În timpul Revoluţiei Franceze (1789 – 1799) au fost folosite pentru prima dată cuvintele „terorist” şi „terorism”.

Folosirea cuvântului „terorism” a început în anul 1795, când se făcea referire la regimul de teroare iniţiat de guvernul
revoluţionar. Adversarii Revoluţiei au folosit tactici teroriste, cum ar fi asasinarea şi intimidarea agenţilor revoluţionari.
Mafioţii parizieni au jucat şi ei un rol critic înainte, în timpul şi după revoluţie, aceştia ucigând oficiali importanţi şi
aristocraţi încă cu mult înainte ca ghilotina să fie folosită pentru prima dată.

Citeste mai mult: adev.ro/pbchu9

Al-Qaeda a început ca o rețea logistică pentru a sprijini musulmanii care luptău împotriva Uniunii
Sovietice în timpul războiului afgan; membrii au fost recrutați în întreaga lume islamică. Atunci când
sovieticii s-au retras din Afganistan în 1989, organizația sa dispersat, dar a continuat să se opună celor
pe care liderii săi le-au considerat regimuri islamice corupte și prezență străină (adică SUA) în țările
islamice. Bazat în Sudan pentru o perioadă la începutul anilor 1990, grupul și-a restabilit în cele din urmă
sediul în Afganistan (în 1996) sub patronajul miliției talibane.

Al-Qaeda a fuzionat cu o serie de alte organizații militante islamiste, printre care Jihadul Islamic al
Egiptului și Grupul islamic, și în mai multe rânduri liderii săi au declarat război sfânt împotriva Statelor
Unite. Organizația a înființat lagăre pentru militanții musulmani din întreaga lume, antrenând zeci de mii
de oameni în competențe paramilitare, iar agenții săi au angajat numeroase atacuri teroriste, inclusiv
distrugerea ambasadelor SUA în Nairobi, Kenya și Dar es Salaam, Tanzania (1998) , și un atac cu bombă
sinucigaș împotriva navei de război americane Cole, în Aden, Yemen (2000, vezi USS Cole atac). În 2001,
19 militanți asociați cu al-Qaeda au organizat atacurile din 11 septembrie împotriva Statelor Unite. În
câteva săptămâni, guvernul S.U.A. a răspuns că a atacat forțele talibane și al-Qaeda în Afganistan. Mii de
militanți au fost uciși sau capturați, dintre care mai mulți membri-cheie (inclusiv militanții care
planificaseră și au organizat atacurile din 11 septembrie), iar restul și liderii lor au fost ascunși.

Invazia Afganistanului în 2001 a provocat viabilitatea țării ca pe un sanctuar al al-Qaeda și un teren de

formare și a compromis legăturile de comunicare, operaționale și financiare dintre conducerea al-Qaeda
și militanții săi. În loc să slăbească în mod semnificativ al-Qaeda, aceste realități au determinat o evoluție
structurală și o creștere a "francizei". În ce mai mult, atacurile au fost orchestrate nu numai de sus de
conducerea centralizată (după invazia SUA din Afganistan, Regiunile de frontieră pakistaneze), dar și de
celulele localizate, relativ autonome, pe care le-a încurajat. Astfel de grupuri independente de bază -
coalizate la nivel local în jurul unei agende comune, dar care subscriu la numele al-Qaeda și la ideologia
sa mai largă - au însemnat astfel o formă difuză de militant și una mult mai dificil de confruntat.

Odată cu această schimbare organizațională, al-Qaeda a fost legată - fie direct, fie indirect - de mai
multe atacuri în cei șase ani care au urmat după 11 septembrie decât în cei șase ani anteriori, inclusiv
atacurile din Iordania, Kenya, Arabia Saudită, Regatul Unit, Israel, Algeria și în alte părți. În același timp,
al-Qaeda a utilizat din ce în ce Internetul ca loc de expansiune pentru comunicare și recrutare și ca un
purtător de cuvânt pentru mesajele video, emisiunile și propaganda. Între timp, unii observatori și-au
exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că strategia americană axată în primul rând pe încercările de a
coplesi al-Qaida militar - a fost ineficientă și, la sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, sa considerat
că al-Qaeda a atins cea mai mare putere de la atacurilor din septembrie 2001.

La data de 2 mai 2011, bin Laden a fost ucis de forțele militare americane, după ce serviciile de
informații americane l-au găsit lăsându-l într-un complex sigur din Abbottabad, Pakistan, la 50 de
kilometri de Islamabad. Operațiunea a fost efectuată de o echipă mică care a ajuns la elicopterul din
Abbottabad. După ce moartea bin Ladenului a fost confirmată, a fost anunțată de U.S. Pres. Barack
Obama, care a salutat operațiunea ca un succes major în lupta împotriva al-Qaeda. Pe data de 16 iunie
2011, al-Qaeda a publicat o declarație prin care a anunțat că Ayman al-Zawahiri, deputatul bin Laden, a
fost numit în locul lui bin Laden ca lider al organizației.

