeşte de modificări
corespunzătoare, psihoafective şi intelectuale. Se constată o îmbunătăţire a
randamentului intelectual al tinerilor, sub influenţa dezvoltării învăţământului
şi creşterea nivelului de trai al populaţiei: copiii sunt mult mai sănătoşi, mai
robuşti, mai activi.

Studiile efectuate au demonstrat că cea mai importantă problemă o constituie

maturizarea socială. De aceea, este necesar să intervenim asupra acestui
proces, prin ajutarea integrării mai de timpuriu a tinerilor în diverse forme ale
vieţii sociale şi profesionale, cu stimularea simţului responsabilităţii pentru
activitatea depusă.
-Începerea studiilor elementare la vârsta de 6 ani,
-acordarea majoratului la 18 ani,
-integrarea tinerilor în muncă,
-întemeierea unei familii

sunt elemente justificate şi importante în procesul de maturizare socială.

In dezvoltarea fizică a grupelor de copii examinaţi în ultimele trei decenii în
R. Moldova au intervenit anumite schimbări - talia s-a mărit veridic la toate
vârstele ambelor sexe, mai puţin pronunţat s-a majorat şi masa corpului
(A.Gutţul, 1997).

A fost stabilită :
= nu numai accelerarea creşterii staturo-ponderale,
= dar şi a ritmului de maturizare sexuală
= apariţia primei menstruaţii (menarha)
= şi a caracterelor sexuale secundare.
S-a constatat că în ultima sută de ani instalarea pubertăţii a coborât cu 4-6
luni pentru fiecare deceniu.
=Se accelerează şi ritmul de osificare a scheletului, mai precoce se termină
osificarea oaselor tubulare: la fete - la 16-17 ani, iar la băieţi - la 16-17 ani.
Accelerarea dezvoltării este azi unanim recunoscută şi considerată ca
“fenomen al secolului”, însă cercetările recente din acest domeniu
(V.Kardaşenko, 1980, G.Serdiukovski, A..Suharev, 1986, V.Nichitiuk, 1983)
denotă că ritmul acceleraţiei în ultimii 10 ani încetineşte.
I potezele expuse şi înaintate de savanţi pentru tratarea ştiinţifică a acestui
proces sunt foarte diverse.
Ele se referă la: influenţa favorabilă a razelor solare (E.Koch); a câmpurilor
electromagnetice (K Treiber); îmbunătăţirea stării de alimentaţie (G.Bachman,
W.Lenz, A.Meyer); creşterea gradului de urbanizare (S.Bennholdt-Thomsen),
de educaţie fizică (R Motâleanski) ş.a.

Divergenţele de păreri menţionate confirmă că nu există încă o concepţie

unică, deşi majoritatea autorilor sunt de părere că cauza acceleraţiei constă
în interacţiunea complexă a factorilor bio-sociali cu organismul uman,
contribuind la schimbări esenţiale în procesul biologic.

Efectele negative

Accelerarea dezvoltării biopsihosociale are, însă, şi unele efecte negative. De

exemplu:
-la creşterea mai rapidă în înălţime este responsabilă de procentul mai ridicat
=al tulburărilor de postură,
=al deformărilor coloanei vertebrale,
= al piciorului plat, în condiţiile lipsei unei stimulări funcţionale
corespunzătoare a aparatului locomotor.

Alte efecte negative sunt reprezentate de creşterea tulburărilor

neuroendocrine şi neurovegetative, ca urmare a unui echilibru somatopsihic
mai labil, în raport cu creşterea excesivă şi a solicitărilor vieţii moderne.
Aceste tulburări ar favoriza şi o creştere a incidenţei tulburărilor neuropsihice
la copii şi adolescenţi.