Majoritatea covârșitoare ale celor morți erau civili, inclusiv cetățeni din 90 de țări. În plus, moartea de
cancer pulmonar a cel puțin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de
expunerea la praful ridicat în urma prăbușirii World Trade Center.[5] Unele burse americane de
acțiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, și au anunțat pierderi enorme după
redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene și de asigurări. Distrugerea spațiilor de
birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower
Manhattan. Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”,
invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea
teroriști al-Qaeda, și adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte țări și-au întărit și ele legislația
antiteroristă și au extins puterile forțelor de aplicare a legii

Atentatele au fost consistente cu misiunea al-Qaeda, descrisă în fatwā din 1998 a lui Osama bin
Laden, Ayman al-Zawahiri, Ahmed Refai Taha, Mir Hamzah, și Fazlur Rahman.[125][126][127] Această
declarație începe cu un citat din Coran: „ucide păgânii oriunde-i vei găsi” și extrapolează de aici
pentru a concluziona că este „de datoria fiecărui musulman” să „ucidă americanii
pretutindeni”.[127] Bin Laden a elaborat această temă în „Scrisoare către America” din octombrie
2002: „sunteți cea mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în loc să
conducă după Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să-și inventeze propriile legi
după cum dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care afirmă Absoluta
Autoritate a Domnului și Creatorului vostru.

Diverși cercetători și-au îndreptat atenția și spre strategia de ansamblu a lui bin Laden ca motivație
pentru atacuri. De exemplu, corespondentul Peter Bergen afirmă că atacurile făceau parte dintr-un
plan de a determina creșterea prezenței militare și culturale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu,
forțându-i pe musulmani să se confrunte cu „relele” unui guvern nemusulman și să aducă la putere
guverne islamice conservatoare în regiune.[131] Michael Scott Doran, corespondent pentru Foreign
Affairs, accentuează și mai mult utilizarea „mitică” a termenului „spectaculos” în răspunsul lui bin
Laden la atentate, explicând că el încearcă să provoace o reacție viscerală în Orientul Mijlociu și să
se asigure că cetățenii musulmani vor reacționa cât se poate de violent la o creștere a implicării
americane în regiunea lor.
chimbări în politica externă și în relațiile internaționale ale SUA
Ca rezultat al atentatelor de la 11 septembrie, politica externă americană a suferit schimbări abrupte
dramatice. După cum s-a arătat mai sus, atentatele au avut ca rezultat direct declararea de SUA
a războiului din Afganistan încă din 2001, și a facilitat indirect declararea războiului americano-
irakian din 2003. Atentatele au dat aripi planurilor militare cum ar fi cele ale autorilor „Doctrinei
atacului militar preventiv”, și această strategie militară a condus la declanșarea războiului din Irak.
Atentatele de la 11 septembrie au determinat administrația Bush să relaxeze semnificativ nivelul de
respectare de către SUA a Convenției de la Geneva, având ca rezultat autorizarea unor „tehnici de
interogare avansate”, metode pe care administrația Obama le-a interzis ulterior ca fiind un tip
de tortură.
În primii ani de după atentatele de la 11 septembrie, susținerea internațională a unui răspuns agresiv
al SUA a fost mare, dar, pe măsură ce au trecut anii și administrația Bush nu a adus rezultatele
promise, respectiv prinderea lui Bin Laden sau reducerea terorismului islamic extremist, susținerea
internațională a politicilor administrației Bush a început să slăbească. În cele din urmă, mandatul lui
Bush s-a încheiat cu un nivel de aprobare internațională a politicilor sale externe de mai puțin de
20%.[181] După ce alegerile din SUA din 2008 au arătat că americanii nu au mai dorit politici militare
agresive ca reacție la atentatele din 11 septembrie, și după ce a fost ales un guvern care s-a angajat
să schimbe acele politici, suportul internațional pentru America a început să crească din nou.[181]

Atentatele din spania

Antecedente: săptămâna precedentă[modificare | modificare sursă]

Cu o zi înainte, două persoane au distribuit broșuri în regiunea bască, în care se vorbea de atacarea
Rețelei Naționale de Căi Ferate Spaniole, RENFE.
Săptămâna anterioară, un grup terorist numit AZF a negociat cu Ministrul de Interne francez, după
ce a amenințat că va atenta la rețeaua de căi ferată franceză. AZF era numele unei fabrici care a
explodat accidental, conform informațiilor oficiale, în orașul Toulouse, la câteva sute de kilometru de
frontiera cu Spania, pe 21 septembrie 2001, la doar zece zile de la momentul 11 septembrie 2001.
Până în ziua de azi, nu s-au găsit legături între aceste două evenimente.